mg de uitare 20

 

Valentina se trezi cu greu. Langa mana ei era Tudor, adormit. ii simtea respiratia pe pielea de marmura.

in salon intra Tiberiu, in costumul de operatie.

ii vazu pentru o secunda si apoi tusi:

  • Buna ziua, cum va mai simtiti Domnisoara Gherman?

se citeau doua emotii contradictorii in vocea lui: uimirea si nervozitatea. pielea inrosita brusc in jurul tamplelor zicea mai multe. plus pumnul strans.

  • ma doare putin capul. in rest cred ca bine!

Tudor or dormea ori se prefacea ca dormea? respiratia era la fel.

  • sa inteleg ca el e Tudor! zise cu un ranjet rautacios spre Tudor.
  • da, el e. de ce???
  • sta aici de cand a venit. inseamna ceva! sper sa nu ma insel! zise el intorcand spatele si iesind.

Tudor inca dormea.

-norocul meu ca doarme. norocul meu ca nu se iau la tranta! ca nu stiu cum sa ma bag intre ei…si mi-e ca imi iau una! se gandea Valentina.

  • un pampalau! sta si doarme! gandea Tiberiu.

Insa Tudor nu dormea. prefera sa auda timbrele vocilor si sa constate tensiunea din inima Valentinei. sau poate spaima?

Il auzi cand pleca si isi ridica usor capul sa o priveasca.

  • ce am mai dormit! zise el cascand fara sa duca mana la gura.
  • esti sigur ca dormeai? ca la un moment dat respiratia ta nu era calma. mai mult pufneai.
  • nu dormeam. l-am auzit. pe pariu ca i-ar fi placut sa ne batem!
  • asa cred si eu.
  • poate nu e o idee buna sa fii cu mine…
  • esti un tampit. si o zic la mai putin de 24 de ore??
  • poate. de ce e el gelos, ma rog? ce am eu si nu are el??
  • pe mine. asta ai tu. el nu m-a avut si nici nu o sa ma aiba. in rest… pareti de acelasi neam. gelosi si sinistrii.
  • Val… eu zic sa…
  • sa ce? ma parasesti? deja? gata?

se uita la el incruntandu-si privirea si isi retrase mana.

  • zic sa mergem acasa la mine. sa pot sa am grija de tine. cum sa te parasesc? tocmai acum?
  • ah… o sa ne despartim mai tarziu sau cum?!
  • nu, Valentina. nu vreau sa ne despartim. mai grav, vreau sa fii mereu cu mine. asa cum esti in sufletul meu, vreau sa te vad si sa te privesc de dimineata pana seara.
  • esti sigur???? e prea frumos ce zici…si pare ca nu esti tu…
  • da, de cand te-am cunoscut…nu prea sunt eu. ca sa vezi!

o saruta pe frunte si pleca pentru cateva clipe.

  • ce e in mintea lui? dar ce e in sufletul lui? cu ce il fac vulnerabil?!?!?

revenise cu o piersica moale. si altele intr-o punga.

  • stiu ca iti plac si..le spal eu…ti le tai sa iti dau sa mananci. esti vulnerabila si vreau sa te faci puternica…sa infrunti lumea.. vreau sa …
  • am inteles. esti… nu am cuvinte.

veni langa ea si o lasa sa il mangaie pe chip. il transformase.. il facea sa simta.. si sa ii simta starile. iar atingerea ei il intriga mereu. cum ii ridica din talpi pana in crestet fiinta. era o mangaiere inuman de blanda. parca venita din alt spatiu. si stia ca e mangaierea pe care inima ei o avea pentru el. simtea ca inima il atingea asa..si il tinea intr-o stare amniotica…parca nu se satura sa il mangaie ea.

  • hei… piersicile.. ai uitat de ele?
  • Val, ma intriga mangaierea ta. nu e mangaiere de om, nici de femeie. e altfel. e ceva venit de undeva…de unde numai tu stii…
  • e din inima, dragule! imi adun inima pe varful degetelor pentru tine. pentru ca tu esti iubit de mine. sa simti ce inseamna asta din partea mea catre tine. iar dincoace de asta.. ei bine.. nu cred ca vorbele pot masura … asa ca aleg acest mod de a-ti spune…
  • stiu …stiu… iar eu … ma simt iubit de tine. chiar ma simt. pentru prima oara in viata. parca restul se sterge cu buretele. esti vrajitoare, Valentina?? se uita la ea intrebator.
  • uneori, si eu cred asta! stii… simt cu multe luni ce se v-a intampla, simt si gandesc multe… iar totul se confirma..
  • intuitie logica. asta e ceva diferit…si asta ma face sa te vreau langa mine. esti o arma puternica…pacat ca nu te vad multi…
  • piersicile…mi-e sete!
  • imediat, iubita mea! o saruta din nou pe frunte si se ridica de langa ea.

se uita la el. spala piersicile de parca le ducea la vreo expozitie de igiena. le taie meticulos si nu stia ea…dar ii puse si niste fire de busuioc.

  • de unde…??
  • am fost pana la colt…si e piata… si… da..
  • atat de repede??!?! DOAMNE!
  • da… si m-am gandit ca ti-ar placea… ca tot esti slabita… am vorbit sa iti faca un ceai de sunatoare…
  • dar vad ca ai grija de tot…! ii zambi molatec Valentina. il privea din ce in ce mai bland. avea fapte care o dezarmau…insa cuvintele lui, reci… o innebuneau de-a binelea… insa stia ca inima lui batea inca…si ca il putea face sa iubeasca…
  • la ce te gandesti?? de ce taci?
  • ma gandeam la tine.. iti place sa te ascunzi dupa un paravan de cuvinte, insa faptele tale ma lasa fara cuvinte.. ciudat…insa …
  • da… insa… hai ca nu e momentul sa vorbim despre asta! uite… ia un cub cu o frunza..

ii dadea sa manance. avea mainile ocupate cu branule, abia le simtea. si altfel.. nu ar fi mancat nimic.

o privea si el bland. era o atmosfera ciudata.. tandrete si blandete.

ii venea sa planga cand o vedea asa…ea, care ii alerga prin casa spre baie – ii veneau flash-uri prin fata ochilor- si abia se abtinea sa nu planga. o privea asa, mica, alba, cu pielea de marmura si cu venele proeminente… il trecu un fior de credea ca ii va cadea furculita din mana.

cu cealalta mana (stanga) o tinea de mana dreapta.

nu putea sa mai zica nimic. trebuia sa nu o supere. trebuia sa se abtina sa mai fie rece cu ea. si trebuia sa fie cu ea. sa aiba grija de ea, sa fie aceeasi…

  • mergea si mozzarella…! zise ea usor ragusita.
  • poate. nu comentez! zise ca pentru el Tudor.

dupa ultimul cub de piersica, Valentina casca obosita. se intinse usor, si adormi.

  • esti un pisoi, nu femeie! rase usor in sinea lui Tudor.
Comment are closed.