nu voiam sa ii spun Dariei ca ne vom muta. nu voiam sa o vad cum va fi dezamagita, cum va tipa, cum va avea fata unui copil abandonat. stiam ca va fi rau. de aceea amanam pana in ultima zi. cand nu va avea de ales.
nu voiam sa fie o despartire grea. in care sa ma faca sa ma razgandesc. voiam sa ma duc inainte cu ale mele. sor-mea era fericita cu chelnerul ei. nu puteam sa ma bag in viata Corinei si sincer, daca ea zicea ca e bine, puteam eu sa ma pun de-a curmezisul?
tocmai am primit mesaj de la DARIA: ce faci?
ce puteam sa zic? bagajele? :)
raspund rapid: nimic special. de ce?
ea: pot sa trec pe la tine?
eu: trec eu pe la tine in 1 h. am putina treaba…cu Spiderman! 😀
trebuia sa mai scap si eu cu ceva.
ea: aah… ok…ok! 😀 va las! :3
eu: pai..da… ne vedem la tine. venim!
inchid repede telefonul. mi-era jena ca ea crede ca facem dragoste, in schimb eu sunt pe stop, iar el, e la calculator. se uita peste niste studii, articole…poate se uita la porno?
imi fac de lucru pe langa el, trag un ochi.. eh… articole.
– i-auzi… astia au descoperit ca pot fi mai utile metodele non-invazive pentru femeile gravide in descoperirea bolilor congenitale… bla bla…p=0.005… interesant..ce zici?
se uita pe sub ochelari la mine.
m-am inrosit instant. p? cine e p? 😀
– ah…pai..da.. o parere buna…ce sa zic?!
– da… chiar e ceva. ce voiai sa zici?!
– pai… sa te pregatesti sa mergem la Daria acasa. 😀
ii arunc cel mai bun ranjet al meu.
ma ia de mana.
– desigur. dar eu imi o camasa si pantalonii… nu am nimic special. sau chiar tricou. tu sa te pregatesti.
jucam tenis si eu nu stiam?!
– fa-ti dus. period!
nu pot sa cred. ca am zis-o!
– ok… imediat.
– nu ca ar fi nevoie, dar e mai bine sa fii proaspat ras si bla bla decat sa fi asa… adunatii copaceni. esti medic si tu. nu numai eu. degeaba arat eu impecabil…
– am inteles! se uita grav pe sub ochelari.
e clar. niciodata nu te lua de mirosul unui barbat. o sa creada ca ai ceva cu el. desi… :)) nu esti departe…
– nu ti-am zis-o imperativ. ti-am explicat…
– gaata!
ma pupa in treacat si se duse cu hainele la baie.
ma uitam asa dupa el, intru in history. jur ca n-am facut-o cu Radu, da’ cu el… imi vine. nu ma intrebati de ce. pur si simplu.
hmmm…articole…articole…facebook…mesaje…hmm…. who is she?!!?
dau acolo, nu iesise de pe facebook.
– al meu esti! ranjesc satisfacuta.
ma uit la fereastra cu mesaje.
da…da… ah… ce? auzi… “ma insor.. nu ne mai vedem! o sa vin in ORAS cu ea… da… nu… ” niste motunachi, bla bla… aia ii zice ca ii pare rau ca s-au despartit… lui nu. in sfarsit ma simt si eu bine. 😀 si… ia sa vad mai sus.. ce mai faci intreaba ea. el splendid… puncte puncte splendid? ma rog, de ce n-ar fi splendid si punct? aia intreaba daca e mai buna ca mine… la ce ? la pat? rrr! el zice e mai buna si mai blanda ca tine. si nu e cum crezi tu! ok…eu citind aici ma apuca nervii…cum crede ea ce? ce sa creada?
dau click la ea. doaamne…ce sprancene.. taiate cu brisca. asa, cocotate in varful fruntii… si rotunjite… si bruneta. si cu buze subtiri. vaai! bleah! ma intorc la conversatie. si? cum e? intreaba ea. tot il racaie. e foarte bine! am parte de striptease in fiecare seara. gratis. pe ma-ta! o sa mai ai tu parte de ma-ta! cu cratima! si rad in sinea mea.
ma mai uit la ce vorbeau ei si inchid la history click-urile mele.
trag aer adanc in piept si incerc sa ma calmez.
de ce ar vrea sa vorbeasca cu fosta? si de ce “o aduc in oras”? ce-s…vaca?? de adus la targ?
si who the fuck… ia ca schimb foaia.
intru val-vartej peste el.
