Archive for 07/08/2017

nu te uita la mine 20

0

urcasera un etaj. Usa grea se auzi in toata linistea norilor.

-Sefu’ ma scuzati, dar …

-Stiu! inchide usa sa nu iasa ingerii prin cladire.

vocea era intre ciudat de blanda si grava.

-Spune-mi, de ce vrei atat de mult sa mori? nu ai ce face?

se transformase in ceea ce era in interior. Ii inghiti pe amandoi si apoi disparu in noapte.

-daca voi nu ma vreti, eu va vreau! se auzi in mintea ei.

intra pe geam. el dormea.

se schimba la loc. aceeasi fata, aceeasi piele umana.

se aseza in pat. cu fata in sus. nu zicea nimic.

avea o liniste in interior. se intoarse cu fata catre el.

il privea.

-i wish i was a little bit more delicate…

nu o auzea.

se ridica din nou, pleca spre bucatarie. nu avea stare.

vazu in frigider chestii noi.

-parca nu mancai d-astea!

mirosi aerul.

-nimeni nou pe aici.

radea.

-iesiti afara.

Ii scoase si pe Dumnezeu si pe Moarte din ea si le puse un pahar cu apa.

-Asta e Terra. pe Terra.

dadu drumul la televizor. stirile aratau tot felul de lucruri petrecute din acea zi.

-uitati-va cum arata 24 de ore pe aici.

-da..

-nu, niciun “da…”. noi nu avem timp. noi nu avem prea multe alegeri de facut pentru ca nu putem sa le probam pe toate, trebuie sa ne multumim cu jumatate de viata si un sfert de trairi si un alt sfert de netrait. sau poate chiar procentele sunt inversate, insa … voi aveti tot timpul din lume. nu cred in tine (si arata catre Dumnezeu) ATUNCI cand imi dispar oameni dragi la o bataie de-a ta de palme. ca si cum ai stinge lumina. as vrea sa plec pentru ca nu imi gasesc locul. nu ma simt iubita de mai nimeni sau in cel mai bun caz, eu nu ma iubesc. eu cu mine sa traiesc singura nu ma simt capabila. as vrea sa ma lasi pur si simplu …

-Moartea nu e de acord. te las sa traiesti. nu sa supravietuiesti. te las sa iti vezi visele prinzand aripi mai repede, o sa vezi …

-dar daca nu vreau sa vad? nu vreau sa aud? daca nu mai vreau eu?

-nici nu se pune problema! zise suierand Moartea. Nu! VEI ramane aici si punct! se auzira doua voci ridicate si cu alta intonatie care nu admiteau contrazicere.

si disparusera amandoi.

se auzeau pasi.

el venise dupa sunete. erau altele pe care le auzise. o vazu cu mainile in poala, cu capul plecat, respirand calm si cu picioarele goale pe lateralele scaunului.

ea e.

-unde ai fost? cum ai intrat in casa?

-pe geam! raspunse ea fara sa isi schimbe pozitia corpului si de parca era evident incat el nu intelegea…

se incrunta la ea.

-unde ai fost?

-departe! si inapoi!

raspunsurile erau in raspar si nu le intelegea sensul.

-nu ti-e frig?

-mi-e indiferent! isi ridica ea privirea si il fixa 10 secunde.

se vedea tulburat.

-ti-e… indiferent ce?

-totul. nu are sens nimic. nu vad rostul. trebuie sa plec. iarta-ma!

iesea pe usa. in noapte.

-intoarce-te! ia-ti macar adidasii in picioare.

-nu… nu iau nimic. de obicei las totul in mainile oamenilor nepotriviti. vrei sa iau incaltamintea? nu ai inteles nimic, nu?

Se pierdu in noapte.

Paharele cu apa erau pe jumatate baute.

-Din trei se bea apa?

Nu se vedeau urme de buze pe niciun pahar sau nici amprenta.

-ce…?

 

cultura nu e rentabila

0

SaLuT!

Sunt genul de om care se agita pentru si din nimicuri. Sunt genul care iti zice de ketchup-ul de pe gura in caz ca esti public – insa ma irita teribil cand nu mi se zice mie (Ce castigi cu asta? e amuzant? primesti vreun Nobel pentru tacere si lipsa de fairplay?).

In alta ordine de idei, ceea ce tot constat zilnic ma oripileaza.

