RSS
 

Archive for August 9th, 2017

cu de toate

09 Aug

in salata asta de zi cu zi, numita viata avem parte de tot felul de stari si ganduri…

in primul rand avem stari de nemultumire.

ca apoi sa le contracaram cu cele de multumire… foarte putine de altfel.

adica deep down… nu esti chiar 100% multumit, dar e ok, e cat de cat ceea ce te asteptai.

fii atent ca ceea ce simti azi se amplifica maine. iar poimaine e ca un bulgare.

-stii de ce?

-nu!

-pentru ca doare sa fii cu tine. cu tine intr-o gradina fara sa fie altcineva.

tu esti cel mai mare dusman al tau. ca apoi sa se multiplice oglinzile mintii tale. in ceea ce simti.

speranta nu moare, dar ucide. mintile. asta e sigur.

zambim strain ca sa putem sa trece peste o alta zi.

radem la glume proaste doar ca sa nu parem sociabili sau amabili.

aruncam masti peste tot – oferim doar parti din noi ca apoi sa le adunam in timp cu alte ocazii.

facem chestii pe care uneori le regretam – timpul sau banii sunt la discutie subtire, linia nu se mai pune uneori, pentru ca se contrazic si se includ in acelasi timp.

viata pare o salata sau un magazin de verdeturi si legume. acum ai un cartof, peste o jumatate de ora dai de ceapa (plangi) si peste doua ore ai parte de o gulie – nu imi vine acum cuvantul pentru ce, dar il voi scrie pana la final.

scurta concluzie?

controleaza-ti viata! pana nu te duci pe la 60 de ani si degeaba ai ajuns acolo, daca nu te-ai modelat si pus cate o caramida de la fiecare om din viata ta. daca tot ceea ce ai trait a trecut prin tine. cunosc oameni care asteapta ca de fiecare data sa cedez eu de parca sunt un buzunar de sentimente si de rabdare. nu sunt Iisus, oameni buni! M-am saturat sa las de la mine cand voi sunteti indiferenti si va doare in cur. v-o zic cat se poate de limpede!

nu mai am rabdare cu nimeni, pentru ca timpul meu e limitat aici. pur si simplu asa e. aceasta salata se mai si oxideaza. nu e immortal. nimeni nu e nemuritor. toate se duc. toate se lasa. toate pica intr-un joc de domino, nu? piesele se duc una dupa alta, dupa un mecanism simplu…

nu va mai dati aere, ca e vara si nu dau bine!

ah, sa nu uit! tinerii pot da semne celor varstnici daca se simt in varsta. si nu, nu iti cade mana sa scrii SI TU din propria initiativa. nu e ca si cum se dizolva mana sau scade rangul. mandria si orgoliul nu fac ceva bine. niciodata nu au facut.

si in plus imbratisarea trebuie sa fie simtita cu inima, adica DIN SUFLET sa imbratisezi pe celalalt. daca o faci in sila de complezenta, poti sa iti bagi gestul in cur. tot la fel de simplu pot sa zic ca n-are sens.

JOCURI in viata nu se accepta. nu in cazul meu. daca nu v-ati prins, chiar ma mahnesc cand vad asa ceva DE ANI de zile. in locuri unde ar fi trebuit sa fie cu totul altceva.

da, sunt incomoda, dificila, insa cretina si tampita nu sunt. asa cum cred unele specimene de sex feminin care isi iau  drepturi de maaari psiholoage, mari intelepte in alte sufletului. sunt emotio-ratio sapiens. pana va prindeti voi, cele cu diploma de pareri, incercati sa va vedeti in oglinda.

nu eu sunt indezirabila. mie nu mi-e frica sa ma uit in oglinda nemachiata.

si pst, vezi ca rujul acela chiar nu merge cu tenul.

si ultima concluzie: nu am personalitate multipla. :) nu aud voci. cum v-ar placea voua, sa ziceti ca sunt nebuna. nu, dragilor. sunt anormala, dar nu in sensul acela. nu simt picantul. nu simt durerea la parametrii ei si nu imi amintesc ce fac cand ma infurii. adica pe bune, uit lucruri sau faptele de atunci. cand trece episodul, clipesc.

atata tot.

ah…ca am intrebari cat pentru 1000 de vieti, nu e vina mea ca esti strain si sunt ca un caine care te miroase mental. ca apoi sa te lase in sufletul lui.

si ca sa intelegi o parte miiica, de un 0.5% din mine, va recomand incepand cu minutul 3:00 piesa.

 

 
No Comments

Posted in me

 

Allegorical Surrealism

09 Aug

Astazi o sa va scriu despre Suprarealismul Alegoric.

Comparativ cu cel Metaforic, acesta exprima prin lucruri concrete (camasi, papusi, magicieni, apa…) sensurile abstracte – drama sociala si individuala, insingurarea, instrainarea, uitarea, iubirea, imbratisarea, tandretea..

