RSS
 

Archive for July, 2017

nu te uita la mine 16

31 Jul

-Stii ce inseamna sa te pierzi in celalalt? il intreba ea semiadormita cu o voce ragusita.

-a renunta la tine? nu?

-poti sa renunti la zidurile alea inalte cu mine? nu fi formal, ca nu ma impresionezi! ii intoarse replica. Nu! ASTA e o definitie stangace, clasa a 4a. poti sa o treci prin ce simti si tu sau tu esti vreun robot?

-pff.. cred ca te referi sa ii faci loc..?

-man… ma faci sa ma scarpin de nervi deja. MAI AI o incercare! i se auzi vocea domoala si lenesa, oarecum ferma si usor iritata in acelasi timp.

parca era un clopotel suparat.

-nu am chef sa mai gandesc acum. e tarziu. trebuia sa dormi demult! schimba el vorba.

-AMUZANT! nu scapi usor! Unii ar zice ca relatia nepotrivita e cea in care te pierzi pe tine in celalalt, insa daca stam sa ne gandim … e la mijloc treaba asta. Mai intai trebuie ca celalalt sa te faca mai bun – sa faci o varianta mai buna a ta, nu mai delasatoare sau care sa te simti prost. A te pierde in celalalt e a-ti lasa si defectele in bratele celuilalt. Nu doar valorile sau caracterele bune. Stii? OAMENII cauta jumati sau jumatatea. DE PARCA NU AR FI INTREGI. Cand se gasesc ei cad, se impiedica. DE CE? DE asteptari, regrete, orgolii, frici. Da, eu am multe masti si multi demonii in mine. Pe unii i-ai vazut, pe altii nu ai vrea sa ii cunosti vreodata-si nici nu e bine sa ma provoci pana la capat. Unul dintre ei e maricel si se numeste „nehotararea” si, care o sora, „stima de sine scazuta”. Nu stiu cum umbla astia, dar sunt de nedespartit. D-asta iti zic… daca ai fi in stare sa ma lasi sa ma pierd in tine, sa iti intru pe sub vene, minte, suflet, trup, tot ce ai tu… ?

-esti deja!

-nu simt!

-esti nesimtita! se ridica el deodata, enervat. ma faci sa iti zic ce nu vreau! parca ziceai de o varianta buna a mea.

-pai, uite..inveti sa te descatusezi.

-mi-e rusine ca ti-am zis asa… imi cer scuze!

o mangaia pe piciorul drept scos deasupra paturii.

EA isi retrase piciorul.

-mersi oricum. cateodata mai merit sa fiu si urecheata.

-exagerezi. crezi ca le stii pe toate? ca ma citesti? ca intelegi de ce tac cand ma uit la tine? de ce te plac? sau de ce … in fine. ma duc sa iti aduc apa.

-raman datoare.

-pana acum esti cam datoare 1 luna de masaj.

-fac acum.

-nu, nu, nu acum! arati de zici ca ai alergat 100 de km in 8 minute – desi nu se poate, tu ai fi reusit cumva si esti rosie pana in… unghie.

ea isi duse mana la inima.

-am un atac! facu ea ochii mari. am un atac!! tipa ea pana la urma.

-ce fel de atac?

si o vazu cum alearga la baie. se pune pe capacul toaletei si isi balangane picioarele.

-ce faci acolo? pufni el in ras.

-incerc sa ma calmez. nu gasesc alt loc.

-hai in curte. si termina!

0 lua pe sus si o puse pe balansoar.

-hai.. gandeste-te la ceva frumos.

-cum ar fi ce?

-nu ai trait nimic frumos? nu as crede..

-nu vreau sa iti zic…

-zi-mi. orice!

ea incepu sa cante in franceza un cantecel de copii. il apuca rasul de franceza ei si de ideile cantate.

 
 

MYSTIC Surrealism

31 Jul

Continuu cu un nou capitolas si anume Suprarealismul Mistic sau Tainic.

Aici am gasit doi pictori, pe Jose Roosevelt si, respectiv, Remedios Varo. Primul este nascut in Brazilia, iar Varo a fost UN ARTIST din Spania.

Lumea lui Jose Roosevelt este una plina de intelesuri ascunse – pe langa trupurile feminine destul de detaliate as zice eu – regasim pere, mere, copaci (uscati pe alocuri), carti, masti, zane, tablou in tablou. Orizontul lui Jose este clar, nu este intunecat – nu simti o apasare anume atunci cand te uiti la tablourile lui.

Pe langa pasiunea lui pentru Dali – care se regaseste prin munca – sunt si anumite elemente a la Magritte – anumite panze care acopera trupul, prin care se intrezareste perechea de sani sau o alta care priveste tabloul din spate (ca si cum s-ar uita pictorul sau oricine la femeia care canta la o para (contrabas).

DACA ma intrebati pe mine ce vad cand ma uit la o para as zice ca privesc senzualitatea la maximum! din care abia astepti sa te infrupti, sa iti infigi …dintii! (Sa nu zic altceva!). De asemenea, cand mai vad o para mi se pare ca renunt la mar – adica e un fel de alegere unilaterala, ca un fel de rapire a placerii. In plus, sanii in forma de para sunt cei mai materni, sunt plini de lapte si la/sub care te simti in siguranta, nu?

In cazul artei lui Varo intalnim masti, instrumente ciudate de cantat, e o lume ezoterica, tainica alaturi de stiinte, arhetipurile psihanalitice, Pamantul si originea sa, spatiul si infinitatea sa, precum si tot ceea ce ne leaga cu el. Cu toate acestea, ruperea elementelor tablourilor sale depaseste o analiza estetica. De asemenea, sa nu uitam ca o parte din opera sa apartine unui curent bazat pe experimentarea artistica – suprarealismul – dar altul este setul de vise lucide, experiențele sale fantastice si abilitatea sa incontestabila de a transforma obisnuitul in nedumerire -elemente de expresionism.

 

Pe coloana dreapta, mijloc aveti o femeie care coboara scarile si iese dintr-un „templu” -sa-i zicem asa.

Mergand pe scari cu capison si mainile una in alta, „ea” fuge de tot ceea ce se stabileste, departe de acele conventii care te impiedica sa iti eliberezi gandul si simtirea. Pe masura ce face un pas, privirea ei se indreapta spre hartiile care scapa printr-o usa pe jumatate deschisa, care insa nu sugereaza nimic. Cu toate acestea, numai Remedios si acele idei sub forma de cuvinte pe hartie sunt singurele lucruri care îndraznesc sa paraseasca locul – sa treaca limitele si sa caute inspiratia (care lipseste in cladirea aceea). Pe acestea sunt privirile celor care parasesc zidurile reci -nu este necesar ca pictorul sa le detalieze ca sa-ti dai seama ca ceilalti raman imobili, lasi sau incurcati in propria „nestiinta”. Poate vreo privire este mandra sau geloasa fata de calitatea acestui calator curajos care pleaca.

Pozitia personajului principal este oarecum eterica – misterul isi face aparitia înfasurata într-o mantie, sub o masca nerabdatoare sa fie dezvaluita. Culorile din opera lui Remedios ne dau indicii despre arta sa – rosiaticul si sepia sugereaza in acest caz ca e o seara, o zi care aproape se termina. putem presupune ca se pregateste sa se inchida un ciclu si sa inceapă un altul.

De ce imi place miscarea suprarealista?

Pentru ca exponentii ei au fost intotdeauna identificati cu aceasta sarcina de a gasi noul si neexploratul in totul – atat in ​​ceea ce i-a inspirat, cat si in ceea ce au creat.

Identitatea apare oarecum ambigua sau difuza – pare ca e barbat insa in acelasi timp pare o papusa/marioneta purtata de mainile unui papusar de dupa ziduri (randul de jos, stanga).