Faptul ca nu investesti in Muzeul de Arta, una dintre institutiile reprezentative -consider eu- ale umanitatii si intelectualitatii mie imi da de gandit. Ok, vrei turisti, vrei bani, vrei si faci festivaluri cu mult fast si fanfare, insa o cladire in care pastrezi niste ARTISTI, nu gunoaie, ar trebui mai mult respectata.

Da, cultura nu se vinde in Romania! 

Oamenii care apreciaza arta sau sunt autodidacti si incearca sa faca -putin- din aceasta arie VIZIBILA, care se agita si ar vorbi despre ea oricand cu mare placere – EU O FAC PE GRATIS- … ei bine, mor putin cate putin cand vad ignoranta si delasarea.

Da, pe mine ma omoara ca estet sa vad atata si atata nepasare.

Ma oripileaza ca ne complacem in alte valori – printre care, de departe, banul se distinge pentru ca ajunge sa ruineze sufletele si mintile multora. Imi moare zilnic cate o parte din mine cand trec pe langa Muzeul de Arta Cluj -ca sa fiu mai precisa… Nu avem cultura artei, nu avem o igiena sufleteasca, ne mandrim cu niste festivaluri in care ti se impleticeste mintea pana la 7 dimineata…

Iar oamenii sunt goi. pe dinauntru. sunt pur si simplu goi. Nu vad, nu aud, nu asculta, nu …nimic! constientele sunt adormite, demnitatea redusa la tacere, coloana vertebrala e ceva ce tine doar de anatomie.

Ma uitam si ma ingrozeam: curatorii nu iti zic nimic. nimic. ghizii nici atat. in afara de “buna ziua” si “la revedere” nu auzi. ah, da, auzi cum pasesti pe un parchet ros de orice -timp, ganganii- si care scartaie sub greutatea ta. nimeni nu ti-ar zice de Pallady, de Grigorescu, de Luchian, de ce uneori unii aleg nudurile sa isi exprime trairile sau de ce incercarile romanilor in arta au stagnat la nivelul de peisaje, nuduri aproape feminine – majoritatea par copii si nu atrag (in afara de nudurile realistilor, precum Sava Hentia sau Petre Abrudan), de ce toti romanii ofteaza la 2 lamai pe masa si un car cu boi.

Cine sa iti zica d-astea? sa te intrebe sau sa iti raspunda?

daca ai o parere esti “arogant” – si primesti “complimente” zilnic inclusiv de la membrii familiei, care cica se presupune ca is de partea ta, dar care nu te-au vazut in viata lor si nu te-ar recunoaste in 1000 de oameni. da, cam asta inseamna sa vorbesti pe gratis, pe blog, asumat despre arta. asta inseamna sa fii vizibil!

In Romania nu se simte. ajungi sa mergi pe strada aplecat de grija facturilor, ratelor bancilor si toate cacaturile care se leaga si se invart in jurul banilor -si tu dupa ei/ele-, iar la final, cand trece luna sau anul, ca nha, e etalonul ajungi la concluzia ca n-ai facut nimic. n-ai trait. ai supravietuit. ori asta nu e viata.

Cultura – in sensul de arta- nu se face aici.

nuuu, aici se fac legi pentru politicieni, aici fiecare se crede pe tarlaua lui desi nu are studiile alea – mai ales in medicina, muuulti medici apar dupa ce absolva umf google si isi inchipuie ca au si doctorat dupa 200 de ore de browsing si search pe google-, tara violentei, in care femeile nu au de ce sa se impotriveasca violentei domestice (“doar ea l-a ales, nu?“, “daca intervin poate imi iau si eu bataie, asa…lasa… da-o dreaq… daca nu tace…“)… tara in care oamenii mai mult se urasc, rar mai vezi oameni buni din afara inauntrul lor, rar mai auzi cuvinte de lauda sau sa simti ca se bucura cineva de reusita ta sau ….sa iti fie cineva alaturi cand ti-e greu… da, autosuficienti si plini de “eu sunt centrul lumii si trebuie sa te invarti dupa mine” sau “de aici pana aici te apreciez, aici nu, asta nu imi place … dar eu iti zic ca esti asa si pe dincolo”.

Nu au valoare cand consistenta din interior e diluata. cand nu esti constient ca ranesti. ignorand. lasand pe mai tarziu, fiecare ajunge in interiorul lui precum e Muzeul de Arta de aici. gol, prafuit, gaunos aproape.

Go to Top