Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

nu te uita la mine 20

urcasera un etaj. Usa grea se auzi in toata linistea norilor.

-Sefu’ ma scuzati, dar …

-Stiu! inchide usa sa nu iasa ingerii prin cladire.

vocea era intre ciudat de blanda si grava.

-Spune-mi, de ce vrei atat de mult sa mori? nu ai ce face?

se transformase in ceea ce era in interior. Ii inghiti pe amandoi si apoi disparu in noapte.

-daca voi nu ma vreti, eu va vreau! se auzi in mintea ei.

intra pe geam. el dormea.

se schimba la loc. aceeasi fata, aceeasi piele umana.

se aseza in pat. cu fata in sus. nu zicea nimic.

avea o liniste in interior. se intoarse cu fata catre el.

il privea.

-i wish i was a little bit more delicate…

nu o auzea.

se ridica din nou, pleca spre bucatarie. nu avea stare.

vazu in frigider chestii noi.

-parca nu mancai d-astea!

mirosi aerul.

-nimeni nou pe aici.

radea.

-iesiti afara.

Ii scoase si pe Dumnezeu si pe Moarte din ea si le puse un pahar cu apa.

-Asta e Terra. pe Terra.

dadu drumul la televizor. stirile aratau tot felul de lucruri petrecute din acea zi.

-uitati-va cum arata 24 de ore pe aici.

-da..

-nu, niciun “da…”. noi nu avem timp. noi nu avem prea multe alegeri de facut pentru ca nu putem sa le probam pe toate, trebuie sa ne multumim cu jumatate de viata si un sfert de trairi si un alt sfert de netrait. sau poate chiar procentele sunt inversate, insa … voi aveti tot timpul din lume. nu cred in tine (si arata catre Dumnezeu) ATUNCI cand imi dispar oameni dragi la o bataie de-a ta de palme. ca si cum ai stinge lumina. as vrea sa plec pentru ca nu imi gasesc locul. nu ma simt iubita de mai nimeni sau in cel mai bun caz, eu nu ma iubesc. eu cu mine sa traiesc singura nu ma simt capabila. as vrea sa ma lasi pur si simplu …

-Moartea nu e de acord. te las sa traiesti. nu sa supravietuiesti. te las sa iti vezi visele prinzand aripi mai repede, o sa vezi …

-dar daca nu vreau sa vad? nu vreau sa aud? daca nu mai vreau eu?

-nici nu se pune problema! zise suierand Moartea. Nu! VEI ramane aici si punct! se auzira doua voci ridicate si cu alta intonatie care nu admiteau contrazicere.

si disparusera amandoi.

se auzeau pasi.

el venise dupa sunete. erau altele pe care le auzise. o vazu cu mainile in poala, cu capul plecat, respirand calm si cu picioarele goale pe lateralele scaunului.

ea e.

-unde ai fost? cum ai intrat in casa?

-pe geam! raspunse ea fara sa isi schimbe pozitia corpului si de parca era evident incat el nu intelegea…

se incrunta la ea.

-unde ai fost?

-departe! si inapoi!

raspunsurile erau in raspar si nu le intelegea sensul.

-nu ti-e frig?

-mi-e indiferent! isi ridica ea privirea si il fixa 10 secunde.

se vedea tulburat.

-ti-e… indiferent ce?

-totul. nu are sens nimic. nu vad rostul. trebuie sa plec. iarta-ma!

iesea pe usa. in noapte.

-intoarce-te! ia-ti macar adidasii in picioare.

-nu… nu iau nimic. de obicei las totul in mainile oamenilor nepotriviti. vrei sa iau incaltamintea? nu ai inteles nimic, nu?

Se pierdu in noapte.

Paharele cu apa erau pe jumatate baute.

-Din trei se bea apa?

Nu se vedeau urme de buze pe niciun pahar sau nici amprenta.

-ce…?

 

posted by blue henrietta in ART,scriitura mea and have No Comments

Place your comment

You must be logged in to post a comment.