Archive for September, 2017

Borg vs McEnroe: Infruntarea secolului recenzie

0

Synospsis:

Povestea reală a duelului legendar dintre cei doi monștri sacri ai tenisului mondial din cadrul turneului de la Wimbledon din 1980, când cei doi au schimbat istoria tenisului și s-au transformat în legende ale acestui sport, în ciuda tuturor obstacolelor și a prețului plătit.

arhiva personala

arhiva personala

Recenzie Simionescu Simona- Andreea 

Un film care iti schimba perspectiva despre CE INSEAMNA TENISUL.

si clar un film care iti schimba multe in tine – TENISUL nu e un joc pentru a invinge ca hocheiul sau fotbalul, ci CUM castigi.

Mi-am cerut cu aceasta scuze Simonei Halep – DA, poate am fost dura si bla bla.. promit cu aceasta ocazie sa nu mai pomenesc PE BLOG despre TENISul ei- sau jocul ei. e pur si simplu jocul ei, stresul ei, emotiile ei si vomele ei. Eu? NIMENI!

In filmul de fata, Borg – cu care tineam de dinainte de film- are emotii -ca orice om- inainte de meci. Actiunea iti vine totusi ca un rollercoaster si te poarta in trecutul lui Borg – ca apoi si al lui McEnroe – SI …. ajungi la concluzia ca …da, desi sunt oameni ca noi, trebuie sa se ascunda pentru o reusita de … nspe ani.

In 2010, regizorul danez Janus Metz a fost responsabil pentru un documentar bland, numit “Armadillo”, care includea detalii despre operatiunile zilnice de la baza militara din provincia Helmand (Afganistan), in timpul conflictului. Metz, din acel film – racoros, colectat, nesentimental – a facut totusi “Borg Vs McEnroe”, o cronica lucioasa a rivalitatii care presupune masina suedeza Björn Borg (Sverrir Gudnason) si impulsivul John McEnroe (Shia LaBeouf). Drama filmului se incheie cu banalizarea faptului ca spectatorul nu stie cum sa isi dovedeasca finalul Campionatului la Wimbledon din anul 1980 – daca Borg a reusit sa castige al cincilea titlu consecutiv si sa devina unul dintre cei mai iconici sportivi ai tarii sale.

Ceea ce este un joc de mare impact devine de fapt unul de noroc nefericit.

Rolul lui Stellan AKA Lennart Bergelin aduce foarte mult din tatal pe care Borg nu l-a avut -ca sprijin. Lennart a fost in ’48, 49, … in semifinalele Wimbledon SI stie cu ce se mananca stresul impus… SI il va forma pe Borg astfel incat sa fie un campion CU CARACTER – ca orice … musca bazaitoare.

Un film pe care vi-l recomand pentru ca va schimba unele mecanisme in voi si … merita o atentie deosebita.

Nu e un simplu meci, un simplu film…

Un film in care un om introvertit trebuie sa faca fata unui om care se exprima per se – si care de fapt, doar aici se abtine.

A juca tenis?

Sa iti dai totul. SI sa iei totul sau nimic in aceeasi clipa! NIMIC mai mult!

Ziua Mondiala a Inimii

0

Salutare!

Cred ca va intrebati daca nu cumva iau bani de la astia cu filmele – raspunsul e negativ. Nu iau nimic pe nimic. :) nici pe sentimente. =))

Astazi a fost ZIUA MONDIALA A INIMII – ca doar din 2000 si ceva se sarbatoreste aceasta “chestie”- si … ca de obicei, sunt peste tot – da doar nu stau eu potolita intr-un loc.

Din punct de vedere al clinicienilor, pacientul cu hipertensiune si sindrom metabolic (adica acea persoana cu intolerenta la glucoza, colesterol crescut si multe altele) are anumite “sensibilitati” si trebuie sa acorde o atentie sporita ALIMENTATIEI.

Spre exemplu pacientul care ia warfarina si bea ocazional =>risc de hemoragii
Cel care bea cronic => risc de tromboze.
Captoprilul – poate afecta gustul (adica el devine brusc metalic sau sarat) si astfel influenteaza consumul unor anumite alimente.
Diureticele pot determina hiperglicemie =>monitorizarea este necesara. 

Psihologic

Vorbind vrem sa fim sanatosi -obtinem pe moment un rezultat, dar CUM mentinem apoi rezultatul daca “suntem” multumiti de acesta?
Well… Psihologii mai au de lucrat la faza asta.

CE ne spune Nutritia?
Nu prea consumati soia – contine fitati, care sunt un fel de “tinte” pentru pesticide si tot felul care inhiba Mg2+, Ca2+… si alte chestii utile corpului.
Da

-pt cereale integrale

-produse lactate integrale.

NU PENTRU lactatele degresate -NU AU nicio valoare, iar grasimea din compozitie e una …bazata pe altceva.
Alcool?

