RSS
 

Archive for August 2nd, 2017

lobul primitiv 11

02 Aug

Se intorsese in camera. nu putea sa se aseze in pat, la loc. Statea pe un scaun cu mainile impreunate.

C deschise un ochi apoi pe al doilea si uita la ea.

-Ce ai?

-Trebuie sa vorbim!

-ai stat la baie peste 20 minute. cu telefonul. si nu s-a auzit nimic. Poate ai dat mesaje…

-Nici nu s-au trimis. Nu am semnal. Nu de asta e vorba… Trebuie sa incetam tot. Nu simt nimic pentru tine. Adica… nu e ceea ce caut…

-Ce cauti tu?

-tandretea, blandetea, imbratisarea, privirea doar …si numai pentru mine. tu n-ai niciuna dintre ele.

-cum? eu nu sunt tandru?

se uita in jos la el si ridica o spranceana.

-DACA si tu esti tandru eu sunt Patapievici. Nu! nu esti! n-ai nicio tandrete, privirile alea nu sunt pentru mine, sunt cu mine. nu despre mine.

-tu le diferentiezi? si pe cine ma rog .. ca nu pricep unde bati.

-tin la altcineva. tu …recunoaste. ca nu am fost ortodocsi de la inceput. adica a inceput la baie si se termina la tine, pentru ca nu te-ai dus acasa propriu zis.

-am ales sa stau cu tine ca aveai nevoie de mine. si de ce nu l-ai sunat pe celalalt?

-pentru ca aveam nevoie de sex. nu de imbratisare. in prima faza.

-ah..eu sunt “pula” ta, in schimb… eu trebuie sa te consider “femeia vietii mele”?

se ridica el din pat furios.

se enervase. nu-l vazuse asa.

-spune-mi! asta era?

veni spre ea.

o ridica de maini.

-spune-mi! si o tranti in pat.

-ce faci? intreba ea pe un ton jos.

-ce trebuia sa fac demult!

ii arunca hainele.

-imbraca-te! prost e ala care te iubeste!

-tu? tu ma iubesti pe mine?!!

-da! si mai ai si tupeul sa intrebi! esti…

-injura-ma! taie-ma! eu pe el il iubesc!

-si ce are el si eu nu am?!?!? intreba el enervat si turbat de-a binelea.

aproape ca se urca peste ea. se abtinea cu greu sa nu o agreseze.

-ma crezi ca nu te cred ca ma iubesti!? un om care iubeste nu agreseaza. nu face pe celalalt sa planga. nu obtine raspunsurile cu forta! isi ridica ea barbia si il privi fix. nu ma iubesti pe mine. iubesti o idee cum ca m-ai avea pe din-ntregul. mi-ai zis de aia blonda. mi s-a mutat mie privirea, am facut eu crize ca ai avea o amanta? pe mine m-ai pus la prieteni pentru ca ce? ca nu iti cer una si alta? nu vreau excursii exotice? ca te ascult cand imi zici prostii d-ale firmei? ca nu vreau nimic? nu cred ca e indeajuns sa crezi ca spunand cuvintele alea doua ma faci sa reconsider ce simt. cu el pot vorbi tot ce am in cap. tie daca iti zic ceva te plictiseste. daca nu e material sau terestru e mizerie, rece sau o prostie. ce gandesc eu e o prostie. ceea ce ti se intampla tie trebuie pus in rama. eventual sa laud. nu m-a interesat ca esti o persoana publica. nici la inceput si nici dupa.

il privea cu sila.

se ridica.

-si mie sa nu-mi arunci hainele asa. ca te carpesc cat esti tu de mare. ce crezi, ca ma injosesti pe mine? sau ca ma manipulezi si intimidezi? nici tirurile care trec la milimetru nu ma sperie. decat dupa ce constat ca puteau sa ma ucida. d-apoi istericalele tale. da, nu tin la tine. ai fost …si esti doar o pula. atat. asa cum si pentru tine poate sunt doar o pizda. si nu-ti da ochii peste cap.

-aberezi! n-am vrut sa ma comport asa…

-da… cum sa nu!? regrete eterne? el are tandrete. si da, am facut dragoste dupa ce te-am cunoscut pe tine. dar il stiam de dinaintea ta. si am asteptat. si emotionat. si am lacrimat.

-serios? ai plans?

