220 cap 16

Ajung si eu la restaurant. Ma conduce tipa si il vad studiind meniul. Era la costum. Arata prea bine. Parca era la congres. sau la prezentat premiile Oscar.
– Buna!!
se ridica si pune scaunul sa ma asez. adica.. gestul ala de nu-l face niciun roman.
raman asa cu gura cascata si ametita de colonia lui. am inchis ochii pentru o clipa. eram prea emotionata.
– da… vrei sa luam o vin? ma intreba el.
– da… sigur! ce vrei tu! zambesc la el.
ma simteam ca la 19 ani cand am intrat cu un barbat la restaurant si ii ziceam ca am alergie la cutite. ca nu stiu sa tai friptura…si mi-a zis ca nu d-asta ii place de mine. “angelica mea, cu ochi albastri!”. replica anului.
am oftat usor si m-am uitat in meniu. numai denumiri de n-am auzit de ele. si multe cu un continut ridicat de vita sau fructe de mare.
– eu o sa iau o friptura de vita, la cuptor, cu legume si salata.
imi zambea cu toata fata. ceva era de bine.
– ce s-a intamplat?! intreb eu ametita de-a binelea de la zambet.
– sunt promovat!
– cum adica?!
– nu mai sunt conferentiar. sunt prof! prof universitar!!!
nici nu stiam. habar n-aveam de gradele lui.
– e bine, nu?! adica! e wow! nu pentru asta ai muncit!?
-da… dar in orasul de unde vin!
ma incrunt putin, apoi revin.
– ok… ne mutam la tine! e clar ca aici nu avem loc.
– da… vii, da?!
imi lua mana cu inelul pe deget si o pupa. asa, lent, cu adoratie.
imi venea sa ma dau cu capul de masa de atatea schimbari in bine. poate oi fi visand si nu imi dau seama.
simt la un moment dat ceva scurgandu-se.
ma inrosesc la fata si ii zic in fuga ca sunt la baie!
m-am dus la baia femeilor, si da… da… tocmai acum?! poate omul voia sex dupa cina..si mie imi vine!? serios!???
luasem eu geanta si aveam ce trebuie, doar ca fusese asa rapid si paf…ca trebuia o camasa.
iau telefonul si ii dau un mesaj: donezi camasa ta?! mi-a venit stopul si nu pot sa merg asa…
nici n-am tastat bine ca imi zice: desigur!
peste 1 minut il vad in sacou si ca imi da camasa lui.
mergea la cum eram imbracata.
ii multumesc din priviri si pe buze i-am zis soptit te iubesc cu zambet larg si m-am dus sa-mi incing camasa de-a lungul taliei.
ah si mirosea a el. si … iarasi am inchis ochii.