Nem tudom. :d :) 

IN CONCLUZIE?

trebuie o atentie o atentie sporita pacientului care are o boala cardiovasculara – indiferent ca vorbim de hipertensiune arteriala sau …de ce nu insuficienta- si trebuie “gandita” o alimentatie care sa nu interactioneze cu ceea ce el consuma de obicei;

stilul de viata sanatos personalizat si actualizat si pus in aceeasi BAZA cu psihologia lui – COMPORTAMENTUL ALIMENTAR influenteaza mai multe decat vrem sa ne imaginam;

un pahar de vin seara nu omoara pe nimeni – NU 10 litri.

din arhiva personala

din arhiva personala

arhiva personala

arhiva personala

Logan Lucky – recenzie

0

Recenzie Dobrescu Diana

 

Sortii sunt in favoarea filmului inca de la inceput cand observam numele regizorului Steven Soderbergh asociat cu super seria “Ocean’s Eleven”. Imbinand accentele comice cu cele de actiune si suspans el ne face mereu sa ne intrebam cat de prostute sau inteligente sunt personajele.
Povestea este centrata pe doi frati – Jimmy Logan (Channing Tatum, cunoscut din Mike… :D), un miner dat afara pentru ca si-a pierdut un picior in armata si Clyde, un barman (Adam Driver) care si-a pierdut mana din acelasi motiv. Ei se completeaza exact ca George Clooney si Brad Pitt’s in seria “Ocean’s 11”. 🙂

Legenda spune ca ghinionul ii urmareste pe cei din familia Logan, inclusiv pe sora celor doi, Mellie (Riley Keough), o soferita sexy, care, pentru a supravietui lucreaza la un salon de infrumusetare.
Ne-am intreba deci cum de este asociat in titlu cuvantul “Lucky” care pare un paradox pentru familia Logan. Insa Jimmy si Clyde pun la cale un plan care pare facut ad-hoc care devine insa o reusita -pentru a da o spargere in seiful cu bani stransi la o celebra cursa de masini anuala NASCAR.
Ei, impreuna cu un al treilea partener -expertul condamnat Joe Bang (faimosul Daniel Craig si ochii lui albastrii) pe care il scot de la inchisoare in mod ingenios-, reusesc sa orchestreze jaful gasind alibiuri si scheme perfecte- de la concursul de frumusete al fetitei lui Jimmy pana la utilizarea unei pungi cu ursuleti gumati pe post de bomba.

Filmul este relaxant si amuzant, iar jocul actorilor este pe masura numelui lor.

Desi din trailer nu ne dam seama initial, Logan Lucky este un must-see al sezonului pentru orice varsta. Filmul poate fi vazut in cinema incepand cu 29 septembrie si este distribuit de Vertical Entertainment in Romania.

 

Steven Soderbergh pariaza totul pe comedia Logan Lucky: Cursa norocului

0

Steven Soderbergh, regizorul filmelor ,,Ocean’s 11”, ,,Traffic”, ,,Erin Brockovich” şi ,,Magic Mike”,  revine pe marile ecrane după o pauză de 4 ani cu „Logan Lucky: Cursa norocului”, o comedie care mizează pe o distribuţie de excepţie. Mai precis, Channing Tatum, Daniel Craig, Seth MacFarlane, Katie Holmes, Sebastian Stan, Adam Driver şi Riley Keough sunt pe marile ecrane din 29 septembrie a.c.

de pe net

de pe net

de pe net

de pe net

Câştigător al Premiului Oscar, Steven Soderbergh este de peste trei decenii un pion de bază al industriei cinematografice, careia i-a dat titluri de referinţă, ce au garantat deopotrivă notorietatea şi respectul.

Logan Lucky: Cursa norocului” prezintă povestea a trei fraţi cu multe eşecuri la activ, dar hotărâţi să îşi schimbe soarta cu orice preţ. Fără opţiuni sau vreo perspectivă strălucită, cei trei pun la cale un jaf elaborat şi periculos chiar în mijlocul celei mai aglomerate competiţii NASCAR din zonă. Pentru a sparge sistemul de siguranţă şi a pătrunde în seiful de sub pistă, Jimmy (Tatum) apelează la ajutorul lui Joe Bang (Daniel Craig), un expert în demolări… cu o mică problemă: este reţinut după gratii. Pe lângă încercarea lor de a duce ambiţiosul plan la bun sfârşit, fraţii Logan mai trebuie să depăşească un obstacol şi să scape de suspiciunea unui agent FBI (Hilary Swank) care începe să investigheze cazul.

,,Initial am fost rugat să găsesc un regizor care să se ocupe de acest scenariu, însă am fost foarte entuziasmat de ce am citit (…) După aproximativ două săptămâni, am recunoscut că nu vreau să regizeze nimeni altcineva acest film deoarece aveam deja o viziune foarte clară despre cum vreau sa arate”, a declarat regizorul.

Cu o distribuţie de zile mari, completată de Seth MacFarlane, Katie Holmes, Katherine Waterson, Dwight Yoakam şi Sebastian Stan, comedia „Logan Lucky: Cursa norocului” are premiera în cinematografele din ţară pe 29 septembrie, fiind distribuit de Vertical Entertainment.

