Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

nu te uita la mine 19

Nu se putea ridica. Nu avea energie. Mana stanga nici nu se coordona. Nu putea tine obiecte. nu putea sa o ridice.

Se uita la el neputincioasa, tacuta cu lacrimi pe obraji.

-Ce e? ce …

nici nu putea sa termine propozitia. o simtea cum plangea din suflet. se misca si patul cu ei. tremura toata.

-nu mai am lumina. nu mai pot palpai. nu mai pot lumina. ma sting. incet, dar sigur.

-nu zice asta! te rog! nu zice nimic..te rog..nu gandi.. nu gandi asa..

-cum sa nu gandesc cand imi simt moartea in mana stanga. a venit dupa mine. a venit. a stiut ca o astept de ceva ani… am gandit-o si a venit. am chemat-o cu mult sa vii tu langa mine.. o asteptam parca mai dornica pe ea. am…

isi puse degetul la gura ei.

-taci! nu vreau sa aud nimic. nu vreau sa te aud!

se ridica din pat furios.

-nu vreau sa …

-AM SPUS SA TACI!

nu il vazuse furios. nu stia cum era.

-te rog sa taci! atat!

lacrimile curgeau tacute in continuare.

-nu as putea.

se uita la ea. nu stia daca sa inceapa sa planga si el sau sa sune la ambulanta sau ambele deodata.

-te rog, nu face asta!

-eu? cine sunt eu? eu sunt un nimeni. va las in liniste pe toti. ca si cum as fi respirat o clipa. nu vreau sa deranjez pe nimeni. cu atat mai mult pe tine. aleg sa plec. simt ca mana stanga pur si simplu nu mai e a mea. mi-e straina toata partea stanga. ti-a pasat? ai vazut semnele? spune-mi?

ce-i drept, nu vazuse mare branza. vazuse ca misca… ea canta..ea …scria.. ea…gandea. ea zambea… de unde sa mai vada si boala?

-nu. nu am vazut.

-pentru ca esti ocupat sa vezi ceea ce vrei. ambalaje. nu ai trecut nici pana acum de stadiul de ambalaje.

se intoarse cu spatele la el si continua sa planga de durere.

-nu o lua asa.

tacere.

trecuse prin pat, o cuprinse de umeri si o intorcea spre el.

-uita-te la mine!

avea o privire goala. era rece. toata pielea ei era rece.

puse mainile pe picioare pana la talpi. rece. la subrat. la fel de rece. tremura de frig in bratele lui. in plina luna de vara.

-doamne… te rog… nu…

-am zis ca va fi tacere! asta vrei? sa nu mai fie zgomot pentru nimic! ia-l! manca-l!

vocea ei ii zbarli parul.

era taioasa, rece. o lama de cutit parea calda pe langa ceea ce rostise ea. atat ca sens cat si din punct de vedere al timbrului.

– nu spune …

-nu am zis nimic. nimicul trebuie gandit. totul cade precum piesele de domino. ramai in lumea ta de ambalaje. de zambete. de priviri. de bani. de ce vrei tu.

avea convulsii.

-inchide te rog usa si iesi. vreau sa nu ma vezi. azi! ACUM! aproape ca il impinse din voce.

cu o forta din exteriorul lui se ridica si iesi. inchise usa.

nu avea cum sa o vada. se ridica in picioare pe pat, intinse bratele pe lateral si apoi cazu in genunchi. rasareau raze din ea si toate animalele iesisera din ea si plecau pe geam.

apoi liniste.

deschise usa.

nu mai era nimic in locul ei. patul era scaldat in lumina soarelul si geamul era inchis si incadrat in aceeasi perdea alba.

-de plecat nu a plecat. o simt. o aud. o iau razna.

se duse la baie sa se spele pe fata.

nu intelegea nimic.

 

#ajunse in spatiul ei.

-nu ma simt bine in lumea oamenilor! zise ea tipei cu gluga.

-am constatat. nu ai nimic uman in tine. ideile sunt dincolo de ratiunea umana si tu, nu ai nimic normal. nu te adaptai acolo nici in 100 de ani daca te lasam pe pamant. stai aici si uita-te cu mine la acest film prost pe care ei il numesc viata. si pe care il fac din ce in ce mai prost zilnic. parca nu au regizor.