-nu plans propriu-zis. a fost mai mult pentru ca emotia ma coplesise.

-stii ca imi frangi inima.

-ai?

el se duse la perete si dadu un pumn pe care ar fi vrut sa i-l aplice ei.

-daca mai comentezi prostii urmatorul pe tine va fi.

-am zis ca poti sa ma bati si omori, dar tot nu o sa schimb discursul si ceea ce simt pentru el.

se ridica si veni cu mainile goale in fata lui.

-da!

-nu pot!

si ingenunche in fata ei.

-nu pot! se lipi de corpul ei si ii saruta genunchii rotunzi.

-iarta-ma! sunt un cretin! poti pleca si veni oricand in viata mea. nu ma calca pe suflet! oi fi eu taran si prost, dar … nu ma lua de tampit sau stanca. cu sotie-mea nu mai fac nimic de ani de zile. stie de toate aventurile mele. insa nu stie de ceea ce e in mintea sau inima mea. si … imi pare rau daca iti fac scarba.

-nu imi faci nimic!

il mangaie pe cap ca pe un caine.

el ramase in genunchi in fata ei.

-zi-mi… te iubeste mai bine ca mine?

-stai putin sa delimitam. tu ma futi. el face dragoste. e o diferenta. tu vezi in mine o gaura umeda si calda, iar el … e mai complicat! se scarpina pe cap si pe frunte nervos.

-cat de complicat poate fi? zi-mi. poate ma schimb!

-nu o sa te schimbi! daca pana acum nu ai auzit de preludiu nu ai cum sa te schimbi. el e … ca o respiratie.

-scurt? termina repede? intreba el intrigat.

-nu. clar nu ca tine de repede. nu asta e baiul. nu ca termina poimaine sau in aceeasi clipa. e vorba cum se poarta cu mine in pat. si in afara lui. uite.. stii Fred Flinstone si Barney? si pe … Kant?

-primii da, ultimul nu inteleg ce e.

-primii is desene din epoca de piatra si ultimul e un filosof marisor bine al Germaniei. cam asa sunteti voi doi. tu FRED si el Kant.

– Ma faci inapoiat? primitiv?

-daca tu pana la 45 de ani nu stii ca femeia trebuie mangaiata cum vrei sa iti zic? Heidegger?

-asta cine mai e?

-pfff.. tot un filosof.

-bah, dar voi o faceti sprijiniti pe filosofi? se ridica el in picioare si uitandu-se urat la ea.

-nu! doar te comparam intr-un mod plastic. vrei sa iti zic ca esti un maniac al pizdei si ca nu iti pasa decat sa termini tu? asa e mai frumos?

-macar inteleg ca sunt un rahat pentru tine! deschise el geamul din camera. sau cum ai mai zis… “o pula”.

-nici macar nu ai nume pentru mine. esti o litera.

-ma jignesti prea mult deja. nu vrei sa incetam orice contact?

-nu o sa poti sa te abtii.

-stiu. si nici tu.

-mai vedem.

il privi fix. ca si cum il vana. miji ochii si scoase limba repetand “mai vedem”.

-sper sa te satisfaca sa nu mai vii la mine! raspunse el in timp ce ea se imbraca.

-poti sa taci?

-e lent?

-e cum e el. si imi place cum e.

-d-aia m-ai sunat pe mine si nu pe el.

-el nu era in club la ora aia.

-si cu ce se ocupa?

-n-ai tu treaba. de ce? vrei sa te bati cu el?

-ma doare in cur. sincer. nici acolo. poate sa fie si premier.

-nu e politician. e tot vizibil, dar nu ca tine.

-ah… te-ai setat pe vizibili? rase el.

ea isi puse rochia pe ea si se intinse sa ia geanta.

-trebuie sa plec. nu ma duc la el.

-spune-mi… tu crezi ca el tine la tine? asa cum tii tu? sau in locul meu esti tu, iar el, e tu?

– nu e treaba ta.

-habar n-are de tine si nevoile tale. habar n-are ce mananci si unde dormi. il doare in pula de tine. asa-i? ii intinse el mana sa se ridice.

-mersi. probabil asa e, cum zici tu. dar nu-mi pasa.

-ii faci sila?

-nu stiu. nu am idee. probabil.