Sau altfel spus, daca in Suprarealismul Metaforic prin obiecte se dadea un sens sau imaginea era dincolo de ea- gaina era femeia, piatra era sufletul… – in Suprarealismul Alegoric prin obiect se exprima ceva abstract. deci metaforic = sens concret si alegoric =sens abstract. ne-am inteles, sper.

 

Daca luam fiecare dintre cele trei tablouri vedem urmatoarele:

-magicianul care tine in “ate” intinse un balerin sau un artist, iar dupa scena e un peisaj calm. Fata de actiunea din “corzi”, agitatia “artistului” sau omului de rand, in spate este calm.

-camasile imbratisate si furoul singur, lasat stingher te duce cu gandul la un cuplu de gay – chiar daca timpurile de atunci (secolele XIX-XX) nu erau CHIAR calme, intre razboaie. totusi, culorile camasilor arata ca e un act pasnic, de sine statator. sau …chiar daca e aceeasi persoana, numai camasile si-ar arata tandretea. furoul ramas singur nu se poate mangaia nici cu manusile lasate si ele la “voia intamplarii”. Pare ca de undeva de sus e privita actiunea, iar privitorului ii e lasat doar frontalul. atat e dreptul lui, ales de artist.

-tabloul cu fata (probabil o nereida sau o naiada, cine stie?) care se acopera cu marea… sensul apei mereu a fost de liniste sau legatura intre doua lumi – cea umana si cea de dincolo. Neptun, zeul marii pare oarecum desenat in profil in stanci. Nudul feminin este dulce, linia aduce a realism sau magic realism, insa el pare aproape sculptat. actiunea de ridicare sau acoperire cu marea e si ea una facuta dupa o “oarecare” asteptare sau “drept” -castigat din pensula artistului.

 

-nudul feminin inconjurat de alte mii de capete pe deasupra … ca niste masti? well, in el ma regasesc. complet. deci in singurate, cand esti tu cu tine si iti vin sutele de ganduri, stari, masti pe care nu le vrei sa le vezi sau altii sa le descopere… cine ar putea sa simta…

-prin fereastra de lemn patrunde oceanul cusut la masina. hmm, aici sufletul, puritatea, si linistea sunt capsate de “societatea” care gaureste si lasa “urme” adanci pe suflet. poate o modelare dupa ea? artistul a luat deja decizia asta: toate se vor mula dupa cusatura (vorba/ gand/ fapta ale societatii).

 

Pe artist il cheama Alex Alemany si este nascut in Valencia, in data de 5 ianuarie 1943. Multi il trec la realismul magic. Eu nu l-as pune acolo. Nu eu.

 

nu te uita la mine 21

09 Aug

Dimineata era insorit. O zi de duminica aproape ca oricare alta.

O gasi in bucatarie. Fuma la chiuveta. e mult zis “fuma”. pufaia si facea foarte mult fum. era tot in picioarele goale.

-n-ai voie in casa sa fumezi! stii asta! zise el tusind.

i-o zise categoric.

-tocmai. ca n-am voie! se intoarse spre el.

era muscata pe tot antebratul stang. erau urme proaspete.

-ce naiba iti faci?

-ma disperi. ma faci sa ma musc si daca as putea manca singura, as face-o. in schimb, imi inghit tacerea si vorbele pentru ca nu esti in stare sa imi zici ce e in sufletul tau. ma irita al naibii sa crezi ca sunt de dat praful.

-dar nu te consider asa! chiar deloc! cred ca esti afurisita si asta imi place.

-nu iti place! nu iti place si stii! undeva in tine stii ca sunt total opusul tau. ca eu pentru tine mi-as manca si pielea in schimb tie ti-e frica de mine. sa imi zici “pleaca”! poate asta vrei, nu? poate te incurc! cine stie!? eu nu vreau boli cu tine! doar ca iti place de cine stie care. eu imi pierd lucrul daca iau ceva, intelegi?

i-o zise scuipand vorbele. era furioasa. o simtea.

-nu am facut nimic!

-ai gandit!

-stai putin! despre ce vorbim? ce infectii?

-puroiul asta sufletesc pe care mi-l deschizi si il faci sa se acumuleze. e un puroi de nesiguranta care mi se sparge zilnic prin tacerea ta… mi-l alimentezi.

se uita la chiuveta. isi arunca scrumul in ea.

