Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

Archive for October 4th, 2017

nu te uita la mine 31

Au ajuns la etajul 28 din cladirea impunatoare a Barcelonei.

Ochii ei erau mariti la orice obiect vazut. sau sunet auzit. sau… intamplare de o vedea.

-WOW! exclama ea la orice secunda.

-Poti schimba sunetele? intreba el exasperat de tonalitatea cuvantului.

-Nu am cum! ar pali pe langa ce am de zis! aproape ca gemea ea.

-Potolir! rase el de ea. O lua de mana si o duse la terasa. Cum ti se pare?

-Nu am emotii …ca palesc pe langa ceea ce simt. Imi vine sa zbor..sa ma arunc in gat si in acelasi timp sa stau aici, in bula asta cu tine. Nu stiu de ce.

-Pentru ca esti cu mine? si-i dadu din sprancene.

-Hai umfla-te in pene.

Ea isi comanda un lichior si el o bautura inchisa.

-Daca nu iti prieste… nu o bea! ii zise el studiind-o cu atentie cand rotea paharul.

-Am crezut ca e crema de lichior, nu …dracia asta! se stramba ea la a doua gura din licoare.

-Da-o naibii! Ia-ti ceva ce stii ca bei! apa? spre exemplu?

-APA? M-ai adus aici ca sa comand apa? serios?

-Atunci un cocktail pe care il stii ca nu iti face rau. Si ia-ti ceva sa mananci.

-cock-tail! mmm cock-taaail! ranji ea cu subinteles.

Il facu sa ridice spranceana si sa tuseasca.

-Sa revenim. Uita-te!

Ii intinse telefonul cu filmarea.

-Nuuu pooot sa creed!! seriooos!?!? zambi ea cu toata fata spre el. M-ai filmat???

-Da. De ce nu? nu voiai?

-Nu m-am asteptat ca ai face asta… wow!

isi puse castile. se auzi.

-aoleo.. nu aveam nicio emotie??

-nu! nu am simtit vreo urma de emotie!

-pai si atunci, cum… sau cum de parea asa…

-mie mi-a placut. ma intreb cum ar fi tu sa predai ceva.

-as fi rea. exigenta. groaznica. as manca creier tanar pe paine.

-ia-ti o pizza ceva.

-mancare de-a lor iau. sa nu te aud cu pizza.

-parca vad ca tot eu o mananc! isi dadu ochii peste cap si se dadu lovit, band o gura din bautura.

-dar ce ti-ai luat, pisicherule acolo?

-bere afumata.

-poftim? ce?

-cu gust de slana.

-duuuu-te…tu! exista??

se intinse dupa bere. lua o gura. se stramba.

-esti ceva de groaza. daca nu pui tu gura pe tot ce e alcoolic nu te lasi. si te miri ca ti-e rau.

-nu exagera. voiam sa stiu ce bei. atat. nu stiam ca exista bere cu gust de slana. si oricum, cred ca o sa iau o apa plata. concluzie. pare destul de probabil ca nu e voie bautura pentru mine.

-cum a ramas cu tabloul?

-mi-l trimite el.

-dragut.

-nu e dragut. a facut o fata oparita, de zici ca i-am aruncat cu ceva in ochi.

-ii trece lui.

se uita la ea. era obosita. cearcanele ii intuneca fata. liniile fine incepeau sa se inmulteasca. o simtea coplesita de ceva.

-spune. ce s-a intamplat?

-ma simt de parca ar urma sa plec departe. nu stiu unde exact, dar departe…

-adica?

-nu stiu…stii tu obsesia mea ca voi muri? subit?

-eh.. hai …sa nu vorbim despre asta.

-dar despre ce?

-zi-mi ce te preocupa.

-suprarealismul. in rest, parca nu vad nimic altceva.

-am constatat. si teoria culorilor.

-fiecare culoare are un sunet si un miros. plus ca fiecare miros are un sunet.

-interesant.

-uite..sa iti zic.. orga…are un echivalent. albastrul.

-plauzibil.

-i se zice sinestezie. un fel de … boala, dar care, daca te uiti atent, … sunt putin exagerati anumiti stimuli – cum sunt perceputi sau…cum se transmit. apropo, galbenul are un gust de sulf. iar rosul suna ca o tuba. iar violetul are gust de ..tamaie. sau smirna.

-ai simtit asa?

-uneori da. atunci cand sunt foarte calma si foarte singura.

ii veni mancarea.

-uite…tu ce vezi?

-pui cu legume si un sos?

-eu vad auriu si argintiu. miroase a violet si gri. sunetul pare de pian neacordat si a trompeta.

-adica?

-violet si galben. complementarele.

-atat? asta vezi acum in farfurie?

-da.