Bine ati venit la familia Hartmann recenzie

0

Willkommen bei den Hartmanns sau pe romaneste Bine ati venit la familia Hartmann este un film despre prietenie, onoare, criza refugiatilor, crize individuale, crize mondiale …si tot felul de crize.

Senta Berger (alias Angelika Hartmann) este o actrita care detine de fapt rolul principal – sau, cum ar prefera unii sa citeasca este eroina filmului, tinandu-i pe toti in palma, avand grija de ei si mai nou, propunandu-le celor 2 copii si sotului aflat in criza barbatului care nu accepta ca e batran sa aiba in grija cateva saptamani un refugiat. La inceput, numai fata (Sofie, studenta pentru a nspea oara, la a nspea facultate, acum doar de psihologie) e de acord cu mama ei, ca apoi.. toate aventurile sa-i aduca pe toti la aceeasi parere. Sofie este la criza femeiei de 30 de ani care isi cauta perechea si simte ca nu … are vreuna – desi… intotdeuna raspunsul e mai aproape decat vrem noi sa acceptam.

Fratele (Philipp) este un workaholic, care isi neglijeaza emotional si psihologic copilul – si-asa si el aflat intr-o criza a varstei (este membru intr-o trupa de hip-hop…chiuleste de la scoala… se drogheaza la 12 ani..).

Sotul Angelikai, dr. Richard Hartmann, un doctor foarte bun de ortopedie este si acesta intr-o criza – de fapt, el are mai multe (o criza cu sine, o criza cu lumea si ambele intr-una!).

Dr Tarek, medic rezident sub indrumarea tatalui Sofiei are de-a face cu toate toanele lui si … nu mai zic. 😀 e chiar interesant cum il infrunta pe “superior” si cum el, rezidentul e aplaudat si de pacienti si de medicii care asista la “inclestarea” tigrilor -unul batran si celalalt siret.

Refugiatul (Diallo Makabouri) este liantul si “solutia” tuturor crizelor membrilor Hartmann si, in acelasi timp, un fel de personaj cu dublu sens – si principal si secundar. Pai da, pentru ca desi actiunea “se axeaza” pe el, totusi… oglinda actiunilor se plimba de la el catre ceilalti si apoi Angelika reia acest joc.

Un alt personaj care e destul de “interesant” e dr. Sascha, de chirurgie plastica, prieten cu Richard si care, MAI ca il invata la rele – sa isi faca tot felul de operatii si implanturi, sa mearga in cluburi, sa isi schimbe garderoba sa fie “cool”, sa se vada si consume banii cu tinerele (si fara farmec, in cazul lor)… Sascha e acel tip de barbat burlac, care n-a avut nicio obligatie, egoist si care … in afara sa traiasca clipa -cu droguri, alcool, femei- nu cred ca stie altceva.

Tin sa precizez ca acesta e un film in care lipsesc sexul – SLAVA CERULUI-, vulgaritatea, glumele tampite si multe altele – doar e nemtesc, no? Dar e atat de firesc si …se dezvolta frumos actiunea, incat si tu devii fara sa vrei un membru al familiei Hartmann.

Bine ati venit la familia Hartmann este un film despre familie, individ, societate si toate cum converg si totusi care nu pot exista decat impreuna.

Kingsman: Cercul de aur recenzie

0

Synopsis:

Kingsman: Serviciul Secret prezintă lumea Kingsman – o agenție independentă și inteligentă care acționează până la cel mai înalt nivel de discreție, al cărei obiectiv principal este să țină lumea în condiții de siguranță.

În Kingsman: Cercul de Aur, eroii noștri fac față unor noi provocări.  Atunci când sediul agenției este distrus iar lumea este ostatică, călătoria lor îi conduce către o organizație de spionaj în America cu numele Statesman, creată înaintea zilei înființării lor.

În această aventură în care se  testează limitele puterii și inteligenței agenților lor, aceste două organizații secrete de elită duc lupta împotriva unui inamic nemilos, pentru a salva lumea, ceva ce devine o obișnuintă pentru Eggsy…

 

Recenzie Simionescu Simona

arhiva personala

arhiva personala

Salutare!

Astazi o sa zic destule despre un film ATAT de amuzant si ATAT de … spontan numit, dupa cum e in titlu, Kingman: The Golden Circle sau, in neoasa, Kingsman: Cercul de Aur.

Actiunea incepe cu Eggsy (aka Taron Egerton, un tinerel cu accent british si cu miscari fantabulistice care amintesc de James Bond si Hitman Agentul 0047), care este interpelat de un fost recrut (refuzat) de Kingsman: Serviciul Secret, care si-a pierdut un brat si acum… te surprinde cu unul bionic si .. pha! Actiune d-aia cu slow motion foarte frumos inchegata si foarte rapida. Pana la urma Eggsy scapa si de politie bagandu-si masina, care isi schimba proprietatile in apa. Si e interceptat de Merlin (aka Mark Strong), cel care sta la butoane -deschide drumuri, da semafoarele pe verde sau pe rosu… chestii vazute, dar parca aici au haz si noima. Cere permisiunea, dupa ce da raportul ce a patit sa mearga la cina. Ca sa ajunga aici (acasa , va trebui totusi sa o ia prin canal – nu mereu mirosi a parfum sau viata e usoara…ca sa fie la timp la prietena lui, printesa Tilde (si e la propriu e printesa.. nu ca ii zice “printesa mea, vrei o shaorma??”, cum fac unii pe aici!”).

