SaLuT!

Sunt genul de om care se agita pentru si din nimicuri. Sunt genul care iti zice de ketchup-ul de pe gura in caz ca esti public – insa ma irita teribil cand nu mi se zice mie (Ce castigi cu asta? e amuzant? primesti vreun Nobel pentru tacere si lipsa de fairplay?).

In alta ordine de idei, ceea ce tot constat zilnic ma oripileaza.

Faptul ca nu investesti in Muzeul de Arta, una dintre institutiile reprezentative -consider eu- ale umanitatii si intelectualitatii mie imi da de gandit. Ok, vrei turisti, vrei bani, vrei si faci festivaluri cu mult fast si fanfare, insa o cladire in care pastrezi niste ARTISTI, nu gunoaie, ar trebui mai mult respectata.

Da, cultura nu se vinde in Romania! 

Oamenii care apreciaza arta sau sunt autodidacti si incearca sa faca -putin- din aceasta arie VIZIBILA, care se agita si ar vorbi despre ea oricand cu mare placere – EU O FAC PE GRATIS- … ei bine, mor putin cate putin cand vad ignoranta si delasarea.

Da, pe mine ma omoara ca estet sa vad atata si atata nepasare.

Ma oripileaza ca ne complacem in alte valori – printre care, de departe, banul se distinge pentru ca ajunge sa ruineze sufletele si mintile multora. Imi moare zilnic cate o parte din mine cand trec pe langa Muzeul de Arta Cluj -ca sa fiu mai precisa… Nu avem cultura artei, nu avem o igiena sufleteasca, ne mandrim cu niste festivaluri in care ti se impleticeste mintea pana la 7 dimineata…

Iar oamenii sunt goi. pe dinauntru. sunt pur si simplu goi. Nu vad, nu aud, nu asculta, nu …nimic! constientele sunt adormite, demnitatea redusa la tacere, coloana vertebrala e ceva ce tine doar de anatomie.

Ma uitam si ma ingrozeam: curatorii nu iti zic nimic. nimic. ghizii nici atat. in afara de “buna ziua” si “la revedere” nu auzi. ah, da, auzi cum pasesti pe un parchet ros de orice -timp, ganganii- si care scartaie sub greutatea ta. nimeni nu ti-ar zice de Pallady, de Grigorescu, de Luchian, de ce uneori unii aleg nudurile sa isi exprime trairile sau de ce incercarile romanilor in arta au stagnat la nivelul de peisaje, nuduri aproape feminine – majoritatea par copii si nu atrag (in afara de nudurile realistilor, precum Sava Hentia sau Petre Abrudan), de ce toti romanii ofteaza la 2 lamai pe masa si un car cu boi.

Cine sa iti zica d-astea? sa te intrebe sau sa iti raspunda?

daca ai o parere esti “arogant” – si primesti “complimente” zilnic inclusiv de la membrii familiei, care cica se presupune ca is de partea ta, dar care nu te-au vazut in viata lor si nu te-ar recunoaste in 1000 de oameni. da, cam asta inseamna sa vorbesti pe gratis, pe blog, asumat despre arta. asta inseamna sa fii vizibil!

In Romania nu se simte. ajungi sa mergi pe strada aplecat de grija facturilor, ratelor bancilor si toate cacaturile care se leaga si se invart in jurul banilor -si tu dupa ei/ele-, iar la final, cand trece luna sau anul, ca nha, e etalonul ajungi la concluzia ca n-ai facut nimic. n-ai trait. ai supravietuit. ori asta nu e viata.

Cultura – in sensul de arta- nu se face aici.

nuuu, aici se fac legi pentru politicieni, aici fiecare se crede pe tarlaua lui desi nu are studiile alea – mai ales in medicina, muuulti medici apar dupa ce absolva umf google si isi inchipuie ca au si doctorat dupa 200 de ore de browsing si search pe google-, tara violentei, in care femeile nu au de ce sa se impotriveasca violentei domestice (“doar ea l-a ales, nu?“, “daca intervin poate imi iau si eu bataie, asa…lasa… da-o dreaq… daca nu tace…“)… tara in care oamenii mai mult se urasc, rar mai vezi oameni buni din afara inauntrul lor, rar mai auzi cuvinte de lauda sau sa simti ca se bucura cineva de reusita ta sau ….sa iti fie cineva alaturi cand ti-e greu… da, autosuficienti si plini de “eu sunt centrul lumii si trebuie sa te invarti dupa mine” sau “de aici pana aici te apreciez, aici nu, asta nu imi place … dar eu iti zic ca esti asa si pe dincolo”.

Nu au valoare cand consistenta din interior e diluata. cand nu esti constient ca ranesti. ignorand. lasand pe mai tarziu, fiecare ajunge in interiorul lui precum e Muzeul de Arta de aici. gol, prafuit, gaunos aproape.