-ciudat. si gustul? ia o furculita? d-asta refuzi tu dupa o singura inghititura?

-da. imi imaginam alte culori si alte sunete in jurul meu. ciudat, nu?

-ai mai zis asta cuiva?

-nu. nu ma simt atat de deschisa cu cineva incat sa nu imi fie frica sa ma.. arat.

-interesant! mai lua el o gura de bere.

-si de fapt… mai refuz si pentru ca starea din interior s-a schimbat brusc.

-plauzibil. foarte.

il vazu incruntat. ii vibra telefonul. se uita la ecran, inchise.

ea se prefacu ..se uita dupa altceva. ofta si tacu.

-ce?

-nimic. nimic. ce poate sa fie? doar nimicul.

-nu incepe. nu era o femeie. poti sa verifici.

-mai grav. era un barbat!?

-era fratele meu.

-ah. pai du-te si raspunde. ce astepti? sa vina incoace?!

-de fapt, e la doua mese distanta de a noastra.

-poftim?!

-te-am adus ca sa faceti cunostinta. am planuri cu tine.

-planuri?! ce planuri? schite de apartament?

-alea le fac din job. nu.

-dar …ce?

-o sa vezi!

-P. T.

-incantata!

-de asemenea! am auzit multe despre dvs.

ea se uita la el cu ochii mici si apoi dadu din cap.

-probabil sunt o legenda urbana.

-nu. nicidecum. ma bucur ca te-a intalnit. i-ai schimbat viata.

-adica?

-vorbeste altfel. parca lejer.

-dar ce era…mut?

-nu neaparat, doar ca mereu mi s-a parut ca vorbeste in alta limba. si … degeaba stie romana.

-credeam ca il cauta o …

-femeie? nu. el e om serios.

-da, pana la proba contrarie. si oricum, voi intre voi va luati apararea. noi? nu. o sa auzi o femeie zicand „e o tipa de treaba. buna. la casa ei… asezata”..nuuu.. noi ne vorbim ca suntem „parapante”, „curva” si … „o ia”.

cei doi se uitau unul la altul, dadura din umeri in acelasi timp si apoi incepura sa descrie ceva.

-mi-a zis fratele meu ca te pricepi in arta. ne-am gandit ca .. ar fi bine sa deschidem o galerie si sa te ocupi de vanzare..de tot ceea ce presupune.

– negustoreasa de panze? eu? am fata?

-nu ti-ar placea?

-nuuuu! claar nu! mai degraba ghid de muzeu. dar nu negustoreasa…precupeata.

-sau mai aveam o idee.

-daca e la fel de creata, prefer sa vand muraturi in piata. macar mananc ceva.

isi lua bautura sa soarba de nervi.

-nu imi plac ideile astea. se putea mai bine sa va ganditi la chestii de viitor? un fel de drona care sa aduca chestii oamenilor care nu se pot deplasa. sau sa inchiriati drone. dar asta, nu. daca sunt invitata sa vorbesc nu e pentru ca…nu stiu cum s-o zic.. dar nu.

-am inteles! o calma el. e ok. nu ma asteptam la un aviz favorabil ideii. oricum, nu ala era planul cu tine.

-nu?! dar care?

si brusc aparura niste cantareti si cantau in spaniola.

-despre ce vorbim…?

-o sa vezi!

 

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 19

Sunt capricioasa. Uneori perseverenta. Alteori imposibila. Si de ce cele mai multe ori, incomoda.

Chiar si cu zambetul pe buze pot sa te fac sa ma urasti. Cu sarcasmul meu nu e de glumit.

-Sunt la volan!

Raspunsul invariabil si perfect adevarat la momentul acela a fost: sunt leftera!

NORMAL omul a ramas socat. Probabil se astepta sa zic “sunt goala” sau altceva, insa eu imi tineam picioarele gen “budha” si asteptam sa treaca ziua aia si plus, chiar asa era.

Laura Matei…

eu… eu sunt afona la economie si asadar si prin U mare mai mereu raman in pana. Adica nu doar pana, in plina lipsa. De orice. Chiar si de tampoane.

Omul a inceput sa trimita gogometi si aproape sa se scuze ca eu sunt prastie, bata, paleta la financiare.

Pana la urma a venit la mine val vartej cu papornitele de mancare, bautura si da, a adus si tampoane, desi omul, serios, mai avea nitel si ma lua la bataie.

-Poti sa ai si tu grija de tine? sau trebuie sa te dadacesc eu?

Avea o fata obosita si deja foarte enervat.

M-am facut mica in canapea si am inceput sa ma balangan, ca un copil la metrou. E ticul meu. SI nu pentru ca vreau ca omul sa dea pe lacrimi, ci …ca sunt un om in lumea mea..si cand ma scoti din ea, ma fac ..invizibila.