Filmul este si de actiune si comedie – iar unele roluri sunt amuzante in sine, iar altele iti dau de gandit (faza cu presedintele Americii care in prima faza nu-i pasa de soarta celor n milioane de americani afectati de drogurile care au dat “febra albastra”, o maladie in 3 timpi (piele albastra, apoi mania, apoi moartea subita sau ma rog, aproape subita, ca e prin insuficienta respiratorie, marcata prin asfixiere). Drogurile “facute” la factory a miss Poppy (aka Julianne Moore, ma abtin sa mai zic CAT NU-MI PLACE ???) aveau si un antidot – dupa care trebuie “sa alerge” Eggsy si Co.

Mi-a placut – e usor previzibil-, uneori exagereaza cu brutalitatea (cand Angel e dat la cainii metalici si … bleah.. sau cand doi nene sunt bagati in masina de tocat -la propriu-… bleah again).. I-am acordat un 8, e de vazut si o sa va distrati -in rest!

Rolurile lui Colin Firth (wow! nu l-am mai vazut de ceva vreme), Halle Berry si multi altii sunt potrivite cat sa il faca pe Egerton “sa se afirme” in filmele cu “eroi” umani -ca sa zic asa.

Sincer, parca slow motion alea fac mai mult haz decat efectele speciale si munca pe calculator – cel putin la mine asa functioneaza. Adica bataile sau chestiile cu lasoul (apropo, nenea cu lasoul e brrr..mrr…miau miau!) SUNT chiar cu impact asa. Daca rotea sau cine stie ce mai iesea din ele, parca … nha..

E un film echilibrat, jocul e reusit, actiunea curge si chiar logica -nu te lasa sa respiri la un moment dat… Iar cina aia, cu taica-su care il intreaba in timpul felurilor de mancare …aduce a mine. Numai eu am obicei d-asta sa intreb cultura generala cand se mananca sau dupa… ! 😀 :)) pentru ca se ia prin surprindere “adversarul” si …nu poate minti! pf…eram in direct?! :)))

 

nu te uita la mine 30

0

Ajunsera la vernisaj. Ea isi luase un maieu si o bluza rozalii pal, pantaloni in aceeasi nuanta, pantofii bej si geanta in aceeasi coloare cu pantofii. Il lua dupa ea la pictor sa ii vorbeasca. Ii placea sa o asculte- avea o minte care scotea orice, oricand ca din cutii diferite, care, culmea, se potriveau.

I se prezenta. Pictorul zambi spre amandoi, apoi vorbea numai cu ea. Doar n-o sa il intrebe pe el, care nu facea asta…avea cunostinte solide si el, doar ca nu avea asa verva si efervescenta ca ea. Iar se uita la ea. Dadea din maini si tragea cu ochiul subtil la tablouri si ii facea parca o schita cum sa aranjeze tablourile astfel incat “sa nu oboseasca privitorul”.

Se roti si el spre ceea ce vedea ea si da, parca intr-un loc erau prea multe tablouri pe rosu si altele cu verde tipator.. Parca strigau culorile alea – parca vedea tuburile desurubate cu violenta si zvarlite pe panza. Se pricepea, nu poate sa nege. Ii placea flerul ei. Parca prindea din aer ce trebuia sa se intample.

-Pune te rog, pe peretele ala 3 tablouri -uite, p-alea (si arata care) – si pe celelalte .. imprastiile cum vrei tu, doar sa nu pui toate cu rosu intr-un loc, pe un perete si restul …tot asa… ai auzit de RANDOM?

i se adresa pictorului. Normal ca auzise. Radea. I-o zisese in gluma, nu suparat sau “esti tampit? ce naiba…?”.

Avea potential de a scoate ce e mai bun dintr-un om.

Dadu palma cu el -Figuerez ii zicea ca poate sa isi aleaga orice tablou- si apoi reveni langa el.

-HAI sa vedem ce a facut baiatul asta aici! vrei?

-cum sa nu vreau? ce o sa zici? ai vreun speech ceva? nu ai emotii?

-negativ. pentru ambele intrebari!

-serios?? asa faci tu toate parerile astea? doar asa… ce-ti inspira?

-da… de ce? trebuia ceva structurat, academic? daca vorbesti academic risti sa plece publicul si vorbesti de unul singur. trebuie sa fii apropiat. sa fii acolo. ca un om, ca…

-am inteles.