Suita de femei (acelasi rand de jos, mijloc) este una diferentiala si diferentiata, pe statut social (haine), varsta, culorile parca iti dau impresia ca unele sunt mature si altele nu, intelepciunea fiind o taina – sau nu? poate sa fie orice alta valoare.

In spatele majordomului apare o umbra – poate gandurile adevarate ale acestuia fata de acelea pe care le rosteste?

Chiar daca cei doi artisti par diferiti – ca unul pare mai „clar”, pe cand celalalt e mai „creepy” (aparent), TOTUSI Taina e cuvantul lor comun.

Suprarealismul Mistic ascuns in simboluri care mai de care mai „altfel” la care nu te astepti este unul aparte. De la pere, mere la simbolul culorilor, gesturilor, hainelor, cartilor sau stiintei toate iti alcatuiesc o Taina. Pe care sa o deschizi, citesti, gusti, auzi…

 

 

 

nu te uita la mine 15

30 Jul

Se ridica si se spala. I se parea nebunie totul. Plecarea ei, acum…ce facea el gandindu-se la ea.

Are rost sa ma gandesc acum? daca a plecat si nu se mai intoarce… dar de ce s-ar intoarce?  

Se musca atat de rau ca ii dadusera lacrimile.

Iubirea sau dragostea doare mai rau? iubirea se afla in culori, nu? nu in ochii vineti, ci in urmele de pe tine ..oglindirea pasiunii. nu palmelor sau suturilor lui… acelea la mine sunt in suflet si niciodata nu va intelege nimeni de ce acord eu atentie cuvintelor, gesturilor, totul…se leaga. Inseamna aceeasi persoana..ametirea ratiunii e difuza la inceput ca apoi sa dispara. Oare daca eu gresesc si omul nu are nicio pata? si totusi ezitarea pentru o fractiune de secunda dintre cuvinte m-a innebunit. e ca si cum a confirmat tacit ceea ce ziceam… 

Se uita la faianta alba si gresia neagra. i se parea ca le vede din alt spatiu cu alt ochi si ceea ce pare adevarat ca …era o minciuna de clipe si spatii.

-Poate nu trebuia sa plec? daca sufera? 

 

Se uita pe calculator. voia sa plece. departe. sa nu mai stie nimic. sa lase telefonul deoparte si sa isi incarce bateriile.

Si in acelasi timp, daca vine inapoi? poate se reintoarce. eu m-as intoarce? cum citise in mine asa? chiar asta am aratat? ca ma uit la alta? la ce sa ma mai uit? cand nu ma plictisesc cu ea…cand se stramba atat, cand da sens fiecarui cuvant… “pa” in loc de “pe” nu o face pe cultul cu mine. si zambetul acela de-i lumina toate nelinistile. ii placea de ea. ce putea sa zica? sa nege? sa ascunda? s-o ascunda pe ea poate. de el. de toti. 

 

se imbraca. isi lua papucii si se intinse in pat. salteaua era buna.

buna de probat.

i se parea ca e prea sexuala.

inceta gandirea. cauta ceva rational si sa se miste in tacere prin camera.

ii sunau clopoteii din minte.

-dar daca… el tine la mine? totusi? si poate are si el mastile lui ca sa se ascunda de mine? poate nu vrea sa para vulnerabil in fata mea. si daca totusi.. nu exista oare probabilitatea… nu mai pricep. 

deschise o carte. se uita printre randuri si i se parea ca se uita in gol.

 

se duse la biblioteca. lua o carte la intamplare despre picturi. stia ca asta putea sa vorbeasca 10 vieti cu ea fara sa se plictiseasca.

-ce ti-ar fi placut …de fapt mie mai mult…sa dezbatem..si sa desfaci totul ca pe un mecanism… din emotional sa il transformi in rational si apoi sa il asamblezi la loc… sa ma porti prin culori si stari si apoi sa imi zici: dar nu vezi si tu? ce tot vrei sa iti mai zic? adauga si tu… tu ce crezi? oare de ce a trebuit sa apari? sa pleci??? 

Iar se ridica. arunca micii. incepusera sa imprastie un miros pe care nu-l suporta. deschise toate geamurile si usile posibile.

 

se razgandi. impacheta si ceru banii inapoi – ca doar a stat 1 h si ceva. isi lua bagajele si fugi la aeroport.

intr-o ora sunt la el. sper sa nu inchida usile.

 

ajunse la aeroport si lua taxiul. aproape ca se taie in vorbe cu taximetristul si pana la urma ajunse la un pret normal.

ii era sete. intensa. de parca orice bea nu era apa sau lichid.

ajunse la usa lui.

acum nu stia daca sa sune sau …sa dispara in noapte.

-oooh come on! apaasaa!! nu asta ai vrut??

isi impinse degetul in sonerie.

-cine e? se auzi vocea lui.

i se parea suparata. departata.

-doar deschide! si nu mai intreba! radea ea de glasul lui.

usa se dadu in laturi rapid si un zambet larg ii lumina chipul.

-ai venit? adica.. ce e cu tine la ora asta? nu ti-a fost frica? si cum ai ajuns atat de repede???!

o pipai pe umeri, pe fata sa vada daca e reala.

-eu sunt! poti sa nu ma bruschezi? aproape ca izbucnise in ras.

-nu am mancat. vrei sa mananci cu mine?

-asta e preludiul sau vrei sa zici ca vrei sex cu mine?

-nu, vreau sa gatesc ceva si sa dormim. simt ca parca au trecut 10 ani intr-o zi peste mine! si nu, nu mai pot niciun sex … am facut deja.

ea se schimba la fata.

-cu mine! adauga el repede. poti sa verifici ca nu e nimeni pe nicaieri.

-si eu… adica.. si tu…azi?

-acum 2 ore maximum. cred. nu stiu. m-am suparat…m-am gandit la tine…si in acelasi timp a fost ciudat …de bine. (uitandu-se la toata mana stanga). ce-s dintii aia acolo?

-ah… eu … cand …ah… ma rog. m-am muscat gandindu-ma la noi.. pentru ca asa voiam si atunci … dar am zis ca mai bine ma abtin.

-vrei sa ma musti asa?

-mai rau. aia e doar de forma.

-obtii ceva? prin muscatura asta?

-mi-arat puterea asupra ta. daca alte femei vor vedea muscatura mea vor zice “e luat”, “bietul om!’, “ce animale”, “a facut tetanosul?”. e ca un act de posesiune. si agresiune. si, in acelasi timp, e ca si cum tu esti al meu. si ca nimeni nu se atinge de teritoriul meu.

se uita la ea. ridica o spranceana. nu stia inca daca aprobator sau nu, insa o lua in brate.

-hai, hai sa o luam de la zero. aproape. nu ma uit la altele. nu vorbesc cu nimeni. nici nu mai am timp pentru d-astea. si nu ma joc cand sunt intr-o relatie.

-pai nici eu. si asta la propriu. daca te-am vrut si m-am intors am facut-o pentru tine. nu pentru sex. sex gasesc si la coltul strazii. daca am chef. dar nu ma intereseaza asta. mai sfanta e laba decat sexul de ocazie. de culcat nu ma culc cu oricine. daca ai sti prin catre filtre ai trecut pana la seara aia… ti-ar trece sa mai vorbesti cu mine. plus in seara aia, desi nu te masuram, iti analizam tandretea, viteza, pozitia, anvergura, atingerea, pielea, mirosul, zambetul, privirea… ma interesezi tu. ca om. un intreg de imi vine sa imi iau campii, sa ma musc, sa tip, sa ma transform, sa te vreau si sa te fac sa pleci… sa te am ca sa te pierd… ca sa te regasesc. pentru o clipa. d-asta imi place cu tine.. le pot face pe toate cu tine. pot sa innebunesc iubindu-te, pot sa pierd tot si sa am nimic, ca nu imi pare rau. d-asta m-am intors. mi-am dat seama de astea. toate. la pachet. si am trecut peste orgoliul meu.

