Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

nu te uita la mine 31

Au ajuns la etajul 28 din cladirea impunatoare a Barcelonei.

Ochii ei erau mariti la orice obiect vazut. sau sunet auzit. sau… intamplare de o vedea.

-WOW! exclama ea la orice secunda.

-Poti schimba sunetele? intreba el exasperat de tonalitatea cuvantului.

-Nu am cum! ar pali pe langa ce am de zis! aproape ca gemea ea.

-Potolir! rase el de ea. O lua de mana si o duse la terasa. Cum ti se pare?

-Nu am emotii …ca palesc pe langa ceea ce simt. Imi vine sa zbor..sa ma arunc in gat si in acelasi timp sa stau aici, in bula asta cu tine. Nu stiu de ce.

-Pentru ca esti cu mine? si-i dadu din sprancene.

-Hai umfla-te in pene.

Ea isi comanda un lichior si el o bautura inchisa.

-Daca nu iti prieste… nu o bea! ii zise el studiind-o cu atentie cand rotea paharul.

-Am crezut ca e crema de lichior, nu …dracia asta! se stramba ea la a doua gura din licoare.

-Da-o naibii! Ia-ti ceva ce stii ca bei! apa? spre exemplu?

-APA? M-ai adus aici ca sa comand apa? serios?

-Atunci un cocktail pe care il stii ca nu iti face rau. Si ia-ti ceva sa mananci.

-cock-tail! mmm cock-taaail! ranji ea cu subinteles.

Il facu sa ridice spranceana si sa tuseasca.

-Sa revenim. Uita-te!

Ii intinse telefonul cu filmarea.

-Nuuu pooot sa creed!! seriooos!?!? zambi ea cu toata fata spre el. M-ai filmat???

-Da. De ce nu? nu voiai?

-Nu m-am asteptat ca ai face asta… wow!

isi puse castile. se auzi.

-aoleo.. nu aveam nicio emotie??

-nu! nu am simtit vreo urma de emotie!

-pai si atunci, cum… sau cum de parea asa…

-mie mi-a placut. ma intreb cum ar fi tu sa predai ceva.

-as fi rea. exigenta. groaznica. as manca creier tanar pe paine.

-ia-ti o pizza ceva.

-mancare de-a lor iau. sa nu te aud cu pizza.

-parca vad ca tot eu o mananc! isi dadu ochii peste cap si se dadu lovit, band o gura din bautura.

-dar ce ti-ai luat, pisicherule acolo?

-bere afumata.

-poftim? ce?

-cu gust de slana.

-duuuu-te…tu! exista??

se intinse dupa bere. lua o gura. se stramba.

-esti ceva de groaza. daca nu pui tu gura pe tot ce e alcoolic nu te lasi. si te miri ca ti-e rau.

-nu exagera. voiam sa stiu ce bei. atat. nu stiam ca exista bere cu gust de slana. si oricum, cred ca o sa iau o apa plata. concluzie. pare destul de probabil ca nu e voie bautura pentru mine.

-cum a ramas cu tabloul?

-mi-l trimite el.

-dragut.

-nu e dragut. a facut o fata oparita, de zici ca i-am aruncat cu ceva in ochi.

-ii trece lui.

se uita la ea. era obosita. cearcanele ii intuneca fata. liniile fine incepeau sa se inmulteasca. o simtea coplesita de ceva.

-spune. ce s-a intamplat?

-ma simt de parca ar urma sa plec departe. nu stiu unde exact, dar departe…

-adica?

-nu stiu…stii tu obsesia mea ca voi muri? subit?

-eh.. hai …sa nu vorbim despre asta.

-dar despre ce?

-zi-mi ce te preocupa.

-suprarealismul. in rest, parca nu vad nimic altceva.

-am constatat. si teoria culorilor.

-fiecare culoare are un sunet si un miros. plus ca fiecare miros are un sunet.

-interesant.

-uite..sa iti zic.. orga…are un echivalent. albastrul.

-plauzibil.