– auzi… ma iei de proasta? intreb deschizand atat de brutal usa de la dush, ca mi-a ramas in maini.
– nu! cum sa te iau?
– nu o face pe prostul! zi-mi… primesti in fiecare seara striptease gratis? nu e ceea ce crezi? ce sunt astea?
– te-ai uitat pe facebook?
– incredibil. era si greu. un click distanta. :))si nu e vorba de turism. zi-mi!
opri apa dusului.
– Carolina, nu te iau de proasta. te iau de sotie! mi-e bine asa cum suntem. fosta mea ma tot plimba cu vorba, ma insela, ma umileam in fata ei sa ii fac pe plac… cand am inteles ca ma placi asa, cum sunt eu, fara sa mai fac eu multe, am intins mana si mi-e mai usor sa ma desfasor. plus ca, ea era prea … cum sa iti zic eu… avea unele chestii ale ei.
– nu m-as fi culcat cu ea nici platita. pricepi!? arata ca moartea! si buzele alea… inseamna ca e rea. rea si a dracu’, daca nu pricepi prima varianta cu rea.
ma uitam la el tremurand de nervi. imi venea sa il bat. asa, cu mainile goale.
nu voiam sa imi dau sufletul cuiva care nu merita. si acum, il uram. pentru tot.
– te urasc! ma ranesti! ma faci sa ma simt a 3a spita. de la roata ta. pricepi!?
si inchid usa de la baie enervata.
am luat cheile si am plecat in palton prin ploaie.
m-am oprit la prima cafenea.
– o cafea cu putin rom.
nu puteam sa cred. adica… “am intins mana…”… da’ ce-s eu? glob? a intins mana si l-a pus in pomul de Craciun?
mi-am aprins o tigara, ramasa de la sor-mea prin geanta, si am pufait-o. plangeam si o pufaiam. faceam un fum teribil.
telefonul era acasa. trebuia sa ma calmez.
ok… cand iti zice cineva ca te iubeste, nu profita de el. ca nu merge asa. adica… nu-l lua de prost. asta uram cel mai mult. ok, ma minti, te las, pricep… nu poti sa zici adevarul, esti las. ma inseli, iarasi… dar nu iti bate joc de sentimentele mele. de astea nu. si nici nu-mi jigni inteligenta.
i-am mai cerut o cafea cu rom si am platit cu cardul.
mai imi trecuse supararea, insa… inca mocnea in suflet dezamagirea. pe mine. nu pe el. daca trebuie sa ii zica fostei ca nu e cum crezi…suna de parca… mai bine n-ar fi sunat. si mai bine nu venea. adica… intelegeam mai bine. asa.. mi se pare ca m-a dus cu zaharelu’ si totul e ca sa ii faca in ciuda aleia.
deschid usa, erau Daria, cu Sebastian-cum-l-o-mai-chema-de-fapt si sora-mea cu chelnerul ei. eu aveam fata plansa deja si ma incrunt atat de urat la el, ca s-a inrosit instant.
vine Daria la mine. ma intreaba la ureche daca e totul bine. ii zic nu! in soapta si oftez atat de puternic, ca puteai fi si prost si tot iti dadeai seama.
– Am facut-o de oaie azi! incepe el. Imi cer scuze in fata tuturor, Carolina! Iarta-ma! sunt un prost! nu am inteles nimic din zbuciumul tau… am crezut ca pot… am crezut ca te merit. insa nu te merit. imi pare rau ca te-am facut sa plangi!
ma uit la el in sictir aproape si ii zic cu venin parca, zvarlit pe haina:
– nici sa nu indraznesti! sa nu te apropii.
din contra. veni.
m-am retras ca sa nu il plesnesc. de fata cu toti.