-asa cred ca ar trebui sa fie orice arie. avocatura, medicina, arhitectura, agricultura… sa vorbesti omeneste, ca doar pentru oameni vorbesti. nu dai din gura pentru bivoli si oi.

O privi cat de cald putea. Ii venea sa o ia in brate si sa …orice.

In schimb o lua de mana si se lasa purtat de mersul ei.

-Aici parca liniile astea masculine fac tot jocul… culorile brutale parca tin isonul ideei. “care?” ma vei intreba. ideea ca din orice spatiu limitat (uite patratul acela verde aprins) exista …uite…eu vad de fapt ca e Mitul Pesterii in toate tablourile. (ea se roti IN TOATA galeria).

se duse la celelalte tablouri.

-Evrika! aproape ca tipa ea.

Il trase catre celelalte tablouri.

-uite… e o idee repetitiva, un laitmotiv. deci, fii atent!! mor! asta e!

se freca pe maini si incepu sa vorbeasca spre el:

-din orice spatiu limitat, oricine are o iesire. starea sufleteasca sau ideile in sine reprezinta franghiile care ne tin legati in acel loc. si dupa… ce ne dezlegam de ele avem alegerea. adica celelalte culori la care apeleaza el atat de brutal. de ce le foloseste in forma bruta? pentru ca violenta din interior, lupta, incrancenarea …toate sunt unitare – iar daca ar fi pictat “suav”, culorile diluau ideea. capisci?

-da… minunat!

acum chiar o saruta. nu mai conta nimic. pur si simplu asa simtea.

-spune… cum reusesti?

-ce? se dezmetici ea.

-cum faci…cum iti vin ideile astea? eu nu m-as fi gandit… pur si simplu. mi se pare ca e avangardist, usor abstract si … liniile masculine pur si simplu… alcatuiesc o imagine -pe care o tot taie.

-oricum, eu sunt convinsa ca nu e o parere unilateral valabila …deci imi place sa zici si tu. oricum, vorbim dupa, mai multe.

se apropia ora 12.

Lumea incepea sa apara, mai veni un critic de arta. Dadusera mainile, se prezentau fiecare.

Ii venea sa o filmeze. Chiar asa, de ce sa nu o filmeze? ce il oprea? scoase telefonul si o filma.

incepuse pe ocolite cu Platon, apoi cu teoria culorilor a lui Kandinsky (mereu o ajuta si repeta), apoi le aplica pe amandoua in arta lui Figuerez. Avea emotii, insa engleza iesea pe stil britanic. Ii venea sa isi lase ochelarii jos pe nas, in mod apreciativ. se abtinu sa nu tuseasca. se apropia de incheiere, o simtea degajata- din glas si gesturi. Apoi inchise telefonul.

O vazu ca inca statea acolo, pana cand termina si colega ei -de breasla- si apoi apare pictorul. bla bla cuvinte. se rasuci catre picturi. incerca sa vada ceea ce zicea ea. Platon si Mitul pesterii…aici? intr-un patratel verde? sau rosu? sau …galben?

Dupa 5 minute era “dezlegare” la sampanie si piscoturi. Se duse dupa ea, doar ca la distanta de 1-2 metri. O vedea cum era inconjurata de alte persoane, cum le vorbea, cum ii facea sa rada, cum degaja atmosfera, indiferent de situatie sau de omul din fata ei. Se roti iarasi, lua un pahar de sampanie si se duse si el spre ea.

vorbeau in engleza. Volutele ei ii placeau si el ii raspundea cam in acelasi timbru de sunete. chiar daca erau imbracati, pareau ca faceau ceva … de fata cu toata lumea … nu cred ca isi dadea seama si ea, dar el asa simtea.

zambetul ei se tot latea si devenea ca acela cand era numai cu el, separat.

atunci si ea gandeste la fel?

Il privea fix de ceva secunde apoi il ocoli. si volutele scadeau treptat.

deci…

apoi ciocni paharul cu el:

-hai sa plecam! sa iau tabloul acum? sau …sa plateasca el taxele? radea ea.

-il luam, daca il vrei neaparat! platesc eu.

-ok… il… astept! 😀 nu ma simt pregatita mental sa vad tabloul ala in bucatarie. sau dormitor. simt ca m-ar viola. de fapt.. daca stau sa ma gandesc…cred ca l-as vinde in secunda 2.

-asa grav e?

-din punctul meu de vedere, da.

-facem cum zici tu! mergem la etajul 28 acum?

-da, dupa ce … iau niste piscoturi…

-iti iau eu niste alea cum trebuie. Vrei ceva special cat stam pe sus acolo?

-pai nu. daca esti tu, imi ajunge. sa nu ma lasi pe acolo..

-nu.. cum sa te las singura? adica vin pana aici ca sa te las de izbeliste. cata logica.

-mda.. da… hai.. vino la mine!

il saruta in stilul ei, timid si totodata apasat.

vorbi cu pictorul despre tablou, se incrunta ca sa dea greutate vorbelor si apoi se apropie de iesire, catre el.

-shall we?

