Stia ce simtea. stia ce voia. voia sa fie acolo pentru el. sa fie speranta orbului si sunetul surdului. desi se simtea mica in preajma lui, totodata ii parea ca avea incredere in ea, desi uneori, nici ea nu stia cate putea sa faca-si cate mai avea de facut!-.
erau la bucatarie. el pregatea ceva, ea statea si se mira de …calmul lui. si iuteala. si… da, se uita si intr-un mod pe care nu-l incercase cu altii.
se uita prin el, de parca era cu infrarosu. ii era drag.
– vrei crutoane? la supa? o intreba in timp ce adauga arome.
se abtinu. o intreba des daca voia ceva, dar nu voia nimic. si daca nu manca si daca manca… tot asa se simtea in preajma lui. deci…
– da. vreau… desigur!
statea cu capul in palme uitandu-se la el. il contempla si se gandea la … la ce? nu se gandea la nimic. asta e adevarul. nu se gandea. simtea cum ii bate inima de era sa-i sparga timpanele.
era indragostita. mai mult sau mai putin de atat nu se putea. in sensul bun al cuvantului, simtea tot. si in sensul rau, putea sa simta si mai multe.
tacea.
el incepea sa vorbeasca. ea il asculta. apoi ii zise ceva de ginecologi, de ramase el tacut.
– cum de stii tu astea?!
– de parca nu e logic! degenerarea spirituala e in floare. pentru bani si pentru statut… da…
voia ea sa mai adauge ceva, dar se abtinu.
venise langa ea:
– stiu ce vrei sa zici si sunt de acord!
dar daca voia sa zica … ce sa zica? uneori uita… pentru ca se pierdea prin mintea lui. parca se plimba cu talpile goale peste ea. parca era o Cosette in preajma lui.
trecea tacuta lingura prin supa, zambea.
se uita la el. vorbea cu ochii in gresie. ridica o spranceana si ii spuse serioasa, oprindu-se din mancat:
– daca nu esti in stare sa te uiti la mine in ochi, atunci taci!
ii arunca o privire rece si continua sa manance.
apoi el se corija.
– dar daca ma uit la tine imi pierd ideile. nu pot sa fiu… rece!
asta era problema? serios??
dar era departe..la 80 de cm unul de altul. se uita la el intrebator.
– cum adica?! parca ii spunea privirea ei.
– esti persoana care ma stie. chiar daca nu-ti dai seama, ma cunosti! imi stii gandurile!
ce? poftim?!
– cum zici tu! dar as prefera sa te uiti in ochii mei cand vorbesti. asta ca sa nu plec in secunda 2!
respinse crutoanele si lasa jumatate de supa in castron.
– un cred ca suport atatea arome! se scuza ea.
se ridica.
veni spre ea.
– trebuie sa iti spun ceva!
deja se intuneca. suna rau asta!
– nu ma uit prea mult in ochii tai nu pentru ca as ascunde ceva, ci pentru ca pierd contactul cu realitatea. uite… ca acum.
si o saruta pe gat. ii sopti ceva si o facu sa rada.
– da… cred ca…da!
si rase mai departe.
– nu crezi?
– sa zicem …ca…
si rase mai departe.
– nu mai rade de mine. nu ma chinui.
se opri pentru o secunda. se gandi: cu ce-l chinui eu cand nu fac nimic?! sau asta e chinu’? se abtinu’ sa mai rada si il lua de mana:
– stii foarte bine ca n-as rade de tine. nu as indrazni.
se atarna de el pentru o clipa si apoi se indeparta.
se simtea usor stinghera cu el. i se parea ca toate gesturile erau pe un catastif pe undeva insemnate, zambetul notat cu grade, cum si ce vorbeste… i se parea ca era studiata la microscop.
si cand te gandesti ce intrigat era ca nu il placea… si il amana… acum… i se parea ca … nu era sigura!