– daca tu, tu! pentru care am stat nopti sa ma intreb multe, daca tu, tu! iti permiti sa faci asta… ce pretentie sa am de la un tip oarecare de pe strada?! pune-te in locul meu. daca tu ai fi gasit aia cu Rares sau cu Radu-cel-curvar… ti-ar fi convenit? ai fi topait de fericire?
ii arunc o privire plina de ura.
– cand cineva ma face sa plang, il urasc. pricepi! ura pura! sa nu te apropii de mine.
nimeni nu intelegea nimic. eu ca o scorpie aproape si el… atacat.
– dar ce s-a intamplat?!intreba Corina, cu mainile in mainile chelnerului.
– sa va zica el. mai exact…sa explice.
– am vorbit cu fosta…despre actuala. pe scurt.
la care Daria:
– pe scurt: esti un tampit! asta esti! un tampit!
Sebastian se uita la noi doua.
– poate avea motivele lui. poate punea punct.
– putea sa il puna inainte sa vina la Carolina! se stropsi Daria la el.
intorcandu-se catre chelner: Macar esti la inceput de drum. sa nu faci asa! asta e cu taiat si cu rosu. pe aici nu se trece.
ma asez cu mainile in poala:
– Nu am vrut asa sa fie… nu voiam asa… nu vreau asa…sa ma simt a 3a roata.. sa fiu … nimeni. adica..doar de comparatie si in competitie… eu nu sunt cal de curse…nici macar ogar. sunt un om. iar orice om, oricat de rau sau bun e, merita si trebuie sa fie iubit si sa iubeasca. indiferent ca e ciung, nebun, prost, destept. doar ca noi punem etichete la orice… insa ar trebui sa ne multumim ca punem etichete ambalajelor… insa ca sa ai si la sentimente etichete…e o problema.
si fara sa vreau, iar ma apuca plansul.
voia sa vina la mine, sa ma tina in brate, insa Daria ii face un semn sa nu se apropie,ca il ia ea in primire cum merita.
– daca tu, pe care te ia asa cum esti, o faci sa planga si tu mori de dragul aleia, du-te la aia sa fii marioneta ei si las-o in pace. las-o! nu o meriti. meriti curve si imprastiate, care merg dupa 4 deodata. aia meriti. tu fiind al 5lea! d-asta mori?! du-te! iti platesc eu avionul! cara-te! ii zise asa de tare Daria, ca aveam impresia ca se comprima spatiul si aud numai vocea. nu vreau sa o faci sa planga mereu, ca acum! pricepi!? cine esti,tu? esti un nimeni! in comparatie cu ea. a avut atatea cicatrici pana la tine…si tu.. ‘nu e ceea ce crezi’ sau ce i-au zis lu’ aia… da-te-n…
am facut ochii mari si am zambit. numai Daria putea sa fie asa. directa.
Sebastian tusi jenat, Corina rase fara sa vrea, el in schimb, statea in picioare, ezitand.
– am gresit! am gresit! nu se va repeta!
– cooorect! pentru ca vei pleca asa cum ai venit! ca sa nu se mai repete! ce zici?! ii zise ea cu rautate.
avea o privire de baga si sfintii in sperieti.
o furie atat de galbena in ochi, de ma inspaimanta.
era cobra aia furioasa. era ea.
se dadu inapoi.
– nu mai fac!
parca era de 4 ani. hai maxim 7.
– nu! ii zic eu. nu vei mai face pentru ca nu va mai fi cu mine. poti sa faci cu cine vrei tu, sa vorbesti cu cine vrei tu. ia inelul si cara-te! pana ma infurii eu. sentimentele mele nu sunt subiect de discutii cu fosta. nici cu viitoarea ta amanta. eu cu tine nimic. am inchis discutia. nu vorbesti despre mine cu fosta. nu pricep ce trebuia sa vorbesti asa urgent. si cum adica “o aduc in oras”?!? suna ca la targ. vin cu iapa sau vaca…in oras.. o leg de funie si vine unde ii zic. asta crezi ca sunt?
ma incruntasem asa rau, ca aveam impresia ca se unesc ochii cu fruntea.