m-am intors vesela, calma si i-am zis la ureche: m-ai salvat si i-am muscat lobul urechii usor.
m-a sarutat apasat pe buze si m-am asezat la locul meu.
tot zambeam la el de parca zici ca aveam dracusori in picioare.
– deci cat de repede trebuie sa ajungem acolo? intreb toata un ranjet.
a venit vinul exact raspundea:
– peste o saptamana. incepe anul universitar.
– haha. trebuie sa ma transfer.
– e perfect.
parca era un carusel viata cu el. trebuia sa ma asez cuminte si sa imi pun centura de siguranta. sa nu pic in freza.
inca nu m-am activat eu sa vada cum e cu mine.
primesc mesaj de la Daria: pe unde esti? :)
raspund imediat: la restaurant. cu Spiderman. de ce?! 😀
:trebuie sa ne vedem! adica Sebastian a publicat cartea pe amazon. sarbatorim. ma rog.. aproape. :)
:cum adica…aproape.
ii fac semnal lui Spiderman ca e Daria si trebuia sa vorbesc cu ea. imi face semn ca e ok, sa nu ma grabesc.
intelegator omu’.
: i-am dat papucii – nici macar nu eram oficial cu Rares adica- si zice ca nu imi iau pastilele. le iau, doar ca la jumate doza.
: trebuie doza maxima!!
:serios?!
:daaaa… siigur!
: ok.. dar au un gust de c.c.t! :(
am ras fara sa vreau. imi imaginam.
Spiderman se uita pe sub ochelari, ii fac semn ca mai am nitel de vorbit cu Daria si ii voi zice dupa.
:te cred! dar asa e bine. pentru tine! mai vorbim! pupici!
:pup! saluta-l pe Spiderman. sau cum il mai cheama! :)
am inchis telefonul pe toata seara. putea sa fie si Sf. Petru, nu mai raspundeam la nimic.
– Te saluta Daria.
– ce mai face?? intreba el.
– nimic nou. o sa iesim pana plecam in 4, nu?!
– desigur! cum sa nu?!
era relaxat. multumit. avea o suvita alba exact ca Rogue din X-Men. imi placea mult personajul ei. si Wolverine.
venea in sfarsit mancarea.
am luat o gura de vin si era ok.
el era fericit cu vita lui, eu ma luptam cu homarul. era o supa de homar.. 1 homar. si tot sugeam la el si sorbeam, fara sa vreau. se uita la mine amuzat.
– da’ ce te lupti asa aprig cu supa aia??
– da’ uita-te cata bestia de homar. si ce de carne are!
– nu vrei un vin alb?
– nuuu…e bine!
in gandul meu: vreau acasa! sa ma spal! mor!
am luat o fata de caprioara nimerita in pulpa de catre vanatorul fara suflet si a inceput sa rada mai tare.
– am inteles. o sa mergem acasa. nu te simti confortabil.
– pai… da…sincer…
– e ok. mancam, bem paharul asta si mergem.
liniste. am zambit emotionata si mi-am continuat razboiul cu homarul.
bine ca era fiert si marinat. si supa de rosii era mortala.
mancam de parca se termina mancarea si eu n-apucam. era prea bun.
se uita la mine amuzat. el terminase felul lui, eu inca savuram lingura cu lingura.
– da’ stiu ca te bucuri de homar.
– da… da!! deci…da! vrei?!
intind farfuria. ia o lingura si da din cap aprobator.
– te cred!
– mai vrei?!
– nu..nu…e supa ta!
– vaai…scrie pe ea. Carolina Stoenescu. hai…ia lingura si sa mancam.
mancam din aceeasi farfurie amandoi. ne jucam cu lingurile in farfurie. el o alerga pe a mea, eu pe-a lui. si radeam.
– staaai!! si-i arunc o biluta de paine.
ii aterizeaza in par. exact in suvita alba.
ma apuca un ras isteric.
– ce e? unde e?
ii fac semn ca in par razand si mai tare.
– da?! biiine!
cum supa era cu orez, ia o lingura plina de zeama si boabe si o zvarle. m-am ferit si aterizeaza exact pe chelnerul care venea sa ne intrebe de desert.
eram in delir de ras. mi-au dat lacrimile.
el s-a inrosit instant si a zis ca nu. si sa aduca nota.
chelnerul s-a uitat oparit la el si am inteles ca a doua oara nu mai trebuie sa calcam pe aici.
– tu.. tu esti de vina! zise el razand.
– daaa.. si inca ai paine in par. 😀
– ok… o sa o las acolo. 😀
radeam in hohote amandoi. se uitau toti la masa noastra.
am luat un taxi si am ajuns acasa.
puse o muzica la calculator, i-am pus camasa cu hainele din ziua aceea la spalat si m-am bagat la baie.
da… bloody mary.
inca radeam de bobita mea de paine din parul lui si il aud prin baie umbland.
– ce cauti? desfac usor usa cabinei.
se uita la mine.
– wow! wow!
ridic din spranceana.
– cee?!
– imi vine sa te sarut pe umar.
avea ce avea cu umarul si clavicula.
– pai..vino!
in doi pasi era langa mine. parca eram mica sirena si printul.
– hmmm…
inchise ochii si ofta.
– imi place pielea ta.
am plescait de doua ori.
– bine. hai.. du-te de aici!
ma saruta pe gura si apoi pe obraz si pleca.
am iesit si eu dupa alte 13 minute si eram cu prosopul pe mine.
se auzea Barry.
– cum stii ca imi place?!
– e imposibil. oricarui om normal ii place.
inca era painea in suvita.
i-o iau si ii zic:
– uite, o mananc. eu am facut-o eu o mananc. ca un fel de Cronos.
– da…
ma tinea in brate in timp ce am adormit pe Barry.

Comment are closed.