– nimeni nu mi-a vorbit asa. sincer! “sa te am ca sa te pierd ca sa te regasesc…”. iti dai seama ca ma manipulezi cu vorbe, nu?

-nu, eu doar ti-am zis ceea ce simt! daca voiam sa manipulez abordam altfel problema.

se supara vizibil.

-stai! hai sa nu te superi. ma refeream la altceva… am inteles. ma simt ravasit cu aceste cuvinte. stiu ca nu le arunci si nici ca stai sa le gandesti… ca nu ai timp de asa ceva… esti ca o bomba cu ceas, imprevizibila..nici nu stiu de unde rasare urmatoarea idee sau ceva mare.

-as vrea sa ma intelegi. chiar as vrea din suflet sa ma vezi cum sunt. nu cum vrei tu sa ma vezi… sa ma zugravesti in culori diafane si animale fantastice.. mi-e foame de lup si o sete de … nu am idee cum sa ti-o descriu.

-imediat.

se duse la bucatarie cu ea de mana.

-caracatita vrei?

-nuuuu!

-calamar?

-hell no!!!!!! se auzi pe un ton suparat.

-dar ce vrei?

-o salata si o imbratisare!

-impreuna sau separat?

 

 

-pe rand.

-imbratisarea prima.

o lua in brate si isi ascunse fata in gatul ei.

-as merge oriunde cu tine!

-oriunde unde?

-nu conteaza! doar sa ma faci sa razi, sa plang, sa rad iarasi si sa adorm mangaiat de tine si sa imi canti. ce vrei tu doar sa fii tu. sa nu te schimbi. poti injura. poti ce vrei tu.

-esti amuzant…

– sunt indragostit de tine.

simti ca se inmoaie toata. aveau cuvintele lui o greutate pe care nu o intalnise alta data.

isi puse mana la frunte nervos.

-doar atat?

-si mai mult, dar te-ai infoia.

-zi-mi!

-te-am vrut si eu de ceva vreme. te-am urmarit din umbra. tot. ce zici. cum zici. de ce. tot.

-si?

-si ce? si hai decide-te ce vrei sa mananci ca se face 12 noaptea si nu mananc asa tarziu.

-nu mai vreau nimic. te vreau pe tine. nici cand am zis ca mi-e foame nu ma refeream la sosuri sau animale.

-aaaaaaah! subtila mai esti!

-mda… vreau sa ma tii in brate. atat. inseamna mai mult ca sexul in momentul asta.

-noi nu am facut sex. nici prima oara nici alte dati. sper ca ti-ai dat seama.

-mi-am dat.

-ma indoiesc!

-tocmai eu sa nu stiu!?

-ai CV?

-nuuuu! te-am simtit cum tremurai. eu tremuram pe dinauntru. si daca nu ai putut vedea, aveam o lacrima pe obrazul drept. de fericire si … eram coplesita.

o privi fix in ochi. ii avea albastri.

-tu? tu erai emotionata? d-apoi eu? mi-era sa nu gresesc ceva, sa nu te supar…

-sa ma superi cu ce?

-n-ai vazut ca … evitam zona aia?

-mda…adu-mi aminte… daca nu luam eu initiativa, cred ca te invarteai prin fata ei ca un catel.

-ii puneam o ofranda la intrare.

-si doua sticle de sampanie.

o saruta pe gat. apoi pe umar. isi impleti mainile peste ea si o respira.

ii placea asta. ar fi vrut numai asa sa stea. nimic sexual. doar sa o tina in brate. il simtea pe piciorul drept, dar ignora. stia ca ea e de vina.

-mirosi a vanilie cu scortisoara.

-vreau sa miros a tine. pana maine dimineata! ii zise ea cu coltul drept al fetei ridicat si cu privirea fixata.

-coco charnel!

-coco misel!

-termina!

-nici macar nu m-am atins de tine! ii radeau ochii.

era o impacare pe cat de dulce, pe atat de dureroasa.

-ti-am mai zis nu, ca …

-da.

-si…

-DA!!!

-dar si…

-NORMAL!

o lua pe sus si o duse in pat. o lasa cu maxima atentie si o inveli.

-vin imediat.

-cred ca o sa adorm!

casca de doua ori si inchise ochii.

 

 

 

 

 

 
 

Fantastic Surrealism

30 Jul

Sa ne intelegem, Fantastic Surrealism PROPUS de mine e diferit de REALISMUL Magic – “sustinut si inventat” de Franz Roh incepand cu anul 1925 si in care se intalnesc urmatoarele:

-elementul de mit, de legenda, fabula in context contemporan, real

-ceva ce ti se pare ca se explica in lumea copiilor – copiii vad vaci zburatoare, nu?

-tot ce se vede e impletirea hibrida dintre realitate si oniric

-ai povestea in poveste – ai un plan central (vaca de zboara) si in jurul ei mai ai mici povestioare, diferite de prima.

-uneori se aplica si o usoara critica -nu a ratiunii pure, din contra. cea practica (e tot de Kant). PE SCURT: se iau anumite detalii ale societatii DE CARE “se rade”  cu o nuanta “lirica”.

Revenind acum la Suprarealismul Fantastic, la o prima vedere ar parea ca am luat-o razna, ca pare deja pleonasm si ca, de ce nu, nu inteleg nimic din ceea ce vad.

OK. nu zic nici opusul, doar va demontez gandirea, piesa cu piesa – asa e mecanismul meu, pam pam.

In primul rand, Leonora Carrington ofera un spatiu in care exista O SINGURA POVESTE, care iti curge si se desfasoara in fata ochilor.

CUM?

cu usurinta, estetic si de ce nu incredere in ceea ce face.

 

 

Motto-ul suprarealistilor era “sa traiasca o revolutie sociala si numai pe aceasta sa o duca mai departe”-long live the social revolution, and it alone! 

Cate ceva despre pictorita, totusi.

Leonora Carrington s-a nascut in Anglia, spre finele Primului Razboi Mondial, in anul 1917, intr-o familie de bogatasi – ma rog, mie mi se par toti englezii bogati, dar e doar asa, din departare. In 1937 il cunoaste pe suprarealistul Max Ernst, care era insurat si cu care se va muta, iar asta se va vedea in lucrarile ei. Nu ca il copiaza! NU! Ci in modul in care “compune” pictura.

Cu toate acestea, Ernst e luat pe sus, la ordinul lui taica-su Leonorei, bagat la racoare (1941), si pana la urma, intr-un final,Leonora Carrington reuseste si ajunge in Mexic, unde…va si muri(2011). Interesant e cum face ea baie imbracata si in fata ei e Bunuel… mirific. :)) 

O carte despre The Surreal Life of Leonora Carrington exista, deci… Poate o gaseste careva netradusa, dar macar live sa o vad la fata. :))

In alta ordine de idei, Leonora Carrington a scris si nuvele, piese de teatru, a facut si sculpturi, plus pictura.

 

Revin la termenul de Fantastic.

Se dau tablourile =  http://www.leocarrington.com/paintings-pinturas.html

 

Lumea ei pare a la Hieronymus Bosch – desi cu creaturi ciudate, grotesti uneori, ele AU O SINGURA POVESTE (PE CARE O URMEAZA INTREG TABLOUL). Ca la Bosch exista un triptic (la Hieronymus poti vedea de la ingeri, serafimi, draci, sarpe, Adam si Eva.. pana la “Judecata”), de aceasta data e format animale. La Carrington vezi sarpele-ghepard in partea dreapta (stanga), la mijloc un fel de lup cu cap de ruda a soarecelui (Care canta la o mandolina) si in a treia piesa e o caprioara-girafa, semi-asteptand-pandind dupa copac. Apare, ca la Bosch, ideea de pacat, de imaginar si sufletesc, de dincolo de simplu tablou de privit.