 

 

 

 

pictura naiva sau cum sa copilaresti cand esti matur

0

Cu o mare intarziere o sa zic si eu cateva cuvinte despre expozitia din perioada 22 august – 5 septembrie a.c, la Centrul de Cultura Urbana CASINO Cluj -Napoca a lui Mihai Dascalu, un pictor naiv oradean.

Va las mai intai picturile si apoi revin cu anumite perceptii -puteti sa nu fiti de acord cu ele, puteti sa nu mai cititi continuarea, ci doar sa priviti. E tot aia. :)

 

Despre arta naiva se pot spune urmatoarele:

-consider ca mastile inocentei nu s-au dat jos si inca acestea raman pe chipul adultilor – cel putin, majoritatea pastreaza si in suflet inocenta si naivitatea “actului” artistic,

-Henri Rousseau a fost cel care a initiat procesul – si sa picteze “naiv” (apropo, tabloul meu preferat aici ESTE exact cel intitulat “amintindu-l pe Rousseau”, cu tigrul si maurul),

-DACA unii dintre voi isi imagineaza ca arta naiva este “de neexperimentati“, ei bine ar trebui sa mai cititi putin. Ea se refera mai mult la povestea de pe panza – realitatea “adultilor” este inlocuita si imbunatatita cu lumina, culoare si o atmosfera demna de lumea copilariei,

-un tablou in care este folosita arta naiva exprima acea …cum sa ii zic eu, acea stare de caldura, de siguranta, ca nu e nimeni rau, ca totul este bun, e ca imbratisarea mamei sau …in cazul de fata, copacul cu toate anotimpurile este acolo si .. te asteapta – sa ii vezi si urmaresti frunzele cum se inverzesc, cum se maturizeaza, cum se ingalbenesc si apoi cad la picioarele tale.

Sa revin la tablouri:

-Stiti celebra pictura a lui Dali in care ceasurile (sau ideea de timp) se scurg (adica timpul e fluid, iti aluneca printre degete)? Aici ceasul este spart, adica .. ramane acel Dali vesnic la fel – pentru ca, nu-i asa, timpul nu mai se scurge. Si da, Dali ramane tanar. Si jovial.

-omul care culege ciupercile – culorile sunt neutre -pana la camasa lui, iar dimensiunile ciupercilor … rotunde si marisoare sugereaza belsugul naturii, ca totul e neintinat (neatins de mana de om). Copacii sunt tineri si totul in jur pastreaza naturaletea padurii. Acest tablu a luat American Art Awards, categoria arta naiva – nu mai tin minte anul, dar dupa 2010.

-atmosfera din tabourile cu colectiv -piata, unde se bea (un vin fiert), la nunta – este una plina de culoare, parca auzi si cuvintele dincoace de culori… dinamismul si naturaletea fac tot jocul -nuantelor.

-povestea oamenilor de pe strada – care innopteaza care pe o banca, care om deranjat de harmalaia facuta de betivani sau de femeia care cauta in gunoi (sau duce gunoiul?) … -este una plina de farmec. din nou, firescul actelor si al scenei in sine te duc parca intr-acolo

-Din bocancul cu floarea -soarelui + casa … astepti sa se indeparteze mai multi oameni care ar putea sa te deranjeze ca vrei sa intri si sa vezi ce e acolo. Perspectiva este bine reprezentata – in spate fiind niste casute “normale”, de oameni normali (cred =) ). Si acest tablou a luat Second Prize American Art Awards 2015 – la sectiunea Naive art.

Printre alte premii:


1985 – Prize III National Exhibition Bucharest;
1987 – Prize I National Exhibition Bucharest;
1995 – Prize III National Exhibition Bucharest;
1996 – Prize for naive art of Ethnos Fundation Bucharest, 1995;
1999 – Prize ETHNOS International naive art saloon Bucharest;
2005 – Prize III International Exhibition Bucharest.
2008 – Special Prize, National Exhibition Iasi
2009 – Prize for painting “Dr. Ion Grigorescu” Pitesti
2009 – Prize II International Exhibition Bucharest
2010 – Prize I American Art Awards – United States of America
2011 – Prize II American Art Awards – Naive art Human figures – United States of America
2011 – Prize I American Art Awards – Naive art Others – United States of America
2011 – Diploma of Excelency – Bienale of Naive art SIAN 2011 Bucharest
2012 – Prize “Aurora Năforniţă” – National Exhibition Iasi
2013 – Prize I – SIAN 2013 Bucharest
2014 – Special Prize of Jury, National Exhibition of Naive art Oradea
2015 – Prize I American Art Awards – United States of America
2015 – Prize II American Art Awards – United Stares of America
2015 – Prize III American Art Awards – United States of America
2017 – Medal Merito Artistico BCM Gallery – Barcelona 2017

 sursa: http://www.mihaidascalu.com/includes/about.php

Ca o concluzie?

Mie una mi-a placut foarte mult expozitia. Nu am reusit sa scriu despre ea la timp pentru ca am avut alte chestii de citit si facut si para-facut si inteles… Deci, mia culpa. E printre putinele dati cand mi se intampla asta, deci…

Sper ca v-au placut si voua micile mele interventii!

