straino13

Stai pe lateralul meu si ma privesti

Printre gene

Visezi sau ma contempli?

Nu sunt pervers si nici inger

Cand zic TE IUBESC

Nu vreau sa mi te dai mie

Ca o vioara scumpa

Nu vreau sa fii daca nu esti

Si nu vreau sa razi cand ai plange.

 

As vrea sa fii pentru tine

Eu sa fiu cel mai bun

Tot ce nu a fost careva

In sufletul tau

 

As vrea ca cerul oglindit

Sa fie cel din ochii tai

Iar marea..sa-mi sopteasca numai mie

Valurile pe pielea ta

Briza si delicatetea sunt pe ea scrise

 

As vrea iubito sa nu ma mai privesti asa

Ca pe vreun zeu ratacit printre oameni

Sunt doar un om,

Cel mai nenorocit si norocos om

Pe care l-ai intalnit.

 

As vrea sa fii si cand nu merit

Sa ma tii in brate in noptile de cosmar

Sa imi gasesc liniste la tine

Si sa-ti las pacatele mele

Sa le devorezi

Si sa le scuipi cu voce rece

Ratiunea

 

Esti ceea ce sufletul avea nevoie:

O farama de lumina

Pentru toti anii de intuneric

Cautand himere demult apuse

Ai aparut poate la limita suportabilitatii

Durerii si a-durerii

A rationalului pierdut

Odata cu sufletul

Asta esti iubito! pentru mine

O raza de soare

cand ma asteptam mai putin

O raza care ma frige

Insa …care ma priveste acum

Intrebator

– oare ce simte? Oare ce gandeste?

De ce tace? El? Care vorbeste?

Da, iubito… tac…

Insa in tacere mea iti vei gasi raspunsurile

Iar in suflet, alinarea

Nu va fi un vis

O seara

O luna

un an

Vor fi ani de-a lungul si de-a latul

Vietii noastre efemere

Ieftine

Careia ii dam curs in “noi”.

 

 

Comment are closed.