-i se zice sinestezie. un fel de … boala, dar care, daca te uiti atent, … sunt putin exagerati anumiti stimuli – cum sunt perceputi sau…cum se transmit. apropo, galbenul are un gust de sulf. iar rosul suna ca o tuba. iar violetul are gust de ..tamaie. sau smirna.

-ai simtit asa?

-uneori da. atunci cand sunt foarte calma si foarte singura.

ii veni mancarea.

-uite…tu ce vezi?

-pui cu legume si un sos?

-eu vad auriu si argintiu. miroase a violet si gri. sunetul pare de pian neacordat si a trompeta.

-adica?

-violet si galben. complementarele.

-atat? asta vezi acum in farfurie?

-da.

-ciudat. si gustul? ia o furculita? d-asta refuzi tu dupa o singura inghititura?

-da. imi imaginam alte culori si alte sunete in jurul meu. ciudat, nu?

-ai mai zis asta cuiva?

-nu. nu ma simt atat de deschisa cu cineva incat sa nu imi fie frica sa ma.. arat.

-interesant! mai lua el o gura de bere.

-si de fapt… mai refuz si pentru ca starea din interior s-a schimbat brusc.

-plauzibil. foarte.

il vazu incruntat. ii vibra telefonul. se uita la ecran, inchise.

ea se prefacu ..se uita dupa altceva. ofta si tacu.

-ce?

-nimic. nimic. ce poate sa fie? doar nimicul.

-nu incepe. nu era o femeie. poti sa verifici.

-mai grav. era un barbat!?

-era fratele meu.

-ah. pai du-te si raspunde. ce astepti? sa vina incoace?!

-de fapt, e la doua mese distanta de a noastra.

-poftim?!

-te-am adus ca sa faceti cunostinta. am planuri cu tine.

-planuri?! ce planuri? schite de apartament?

-alea le fac din job. nu.

-dar …ce?

-o sa vezi!

-P. T.

-incantata!

-de asemenea! am auzit multe despre dvs.

ea se uita la el cu ochii mici si apoi dadu din cap.

-probabil sunt o legenda urbana.

-nu. nicidecum. ma bucur ca te-a intalnit. i-ai schimbat viata.

-adica?

-vorbeste altfel. parca lejer.

-dar ce era…mut?

-nu neaparat, doar ca mereu mi s-a parut ca vorbeste in alta limba. si … degeaba stie romana.

-credeam ca il cauta o …

-femeie? nu. el e om serios.

-da, pana la proba contrarie. si oricum, voi intre voi va luati apararea. noi? nu. o sa auzi o femeie zicand „e o tipa de treaba. buna. la casa ei… asezata”..nuuu.. noi ne vorbim ca suntem „parapante”, „curva” si … „o ia”.

cei doi se uitau unul la altul, dadura din umeri in acelasi timp si apoi incepura sa descrie ceva.

-mi-a zis fratele meu ca te pricepi in arta. ne-am gandit ca .. ar fi bine sa deschidem o galerie si sa te ocupi de vanzare..de tot ceea ce presupune.

– negustoreasa de panze? eu? am fata?

-nu ti-ar placea?

-nuuuu! claar nu! mai degraba ghid de muzeu. dar nu negustoreasa…precupeata.

-sau mai aveam o idee.

-daca e la fel de creata, prefer sa vand muraturi in piata. macar mananc ceva.

isi lua bautura sa soarba de nervi.

-nu imi plac ideile astea. se putea mai bine sa va ganditi la chestii de viitor? un fel de drona care sa aduca chestii oamenilor care nu se pot deplasa. sau sa inchiriati drone. dar asta, nu. daca sunt invitata sa vorbesc nu e pentru ca…nu stiu cum s-o zic.. dar nu.

-am inteles! o calma el. e ok. nu ma asteptam la un aviz favorabil ideii. oricum, nu ala era planul cu tine.

-nu?! dar care?

si brusc aparura niste cantareti si cantau in spaniola.

-despre ce vorbim…?

-o sa vezi!

 

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

Place your comment

You must be logged in to post a comment.