 

 

 

cu psihanaliza la control

0

Salutare!

Dupa lupte seculare si pauze interminabile -aproape- am terminat si eu romanul lui Irvin Yalom, “Miniciuni pe canapea” sau in engleza “Lying on the couch”.

Cartea este despre psihanaliza, cum se poate trece dincolo de “bariere” mintii si sufletesti -de ambele parti, respectiv terapeut-pacient- si cum se controleaza -sau nu- toate acestea ca un tot unitar.

Inca din primele pagini faci cunostinta cu Ernest si Marshall, cei doi terapeuti care vor ramane esentiali pentru toata parcurgerea romanului.

Ernest este un vaduv, cu un apetit sexual care a ramas neimplinit, iar la polul opus, Marshall este un om fara sentimente + sot + statornic cand vine vorba de stiinta psihologiei/psihanalizei.

Cu toate acestea, toate alegerile sunt ale omului – si ma refer la alegerile facute, cat si la cele nefacute, iar consecintele … pe langa surprinzatoare, sunt uneori foarte amuzante – recunosc, am ras cu lacrimi la unele pagini/pasaje.

Vocabularul este unul flexibil si foarte “neacademic” -dupa unii “sensibili”-, insa tocmai acesta ii da farmec aparte cartii. Poate daca era un limbaj strict, ne-omenos si formal as fi aruncat prima cartea -si nici n-o cumparam.

Justin, un client al lui Ernest, intra in biroul lui intr-o zi pentru a-l informa ca si-a parasit sotia pentru o alta femeie si ca nu s-a simtit niciodata mai fericit – mda… ce sa zic eu? :)) 

Cu toate acestea, femeia pe care Justin a lasat-o in urma apare ca o regina de gheata si o femeie foarte amara – pe nume Carol- si care are planuri proprii in incercarea de a exacerba un fel de razbunare.

Ca parte a schemei sale (adica plan, cum s-ar zice), ea insasi  alege sa devina pacienta lui Ernest – pentru ca ea credea si era convinsa ca el a fost cel care l-a incurajat pe sotul ei (pe Justin-cel-adulterin) sa o paraseasca.

Intr-un alt spatiu, sotia lui Marshall, pe nume Shirley, devine din ce in ce mai interesata de meditatia ikebana si Zen, deoarece sotul ei aprinde o prietenie cu un fost pacient -care este literalmente prea bun pentru a fi adevarat.

Partile bune ale cartii profesorului de psihiatrie din Universitatea Stanford?

-ca cititor urmaresti drama cum se dezvaluie in timp

-cum fiecare personaj isi joaca rolul in mainile/mintile altcuiva din nou si din nou – iar toate acestea se fac in numele psihologiei/psihanalizei

-desi e drama psihologica, “Minciuni pe canapea” are si umor negru – sunt fana! :)))) am ras de m-am tinut cu mainile de speteaza patului. :))

-gasesti si sugestii despre lectia erotica – si chiar lectii despre lectii (suna prost? ei bine chiar asa e).

-personajele feminine sunt adesea cu probleme sexuale – hiperexcitabile, hiperactive, hiper .. ce vreti voi. Belle Felini este un exemplu in acest sens cu “autosatisfacerea” in masina ca sa fie vazuta de barbatii din tiruri sau jeep-uri, iar Carol, care mai ca s-ar cocota peste terapeutul Ernest ca sa ii arate ca nu e asa cum si-o zugravea el -din terapia si conversatiile cu sotul ei.

-Terapeutii au si ei probleme lor -de dinamica sexuala, sociala si constienta. In timp ce unul este foarte “deschis” la ceea ce se poate intampla, celalalt ramane vesnic rece si implacabil.

“Minciuni pe canapea” de Irvin Yalom este pentru persoana care are nevoie de mai multe ore libere pe zi pentru a citi fara intreruperi sau pentru cineva care se bucura de o poveste bine scrisa si bine pusa in scena – care va v-a tine cu rasuflarea intretaiata pentru “a ghici pana la capat” ce se intampla.

Ah, sa precizez ca Yahom nu isi inchide povestea?

Adica va trebui sa va creati sfarsitul dvs. – care va fi corect, culmea, indiferent de ce si cum il vreti. :)

Este o carte pentru care timpul chiar nu ar trebui sa conteze -cat acordati. 2 ore pe zi sunt suficiente -timp de 5 zile maximum.

arhiva personala

arhiva personala

 

 

 

despre implicarea tinerilor in comunitatile romanesti

0

Buna!

Prin finalul lunii martie (mai precis perioada dupa 25) ma duceam la Social Impact Award -SIA pe scurt- din curiozitate. Voiam sa stiu CE SE INTAMPLA si nu mi-a parut rau.

arhiva personala

arhiva personala

 

Dar mai intai ce este acest SIA?

Social Impact Award este un program educational in inovarea sociala, dar si o competitie de idei pentru tinerii care vor sa produca o schimbare in societate intr-un mod constructiv.