-cam multi de “probabil” in 5 secunde, nu crezi? te-ai sacrifica pentru el si, in schimb, el n-are habar ca ai suferit mult si cat timp… ca nu ai bani, ca mananci ce? ca plangi? ca visezi urat? stie? aseara ai visat ceva ca aproape ca tipai in vis. scanceai si dadeai din picioare ca si cum fugeai de ceva…

-am visat un laborator cu iepuri si copii in custi care au fost ucisi la o comanda…apoi fugeam din laborator si deasupra laboratorului era o jungla … cu oameni. nu cu animale. si eram in mijlocul unei revolutii…ca apoi totul sa se schimbe intr-o camera si o femeie decapitata. care semana cu mine. din spate. si ma vedeam cum mor si ma zvarcolesc.

-da…bine! stie? stie ca esti singura? ca mori dupa imbratisarea unui strain, ca el?

o raneau vorbele lui. pareau atat de adevarate si sincere, incat incepu sa planga.

-n-am vrut..iubita..n-am vrut.. imi pare rau…nu plange! nu suport sa te vad plangand…

-prea tarziu. continua sa ma lovesti. prefer sa ma bati decat sa dai asa in suflet.

curgeau lacrimile mai repede decat se asteptase. poate erau acolo demult, poate nu voia nici ea sa creada …dar ii trecuse prin cap ceea ce spusese el.

se ridica si se plimba prin casa. cu mana stanga la frunte. mai sa isi scoata pielea si sa isi ia alta.

-te rog.. uita ce am zis! uita! nu mai plange.

o auzea scancind. ca un pui de animal. ochii erau plini de lacrimi.

apoi auzi un sunet ca al lupilor. era din suflet. venise langa ea sa o tina in brate. isi lipi buzele de fruntea ei.

-cred ca azi invat lectia de tandrete! zise el.

incepu si el sa planga de plansul ei. de durerea ei, care nu era a lui. voiam sa te fac geloasa cu blonda aia. m-am inselat. tu nu ai cum sa fii geloasa pe mine.

-nu sunt geloasa. sunt o stafie in viata tuturor. un om in plus. de care vrea toata lumea sa scape. sau ca un muc. asa ma simt…

-hai, exagerezi. nu esti asa.

rase amar.

-nu ai cum sa intelegi. sunt in plus in viata asta. sunt pur si simplu … in plus. si in viata mea sunt.

-Laura! se uita la ea. Laura!! nu esti in plus.

-nici in minus nu sunt!

rasera amandoi.

-hai! promit ca o sa fiu eu cum trebuie. o sa iubesc cat si pentru tine. poti sa fii martor ocular daca vrei. doar sa nu pleci din viata mea.

-nu ar fi drept pentru tine. nu pot sa imi bat joc de oameni. trebuia sa ma gandesc.

-esti altfel. si nu altfel in rau, ci diferita. cu totul. un fel de gust pe care nu poti sa il descrii penru ca are prea multe gusturi in el.

-am citit candva o marturie a canibalilor… ca omul are gustul intre vitel si porc.

-nu la asta ma refeream. poate d-asta ai cosmaruri.

-nu stiu… poate. cred ca aseara tocmai am visat ca puritatea din mine s-a dus (iepurii), iar eu tocmai m-am maturizat cu aceasta revelatie – ca il iubesc pe C- prin moartea copilelor. le vedeam numai capetele, ca mainile erau legate mai jos de custi… erau intr-un fel in picioare sau in genunchi.

-tu ai dat ordinul?

-nu! eu doar priveam.

-cum stii ca n-ai dat tu ordinul?

-nu am vorbit nimic.

-poate ai gesticulat. iti amintesti?

cauta sa isi re-editeze prin memorie.

-negativ.

-parca esti robot. sa mor! rase el de raspunsul ei.

-daca nu imi amintesc ce sa zic? se enerva. nu stiu. daca eu sunt cea care a dat ordinul ala? ma face de fapt calaul. nu?

-nu stiu. nu ma pricep la interpretat vise. eu fac altceva.

 

 

 

 

 

 

 
 

avangarda 4

02 Aug

Salutare!

Daca ieri alergam prin oras dupa Manifestul Futurismului, astazi o sa va scriu despre Cubism, o alta piatra de temelie din Avangarda.