-Te rog, nu face asta. NU iti sta bine!

-ma simt… prost. nu vreau sa fiu o pacoste. dar am vazut o carte care mi-a luat ultimele monezi. pana si 10 bani am dat.

-biiine! fie! zi-mi..sunt bune? am luat cu cele mai multe picaturi.

-tot aia e. ma tine putin.

-cum merge lucrul?

-am perioade si perioade. se putea si mai bine, insa nha, deocamdata e …normal.

-cum sunt colegele?

-ma rog. si ele se puteau mai bine. poate si ele zic la fel despre mine. ce sa zic? subiectivism.

-mda. d-asta se duce societatea de rapa. subiectivism, pile, atractie, sex, pile iarasi.. competenta nema. numai …

-ce ai patit?

se ridica spre el. il dadu sacoul jos. il saruta pe obraz stangace si lua de maini.

-aseaza-te si povesteste-mi. ce te macina?

-am avut un caz. un viol. copila de 13 ani … urat. nu vreau sa imi amintesc. a fost si batuta. pe langa violata de cinci.

-altceva…mai frumos n-ai?

-un mosulet batut? de fost puscarias? te incanta?

-nu…stii ca ma transform la d-astea.

se zbarli si apoi se intrista subit. dupa care incepu sa planga.

el se intoarse spre ea si o tinea in brate.

-ce ai?

-nu stiu. nu mai suport societatea asta. dezumanizata, nicio noima…nicio regula. niciun Dumnezeu..nicio frica… nicio … nimic. mor… mor in fiecare zi…putin cate putin, dar sigur.

-am uitat sa iti zic de niste accidente de masina.

-nu mersi. oameni intregi ai avut si tu?

-plus un spanzurat de clanta.

-vrei sa mananci ceva? am pui si eu un pui la cuptor… cred ca am si uitat de el.

se ridica brusc si aproape ca alerga spre bucatarie. o prinse de mana si o rasuci spre el. o saruta simplu, scurt. isi trecu mana dreapta prin parul ei si ii sopti: multumesc sa ma asculti! aveam nevoie!

ea mirosea a gutuie si pere. inchise ochii. trebuia sa retina mirosul asta mai mult timp si sa se calmeze cand veneau oamenii imprastiati la el.

Disparu de langa el. Auzi ceva cu voce abia perceptibila.

-Ai injurat??

-eu? nuuuu! nuu! clar nu! cine? eu?! dar cum sa fac eu asa ceva? nu!

veni langa ea.

-ti-am zis… ca tin la tine. nu te prosti.

-ce are injuratul cu prostitul?

-uita-te in jurul tau. uita-te la tine. uita-te in tine. cine esti? cum esti?

o privea fix.

-cum… cine sunt? eu sunt.. Laura Matei… cum sa fiu? umana?

-esti umana, nimeni nu iti neaga calitatile. Ma refer la SUBSTANTA. pari rudimentara. neslefuita.

-poftim!!? IESI!

il impinse din bucatarie.

-IESI! se auzi inca o data.

-n-am vrut.. zau.. n-am.. eu tin la tine… in felul meu… sincer. nu am vrut sa te supar…

-RUDIMENTARA!!!???? dar cine mama zmeilor esti tu? vreun DIAMANT? vreun mare ce? auzi… eu rudimentara. daca sunt accesibila in vorbe si nu o fac pe savanta … sunt rudimentara.

-daca te-ai cizela…

-tu vrei sa dormi pe pres constat!

-vreau sa dorm cu tine. langa tine!

-mi-e ca dormi pe balcon. pe pres e deja cald.

inchise usa bucatariei.

peste cateva minute auzi usa de la intrare.

iesi din bucatarie.

plecase.

-come on! nu…

iesi cum era pe scari si il striga pe nume. stia ca ajunsese la parter.

-te rog! nu te prosti. vino inapoi! am nevoie de tine! si stiu ca, desi nu recunosti, si tu ai! te rog… e destul de frig pentru mine…

auzi usa liftului inchizandu-se.

urca scarile inapoi.

il vazu in usa.

-ce vrei de la mine de fapt?

-ai fi surprins. nu vreau nimic, dar am nevoie de tine. nu stiu, aflu pe parcurs. nu ma pricep la filme romantice. in capul meu e multa …

-am inteles. singuratate. ti-e frica de singuratate. si ce cauti tu se numeste tandrete si eventual..ani.

-nu stiu. caut o imbratisare anume pentru mine. in care sa ma simt eu …ca e pentru mine si ca n-a fost pentru altcineva…pare egoism?

-nu. hai sa vedem puiul ala daca nu a fugit din oala.

-stiam eu ca esti baiat bun! zambi ea intr-un final.

-si eu.

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in ART,scriitura mea and have No Comments