-si inca ceva. nu ma lua de proasta. niciodata sa nu iti inchipui ca nu-ti stiu miscarile. iti stiu orice. chiar daca pare ca nu ma uit in directia stiu si cand respiri cantitatea de aer. si cand oftezi. si ca acum “aberezi”. nu aberez. ti-o zic pasnic ca in momentul cand voi fi indiferenta e nasol. poti sa aduci lumea la picioare. n-o sa ma impresioneze. sunt genul care si-ar lasa totul pentru tine, care ar alerga pana in Alaska in picioarele goale.. dar nu ma pune sa nu te mai vad. ma arde azi, ma arde maine, insa cand iau coaja aia … n-o sa mai fiu langa tine. nu astept. timpul nu asteapta. totul e in miscare. daca erau toate statice, la fel, mereu in acelasi loc, noi oamenii ne-am fi plictisit. pentru ca nu suntem statici, in mama ei de treaba.

-vrei dinamism? ce vrei de la mine?!?!

o privea in ochi.

-ma infrunti? vrei sa iti zic ce vreau? nu ai simtit? esti …strain, asa-i? te uiti prin mine sau cum? te credeam mai destept, nu asa opac. si stramt.

se intoarse cu fata spre el.

cu un ochi plangea si cu jumatate de fata radea rautacios.

-omule drag, nu pricepi ca nu sunt ca orice om de pe aici!? desfac, creez, asamblez si distrug la final dintr-o privire sau gand orice. ti-e greu sa realizezi asta? mintea mea e un castel. caramizi singure, puse de mine si altii. scarile sunt cuvintele de legatura. ferestrele sunt faptele. acoperisul e din idei. d-asta pare ca e cerul direct, pentru ca sunt libere. vreau sa fii liber. as fi in stare sa asist cand esti cu alta, dar nu trece peste sentimentele mele cu bocancii. nu, asta nu iti ingadui…

indrepta tigarea spre el. trase in ea fumul si i-l arunca in ochi.

-…niciodata! Ai inteles?

-si eu as putea sa te vad cu altcineva. dar sa fie o ea. sau ele.

-poftim?

trasaturile i se imblanzisera brusc. lacrima parca se opri ca la comanda. rasul isteric acoperi incaperea si parea dens.

-du-te! si impusca-te!

-doar daca iti place …eu n-as avea nimic impotriva. chiar as fi de acord si as trece peste infidelitate.

se uita la ea. rasul ei devenea un latrat.

-esti nebun! eu nu ma pasez. eu nu ma mut. doar tu ma poti muta in mintea ta si inlocui. asa cum o faci de o vreme.

se intoarse iarasi si isi aprinse alta tigara dupa ce o stinse pe aceea.

-te rog, fumeaza afara! trebuie sa aerisesc.

deschise usile.

se intoarse spre ea.

-te rog! am zis de doua ori deja.

-ti-am zis ca nu vreau!

-nu am auzit!

-zi-mi ceva sexual!

-vreau sa ma culc cu tine!

-nuuuu! asta nu ma excita. excita-ma ca sa uit de suparare. asa functionez eu. zi-mi ceva sa ma excite!

se intoarse spre el.

avea narile marite si pupilele dilatate.

-nu am idee. iti jur ca nu ma pricep!

simti o mana pe organ.

-dar la ce te pricepi!? spune-mi? te pricepi sa ma faci sa ma simt inutila, urata, tampita, chioara, nedorita, ne…nimic? la ce te pricepi, zi-mi!?

-clar sa te excit nu …

-hai sa iti zic eu… daca as fi in locul tau. ipotetic, da? ranji ea fixandu-l.

-da.

si-i povesti totul in 2 minute, cu detalii care ii faceau ochii mari. si nu numai.

-acum cum e?

-tare!? intra el in joc.

-aham.. tot eu sa fac si treaba ta? si slabi stransoarea.

-se pare ca.. te pricepi mai bine… hai sa ne impacam!

-nuuu, azi nu ne impacam asa.

si pleca de langa el.

-ma lasi asa? ca un bou intaratat?

-exact asta esti! ii rase ea inapoi. cel mai mare bou. pierzi pe barba ta, nu pe a mea. habar n-ai ce ai langa tine. nu sunt periculoasa, nu sunt mahalagioaica, nu iti dau in cap, nu te fac de ras la petrecerile tale simandicoase la care am fost si vrei sa fiu pe acolo.. stiu sa iti fac capul patrat cu tot felul, te adorm si te trezesc mangaindu-te… nu am urlat la tine niciodata, nu ti-am zis nici da-te mai incolo.. si tu? tu ce? iti imaginezi cine stie ce tempi passati si …nu uita ca iti miros mintea mai repede ca urma trupului. nu te juca cu puterea asta.

-n-ai nici dreptate si nici..pe departe. ceea ce imi imputi e egoism.

-imput? output?

-da. datele tale -input si imputarea ca verb – sunt gresite. nesiguranta ta ma darama.

-ete…te striveste. micutul de tine. sa te ridic de sub daramaturi?

-macar stinge afurisita aia de tigara. parca zici ca nu se mai termina- asa fum faci cu ea.

o stinse.