In primul rand nu se subliniaza DARK SIDE din mintea ei, ci idiosincrasia – “eu sunt altfel”. Adica eu sunt alfel, nu sunt obiect, nu sunt oricine. SIMT! GANDESC!

 

Iau un tablou la plesneala. acela cu “o ea” pe fotoliu, cu o fereastra prin care “se vede un cal zburand”, insa “atarnat de perete” pare un cal de jucarie (de te pui pe el si te balansezi inainte si inapoi pe talpi) si ca animal de casa, pare o hiena-zebra. cadrul suprarealist, elemente “ciudata” -revolutia sociala (poate puteau fi puse alte elemente, dar ar fi stricat povestea). Fiecare animal are o semnificatie – calul alb, puritatea si in acelasi timp spiritul libertin, iar hiena-cu-dungi PARE a fi senzualitatea, pacatul, rautatea sau orice, dar decadent. Petele de culoare sunt contrastante si in acelasi timp, formeaza impreuna o poveste unica: omul din afara sa si din-nauntrul sau. Ca si cum dintr-o pata alba vine si catre o alta neagra se indreapta.

Societatea – chiar daca e singulara, in acest caz o femeie- este una complementara, cu revolutii interne si care “Asteapta” parca intr-un timp care nu mai se scurge, care devine “atemporal”.

“fantoma” care tine o maimuta-cu-mai-multe-brate pe mana, iar cadrul este completat de o vaza in care apare un chip de caprioara, masa care parca e la raze si se vede un alt mamifer, pe pereti se vad tot felul de aripi- ornamente… iarasi este o compozitie plina de semnificatie – cursul albului orbitor, curat, nepatat schimbat de dreptunghiul rosu, ca o pata de sange pe perete…

Carrington ne da sansa ca printr-un fantastic semigrotesc – nu e atat de brutal si incarcat ca la Bosch (a nu se intelege altceva, imi place Hieronymus)- sa ne identificam sau nu. Fiecare alege ce vrea, pana la urma libertatea consta si in ALEGERE, nu?

Partea subiectiva e usor de ghicit.

Pana si obiectele sunt personificate, IAR spaimele au chip – corb, un fel de vrajitoare, balena, rechini, …sunetul fiind de suierat dupa tine. ca o adiere uracioasa, rece, stridenta. brrr!

CUVINTELE EI: “I WARN YOU, I REFUSE TO BE AN OBJECT.” – te-am avertizat! refuz sa fiu un obiect! mi-au ramas in cap de mai mult timp si … fiind o FEMINISTA, asta e… KEEP going. Carrington a fost prima femeie femista – cel putin declarativ.

 

 

 

 

 

lobul primitiv 9

30 Jul

 

Laura dormi agitat. Visa urat. Nu era prima oara. Se facea ca era intr-un loc intunecos, rece ca un fel de beci. Nu avea scari. Nu stia cum ajunsese acolo. Teroarea pusese ghearele pe mintea ei. Statu in vis cat sa alerge nitel fara sens si se trezi transpirata. I se parea ca alergase pe bune.

Se ridica din pat.

Se duse la geam. Nu avea voie cu mobil in camera. I se parea o prostie.

iesi din camera. Toata lumea dormea. mai putin ea.

pot sa plec?? se gandea ea. 

Isi lua hainele, isi lua si telefonul din camera de garda a doctorei sale – care atipise si ea, ciudat!?- si iesi din spital.

uuu!! abia astept o baie calda!! unde ma duc?? deschise telefonul.

suna la brunetul cu ochii verzi.

-C, pot veni la tine??

-sunt la petrecere. plec acum. unde esti? intreba el preocupat.

-ah..la spitalul 9. asta pe scurt! rase ea de adresa si explicatie.

-ajung in 10 minute! ai mancat ceva?

-nu prea mai stiu zilele si gusturile. ia ceva. ce vrei tu!

-ok. atunci 15 minute.

inchise.

nu ii venea sa creada.

petrecere? wtf? altii petreceau si ea era in spital ..? 

Avea 29 de ani si i se parea ca parca traise 100 de vieti in cei 10 ani de viata sexuala. Macar era majora, nu? Putea sa isi reproseze ceva? nu!

Da, flirta la greu ca sa isi demonstreze ca poate, insa mai departe nu dadea curs. Nuuu, ii placea provocarea si apoi lasa bacsis si pleca, in noapte.

Nu ii placeau one night stand. Nu suporta ideea sa fie o bucata de carne. Nici macar in aventurile ei nu se simtise prost. in afara de durerile de pubis si de cap, nu regasea nimic de comentat.

Vazuse diverse tipologii de barbatii, care mai de care mai nedumeriti de scopul lor in viata sau in societate, cu stima scazuta sau dimpotriva, prea high fata de ce le putea pielea. Pe aceia aroganti ii trimitea din prima prin glume directe – vezi ca n-ai inventat apa calda, baietas! dincolo, la masa ailalta, e o gagica.. tipologia ta. doar ca pe invers, asteapta apa sa curga la robinet. tu de duci direct cu robinetul pornit! – si se ridica si pleca rapid din aria lui.

Isi amintea de unul, M, care nu ceda si se dadea la ea. Avea 18 ani. Nu avea timp de joaca in vara aia. Si el tot batea apropouri. Ca sa faca, sa dreaga, o afacere, o combinatie, sa iasa pe bani, pe … I-a aruncat ca e lesbiana. nu aveai cu cine discuta. aaah, si mai bine! imi plac si mie fetele! nu intelegea ca … ea nu avea chef de nimic cu el. Pana la urma i-a aruncat-o direct: bah, nu ma interesezi. ce mama dracu’ nu pricepi! vrei desene? mai lasa-ma dracu’ in pace! 

MDA, ea se coborase cu “dracu'” mai des ca intalnirile cu primul, de la acea vreme, care devenea serios si neserios in acelasi timp.

Nici tigari nu avea. Nici apa de unde sa scoata… se simtea ca un animal. prins la colt.

Veni o masina neagra. Era C. rasufla usurata si se urca.

-ce faci, frumoaso? ce ai patit? ce cauti pe aici?

-nu intreba. am avut o altercatie cu cretinul ala de acum… nspe mii de ani.. parca ar fi fost 20 de ani..dar is abia 10. si mi-a venit toata scena in cap cand ma injura in ultimul hal si i-am aplicat ditai pumnul in gura pana s-a dat inapoi 2 metri.

-asa violenta esti?

-la dracii dracilor din draci, da! ranji ea.

el o saruta si isi strecura mana pe sub hainele ei.

-ah, trebuie sa fac baie. urgent. simt ca trebuie sa imi scot pielea.

-nu te-am vazut de ceva vreme..cam 3 lun?!

-mda. nu am neaparat nevoie…

mana lui era in zona ei intima.

-de asta! si isi pune pe mana lui si desi ezita sa il dirijeze, i-o scoase.

-asteapta sa ma spal! macar atat! si tu!

-biiine! aoleo! parca erai mai doritoare acum ceva ani!

-sunt si acum, dar imi trebuie de urgenta o cada cu apa.

-vrei si spuma? facem amandoi. am luat si mancare, am fost pana acasa si am luat niste cuburi…

-de sapun!? colorate??? tipa ea aproape de fericire.

-iectzact!

se intoarse spre ea, serios:

-mi-era dor de tine, nebuno!

-bah, ai grija! macar sa ajungem in siguranta acasa.

-auzi, dar tu cum ai iesit de acolo? cu bilet de externare?

-nuuu, fara! toti dormeau! radea ea isteric.

