mg de uitare 17

se uita la el cand o tinea in brate. era calm, vulnerabil si foarte… altfel. ii placea starea asta. de levitatie sufleteasca. parca plutea. nici nu indraznea sa se miste, cu toate durerile ei de cap si alte viscere.

– esti prea…

gandea. mereu gandea. pana si starile deveneau rationale.

– cum sa plec eu de langa tine, cand ma tii asa…de parca nu ai vrea sa plec vreodata? cum sa ma ridic fara sa ma simti? si cum as putea sa ma supar pe tine cand respiri atat de calm in preajma mea? sunt o himera pana si pentru mine… nu stiu ce sunt pentru tine, insa simt ca deocamdata, timpul si imbratisarea din spatiul acesta spun multe… si oare… poate sa dureze mai mult decat ar trebui? si …care e unitatea de timp cand esti indragostit?

ii asculta respiratia si ii placea sa o simta in ureche, ca o adiere calda venita dinspre el. isi infasurase bratele in jurul ei si ar fi zis ca il vede zambind. o trecu un fior si se scutura.

oare ma pierd pe mine cand ma las tie toata? fara sa ma intreb daca ceea ce e acum va fi si peste ani? oare…pierd din mine in fiinta ta? oare fiinta ta poate sa ma absoarba asa cum te absoarbe infiintarea mea? constienta ta..e ca a mea? oare stii ca nu pot sa las pe nimeni sa ma atinga in afara de tine? ca mi se face scarba cand vad cum ma privesc altii si nu ma privesti tu? oare stii ce inseamna pentru mine o relatie? daca ai sti ca atunci cand sunt cu cineva SUNT cu acea persoana pana la nebunie si inapoi? ca imi pun lumea in cap si o rastorn pentru ceea ce simt? de fapt, prin ceea ce simt, rastorn lumi peste cap? tocmai… pentru ca asta e o dovada a 10000 milioana parte din ceea ce inima si mintea pot construi pentru tine? stii? ma bucur ca stii ca am nevoie de tine!

el isi trecu degetele de la picioare peste ale ei. o simti ca ii era frig. cand se scutura de frig.

– deci nu doarme? sa te pandesc? sa inchid ochii?

statu, isi roti ochii obositi prin camera si inchise ochii. il simti cum o saruta pe gat, apoi pe buze si apoi pe maini.

– ti-e frig! de ce? intreba el ingrijorat.

– mi-e rau. poate de la atatea ganduri.

– tu nu lasi creierul sa doarma? niciodata? ce esti, masina? hai, dormi langa mine.

– promite-mi ca nu vei pleca de langa mine!

– ce te-a apucat? nu plec! si stii asta! nu ma pune sa promit! promisiunea mea trebuie sa o simti in inima!

se ridica in cotul drept si cu mana stanga o mangaia pe sanul stang, care capata o lumina argintie sub razele lunii.

– eu as putea sa imi pun intrebarile astea! esti femeie! nevoile tale sunt altele!

– sunt femeie? serios?! si ce nevoi sunt altele?! crezi ca nu pot sa imi iau singura o rochie? sau crezi ca astept o vila de la tine? sa imi aduci cheile? crezi ca am nevoie de bani? bani…daca voiam bani, ii aveam. cum nu ma intereseaza, nu ii am. sau daca ii am, se duc rapid. nu ma lua cu d-astea!

ii intoarse spatele furioasa.

– nu…face asta, VAL! VORBESC CU TINE! aproape ca ii reprosa din glas.

– cand zici asa ceva…astea nu sunt vorbe! asta e direct injuratura. si injuratura nu reprezinta vorbe! zise ea inca intoarsa.

– ai dreptate… sunt un prost. stiu ca nu esti ca alte femei…si in niciun caz nu imi pare rau de asta. esti o nebuna inteligenta…un geniu. si totusi…te uiti la mine. te incurci cu mine…

– vrei sa ma ridic si sa iau taxiul? ce ai? ce sunt vorbele astea de…

ii spuse printre dinti.