– hai sa fim mai rationali! zise Sebastian.
eu cu Daria ne uitam de parca zici ca venise de pe Marte si acum isi scotea costumul.
– ia… uimeste-ma! zise Daria.
– hai sa auzim si ce vrea el sa zica. mereu barbatii tac si raman tampitii. spune-ne…Dragos parca… ce e de fapt!
– ok… de dimineata, am intrat sa vad ce e pe facebook si ma abordeaza fosta (doua oftaturi adanci), cu care am vorbit. in niciun caz nu asa cum a dat de inteles Carolina. am zis pur si simplu ca mi-e bine cu actuala, pentru ca ma intelege, ca ma iubeste si ca nu-si bate joc de mine asa cum si-a batut ea.. apoi ea a dat-o cu aluzii… insa am tinut-o pe a mea. asta e tot. nu pricep de ce trebuie date atatea sensuri… eu nu am nicio treaba cu fosta. s-a terminat.

se uita la mine. mai ca o dadea pe lacrimi daca nici acum nu intelegeam. daca nu il iubeam, mai ziceam. m-am ridicat si l-am luat de mana.
– uite cum facem… ramai aici. cu post cu tot. nu vin in orasul tau, ca nu sunt vaca de priponit. ok.. poate nici tu bou, dar… nu vreau sa fiu pusa in situatia in care te gasesc cu aia prin pat. ca nu garantez ca mai apuca vreunul sa vorbeasca in clipa 2.
– bine! dar nu ma parasi!
– nu! nu te parasesc eu! tu o vei face! o sa te plictisesti de prea bine. asa faceti toti. cand e femeia buna, cautati curve, cand e curva stati si frecati podelele cum vrea ea.
– nu! nu! nu vreau sa aud! chiar mi-e bine cu tine! pot sa muncesc altfel cand stiu ca langa mine e o femeie puternica si desteapta…si da… i-am zis ca am parte de striptease in fiecare seara pentru ca ea nu era seara cu mine, decat dupa 3 dimineata… si nu-mi pasa de ea. nu esti in competitie!
– nu ma provoca! abia ma calmasem! ii zic pe voce joasa.
Daria rase si zise: data viitoare… dai de mine! direct! ti-am zis ca vreau sa fie fericita! nu vreau sa o vad plangand. daca tii la ea, termina craca cu aia… si gata! Carolina e a ta. nu are cum sa plece. daca va pleca, va fi pentru ca in locul tau, fizic si psihic, e gol. numai atunci o femeie pleaca: cand e gol locul de langa ea. cand in loc de o imbratisare primeste nimic, iar in loc de iubire e o adiere de vant. adica.. tot nimic. nu te juca, ca dragostea uneori poate fi asa simpla, incat… o scapi.
se intoarse la Sebastian: iar tu, stii asta!
– oho… si-nca cum!? rase el.

@@
am dat comanda la pizza, i-am trimis pe baieti dupa bere si ce voiam toti, acum stateam ca intre fete.
– cum e? sexual vorbind? intreba Daria.
– mah… nah… e ok. cum poa’ sa fie?
– atat?
– cum adica?! ridic eu o spranceana.
– nimic in plus?
– ah… da.. pai… cred ca bine. nu stiu.
– te simti dorita? ca te vrea?!
– da! simt! zic eu rosindu-ma.
– sigur?!
– da. adica… nah… da! da!
ma studia.
– ok… nu minti. e bine. tu?
– eu nu mai zic! 😀
Corina era toata un zambet.
– sa inteleg ca in fiecare seara?! radeam eu.
– daaaa… da!!
– care dintre voi tipa sau ceva?! intreb eu brusc.
– eu nu! se apara Daria.
– eu da.. adica… asa imi vine. imi place sa tip. 😀
Corina da…
– Eu nu pot. incerc, dar mi-e rusine. am o varsta.