-mda, tipic tie! tu ai sari gardul doar sa iei niste caise din copac. si asta ziua.

-daca le vreau, da! ce vrei? sa ciocan in usa? “stiiiiti, vreau si eu fix 2 caise de pofta din caisul dumneavoastra! nu-i asa ca vreti sa mi le si aduceti?”. scutesc de energie. 😀

il facea sa rada.

-nu, serios! chiar mi-era dor de tine! credeam ca s-a terminat totul!

-pai, intr-un fel s-a terminat. in alt fel, intern, nu! pe exterior, da!

-nu pricep…nimic! explica!

-mintea, fortareata, da. a terminat. corpul, intern, nu. inima e pe acolo si ea implicata. nu te iubesc, dar … conexiunea asta sexuala e prea … brrr! si jur ca nu am facut ceea ce am facut cu tine! vezi ca am ajuns!

-stiu! o saruta pe buze.

ii deschise usa, apoi o astepta sa deschida usa casei.

o lasa la baie – se agita cu masina de spalat, injura detergentul de parca era de vina ca il scapase din maini, apoi se auzi dusul si un sunet orgasmic inalt AAAAAAAAH!!! de ii ridica imediat penisul.

se dezbraca si intra peste ea.

-ce..ah!

imediat intra in actiune si stia ca si ea avea nevoie. Nu simtise asa porniri cu nicio femeie, iar senzatia cu ea era ca plutea intr-o zona ca un lichid. termina repede si apoi o intoarse spre el si o lingea pe unde gasea.

-AAAAH, C!!! doaamne… hai in pat! nu mai pot sta pe doua! te rog! il tragea de par de mai sa ramana cu el in brate.

-termina! ma doare!

-ok.. scuze. dar termin si eu!

-taaaci!!

se conforma.

aproape ca era sa ii pice in brate de la inmuierea genunchilor si se spalara in continuare.

-parca era baie cu spume!

-da-o dracu’… cand te vad… numai cand te aud.. numai cand stiu ce ma asteapta in tine… eu te iubesc! si am stiut asta din prima ca aveam sa ma indragostesc iremediabil! si nu, nu ma mai trage de par! clar! se uita la ea intr-un mod ciudat.

simtea ca se incalzeste sub privirea aia.

-ce ai luat de mancare!? schimba ea subiectul.

-ce iti place tie! friptura de vita cu rucola, ciuperci bla bla… in lipie. 😀 un fel de shaorma.. dar e evoluata.

-aoleo! du-te tu de aici! EVOLUATA? ia da-o sa o evaluez eu cum trebuie!

C iesi primul din dus si ii tinea prosopul, apoi pleca, lasand-o sa se stearga si sa se usuce la par cu foehn-ul. ii placea fiinta asta. ii puse mancarea pe o farfurie plata, intinsa, scoase o furculita, o clati si el – o stia ca era tipicara, insa nu voia sa tipe la el ca NU TI-A TRECUT PRIN CAP? 

venise si ea. intr-un tricou si chiloti si un zambet larg.

-mi-e foaaaame!! da-te! nu am mai nimic de baut…

-am adus eu. prosecco. doar stii ca nu..

-daaaa, iti trebuie robinet cu prosecco, nu cu apa rece. :)

-nu esti departe de dorinta mea.

-fa-ti un boiler. :))

-nuuu, trebuie rece! sa imi spui cum e!

se infisese in mancare de 20 de secunde, scoatea toate sunetele pamantului ca sa ii demonstreze “evoluata” a mancarii si il facea sa rada.

-nu esti…

-am inteles. evoluata! radea ea cu gura plina de mancare, pana la urechi.

-sa nu mori aici langa mine, ca nu stiu decat sa imi bag pula. nu stiu sa te resuscitez! zise el serios si ingrijorat.

-am constatat. nu trebuia sa imi explici LA CE ESTI BUN. mersi pentru cina…sau mic-dejun. nici nu stiu ce ora e.

-5 dimineata! 5!!! zici ca am baut gin toata noaptea, asa ma simt.

-sa scot hainele alea si sa le intind.. ca apoi dormim.

-dormim? serios? te-ai imbolnavit? rase el.

-apoi nu asta ai zis tu subtil?

-nuu…neaparat.

 

 
 

despre povesti pe strazi

30 Jul

 

Namaste!

Astazi va propun o micuta discutie despre simbolurile strazii, povestile si contradictiile din CALCUTTA, sub obiectivul lui Horia-Mihai Gligor. Acesta a publicat in National Geographic Traveler ROmania (editia de vara 2017), precum si in alte reviste online de fotografie.

“Poezia strazii din Calcutta” ESTE e o prima-expozitie personala, odata cu vizita/calatoria in India in luna februarie 2017 si a avut loc intre 16-30 IULIE 2017, la Muzeul de Arta Cluj-Napoca.

O parte din magia culorilor, constrastelor, povestilor le vedeti sus.

Imediat ajung si la aroma culorilor. 😛

In primul rand e viata oriunde te uiti: pe strada, in parc, langa lac, alee…

Oriunde in jurul tau vezi cate o poveste – de la imbaierea din zona Jorasanko- PANA LA povestea oamenilor care vand fructele proaspete, ale caror culori si arome iti patrund prin piele – si retina.

Jocul de lumina colorata este unul fascinant.

In jurul tau sunt multe mirosuri de diverse culori si ele – mancare stradala, betisoare parfumate din temple, praf, flori, gaze de esapament (si ele au un miros, totusi, intepator si neplacut, insa de recunoscut oriunde este). Fie ca vorbim de parfumuri usoare si placute, fie de cele aproape uleioase, zoioase sau pe care le-ai pune in zona de dezinfectanti, aceste arome iti gadila narile.

Apoi o alta suita de gesturi si activitati ale Calcuttei le reprezinta ricsele sau claxoanele masinilor – numeroase, sufocante, autobuze vechi si care dau sa se prabuseasca sub privirea ta, sunetul fluierelor politailor pentru a indemna la ordinea -proprie sau neproprie-, femei care iti zic despre fructe si arome, copii care se joaca sub apa tipand, alergand – parca strada ar fi doar a lor.

alte sunete provin de la diverse pasari sau chiar cantece demodate sau noi care rasar din diverse aparate – de la telefoane, radiouri..

Strada, un univers pe care il vedem peste tot si totusi parca nu i se acorda creditul cuvenit.

Incet incet descoperi Calcutta dincolo de sunete, culori. Pe strazi gasesti povesti umane – fiecare om are “o istorie” pe care o citesti in privire, in mimica, in liniile fetei, in gesturile mainii…

Te mai loveste firescul, te agita simplitatea – ligheane, galeti cu apa, bidoane de plastic de diverse culori. O femeie te imbie si te incurajaza sa ii incerci samosa, un fel de coltunasi umpluti cu ce vrei tu -de ceva zile mananc genul acesta de mancare si raman uimita cum atatia ani am ocolit-o cu desavarsire (poate teama de necunoscut? si acum, fiind mai linistita as incerca si o friptura de vita pe pat de matraguna… vorba vine!).

Sunt diferente intre clasele sociale.

De la coltul strazii in care se spala un batran pana la templele cu oameni care aprind betisoare … si la oamenii care vand fructe sau bijuterii…politatii care impun respectarea regulilor prin sunete inalte de fluiere…la indivizii care trag dupa ei ricsele…

Fiecare are rolul lui, fiecare stie scopul lui, nimeni nu vrea mai mult – poate?- si nici mai putin. INSA SUNT ACOLO IN STRADA SA ITI ARATE O POVESTE SIMPLA, DE VIATA.

 

 

 

 

nu te uita la mine 14

29 Jul

 

Ajunsese acasa. Era la fel de pustiu in jurul lui. Se scarpina in cap. De nervi. Isi arunca geanta cu laptopul pe canapea, se duse glont la frigider si scoase berea.