– cred ca nu ma exprim cum trebuie. chiar sunt un prost. si poate o te pierd tocmai pentru ca sunt prost.

se intoarse spre el razand.

– daca si tu esti prost… nu esti prost. iti place sa te joci cu neuronii mei. cu tine sunt pentru ca asa am ales. nu ma incurc cu tine. ma descurc destul de bine! zise ea zambind, cu o spranceana ridicata si uitandu-se catre zona aia de provoca o anumita stare de confort. chiar ma descurc bine si fara sa ma agit!

– sunt un biet om, Val! UN BIET OM!

– nu as zice! stai in pat cu Valentina Gherman! nu cu oricine!

– constat! zambi el si se puse deasupra ei. ce vrei sa facem?

se strecura bland printre coapsele ei si o saruta pe sani. si tot cobora.

ea nu stia ce sa zica, pentru ca o navaleau mai multe reactii si nu stia careia sa le dea glas.

– cred ca…e greu sa gandesc in momentul asta! si se uita la el cum se pierdea si tot urca si iar cobora.

– Val? ti-am zis ca ai un pantec foarte… frumos!? sexy?

– nu! dar continua!

– si coapse asa…sa pot sa prind curaj…

– curaj? si rase.

– ce am facut? zambea el.

– nimic. continua!

se simtea ca o regina si el trebuia sa ii faca poftele.

– si …daca ating aici ce se intampla?! intreba el nevinovat.

– multe! se intampla multe! izbucni ea in ras interic.

se ridica peste ea, reveni la gura si ii acoperi rasul. in acelasi timp intra in ea.

– sa nu mai razi de mine! si o saruta pe gat.

– da? eu zic sa mai rad nitel! ca vad …are efect!

o musca de umar.

– Val! ITI bati joc de mine.. ma folosesti?

– daaa.. chiar da. asta fac. te folosesc si imi bat joc de tine! nu poti pur si simplu sa taci si sa vorbim chestii astea dupa? in niciun caz, e la ambele supozitii!

– mi-era frica … sa … nu fiu doar…

– tie ti-e frica? dar eu ce sa mai zic? in fiecare zi ma indragostesc si mai mult, si nu e ca si cum as vrea..urmez mintea si inima..si amandoua sunt intr-un balsam roz sau ce culoare are starea asta..si mi-e frica sa nu fiu eu o … saltea!

– stii foarte bine ca nu esti asta! Val, nu esti o saltea pentru mine si … oricand poti sa contezi pe mine.

– poti sa te misti fara sa vorbesti? sa pot si eu sa simt ceva? asa… mi se pare ca sunt pe camp cu sapa si stau in capul sapii si vorbim unul pe brazde paralele …ca vorbim de meteo. ori… daca facem ceva…sa incetam sa gandim macar clipele astea.. zic si eu!

si il mangaie cu varful degetelor. il simti cum se infiora si cum inchidea ochii.

– vino tu… deasupra. mangaierea asta ma face sa ma pierd si nu pot sa … ma tulburi, VAL! Prin gesturi, prin vorbe, prin privire, prin suras…prin cum ma vrei.. cum ma doresti… ma tulbura fiinta ta… cum ma vede pe mine. nimeni nu m-a privit asa. nimeni nu m-a incurajat. nimeni nu mi-a demonstrat ca pot fi iubit fara sa mi se ceara ceva… mi-ai aratat ca in lume banii chiar nu conteaza. indiferent ca nu-i ai… poti avea multe alte valori pentru care sa lupti…

– cu atatea vorbe ma chemi tu deasupra? radea ea, usor ganditoare.

– Val? vreau sa intelegi… nu… mai pot sa gandesc deloc!

ii lua mainile lui in mainile ei si il ducea departe! departe de lumea materiala, de lumea reala si departe de toti. undeva unde ea ii pregatea o alta lume!

 

Comment are closed.