RSS
 

Archive for August 6th, 2017

nu te uita la mine 19

06 Aug

Nu se putea ridica. Nu avea energie. Mana stanga nici nu se coordona. Nu putea tine obiecte. nu putea sa o ridice.

Se uita la el neputincioasa, tacuta cu lacrimi pe obraji.

-Ce e? ce …

nici nu putea sa termine propozitia. o simtea cum plangea din suflet. se misca si patul cu ei. tremura toata.

-nu mai am lumina. nu mai pot palpai. nu mai pot lumina. ma sting. incet, dar sigur.

-nu zice asta! te rog! nu zice nimic..te rog..nu gandi.. nu gandi asa..

-cum sa nu gandesc cand imi simt moartea in mana stanga. a venit dupa mine. a venit. a stiut ca o astept de ceva ani… am gandit-o si a venit. am chemat-o cu mult sa vii tu langa mine.. o asteptam parca mai dornica pe ea. am…

isi puse degetul la gura ei.

-taci! nu vreau sa aud nimic. nu vreau sa te aud!

se ridica din pat furios.

-nu vreau sa …

-AM SPUS SA TACI!

nu il vazuse furios. nu stia cum era.

-te rog sa taci! atat!

lacrimile curgeau tacute in continuare.

-nu as putea.

se uita la ea. nu stia daca sa inceapa sa planga si el sau sa sune la ambulanta sau ambele deodata.

-te rog, nu face asta!

-eu? cine sunt eu? eu sunt un nimeni. va las in liniste pe toti. ca si cum as fi respirat o clipa. nu vreau sa deranjez pe nimeni. cu atat mai mult pe tine. aleg sa plec. simt ca mana stanga pur si simplu nu mai e a mea. mi-e straina toata partea stanga. ti-a pasat? ai vazut semnele? spune-mi?

ce-i drept, nu vazuse mare branza. vazuse ca misca… ea canta..ea …scria.. ea…gandea. ea zambea… de unde sa mai vada si boala?

-nu. nu am vazut.

-pentru ca esti ocupat sa vezi ceea ce vrei. ambalaje. nu ai trecut nici pana acum de stadiul de ambalaje.

se intoarse cu spatele la el si continua sa planga de durere.

-nu o lua asa.

tacere.

trecuse prin pat, o cuprinse de umeri si o intorcea spre el.

-uita-te la mine!

avea o privire goala. era rece. toata pielea ei era rece.

puse mainile pe picioare pana la talpi. rece. la subrat. la fel de rece. tremura de frig in bratele lui. in plina luna de vara.

-doamne… te rog… nu…

-am zis ca va fi tacere! asta vrei? sa nu mai fie zgomot pentru nimic! ia-l! manca-l!

vocea ei ii zbarli parul.

era taioasa, rece. o lama de cutit parea calda pe langa ceea ce rostise ea. atat ca sens cat si din punct de vedere al timbrului.

– nu spune …

-nu am zis nimic. nimicul trebuie gandit. totul cade precum piesele de domino. ramai in lumea ta de ambalaje. de zambete. de priviri. de bani. de ce vrei tu.

avea convulsii.

-inchide te rog usa si iesi. vreau sa nu ma vezi. azi! ACUM! aproape ca il impinse din voce.

cu o forta din exteriorul lui se ridica si iesi. inchise usa.

nu avea cum sa o vada. se ridica in picioare pe pat, intinse bratele pe lateral si apoi cazu in genunchi. rasareau raze din ea si toate animalele iesisera din ea si plecau pe geam.

apoi liniste.

deschise usa.

nu mai era nimic in locul ei. patul era scaldat in lumina soarelul si geamul era inchis si incadrat in aceeasi perdea alba.

-de plecat nu a plecat. o simt. o aud. o iau razna.

se duse la baie sa se spele pe fata.

nu intelegea nimic.

 

#ajunse in spatiul ei.

-nu ma simt bine in lumea oamenilor! zise ea tipei cu gluga.