Isi arunca picioarele pe masuta de cafea si statea intr-o rana in fotoliu.

incerca sa rememoreze seara precedenta.

I se parea ca nu pricepea nimic. nici DE LA CE pornise nelinistea ei, NICI cum aparuse, NICI CE O ALIMENTASE, NICI …

lua o gura.

Se sterse la gura.

Se ridica. Scoase laptopul, si-l aranja, il conectase la internet.

Incerca sa caute ceva. Nu gasea. Pufni. Incepea sa se manifeste ca ea. Numai ea pufnea dezaprobator aproape mai mereu. De zici ca nu o multumea nimic.

CE NAIBA se intamplase?

Venise brusc si pleca si mai brusc acum? DE CE?

lua iarasi o gura de bere. I se parea amara si fara … niciun sens.

Unde era?

 

Isi sugea maselele drepte de nervi. Se uita fara chef pe o harta si isi ridica sprancenele.

-mda… si asta e stanga mea sau dreapta voastra? ma iau dupa miros.

Ajunsese intr-un oras unde voia sa aiba liniste.

I se parea ca macar atat merita. Daca el ii provoca demonii aia care stau ascunsi in ungherele mintii si ies dupa ce miros slabiciunea. Nu era vina ei… Nu putea sa fie linistita cand ii gasise hiba.

Isi dadu check-in pe facebook si arunca 3 litere si 2 gogometi. il cauta in lista. nu era.

-ok… well.. asta e. tacere!

 

El mai avea nitel si arunca cu berea de toti peretii – nu ii gasea sens DE CE BEA acum, micii erau reci. NICI macar nu ii placeau – nici impreuna si nici separati.

Stia ca ea manca unul. Lasa unul deoparte. ca si cum ar fi fost langa el si zambea sau vorbea chestii care n-aveau legatura cu el sau ea. Ii placea cum se stramba. Parca era un spiridus. agitata, cu mintea plina de scorneli…

ofta.

deschise laptopul.

O cauta. Vazu ca era intr-un alt oras.

CE NAIBA CAUTA ACOLO?

si ce e cu poza aia? si ce de maimutele puse.

Parca ii auzea rasul.

isi cauta mesajele. nu avea nimic de la ea.

biiine, tacere! cine joaca mai bine jocul asta?

 

aproape ca se enerva ca nu ii zicea nimic. se uita la el. era online. ingusta ochii si se stramba. parca i-ar fi scos limba.

se uita la numele ei si pana la urma ii facu o poza. cu micii si berea. ii scrisese ca nu-i plac. nu asta era adevarul?

vazu randurile. surase. partea dreapta a fetei se relaxa toata sub aceasta presiune usoara pe muschii mimici.

ii facu si ea o poza si scrisese mai mult.

de ce? de ce?!!?? nu poti sa te abtii!? isi zise in minte. 

si inima topaia ca i-a scris.

asa se intampla cand una zice mintea, iar inima tropaie.

el nu mai trimise nimic.

-nu ii e dor de mine? nu se intreaba si el CE NAIBA caut pe aici? nu… 

parca fiecare cuvant primit din partea ei avea o imagine. o vedea cum venea prin camera. cum capata culoare toata cladirea cu sunete.

acum… o orga mai lipsea.

O voia. se duse la toaleta.

se cazase. Se duse la baie.

se baga la dus.

in acelasi univers, doar ca in alt oras, si ea era in cada.

si cam in acelasi timp isi ofereau placere siesi si se gandeau unul la altul, la piele, la atingere, la privire, la zambet, la complicitatea si reciprocitatea spatiului… si inchisera ochii in aceeasi clipa.

ei i se inmuiasera genunchii si simtea ca mai vrea si mai vrea, iar el se uita in sus la tavan, parca ar cautat-o. ii rosti numele soptit si termina.

ea isi infipse mana stanga in perete, se musca de antebrat ca sa nu tipe si ramasese asa pret de cateva minute bune, dupa care iarasi cauta prin memorie senzatiile cu el – clipa in care o lasa bland pe spate si o privea curios cum se misca si il cheama spre ea.

nu-i va zice asta.

nu trebuia ca el sa afle ca e obiectul actului ei erotic cu ea insasi. ce ar fi zic? s-ar fi impaunat ca “wow, ce bun sunt” sau ar fi zis “eh, stiam!” sau poate s-ar fi uitat asa, oblic, la ea si ar fi tacut dupa care ar fi practicat si el? ofta. sa-i zica? mai bine nu! oricum, muscatura ei era destul de mare, se vedeau urmele de dinti. adancimea se masura si in culori…

 

 

 

 

 
 

Objects Surrealism

29 Jul

Astazi continuu cu studiul personal si ajung la Suprarealismul Obiectelor – pentru ca alta tema nu am vazut si pentru ca totul este rece (asa pare).

Universul danezului Sven Dalsgaard ESTE amorf, calculat, care nu lasa loc de interpretare multa – poate doar din prisma culorilor.

Incep cu a zice ca exista similitudini cu alt pictor, Manzoni, cu care se regaseste IN felul IN CARE rotunjeste creatia – DESI e uneori o pata de culoare (sa zicem albastra), Sven duce dincolo de simplitate – si anume ca e esentiala pictura in sine, nu CUM o faci (ce materiale utilizezi, cum le “folosesti”) – vezi “minunea albastra” in care, tricoul este sub un material albastru.

Liniile lui Dalsgaard sunt fixe, statice, parca asteapta sa le atingi ca sa se indoaie, lipeasca, separe, ridice, franga – desi sunt oameni…da, ciudat, dar cele 3 liniute verticale care “se tin de mana” intruchipeaza FAMILIA (asa e titlul tabloului).

Mai exista butoane care trebuie apasate ca sa se inchida sau deschida mecanismele (date de linii).

Dupa mijlocul anilor ’50-60 incepe sa faca sculpturi (scaune, in cea mai mare parte) si picturile sa aiba si steagurile Danemarcii.

Dalsgaard da definitie si impinge obiectul catre un SINE. In mai multe tablouri sunt “tapuse” care strabat sau strapung panza pe diagonala. Ca si cum “eu sunt primul” (chiar daca sunt “chestii” pictate dedesubtul liniei).

Portretele lui Sven Dalsgaard par usor cubiste, liniile frante si usoara rotunjire a urechilor si gatului indulcesc parca totul.

Culorile? de la neutre pana la calde, insa primare (rosu, galben si albastru). de ce le foloseste Sven? tocmai am zis: ca sa iti ramana in memorie. Daca facea un portret plin de detalii ca Velasquez se pierdea usor in urma – nu mai tii minte neaparat detaliile, ci poate privirile.

In plus, folosirea culorii aici nu e pur intamplatoare – cu ele (cele primare) ajunge sa le faca pe cele secundare (verdele se obtine din galben si albastru, nu?). Exista fie prea putina culoare, fie tot tabloul e “monocromatic”.

Rosul folosit e cel care iti strapunge memoria – puternic, viu, viril.

Predominant la Sven e totusi albastrul. E nelipsit. DE CE?

In simbolistica culorilor albastru e de obicei asociat cu un calm, cu o anumit simtamant de devotament, incredere sau chiar nesigurantei. Cu toate acestea, albastrul mai poate fi inglobat in imaterial: mai toate converg catre un vid (apa, aerul, diamantul, cristal).

Despre galben pot cita doar pe Goethe (in Teoria Culorilor) si anume ca e „o culoare vesela, vie si cu efect linistitor; insa ea aluneca lesne intr-o culoare neplacuta, prin cele mai usoare combinatii ea depreciindu-se, devenind urata si batand in gri”. Kandinsky ii da si un sunet, respectiv “galbenul luminos rasuna ca o trompeta ascutita (…) sau in fanfare stralucitoare”.

