Salutare!

Mi-am propus sa va tin in priza – odata cu mine- si sa tropaim putin prin Arta.

Incepand de astazi, timp de o saptamana –adica, pana martea viitoare– va tin in sah cu AVANGARDISMUL sau mai pe scurt, curentul artistic numit AVANGARDA.

Daca va uitati pe wikipedia -citire- vedeti acolo creionat sensul – ca termenul isi are originea din jargonul militar, avant-garde… bla bla.

Sa o luam cu inceputurile.

Academismul era o buna vreme o mare putere in arta prin secolul XIX.

damn it, trebuie sa va zic ce e cu academismul?

ok, pe scurt, e acel curent artistic in care totul e frumos, dar rece, incanta fara sa aiba continut – nu are o suflare, nu transmite o emotie, totul pare plat. Pana prin 1800-1850 cam asa. Dupa care, usor-usor, Scoala Franceza -astia de aici, criticii, erau seci si duri si … iti respingeau tabloul instant daca “nu era cum voiau ei” – incepe sa accepte si alte idei – impresionisti, post-impresionsti, neo-impresionisti, pointilisti (one of my kind!),.. Pana in secolul XX, cand se dueleaza sa intre in drepturi modernismul, cubismul, expresionismul (simplu si cel abstract, cum le zic eu)…. etc. Mai exact trebuiau rasturnate traditiile formale impuse pana la acea vreme, prin care nu se obtinea 100% arta, actul artistic era atat de infasurat, incat aproape ca …se sufoca. si asa, trebuiau sa se dezlege de canoane. pam pam!

Avangarda e acceptata prin anii 1930 TEORETIC, pentru ca ea exista mai demultisor – cel putin 40-60 de ani inainte.

Dar ce inseamna avangarda si cu ce se mananca ea? 

Pentru mine cel putin, in afara ca artistul defineste dincolo de canoane o arta – si le trece de “cum stiam noi”-, el mai are si o viziune in avans cu epoca sa.

Exista o misiune in cazul acestor artisti. Aceea de a fi o elita cu toate ce fac ei e anti-elitist. 

Si daca ne ducem putin si la acea vreme exista o abordare elitista-anti-elitista si in cazul celor care aveau viziuni comuniste si totalitariste – Engel, Marx.. – si, DACA e sa ne raportam in acest sens putem vedea ca exista un fel de avangarda revolutionara a clasei muncitoare sau plebei – hai sa o luam asa in cerc. :)

Pana acum am definit spatiul istoric al Avangardei.

Avangarda iti ofera in fata ochilor paradoxurile clare ale actului artistic, fiintei umane, ratiunii si in acelasi timp, toate 3 innodate prin clepsidra timpului – de aceea am zis ca atarna temporalul (viziunea din avans epocii).

Ideea de baza in avangarda este sa se schimbe viata RADICAL – adica in acel mod in care desi sa sochezi sa oferi o perspectiva MAI BUNA (acum vine intrebarea: in raport cu ce? dar probabil ca v-ati prins ca raspunsul e: fata de canoanele impuse, de reguli, de trai…).

Avangarda artistica este cam in acelasi timp cu avangarda politica, in care anarhia utopica sa ajunga la acelasi scop.

Avangardistii au luat si ceva liric de la Romantici. Daca stam putin sa analizam exista un mit al poetului-profet in ambele parti – asta in literatura. In pictura, mai multi critici de arta (dintre care cel mai bun si bine cotat a fost Clement Greenberg) s-au agitat sa raspunda cerintelor – sa inteleaga, sa vorbeasca, sa explice ca nu e kitsch ce se picteaza – ca unii considera avangarda (si nu numai, mai toate perioadele moderniste) drept “mizerie” (ca vezi doamne, nu e arta daca nu e peisaj, ceva static pe masa sau un portret realist sau naturalist). Ma rog, fiecare gogitor de seminte poate crede altceva. Eu una stiu putin despre tot si incerc ca putinul inteles sa se priceapa. restul, nu ma priveste. ORICUM NU AVEM CULTURA. ROMANII NU AU CULTURA SI NU AU NICI PERSONALITATE. in marea majoritate.

Revenim la Avangarda.

“Despre misiunea artei si misiunea artistilor” scrisa prin 1845, Gabriel Desire Laverdant explica in mod vadit scopul si durata Avangardei:

pentru a sti daca arta isi indeplineste cu demnitate rolul ei initiator, daca artistul face realmente parte din avangarda trebuie STIUT IN CE DIRECTIE SE INDREAPTA OMENIREA SI CARE ESTE DESTINUL SPECIEI NOASTRE” – adica pasaj ce se afla mai sus explicat.

IN mare parte, reprezentatii avangardei s-au intors impotriva publicului tinta – adica au negat formele de arta existente pana la ei, au adus noul si socul -dar nu ce cred unii din ziua de azi ca e socant sau nou (a nu se intelege gresit!).

Si iaca, intre cele doua avangarde – cea artistica si cea politica – incepea vrajba – sper ca va amintiti de perioada asta din Rusia, in care artistii erau luati pe sus, jap jap…pac pac inchisoare..

Eu o sa raman doar la avangarda artistica, nu la aceea politica. O stiti si voi p-aia.

#episodul1