-am constatat. nu ai nimic uman in tine. ideile sunt dincolo de ratiunea umana si tu, nu ai nimic normal. nu te adaptai acolo nici in 100 de ani daca te lasam pe pamant. stai aici si uita-te cu mine la acest film prost pe care ei il numesc viata. si pe care il fac din ce in ce mai prost zilnic. parca nu au regizor.

-eu nu mai zic… coregrafia e patetica si in ultimul hal interpretata. viata insasi pare .. inutila daca nu stii ce vrei.

-de ce m-ai chemat atat de repede?

-nu mai suportam singuratatea cu mine. mereu, in orice relatie am fost…de fapt eram al dracu’ de dureros de singura. in care mereu vedeam fiecare slabiciune si drum si privire pe care ei le faceau si simteau. si de fapt cautau altceva… un surogat ceva.pana si corpul mai refuza sa simta.

-am vazut.

Moartea o mangaia pe crestet.

-ai fost un om bun. pacat ca oamenii habar n-au pe cine sa pretuiasca. ce ziceai… surogat?

ii dadu o oglinda cu cei din viata ei.

-uite-i! asta e sufletul lor. e gol. pe alocuri.

se uita la ultima oglinda. era plina de culori si stari contradictorii.

-asta e nehotarat rau!

– de ce?

-uita-te tu!

era cum simtise.

zambi.

-nu te-ai inselat. te-am privit demult. tot ce le-ai spus tuturor era cum de fapt … se simteau. da… uite..

ii vedea actiunile dintr-un lighean de cristal.

-aici e el ieri.

il vedea pe unde fusese, la ce privise, ce gandise … cum gandise.. pana ajunsese acasa… apoi il privea din afara…

-de ce …

-nu stiu. nu pot pricepe si pace. dar tu, ai curaj sa ma vrei. ai mare curaj. majoritatea oamenilor isi doresc sanatate si sa traiasca mult timp. tu, ti-ai pus o bariera si nu ai vrut sa treci peste ea. curios. curajos. nebunesc. incantator. ca o opera de arta. vie. esti cel mai viu pe interior mort… as vrea sa te intorci inapoi. nu am nevoie de tine aici! ii zise Moartea. Nu am! Mai ai atatea sa faci. Sa simti. Sa privesti.

-nu vreau sa indur! nu mai vreau sa vad suferinta. sa mai vad …eu nu pierd ani sa intru in gratii nimanui…ca dupa aia sa iti amintesti de alina din generala sau de … m-am saturat de pizde de oameni. TE ROG! accepta-ma! nu ma parasi si tu!

Moartea o privi.

-NU PRICEPI? nu e locul tau aici! du-te inapoi! sufera. indura. traieste. iubeste. pierde-te! aduna-te! regrupeaza-te!

-simt ca pierd din mine in oameni care nu merita. (plangea) nu merita. (repeta de trei ori) pur si simplu nu merita.

plangea din tot sufletul.

Moartea se uita mai atent la ea.

-Te rog… nu face asta.. nu vreau sa mori..eu nu vreau sa mori..de ce ai vrea tu? chiar asa e de rau?

-te implor! doar ia-ma! ia-ma! du-ma in iad daca nu iti convine. doar ia-ma! nu ma lasa pe Pamant! nu!

tremura toata.

-mi-e frig. cand mi-e frig intru …

avea o criza. de astm. tremura si respira greoi.

-te rog..  nu ma lasa. ia-ma! ii cazu la picioare Mortii. te rog! te implor! nu mai vreau sa mor singura in mine. nimeni nu stie cine sunt. ai mei habar n-au de mine. traiesc …parca as trai pe datorie pe Pamant. cuvintele nu se vand. nu pot sa fiu altcineva! te rog…te implor!!

plangea din toata fiinta.

Moartea auzea “te rog” si “te implor” cum nu mai auzise nici la oamenii cancerosi. nici pe timpul Holocaustului. era mai grav de atat. fata asta era bolnava in ea. singuratatea ei era o boala pe care nu avea cum sa o vindece, dar pentru care si-ar fi dat sufletul.