Daca exista carti in care Planeta Pamant pare acoperita cu o piele electronica, aici, Sven pare ca propune o lume de levitatie (alba), impersonala, glaciala. Privitorul nu se identifica neaparat cu ceea ce vede, cat poate sa constate ca “obiectele” privesc spre el. Pana si caprioara e metamorfozata in “simbolul” de obiect (e pe post de palarie).

 

 

cum sa traiesti cu o sotie necredincioasa

29 Jul

Alberto Moravia povesteste despre „Cum sa traiesti cu o sotie necredincioasa” intr-un mod usor de citit, inteles si chiar daca uneori situatiile sunt paradoxale (logicii sau emotiei) reuseste sa te prinda nepregatit pana la sfarsitul fiecarei relatari.  E chiar ultima carte, din anul in care a murit – 1990.

„Cum sa traiesti cu o sotie necredincioasa” cuprinde 16 mozaicuri sentimentale din viata de zi cu zi a unor diverse cupluri, respectiv Vila de vineri, Tava din fata usii, Pe autostrada, Gandeste!, Femeia cu ochii sasii, Ma cheama Alice, sunt un titirez, Dar tu ce fel de fluture esti?, In fiecare zi un inger imi incredinteaza adevarul, Iat-o pe Venus intreaga, grea precum aurul, Fata morgana, Femeia-girafa, Dar usa-geam nu e fereastra, Cum sa traiesti cu o sotie necredincioasa, O fi adevarat, o fi minciuna?, Jucatorul de sah si Latina Express.

Relatarea este si din interiorul personajelor – cel putin a partii masculine-, iar din exterior, la final, cand trage concluzia intregii povesti.

Moravia este usor ironic in toate „scenele” de mai sus – eu una am vazut ca o piesa de teatru la care se schimba decorul cu fiecare povestire si cuplu nou. Totul se poate invarti si rasuci catre aceeasi idee: femeia cauta altceva cand totul devine anost, rece in jurul ei. Inteligenta sau activitatile femeilor sunt diverse – casnica, fotomodel, infirmiera, avocat .. -, gradul de educatie INTERIOR este dejugat ca fiind ieftin si superficial. CIUDAT, dar mi-a lasat o usoara nota misogina peste toata scrierea. Si chiar si asa, mi-a placut. NU a fost misoginul clasic, ca femeia sa stea la cratita, ci doar ‘mecanismul’ actului.

In majoritatea povestirilor exista un act de violenta al barbatului indreptat spre femeie si surprinzator, nu sotul uneori o bate, alteori chiar amantul sau “soarta”, mama…:

In prima povestire, Alina descopera sado-masochismul cu amantul, care isi abroga drepturi peste sot si o bate si asta pana se prinde ea ca e cu ura toata faza, nu ca e un joc erotic, cum il percepea ea si pana la urma se intoarce la sot, Stefano;

insa ea s-a intors la amant si ca sa se vindece, poate, de raceala lui didactica printr-un raport violent, pe care ea il numeste dragoste, iar lui nu-i ramane decat arida, comica aproape, consolare a celor doua coperte ale enciclopediei psihanalitice.”

In a doua relatare, Magda e umilita in public de sotul bogat, scund si chel, pana cand ajunge sa ingenuncheze sa ii sarute bocancul – fapt vazut de Gian Maria, un pusti indragostit de ea si care trebuie sa vada si sa auda multe, pana se hotaraste ca totul e degeaba in ceea ce o priveste.

O urma, pastrand o distanta intre patru sau cinci trepte, si, asa cum prevazuse, o vazu indreptandu-se spre coridorul primului etaj. Atunci o urma, la aceeasi distanta, pe coridorul larg, in semiintuneric, printre cele doua siruri de usi inchise. pe neasteptate o vazu cum se misca lenes, lasandu-si cu oboseala, la fiecare pas, toata greutatea trupului pe picioare. isi dadu seama ca se indragostise de ea. intelese asta din faptul ca nu dorea nici sa-i vorbeasca si nici, cu atat mai putin, daca i-ar fi trecut prin cap, sa faca dragoste cu ea“.

In cea de-a treia povestire o gasim pe Amalia, care se urca in masina tipului insurat (Giacomo), cel CARE initial dorea sa nu calatoreasca singur pana la Florenta si care… devine iritat ca vorbea despre o operatie care a avut un final neasteptat si dupa care, in acea seara si nici a doua zi, sotie-sa nu venise la spital… aproape ca inclesteaza mainile pe volan. Pana la urma vede ca femeia era gravida – ii placea sa o vada surazand si intelege de ce sanul era atat de ferm cand il atinse din greseala. Final surprinzator dupa prima parte in care isi musca maxilarul, nu?

In Gandeste!, Pegoraro mai are nitel si se transforma (simte ca nu se poate concentra) cand nevasta-sa ii urla ca are atatea facturi de platit, ca fiica-sa cea mica vrea o masina, ca fiica-sa cea mare il toca la cap sa inchirieze o casa mai mare ca sa se mute cu gemenii si sotul ei, fiul mijlociu avea probleme cu drogurile… Pana la urma, pleaca barbatul de acasa, la lucru..unde surpriza! si un subaltern se plangea ca firma era pe minus, ca aproape dadeau faliment, ca e o escrocherie, ca oamenii se plang de firma.. !

Va las sa mai si cititi! ca daca va fac eu rezumatul nu cred care are niciun farmec. Tot ce pot sa va zic e ca majoritatea sotilor STIU ca sotia lor II inseala – e un fel de aranjament tacit, ca o invoiala-, in timp ce altii, ISI IMAGINEAZA asta.

In plus ti se sugereaza ca si in haos -aparent- si disciplina (interioara, la fel de aparenta) EXISTA o relatie pe care nu o explica neaparat, dar care, odata intalnite ajung sa devina probleme existentiale, personale si de sexualitate. Unele personaje se alieneaza singure, se tortureaza psiho-afectiv, ar deveni criminale doar sa scape de obiectul pasiunii – nevasta necredincioasa.

DIALOGURILE sunt foarte amuzante, e imposibil sa nu va faca sa radeti! eu era sa scap cartea din maini de cateva ori bune!

Modul in care Moravia asambleaza dialogul, descrierile, limbajul, intriga, mecanismele deciziilor personajelor, trairile lor, gesturile… ESTE INFAILIBIL si diafan. Sunt destul de pretentioasa la carti – si nu numai-, insa m-a facut sa ii citesc cartea in 5 ore. :) Deci nimic altceva. CITIT!

Sunt cateva reactii interesante, trimiteri la Freud, la complexul lui Oedip.. Intersant, pentru ca daca citesti FREUD fara sa il judeci DE CE GANDEA ASA, poate … poate se deschid si alte sensuri alte NECREDINTEI femeilor.

Cum sa traiesti cu o sotie necredincioasa” este scriere si lectura usoare, cartea e in varianta Editurei Art.

NU ITI TREBUIE decat 5-6 ore din viata – maximum- ca sa o citesti si …sa te bucuri de situatii interesante, plauzibile -nu absurde sau “trase de par” – si sa zambesti!

ENJOY!

 

Va las un interviu cu Alberto!

 

lobul primitiv 8

28 Jul

Oamenii vor libertate. Cand esti liber tinzi sa fii si mai superficial si egoist.

Cu cat mai multa superficialitate, cu atat mai bine!

Asta e rationamentul meu. Consider ca daca independenta in relatie e ca un zar cu mai multe fete.

Odata castigata e o clepsidra intoarsa catre esec si ruptura relatiei.

Odata obtinuta poti fi sigur ca cineva se duce in alte parti “din curiozitate”, “ca se poate” si “niciodata nu e indeajuns”.

