printre frunze

https://m.youtube.com/watch?v=ncmI65aYFzM

Cand eram mica strangeam frunze. :-) ai zice ca am avut Asperger. Sau autism. Sau…altceva.
in ani, am primit busi manifestati prin dezamagiri crunte. Oameni la care nu ma asteptam sa profite, iar altii sa creada ca pot ‘controla’ pe altul.
azi, fix 27 si 1 zi simt si percep ranile cum parca se adancesc si parca se pune iod pe ele -si parca ar face “fas!”…- si simt cum de fiecare data cand incep sa imi deschid cutia pandorei cu poze mentale din trecut indepartez… si apoi cand simt indepartarea -poate numai eu simt, poate ea nu e.. insa simt pasii de deasupra realitatii!- ma simt expusa si goala, pregatita sa mai primeasca cateva lovituri -din cuvinte-.
Ok, trecutul e trecut… nu poti sa il schimbi, insa uneori e mai bine sa ramana trecut. Sunt anumite rani care sunt ulcerate si dupa ele se casca o gaura neagra! De suferinta pura. Si nu e bine sa zgandari asta! Pentru ca obtii retragerea celui zgandarit. Cel care racaie cu unghiile ranile astea sunt inconstientii realitatii. Oamenii comuni care cred ca ar face fata. Ca au experienta. Experienta nu se vede prin ani. Am mai spus asta.
Uneori, in singuratate te simti mai bine. Aparent, te poti gandi la toate.
Iti stii defectele. Cu toate astea, sunt oameni care vor fi dezamagiti ca nu coincizi cu imaginea lor formata.. pentru ca ei iubesc ideea aceea mai mult ca realitatea. E ca si cum un cal vede ca e apa, adanca.. insa isi asculta stapanul care da bice sa inainteze. Calul urmeaza supus ideea:stapanul stie, deci..trebuie sa trec apa!
Iar oamenii aceia se dezumfla incetul cu incetul… si asta provoaca o alta instrainare..de la “obiectul adorat”-ideea!adorata!- .
in principiu, cand esti cu cineva ii iei defectele mai intai si apoi calitatile. Asa rezista o relatie in ani. Stii ca e are o mana fara o unghie sau are un defect la dinti.. ok… poate si tu ai gusa si altceva Lasat pe undeva… suntem ambalaje la exterior. Este normal sa se lase chestii, sa transpiram, sa ragaim…e normal sa faci laba, sa zici ce simti si in schimb e anormal sa apreciezi vulgarul, kitsch-ul, prostia, mediocritatea si sa nu pricepi ca viata e plina de sofisme.
Experientele trecute trebuie sa ramana in cutiile lor si din cand in cand – si nu la comanda- sa le scoti, te mai uiti prin minte.. si vezi… cat de stupid ai fost, cat de lipsit de ratiune, de demnitate uneori… insa asa au fost regulile neexperientei. Cu totii facem alegeri mai inspirate sau nu in viata, cu totii alergam cu iluzii – fluturi de noapte, licurici- si cu totii vrem sa fim iubiti asa cum suntem: cu burta sau fara burta, cu par pe coapse sau unghia taiata sau nu corect,cu buza se sus mai subtire ca buza de jos, cu celulita sau fara…toate sunt de fatada.
E ca aia “nu te dezumfla ca e cladirea in picaj.. inauntru e ca noua!”… asa e si cu oamenii… lasa-i si observa-i in timp… vezi cum se relateaza fata de tine.. vezi cum te simti in preajma lor…
Vezi umanul si animalul. Ok, facem sex mai mult sau mai putin… ne plac noptile vorbite sau dormite…
iar mie imi place lumina. Din om. Din soare. De oriunde. Caldura – jouli- sa iasa. :-)
Omul e capabil sa construiasca lucruri mari, insa poate sa distruga totul atat de usor, incat paradoxul te face sa te intrebi: de ce a mai investit timp, sentimente, daca tot nu da 2 lei?e ca la piata: te duci, iei dovlecei si rosii, gandindu-te ca faci dovlecei si rosii rondele si bagate la cuptor sau… bla bla.. in schimb, cand ajungi acasa, iti dai seama ca ai uitat sa iei Domestos. :-)
Eu cand sunt cu cineva sunt. Nu ma joc, nu ma scuz, nu ma acuz, imi fac griji si imi place sa cred ca asa cum simt eu simte si celalalt. Asta e. Sunt senzuala, un spirit al finetii cum zicea Blaise Pascal -ala de la informatica-.ce e cu l’espirit du finesse? E omul rational -comun!- cu emotie. Cu gratia emotiei. E omul care are ceva in plus fata de ratiune. Emotia. Spiritul.
Un tatuaj pe spate nu zice mai nimic de spirit, nu? Eh… tocmai. Mereu sa te astepti la surprize: tatuajul e expresia singuratatii pe piele. Pana pe piele. E singuratatea si alienarea constientei.
E o expresie a omului revoltat: el da totul si nu se supara – sau trebuie sa nu se supere!- ca nu primeste inapoi cu intensitatea cu care ofera.
Un tatuaj arata o ruptura de conventional si o lume noua, proprie. Pe care ar fi indicat sa o accepti asa cum e. Asa cum se iveste in fata ta. Sa o vezi acolo. Ca o sclipire, ca o lumina. Cu toate secundele de intuneric. :-)

Comment are closed.