-Nu pot sa fac asta! nu pot! nu pot eu! mergem mai sus un etaj! zise in cele din urma.

Marianne Stoke -"Young Girl and the Angel of Death" (de pe net)

Marianne Stoke -“Young Girl and the Angel of Death” (de pe net)

 

 

 

 
 

lobul primitiv 12

06 Aug

Nu plecase din casa lui C. Inca se tachinau

-Stii ce nu pricep, Laura? Daca tot zici ca il vrei pe celalalt, de ce esti inca aici? De ce?

ii arunca privirea aia in care o voia goala si in acelasi timp sa o aiba pentru o clipa ca apoi sa ii dea drumul.

-Ciudat. Uneori simt ca as avea ce vorbi cu tine, desi esti ingust la suflet si minte. nu? Sunt un om care nu simte ca are radacini intr-un loc, numit casa. Nu simt uneori bratele voastre masculine ca fiind casa, ca alte dati sa simt ca apartin si ca nu mai pot pleca pentru ca ma simt bine in ele.

-pe romaneste? sunt om de afaceri, nu pictor sau scriitor.

-mai pe scurt: cateodata ma simt bine cu tine intr-un fel in care nu ma simt cu el. si invers se aplica aceeasi regula.

-cum zici tu! si de ce nu ai pleca de langa mine?

-nu are de-a face cu ce facem noi. si in acelasi are EXACT acelasi motiv. e cu dus si intors acelasi lucru.

-pleaca! ma ia durerea de cap!

deschise usa. ea se strecura afara si chema liftul.

il vazu pe C cu coada ochiului cum inchide usa si vine cu ea in lift.

-te vreau!

si tabari pe ea.

-eu nu mai vreau nimic. da-te!

il impinse.

-nu te doresc cand devii dobitoc. si esti cam 70% din timp.

ii dadu jos mainile dupa ea in timp ce aproape ca scuipa cu venin vorbele. ii arunca o privire care sa acompanieze vorbele.

-si nu ma suna! in viitorii 40 de ani! ii mai zise pe acelasi ton. si vorbesc serios!

era suparata si incruntata.

-gata! vrei sa te duc acasa? se oferi el ca o impacare neutra.

-nu! nici nu vreau sa ma gandesc.

iesi prima din lift si aproape ca trantea tot ce avea in fata ei.

ajunse in strada. soarele o orbea de-a dreptul.

-stanga si mult in dreapta. parca asa era.

mergea cu umerii ridicati si mers sprinten.

ii suna telefonul. de la spital.

nu raspundea.

doar nu sunt nebuna, nu? adica ma rog, nu sunt nici ciudata, doar ca nu sunt normala. dar nu sunt nebuna. damn it! dar stiu ca insista!

raspunse.

-Doamna Matei? v-ati externat singura aseara sau ce ati facut? intreba doctora sinistru de calma si amuzata.

-pai nha.. m-am gandit ca daca dormeati toti…ce sa fac? sa va trezesc ca vreau sa plec? nu!

-ok. uitam acest episod. vreau sa ne vedem. singure. la un restaurant. fac eu cinste. unde sunteti?

-mie? cinste?? pentru ce?

-pentru ca sunteti sincera intr-un mod bizar si ca va asumati pana si escapadele.

-ah..nu cred ca e un compliment reusit, dar ma rog. da. eu nu am bani. in caz ca …

-am zis ca fac eu cinste. la fosta Cina e bine?

-e foarte bine. eram la Sala Palatului oricum.

C avea multe apartamente. Putea sa doarma si la Sala Palatului si la Aviatorilor si la Mama Dracului (o noua strada, hihihi).

O vazu pe doctora. Era proaspata. Parca dormise bine in garda asta.

-Buna ziua, doamna Matei. Ce mai faceti?

zambea cam mult. ceva nu era bine.

-Parca ati avut sex 10 zile asa ranjiti. ce dreaq sa fac? nimic?