O relatie in care el sau ea nu se simte bine ca “nu e liber” nu e neaparat relatie. Omul nu raspunde bine la libertate. e ca un caine cand il scoti in parc si ii iei lesa. 😀

Atunci cand esti intr-o relatie se presupune ca accepti de buna voie sa nu mai fii liber. :) simplu! pentru ca daca esti cu cineva ESTI acolo, pentru el/ea si pentru VOI. nu pentru restul, 7 miliarde de oameni.

Esti un fel de sclav al simturilor, mintii, defectelor -DA, IN PRIMUL RAND AL DEFECTELOR -celuilalt. Al lui. PENTRU CA ASA ATI ACCEPTAT.

Nimeni nu v-a fortat mana! Nimeni nu s-a atarnat de voi! Nimeni nu obliga pe nimeni.

Trebuie sa simti ca apartii lumii celuilalt. Cam asta vad eu, Laura Matei.

Sunt unii indivizi care cred ca relatia este o distractie, o pleiada de intalniri in restaurante scumpe, dar goale de traire, in care … sa fii pentru un meniu un mare fan.

Hedonistul din mine zice ca o relatie se poate duce si dincolo de lipsa imperioasa a restaurantelor si bufeturilor ieftine. Mai degraba sa gatesti de acasa in doi, fiecare sa aiba rolul lui… INTIMITATEA e mai importanta intr-o relatie. Nu cred ca le-am cerut tipilor din viata mea SA MA POARTE NUMAI IN RESTAURANTE, CA ALTFEL NU FACEAM SEX SAU NU SIMTEAM PENTRU EI…

Societatea moderna se confrunta cu o lipsa acuta de sentimente nobile, de respect, de pierderea sinelui in celalalt – pe care nu-l luam PE TOT CATRE FIINTA NOSTRA, ci numai pe bucati care ne convin. NUUU, asta nu e nimic. e o joaca de-a sentimentele si dragostea! Nu voi intelege niciodata egoismul care ne macina vietile.

De ce sa te mire o parte a omului de langa tine? de ce nu-l inglobezi asa cum e?

de ce sa nu il vezi dincolo de ambalaj sau de defecte? de ce sa nu simti ca toate, asamblate IL CONSTITUIE CA INDIVID SPECIAL/unic?

Ca apoi sa zici “incompatibilitate”? E CEA MAI PATETICA SCUZA AUZITA LA SPECIA UMANA.

NUU, incompatibilitatea era de dinainte. DOAR ca ti-ai creat anumite repere pe care le tot muti pe parcursul relatiei pana ajungi, in egoismul maxim sa il disconsideri pe celalalt si sa il reduci pana la nimic. ASTA IL FACI PE CEL DE LANGA TINE = NIMIC.

ideea de sine, de baza = tot. cu timpul, asamblezi piesele din el pana cand …nu mai merge jucaria (sau relatia).

DE CE? de minte perversa sa fii sa il faci pe cel de langa tine sa piarda timpul? sa il faci sa se muleze dupa tine ca la final de fapt sa ii zici “incompatibilitate”??? unde e logica, dragilor? UNDE?

Ce te faci cand la urmatorul maraton de sentimente si tie se aplica ACELASI TIPAR? ti-e bine? te simti “special”?

ITI ZIC EU ca nu!

lucrurile gratuite pe lumea asta sunt cele mai importante: sa fii om, credinta, iubirea, prietenia, comunicarea si respectul. RESTUL SUNT GARGARA SI FRECTIE LA PICIORUL DE LEMN.

Eu in relatii nu m-am schimbat. Dupa, intre ele, da. Am stat si am analizat ce greseam. In principiu, erau mici amanunte. INSA CUM SUNT EU, nu m-a schimbat nimeni. Nu m-a domesticit nimeni. Nu e cazul sa pui saua pe om daca el are sufletul liber si mintea jucausa zilnic. Nu in sensul sexual neaparat, cat de ocupata sa functioneze in toate directiile, ca niste antene de albine.

Oamenii apar zilnic in viata fiecaruia, se interactioneaza si lasa sau nu o impressio in tine.

Tin minte cum o singura propozitie a cuiva m-a facut sa plec de la lucru rapid – mi-am dat demisia in 2 timpi si 3 miscari pentru ca nu eram asa cum mi-a zis. Si am muncit cat sa fiu. SI am existat. Am fost cu acea persoana. Impressio lasat atunci, la momentul potrivit, a provocat o lupta cu mine si cu timpul astfel incat sa recuperez ceea ce pierdusem in ani de zile. Acel impressio a fost atat de puternic, incat tin minte ca la un moment dat imi dadeau lacrimile din senin – ma durea pe dinauntru esecul, daca ar fi existat. A fost ceea ce se numeste REVELATIE. o revelatie A SINELUI. din SINE. adica prin acel impressio mi-am regasit ceea ce pierdusem – si nu timpul, ca Proust- ci PE MINE. Omul acela este si va fi special pentru mine pentru ca facut din mine o varianta mai buna si mi-a determinat toate fortele catre o singura iesire: sa fiu ceea ce trebuia sa fiu cu ani in urma. Nu va intelege impactul. Nu cred ca are cum.

Si acum cand ma uit pe geam imi plange un ochi de fericire. Mi-a dat sansa sa ma simt si sa ma concentrez pe mine. Pana atunci era un fel de supravietuire mediocra in care cazusem si pe care o simteam ca un lant de-a lungul gatului si … cu cat timpul trecea, cu atat simteam ca se strange mai tare.

Ne-am intalnit. Am incercat sa ii explic. Chiar si in scris. Nu cred ca a inteles. Nu am nicio indoiala ca mai conteaza asta. Poate m-a si uitat. Poate nici nu mai vrea sa vorbim. Poate mi-a uitat pielea. Zambetul. Mangaierea.

El era sau a fost numarul 6. Nu imi trebuia mult de la el. De la fiecare relatie am luat cate ceva ca sa ma completez. NU am ales tipi fazi. In principiu, daca pareau falsi sau ipocriti le dadeam jet. Daca puteam deveni PRIN CEVA ANUME MAI BUNA, atunci ma bagam “in seama”. Daca mi se parea ca nu exista NIMIC BUN LA MIJLOC consideram ca nu are rost sa pierd din timp.

Cam asa am ales eu relatiile. APROPO consider relatie in cele care implici sufletul si totul din tine. pana la ultimul firicel de energie si nerv si sange si dara de umbra.

Brunetul cu ochi verzi a intrat la aventuri. Nu era suflet acolo -de nicio parte. era pur si simplu o nevoie. si nu stiu cum, stia cand sa apara. Cand era calamitate erotica sau intre picioarele mele era fierbinte si nimeni prin zona – si cum stia al naibii exact si cum sa apara. Sau in ce locuri.

Iti trebuie minte cand te bagi in seama. Nu apari asa impiedicandu-te si iti rupi dresul. Nuuu, in viziunea mea a la complicat, TREBUIE sa aiba iz de rece, de formal. Daca se trece de formal, pot sa incerc putin firescul – sa vad CAT DE MULT poate omul suporta firescul?

Majoritatea tipilor – toti 6, mai precis- “s-au plans” ca eu, Laura Matei le-am schimbat vietile. De parca eu as fi o impressio pentru ei.Nu stiam daca e de bine sau nu, insa … m-am bucurat ca NU AM FOST O OARECARE.

daaa, orgoliul meu tine de “a fi altfel”. DA, CHIAR SUNT!

Vin in viata ta pe varfuri si plec la fel. Nici nu ma vezi. Nici nu ma simti. Plec inainte sa observi ca esti singur. IN tacere se simt mai multe.

CUM imi place mie sa zic “simt monstruos si am mintea goala”.

Laura se intoarse cu spatele.

Usa se inchise.