-eu nu mai zic… coregrafia e patetica si in ultimul hal interpretata. viata insasi pare .. inutila daca nu stii ce vrei.

-de ce m-ai chemat atat de repede?

-nu mai suportam singuratatea cu mine. mereu, in orice relatie am fost…de fapt eram al dracu’ de dureros de singura. in care mereu vedeam fiecare slabiciune si drum si privire pe care ei le faceau si simteau. si de fapt cautau altceva… un surogat ceva.pana si corpul mai refuza sa simta.

-am vazut.

Moartea o mangaia pe crestet.

-ai fost un om bun. pacat ca oamenii habar n-au pe cine sa pretuiasca. ce ziceai… surogat?

ii dadu o oglinda cu cei din viata ei.

-uite-i! asta e sufletul lor. e gol. pe alocuri.

se uita la ultima oglinda. era plina de culori si stari contradictorii.

-asta e nehotarat rau!

– de ce?

-uita-te tu!

era cum simtise.

zambi.

-nu te-ai inselat. te-am privit demult. tot ce le-ai spus tuturor era cum de fapt … se simteau. da… uite..

ii vedea actiunile dintr-un lighean de cristal.

-aici e el ieri.

il vedea pe unde fusese, la ce privise, ce gandise … cum gandise.. pana ajunsese acasa… apoi il privea din afara…

-de ce …

-nu stiu. nu pot pricepe si pace. dar tu, ai curaj sa ma vrei. ai mare curaj. majoritatea oamenilor isi doresc sanatate si sa traiasca mult timp. tu, ti-ai pus o bariera si nu ai vrut sa treci peste ea. curios. curajos. nebunesc. incantator. ca o opera de arta. vie. esti cel mai viu pe interior mort… as vrea sa te intorci inapoi. nu am nevoie de tine aici! ii zise Moartea. Nu am! Mai ai atatea sa faci. Sa simti. Sa privesti.

-nu vreau sa indur! nu mai vreau sa vad suferinta. sa mai vad …eu nu pierd ani sa intru in gratii nimanui…ca dupa aia sa iti amintesti de alina din generala sau de … m-am saturat de pizde de oameni. TE ROG! accepta-ma! nu ma parasi si tu!

Moartea o privi.

-NU PRICEPI? nu e locul tau aici! du-te inapoi! sufera. indura. traieste. iubeste. pierde-te! aduna-te! regrupeaza-te!

-simt ca pierd din mine in oameni care nu merita. (plangea) nu merita. (repeta de trei ori) pur si simplu nu merita.

plangea din tot sufletul.

Moartea se uita mai atent la ea.

-Te rog… nu face asta.. nu vreau sa mori..eu nu vreau sa mori..de ce ai vrea tu? chiar asa e de rau?

-te implor! doar ia-ma! ia-ma! du-ma in iad daca nu iti convine. doar ia-ma! nu ma lasa pe Pamant! nu!

tremura toata.

-mi-e frig. cand mi-e frig intru …

avea o criza. de astm. tremura si respira greoi.

-te rog.. ┬ánu ma lasa. ia-ma! ii cazu la picioare Mortii. te rog! te implor! nu mai vreau sa mor singura in mine. nimeni nu stie cine sunt. ai mei habar n-au de mine. traiesc …parca as trai pe datorie pe Pamant. cuvintele nu se vand. nu pot sa fiu altcineva! te rog…te implor!!

plangea din toata fiinta.

Moartea auzea “te rog” si “te implor” cum nu mai auzise nici la oamenii cancerosi. nici pe timpul Holocaustului. era mai grav de atat. fata asta era bolnava in ea. singuratatea ei era o boala pe care nu avea cum sa o vindece, dar pentru care si-ar fi dat sufletul.

-Nu pot sa fac asta! nu pot! nu pot eu! mergem mai sus un etaj! zise in cele din urma.

Marianne Stoke -"Young Girl and the Angel of Death" (de pe net)

Marianne Stoke -“Young Girl and the Angel of Death” (de pe net)

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

Place your comment

You must be logged in to post a comment.