Hans Mattis-Teutsch – Sub semnul avangardei @ Muzeul de Artă

 

V-am lasat un link sa vedeti daca aveti timp un eveniment important ce are loc in Cluj-Napoca intre 22-30 iulie 2017, la Muzeul de Arta Cluj.

Nu mai repet informatiile din link – partea cu introducerea.

O sa ma refer strict la cum se vede si ce transmite.

mai intai cateva lucrari, ca sa stiti despre ce vorbesc.

 

Am fost la expozitie, dar nu imi place sa fac poze din Muzeu. Nu ma simt eu confortabil. Mi se pare ca iau din mister si din aerul lui de respirat. Il duc intr-un loc unde nu isi are locul. Asa am facut si cand am fost la Gradina Botanica din Cluj. NU am putut sa fac poze. Nu m-am simtit eu in linia de confort. Mi se pare un act injust si nu pot calca corola de minune a lumii doar din egoism. si punct.

Acum sa trecem la ce am zis.

Expresionismul e tot o ramurica a Avangardei si deci, nu e atat de grav sa il pun aici.

Toate culorile au un rol bine inradacinat, nu e niciuna pusa la voia intamplarii. Constructia artistica, linia care isi urmeaza un drum “moral” de a da sens unei lumi abstracte sunt cateva repere. Tot linia este plina – nu e doar “o dara” care separa obiecte sau chipuri, e pur si simplu un univers de sine statator, in care se creeaza spatiul in sine.

Nu e o tematica singulara aici, Teutsch facand o tematica unitara complexa, printr-un fel de uman-estetic-sufletesc – si deci tematica tinand de fapt de imbinarea celor 3 laturi ale unui triunghi prin care (ASA vede el) ca se implineste un individ, si anume ,,omul social este condus prin arta spre o viata superioara, spirituala si sufleteasca…”

Structura pare o implozie si explozie de culori, de sunete – teoria lui Kandinsky prin care explica corespondentele culoare-sunete si anume, cateva fragmente:

„un mijloc de a exercita o influenta directa asupra sufletului, culoarea este clapa. Ochiul este ciocanul. Sufletul este pianul cu multe coarde.(…) Artistul este mana care, pe o clapa sau alta, face sa vibreze corespunzator sufletul omenesc. (…) Albul si negrul indeplinesc rolul pauzelor in muzica. (…) Rosul deschis (Saturn) aminteste sunetul fanfarelor, in care tuba vine cu tonul ei incapatanat, insistent, puternic. (…) Rosul de cinabru suna ca tuba si ar putea fi comparat cu puternicele batai ale tobei. (…) Rosul rece, deschis, evoca “sunete limpezi, mai inalte, ale viorii. (…) Oranjul rasuna ca un clopot moderat de biserica, ce cheama credinciosii la rugaciunea Angelus, sau ca o voce de alto ori ca o viola cantand un largo. (…) Galbenul luminos rasuna ca o trompeta ascutita (…) sau in fanfare stralucitoare. (…)As desemna verdele absolute cel mai bine prin sunetele linistite, prelungi, de o inaltime mijlocie, ale viorii. (…) In reprezentarea muzicala, albastrul-deschis seamana cu un flaut, iar albastrul-inchis cu un violoncel; pe masura ce se adanceste, seamana tot mai mult cu minunatele sunete ale contrabasului; in forma cea mai adanca si solemna, sunetul albastrului este comparabil cu cel al orgii.”- ca o paranteza, unul dintre instrumentele preferate ale mele e chiar orga, si da, se verifica cu albastrul pe care il simt atunci cand o ascult. te inalta. pur si simplu. si harpa cred ca ar fi roz. ma rog, speculatie personala. nimic mai mult. Inchid paranteza (personala).

Inainte de a ajunge la avangarda propriu-zisa, peisajele lui Teutsch sunt de fapt postimpresioniste, dupa ce asistam la un simbolism aparte, ca apoi sa isi „faca mana” pe prelungirea ARMONIEI si imploziei culorii si liniei.

Nu te astepta ca privitor sa fie un peisaj cum esti obisnuit – cu gardulet, copacei, o casuta si in spate un munte in apus de soare. Nu! Canoane am stabilit de ieri ca nu au ce cauta in Avangarda.

Artistul nu se asteapta ca sa il intelegi ci sa simti. In principiu asta cauta un artist adevarat – nu ca te pune in fata in tabloului si tu sa STII ce face el acolo. NU! EL se asteapta SA SIMTI, NU SA STII!

Planurile suprapuse vin sa intareasca ideea ca dincolo de simplitate te poti trezi ca privesti 3 peisaje deodata, separate prin volumul culorii, nici macar al liniei. Peisajul e unduitor, e curbat.

In etapele arse de Teutsch ajungi sa treci prin mai multe curente artistice – cum ziceam, postimpresionism, expresionism si chiar constructivism si chiar constructivismul social (ultimul tablou dintre cele 5, asa imi apare mie), al omului nou din acea perioada (industrializata). In acel ultim tablou se vad mai multe aspecte:

-lipsa identitatii

-culorile / nuantele diferite – poate in functie de statutul social, de sex, de intentii? de cat de „pur”/„impur” este in societate?

-miscarea bratelor – cara, ridica, tarasc ceva. adica MUNCESC intr-un colectiv.

Tema sociala il preocupa pe Teutsch si isi pune cu adevarat amprenta in ultimii ani de viata – comparativ cu primele tablouri… e o diferenta de abordare stilistica.

In „Ideologia Artei” de Teutsch GASIM unele raspunsuri cu privire la MECANISMUL prin care se desavarseste un act artistic, cum si ce inseamna OMUL si care e scopul lui – artistic- … O carte pe care o puteti gasi la anticariat, daca aveti noroc si stiti sa vorbiti. :)

Ca o concluzie:

Oscar Walter Cisek spunea despre munca lui Teutsch ca e „o arta care sa fie numai miscare organica si culoare, o arta pur sufleteasca, care sa nu mai aiba nevoie de niciun sprijin exterior si care sa se impotriveasca chiar naturii”.

#avangarda2