Cubismul a aparut la inceputul secolului XX – sa ma fac inteleasa TOATA AVANGARDA E CAM PE AICI, DECI ORICE RAMURICA A EI E TOT DIN ACEEASI PERIOADA- odata cu Picasso si Braque (am vorbit despre el acum 2 ani, tot aici!) intre anii 1907-1914.

O mica istorioara a cubismului: dupa ce Picasso vede o expozitie cu arta africana, lucreaza la Domnisoarele din Avignon (1907) in stilul nou. Criticul de arta Louis Vauxcelles ajunge la denumirea cubism sau cubic dupa ce vede alta lucrare, a lui Braque – un peisaj in cuburi.

Hai sa vedem ceea ce fac artistii cubisti ca sa intelegem despre ce vorbim, ca nha, la o adica ar fi util sa priceapa si nea Gheorghe despre ce scriu aici, nu doar cei asemenea mie, nu?

In primul rand, pictorii cubisti au respins conceptul mostenit de arta care ar trebui sa copieze natura sau sa adopte tehnicile traditionale de perspectiva, modelare si scurtare. Ei voiau in schimb sa sublinieze dublu-dimensionalitatea panzei. Asa ca au redus si au fracturat obiectele si persoanele in forme geometrice, apoi le-au realiniat intr-un nou spatiu -superficial si reliefat. De asemenea, au folosit puncte multiple sau contrastante prin care sa capteze atentia.

In prima parte a Cubismului, lucrarile cuprindeau un obiect al unei imagini dintr-o sursa laica. Desi figurile si obiectele au fost disecate sau “analizate” intr-o multitudine de fatete mici, acestea au fost apoi reasamblate, dupa un mod/tipar personal, pentru a evoca aceleasi figuri sau obiecte.

Apoi, in timpul “inaltului” cubism analitic (adica cel din perioada 1910-1912), denumit si “ermetic” de catre marii critici de arta, atat Picasso cat si Braque si-au abstractizat lucrarile astfel incat acestea au fost reduse la doar o serie de avioane si fatete care se suprapun – mai ales in panze monocromate, in gri, maroniu sau in negru. De multe ori, in lucrarea lor din aceasta perioada ermetica, Picasso si Braque au combinat frecvent motive de reprezentare cu litere. Motivele lor preferate erau inca din viata de zi cu zi – instrumente muzicale, sticle, ghivece, ochelari, ziare, carti de joc, precum si fata sau figurile umane, iar peisajele erau rare.

Apropo de asta NU ma injurati daca nu ma inmoaie un peisaj pictat – poate doar cel de Claude Lorraine sau John(adica Ion in romaneste) Constable, din Romanticism. In rest, nu! DECI nu! Prefer sa am eu retina incarcata de culori si tot decat sa vad o reprezentare a ceea ce ALTII vad.

Dupa perioada ermetica a cubismului, prin papiers colles (o tehnica de lipire a hartiei colorate sau imprimate in compozitiile lor), cei doi „monstri” ai Cubismului reusesc sa indeparteze ultimele vestigii ale spatiului tridimensional (iluzionism) care ramasesera in lucrarile lor analitice.

In Cubismul Analitic fatetele mici ale unui obiect “analizat” sunt reasamblate pentru a evoca acelasi obiect in spatiul superficial al cubismului sintetic – bucati mari de hartie neutra sau colorata in sine creeaza un Obiect special, fie pentru ca ele (bucatile de hartie!) sunt deseori taiate in forma dorita, fie uneori poarta un element grafic care clarifica asocierea.

La acest limbaj vizual se aboneaza si Fernand Léger, Robert și Sonia Delaunay, Juan Gris, Roger de la Fresnaye, Marcel Duchamp, Albert Gleizes, Jean Metzinger si chiar Diego Rivera.

Desi asociat in primul rand cu pictura, Cubismul a exercitat, de asemenea, o influenta profunda asupra sculpturii si arhitecturii din secolul al XX-lea – printre sculptorii cubisti numarandu-se Alexander Archipenko, Raymond Duchamp-Villon si Jacques Lipchitz.

Cubismul a fost o sursa de inspiratie pentru DADA-isti si Suprarealisti, care au facut din arta… o supra-arta?