La noi in tara acest proiect este in anul 2017 la a 6-a editie, iar adresabilitatea priveste tinerii care isi doresc sa schimbe probleme sociale curente intr-un mod inovativ, initiind proiecte sau chiar organizatii. Astfel, ideile lor se  adreseaza unor teme precum saracia, sanatatea, educatia, mediul, energia, tehnologia si comunicatiile, dar si drepturilor omului, discriminarea, etc.

Votarea proiectelor SIA se incheie pe 27 SEPTEMBRIE 2017 aici!

Premiile SIA?

Castigatorii competitiei vor primi premii totale in bani de 5.000 euro (3 x 1.500 euro + 1 x 500 euro), dupa cum urmeaza:

  • 3 premii a cate 1.500 euro fiecare, in urma evaluarii juriului
  • 1 premiu de popularitate in valoare de 500 euro pe baza votului online.

Declaratia Florinei Nanescu, una dintre “vocile” tinerilor care se implica in proiect SIA.

Mă aflam într-un moment în care nu mai aveam încredere în ideea noastră. Auzisem că s-au înscris 57 de echipe cu tot atâtea idei și mă gândeam că posibilitatea de a rămâne între cele 15 alese, în final, este minimală. De aceea, când am fost strigați ca finaliști ai “Social Impact Award (SIA)”, am fost foarte entuziasmată, am descoperit că munca noastră abia acum începe, că deși dorim să pornim o afacere al cărei început este costisitor, am primit cumva un impuls din partea echipei SIA, realizând astfel, că merită să credem în ceea ce ne propunem, să luptăm spre a oferi speranță și încredere copiilor instituționalizați.”

 

Interviu Florina NĂNESCU   

 

Reporter (R.): Cum s-a născut proiectul, la ce inițiativă și câți ani are?

Alexandru Stănescu (A.S.): Proiectul s-a născut la finalul anului 2008, în Viena (Austria). A fost ideea unui profesor de la Facultatea de Antreprenoriat de la Viena Univercity. De-a lungul timpului, proiectul s-a extins în 18 țări și vom ajunge probabil, undeva la 40 – 45 de țări pe 4 continente, în 3 – 4 ani.

 În România suntem la a VI-a ediție și faptul că avem parteneri care ne ajută, cum ar fi companiile sau organizațiile, demonstrează că e o „rețetă“ care funcționează. 

 

R: Cum îi vedeți pe tinerii aleși și ideile lor?

A.S: Îi văd foarte naivi, iar acest lucru înseamnă că sunt exact genul de oameni pe are îi căutăm, pentru că noi privim către oameni care cred că pot să schimbe lumea și mulți îi consideră pe aceștia naivi. Cumva cei care au reușit să aducă schimbarea sau inovarea socială în lume, au pornit cu idei mici, dar cu ambiții mari, pentru că, așa cum este și motto-ul „Social Impact Award“ (SIA),  „Big Changes start with small ideas“/ „Schimbările mari încep cu idei mici“. Dacă ideile unora dintre cei 17 finaliști par mici, ele cu siguranță pot să aibă un impact mare.

R: Până unde vă propuneți să ajungeți cu ideile lor?

A.S: Ne propunem să îi ajutăm să ajungă mai sus de spațiul și momentul în care își propun ei să ajungă. Ce am descoperit, înultimii ani, lucrând cu mai multe tipuri de start up-uri, e că există mereu un pas mai în față pe care aceste companii îl pot face, fie că vorbim despre diversificarea produselor, serviciilor sau impactului pe care îl au, fie că vorbim despre externalizare și anume, dezvoltarea ideilor în afara țării sau chiar în afara continentului. Urmărim, de asemenea, să producă sau să înțeleagă care e impactul social pe care îl au. Nu avem indicatori de performanță așa cum ar avea un incubator de afaceri standard pentru că ideile celor 17 finaliști sunt, de asemenea, la niveluri diferite de maturitate.

 

R: Colaborați în continuare cu cei care și-au înscris proiectele anii trecuți?

A.S: Sigur. O mare parte a echipelor care s-au înscris anul trecut sunt implicate în desfășurarea SIA 2017. Toate cele 3 echipe câștigătoare, în continuare, fac parte din programul de mentorat, pe care îl oferim acestora, timp de un an și jumătate, după ce au câștigat. Una din echipele de anul trecut, care nu a fost inclusă printre cele 3 câștigătoare, a dezvoltat, chiar dacă mai târziu, ceea ce și-a propus. Sunt idei foarte bune care apar de la finaliști sau chiar și de la toți cei care aplică și care, după cele 3 luni de incubare, cum se spune, nu zboară sau nu se transformă în realitate și acest lucru nu constituie neapărat o problemă. Prin natura lui, antreprenoriatul de orice fel, înseamnă un risc. Orice idee testată în teorie poate să devină realitate, doar că nu trebuie să fie privită superficial dacă nu pornește din start.

 

 

 

Go to Top