-gata. spune-mi, dragule cum e! il privi cu foame.

isi linse buzele. ingusta ochii si astepta sa atace.

-e cum iti zic.

-bine. sa zicem ca e ca tine. sa zicem. nu ca as fi de acord. si ce propui?

colturile gurii se ridicau prin aceeasi privire.

-hai, lasa ideile astea. iti faci griji degeaba. esti doar tu. doar.

-am obosit sa ma lupt cu mine in mine ….

cazu in genunchi pe gresia bucatariei.

-m-am saturat. mi se pare ca e un joc stupid… cel mai stupid joc.. nu ma pot opri sa-l joc. ce ti-e greu sa accepti ca esti intr-un loc la mine unde nu se poate ajunge de catre ceilalti? ti-e greu?

il privea in sus. intrebarea ei ii rasuna in cap.

-spune-mi!

o ridica in brate.

-iarta-ma! iarta-ma! nu vreau sa te supar. nu mai disparea. nu mai fugi. nu mai.. nu stiu cum si ce sa zic sa nu te supar. nu stiu cum sa gandesc sa nu pasesc pe linia rosie. asa ma simt. ca sunt pe front sau pe un camp cu mine ascunse.

o facu sa se agate de el. o imblanzea. o simtea relaxata.

-fa ce vrei din mine! sunt a ta. doar si numai! si lasa femeile si … alea. nu am decat idei. daca vrei ti le povestesc pe toate. dar nu… ma … instraina. nu te purta de parca nu ma vezi. arata-mi ceva nou… tine-ma in brate. atat. leagana-ma cand ti-o cer…asculta-ma…

il privea atat de bland ca era sa o scape.

-te rog ai grija! il simti ea.

-da, da! ma gandeam la cuvintele tale. nimeni nu mi-a zis atatea… ma simt atat de coplesit si…

-depasit?

-descoperit. vulnerabil.

-ah.

-parca dai o cortina cand vorbesti. parca imi citesti in suflet si minte…

-ti-am zis ca asta fac… dar nu vrei sa crezi…

-ne-am impacat? nu-mi place sa ma cert cu tine. e ultimul lucru de care sau pe care sa il mai pe cap.

-cred ca da. deocamdata.

incepu sa il tachineze.

-nicio femeie nu a pus asa mana pe penisul meu! serios! si niciuna nu mi-a descris exact ce vrea.

-eteee… niciuna nu avea gura sau creier..

-nu stiu. poate curaj?

-poate?

-serios. nimeni nu m-a atins atat de direct si sa ma priveasca asa. sau sa imi zica …stii tu ce!

-dar ce vorbeati nene? cum e vremea? cat costa chilu’ de rosii? cum merge bursa?

-nu! dar clar nu asa.

-“aah dragule… poti sa iti pui limbuta pe cele doua broboane de struguri?” si tuguie buzele intr-un mod amuzant. Fanuuus!

il facu sa rada.

-nu! nu asa! nu te comparam cu altele, iti ziceam ca nu…ma asteptam …

-sa iti descriu drumul matasii limbii dintre Occident si Orientul femeii? baby, eu ard. nu te juca cu focul daca nu stii cum sa il intretii! si isi misca sprancenele in acelasi timp. Vino si ia-ma!

-Nu ma intarata iarasi!

-dar vaaai, de ce? nu faci fata distractiei?

-o sa faci tu spatele! ii raspunse el serios lasand-o pe pat si urcand-o intre perne.

ii desfacu sireturile rochiei cu dintii, apoi o mana o baga pe sub lenjerie si isi ingropa fata in pieptul ei.

o simtea cum se arcuieste in mana si se impinge in el.

-ia-ma! sunt a ta! ii repeta la ureche.

Ii saruta antebratul stang:

-vreau sa zbori, nu vreau sa te frangi cu mine! lasa-ma sa iti ascult cantecele din colivie… lasa-ti ideile …nu le mai ascunde de mine.. te rog! nu-ti fie frica!

ii saruta gatul, apoi buzele. o simtea excitata si ca il vrea.

-tot ce pot sa zic e …ca nu mai stiu ce vreau sa spun… doar … fa ce vrei din mine. tot ce vrei..

-vreau sa fii tu. asamblata. fara sa te prabusesti… fara sa plangi. nu asta e intentia mea. nu sunt superficial cum ma tot suspectezi. crezi ca nu ma gandesc la tine cand nu esti langa mine? crezi ca ma uit la ambalaje feminine?

isi trecea mana peste coapsele ei.

-e cum zici tu!

-numai in clipele astea esti de acord cu mine?

intra in ea. o simtea arzand.

ii zambi. il imbratisa cu coapsele si soldurile. il dirija ca tempo.

-parca ma asteptai…

-de ceva vreme, da! mi-ai ranit orgoliul…

-eu? tot eu?! radea el.

-da. tu.

-hai …taci si tu putin!