Atat valoreaza credinta in viata, in ceea ce viata are mai precar/provizoriu, viata reala bineinteles, incat la sfarsit aceasta credinta se pierde. Omul, acest visator definitiv, din zi in zi mai nemultumit de soarta lui, face cu greu inconjurul obiectelor pe care le-a folosit si pe i le-a livrat nonsalanta sa sau efortul sau aproape intotdeauna, caci el a consimtit sa munceasca, cel putin nu i-a repugnat sa-si joace sansa. (…) această imaginatie care nu admitea limite, nu i se mai permite sa o exerseze decat dupa legile unei utilitati arbitrare; ea este incapabila sa asume mult timp acest rol inferior si, in jurul anilor 1920 prefera in general sa abandoneze omul destinului sau fara lumina...”-  André Breton, traducere personala din Le Manifeste du surréalisme, din 1924.

 

 

nu te uita la mine 17

02 Aug

-Ma gandeam…

-La ce? intreba el adormit sau plictisit de caldura.

-Ma gandeam ca viata e o replica. a fiecaruia. pe o scena a vietii. replica asta dureaza o clipa si ecoul ei se aude peste tot. La final esti sau nu aplaudat, poate chiar huiduit. Insa … dupa tine se trage, indiferent de prestatie, cortina.

Se uita la ea. Era serioasa. Nu stia daca e un semn bun sau rau, insa voia sa nu ii vada chipul umbrit de griji.

-Eh… si tu acum! Viata e una singura. Ca e sau nu o replica, noi toti ne jucam rolurile cu mastile pe fata, nu?

Incerca sa o mangaie pe umeri. se retrase.

-Nu intelegi… incerc sa iti explic ceva… e o gandire de-a mea de la 12 ani… ma iei in serios sau nu?

-Desigur. doar ca nu inteleg de ce esti asa serioasa, brusc…si la ora asta. abia e…10 dimineata. nu vrei sa vorbim de altceva? ma simt ca la morga cu atitudinea asta. uite de soare e afara.

-Ma gandeam la GOYA. Cum traia de putea sa picteze pe Saturn devorandu-si copiii… ca doar nu i-a pictat numai la 22.

Se foia nervos pe sub asternut. Ii prinse coapsa dreapta.

-Haide.. lasa gandurile astea…

o mangaia lent.

-Nu …chiar nu vrei sa gandim putin … Francisco de Goya o fi avut si el soare prin jurul lui… incerc sa intru in mintea lui. Pare atat de sumbru incat parca si-a ridicat propriul zid peste opera lui. Nu crezi?

El se uita la altceva, care era al ei.

-Sanii tai sunt cel mai frumos tablou… cum se ridica atunci cand respiri, cum se infioara cand ii ating, cum prind viata sub limba sau buze…

O facu sa rada.

-Mda, bine! si totusi, Goya e in istoria artei, nu sanii mei. care se vor lasa probabil peste cativa ani. si tu o sa uiti de ei…

-Ma indoiesc. Nu au si am cum. Si stii de ce? Nu o sa ii las eu. O sa am grija de ei. Nu te fortez sa faci niciun efort…

-Oooh…daaaaa…siiigur o sa stau eu ca leguma pe langa tine… ce-s eu? bibelou de portolan? nuuuu!! o sa ma agit. apropo…

-NU ma omor dupa Goya. Deci nu-mi incepe.

-NUUU la el ma refeream. am terminat. am vazut ca vorbeam singura.

Mana lui urca si cobora peste pielea spatelui ei.

Zambetul ei il incuraja sa coboare.

-Spune! zise privind-o in ochi.

-N-ai vrea sa mergem asa, oriunde. Macar doua zile. Sau trei?

-Ba da. dar nu acum. Nu am concediu. Inca. Asteapta cateva zile. Sa se termine luna. Si vedem dupa.

-Dar mergi cu mine sau te duci teleleu?

-Nuuuu, ma duc cu vecina. De peste gard.

Fata ei lua o turnura comica.

O mangaia bland peste sex.

-Normal ca mergem! ai niste intrebari dubioase cateodata! dume curate!

-Nu vreau la Paris!

-Nici nu ma gandeam acolo!

-Nici la Londra!

-Nu-mi spune de vreun satuc de prin Slovenia, de n-am auzit si nu stiu la ce sa ma astept pe acolo..pari genul asta…

-Ah, nu! Portugalia! Visez cu ochii deschisi la Porto sau Lisabona… sau…

-M-am prins. Orice, doar sa scrie Portugalia pe bilet.