-O sa vina si fostul sot.

-Poftim?

-Da… cred ca am inteles anumite aspecte si ne-am impacat. acum cateva zile mi-ai deschis ochii.

speram eu…sa nu…

venise. facu ochii mari. se ineca.

duse mana la cap de nervos si i se parea ca Dumnezeu ii face scene.

-Laura el e …

-STIU cine e.

-Poftim? facu ea ochii mari. Cum adica… stii? se inrosi ea.

Laura arunca 5 lei pentru apa si se ridica.

-Mi-a parut bine! zambi ea politicos barbatului.

Pleca rapid cu mana inca la frunte.

Nu pot sa cred! CICA EXISTI!!! 

Era primul ei. Pe care il stia ca pe un cal breaz. Si mai stia si ca o inselase. Cu altcineva… Ii venea sa il calce in picioare de cate ori il vedea. Acum nu stiuse ca ea era nevasta-sa – fosta. Da, divortase de cand era cu ea. Ciudat e ca voia pe ea sa o ia de sotie dupa ce o inselase. Si bizar era ca ar fi acceptat atunci, daca ceva din ea nu se razvratea sa ridice pumnii spre cer si sa plece direct din viata lui. Isi amintea ziua aia. Erau in fata unei biserici. Pe la Amzei. Se asezasera pe banca si ea avea umerii plecati in fata. isi tinea capul in maini.

-zi-mi… nu-i asa ca ai fost cu altcineva? 

-da…de unde stii?

-iti miroase pielea a slabiciune si pacate. altele decat cele cu mine. si spune-mi… crezi ca mai are rost sa mai vorbim? 

-eu cred ca da. uite foaia!

ii arata foaia mandru in care i se dadea liber la gagici. 

-succes! mult succes! 

se ridica si pleca. asta a fost toata scena. nu a tipat, nu i-a dat palme. nimic. s-a ridicat si a plecat din viata lui. asta merita, nu? ce rost avea sa consume energie?

Cand il vazu acum, dupa atatia ani… i se parea ca trebuia sa dea din cap. atat. nu mai merita decat un semn negativ de cap.

si femeia asta habar n-avea de el.

i se facu scarba de cum ajungeau relatiile sa fie. fata de ceea ce cunostea in familie, dragostea de la 7 ani pana la 80 si, ce vedea zilnic i se parea ca o parodie care nu se mai termina. e vreun episod care vrea sa intre in cartea recordurilor. pentru durata si calitate proasta.

-e o pierdere de timp sa astepti ca omul sa se schimbe. daca nu se mai simte bine cu tine, daca il lasa rece vorbele tale, why? why? si daca nu se uita la tine, why to be continued? 

nu ii intelegea pe cei care se casatoreau. niciodata nu i-a inteles.

-why? ca sa ai asteptari? sa ai cui sa reprosezi cu acte in regula? sa ai scuze pentru ce intarzai? pentru ce iubesti? ca sa te uiti la ce? la cum ii creste burta, cum i se lasa tatele si cum pune slana de un kil pe picioare? ca apoi cand te duci la mare sa te uiti la tipe tinere cu boli venerice sau in curs de a dezvolta vreuna? sa plimbi copiii de gat? da, e frumos. sa-i vezi. dar nu e frumos cand albesti cu tipete si urlete si boli de toate culorile si neamurile din te-miri-ce (normal, parintii nu considera ca ei ar avea vreo vina… “i-a crescut”, “a aparut”, “nu a mai avut asa ceva…”). niste mincinosi. asa suntem. ne mintim ca traim, ca stim ce inseamna iubirea si dragostea, ne mintim pe noi cu totul… suntem atat de patetici ca d-asta meritam viata asta scurta. ca nu stim ce sa facem in ea. suntem ocupati sa ne dam in cap, sa batem, sa ne omoram si sa ne mutilam sufletele… pentru ce??? pentru ce mama dracu’ atata … inversunare sa mori zilnic?