– ca ai tipa sau ce?! rasera Daria si Corina.
– sincer? as tipa asa, doar de-a dracu’, da’ mi-e rusine.
– dar ai vostri tipa? 😀 intreba Daria curioasa.
zici ca era un dracusor sexual.
– noi aici tipam amandoi! conchise Corina cu mana in sus.
– un pic! zic eu rosindu-ma iarasi. nu stiu ce nuante mai aveam, dar imi simteam urechile fierbinti.
– al meu numai cand termina. in schimb, ma intreaba daca e ok, putem sa luam o pauza…
– poate te duci la benzinarie sa iei tigari! radeam eu de ea.
– da… cred ca da…poate asta e sensul.. dar..
– si cum va place… ?
deci nu termina cu intrebarile astea!?
– noua rapid si extra rapid! radea deja Corina. ce rapid… turbo?! radea de-a binelea.
– ok… tu?!
– nu stiu… nha.. incepem mai timid si terminam mai…
– da… clasic. la mine e cu preludiu muuult, pana mai am nitel si ma urc pe pereti si apoi ma intreaba…
– doaamne… “cioc…cioc.. pot?! sa intru?”! radea Corina acum cu gura pana dupa canapea-daca se putea.
– termina! dar nu esti departe! radea si ea.

– nicaieri nu e usor sa fii iubit, sa iubesti asa cum te iubesti…sa stii ca ceea ce oferi primesti.. trebuie sa fii altruist, sa pierzi, sa stii ca oricand poti pierde totul… inclusiv sufletul..ca il vei face fragmente, iar la finalul vietii vei ajunge sa nu mai simti decat durerea de oase, de inima si de cap. in rest… vei fi un burete folosit foarte mult pe dinauntru…
Daria o zicea asa de trista, de parca zici ca murea maine.

– … si dupa ce esti asa, vei fi mort de-a binelea! inchid eu ideea.
– fetelor? incetati! am 20 de ani, nu mor! inca!
– vom muri incet si sigur! adica murim in fiecare zi! in fiecare zi taiem din suflet bucatele si le lasam in locurile unde suntem, in oamenii pe care ii iubim, pe care poate nu-i iubim… tot fragmente lasam… mereu mi se pare ca Dumnezeu joaca sah cu noi. pe o tabla care are ca si coordonate spatiul si timpul… mereu mi se pare ca ne face din pioni luptatori si invinsi… mereu se iau elementele de pe tabla… si se inlocuiesc cu nebuni sau cai negri…
– oricum.. suntem pionii lui. toti. nimeni nu apara pe nimeni. suntem in bataia pustii! zise Corina. Nuantele noastre sunt sunetele sufletului nostru. in ureche vrem sa auzim numai cuvintele apropiate nuantei sufletului… care ne ofera nivelul de siguranta. chiar si daca e o ata de cuvinte… pe ea sa mergem… sa ne ofera o aripa sa incercam sa zburam… dragostea te invata sa plangi din suflet. numai atunci plangi! numai cand iubesti! in rest, te prefaci! Carolina, tu il iubesti. ti-e frica de adevarul ala… pe care il simti.
– da…vreau sa fiu totul! sa il inteleg cat mai bine… nu vreau sa fiu doar X pentru el. asta e tot. vreau sa ii fiu ceea ce ploaia e pentru desert. ceva rar. ceva spectacular. vreau sa il invat sa zboare cand merge. si nu vreau sa il sperii in acest proces.
acum plangeam din pricina ca eram emotionata si obosita.
– vreau sa gust cu el ideile inalte si sa pricep ce e dincolo de priviri. vreau confuzia lui sa o transform intr-o energie, ca o sfera.. incandescenta. asta stiu ca pot sa fac. sa il fac sa fie el. sa il ajut sa se ridic. sa fie el.
se uitau la mine.
– intelegem! trebuie sa ai multa rabdare. nesiguranta unui barbat e mai incapatanata decat a unei femei. te invata sa mori si sa traiesti totdeauna.