-Cam asa ceva. si toate muzeele si zidurile si …

-Era subinteles.

Inca o mangaia acolo. Zambetul ei era din ce in ce mai larg si buzele ei intredeschise intre pauzele dintre cuvinte il excitau. Ea putea sa nu se atinga de el si totusi sa il faca sa o doreasca…

-Nu vrei sa facem dragoste? intreba el brusc.

In toata tacerea se auzi rasetul ei isteric.

-Da, normal ca vreau. imi ceri voie?

-Doar nu o sa ma urc pe tine fara sa te intreb.

-Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!! da-mi in scris. si daca se poate …sa fie si cu semnatura.

Se urca ea peste el.

-Asa e mai bine? radea ea tachinandu-l.

-Daca nu ai rade intruna ar fi chiar perfect! zise el necajit.

Se misca dupa ritmul ei si el o prinse din urma.

 

 

 
 

atomic blonde recenzie

02 Aug
Synopsis:

„Atomic Blonde: Agenta sub acoperire” o aduce pe Charlize Theron într-o misiune explozivă din 4 august la cinema. Cea mai letală asasină MI6 este trimisă în Berlin să rezolve un caz de siguranţă naţională în timp ce revoluţia sufocă străzile germane, iar trădarea este la ordinea zilei.

Cel mai de preţ agent al serviciilor secrete britanice, Lorraine Broughton îşi etalează toate atuurile de spion şi apelează în egală măsură la senzualitate şi brutalitate ori de câte ori e nevoie pentru a rămâne în viaţă şi a-şi duce misiunea la bun sfârşit. Singură într-un oraş dominat de haos, ea se asociază cu agentul infiltrat David Percival (James McAvoy) pentru a deconspira un joc letal de spionaj şi a readuce în ţară un dosar clasificat extrem de important.

personal

personal

Recenzie Dobrescu Diana
Cu o acțiune intensă (în ciuda Angelinei din “Salt”, a lui Jason Bourne și chiar a lui James Bond ), cu o Charlize Theron sexy și rea, care suflă obraznic fumul de tigară către obiectiv, cu îndeajuns de multă substanță, și în plus- cu James McAvoy și John Goodman-, Blonda Atomică sau „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire”  îți servește tot ce ți-ai fi dorit de la un film cu agenți dublii/triplii și spioni britanici/francezi/sovietici, cu acțiune desfășurată în Berlin, în timpul căderii Zidului.
Filmul captivează încă din prima secundă cu imaginea în cada cu gheață a agentei MI6 (teoretic) Lorraine Broughton care îşi folosește toate atuurile de spion şi apelează în egală măsură la senzualitate şi violență ori de câte ori e nevoie – în dublu scop, respectiv pentru a rămâne în viaţă şi de a-şi duce misiunea la capăt. Pe parcurs ea se asociază cu agentul infiltrat David Percival (James McAvoy) pentru a înapoia o listă cu nume extrem de importante pe care un agent din Berlin (Spyglass aka Eddie Marsan) a memorat-o – ea având misiunea în acest caz de a-l proteja pe acesta până dincolo de Zid.
De remarcat scenele senzuale cu tentă lesbi alături de o agentă franțuzoaică, Delphine Lasalle (un joc f bun și expresiv al Sofiei Butella aici) de la care Lorraine află informații prețioase.
Deși te aștepți inițial, după numele titlului ca „Atomic Blonde: Agenta sub acoperire” să fie un film (mai) soft “de femei”, de fapt acesta este unul de acțiune maximă, care te ține în priză, cu e
lemente surpriză de tipul jocurilor cu agenți dublii -sau chiar triplii.  
Un film în care totul este “on the rocks” de la vodca până la apa în care se antrenează Lorraine.
Ancheta șefilor în MI6 retrospectiva cu privire la cazul pe care Lorraine îl soluționeaza dă un plus de savoare pentru că arată cum o femeie inteligenta domină conversația cu trei barbați (dezideratul tuturor femeilor puternice).
În regia lui David Leitch, pentru o vara incendiară, filmul Blonda Atomica este un must de văzut începând cu 4 august în cinema și este distribuit în Romania de Vertical Entertainment!
https://www.youtube.com/watch?v=yIUube1pSC0
 
No Comments

Posted in cinema