Archive for 08/10/2017

in adancuri recenzie

0

„Azilul de noapte” de Maxim Gorki devine piesa „In adancuri”, in regia lui Yuri Kordonsky.

Jucat la Teatrul Maghiar de Stat Maxim Gorki din Cluj, acest act te pune in fata celor mai sumbre, negre, grotesti si reale stari umane. De la spalatul pe corp, apoi pisatul, apoi bautul a aceleiasi ape din aceeasi cada si pana la o rafuiala intre femei pentru acelasi barbat (aka Vasko), a vietii unui actor ratat (la propriu!) care mai e si alcoolic (replici precum „am organismul imbibat in alcool, asa a zis doctorul” sau „nu-mi aduc aminte…de la alcool”) … sunt fragmente ale unei lumi intr-o decadere si apoi revenire …apoi iarasi caderi bruste…

Anna, sotia unui strungar (Andrei) este grav bolnava – grav in sensul ca mai are cateva ore/zile de trait. Toata lumea incearca fals sau nefals sa o ajute si … sosirea unui strain in acest azil de noapte… schimba tot.

Il vindeca pe alcoolic de boala (alcoolismul e o boala, trebuie doar sa recunosti ca esti dependent de alcool), Anna moare cu zambetul pe buze (dupa un fel de coitus…), Vasko PLEACA pentru a nu suferi mai mult Natasa si Vasilica (doua surori, una dintre ele e sotia proprietarului azilului…iar cealalta, nu e acceptata in casa lui, drept pentru care sta cu oamenii nevoiasi).

O piesa care iti pune rotitele sufletesti in miscare, care atinge locuri uitate sau pe care nu vrei sa le (re)vezi, insa clar nu ai cum sa le uiti.

Daca este ceva comun – pe langa faptul ca nu au casa, nu au o sustinere-, personajele toate plutesc la limita dintre credinta si necredinta. Drogatul si alcoolicul, precum si Vasko-batausul sunt personaje care par atipice -dependenti de ceva, de la droguri la adrenalina-, nu se inchid in lumea lor, stiu ca au nevoie de ajutor… si da, asculta de un strain venit in miez de noapte, cu bube.

In acest azil Dumnezeu e ca o umbra prezent. Doar in colturile luminate si doar in mintea celor care nu se indoiesc -Anna si leprosul.

Nici macar negrul din carut si acordeon nu are Dumnezeu – are doar ironia.

Femeile sunt pur si simplu victime ale alegerilor proaste – de la sot la amant, de la acceptarea batailor pentru „el” doar ca sa nu fie singura, de la negarea stiintei (blonda care vine cu drogatul in miezul noptii si constata si ea ca Anna e moarta) pana la acceptarea ei, ca fiind o necesitate (Natasa, care citeste pe ascuns, sub o patura, cu o lumina de miner, tachinata de drogat, care ii fura cartea …).

Esecurile personale, tema singuratatii – multiplicata pe toate partile, respectiv de la individ catre societate- precum si adaptabilitatea si acceptiunea (plus inadaptabilitatea si innaceptiunea) intra intr-un fel de malaxor de stari – ca un poliedru.

Se intoarce si te intoarce pe toate partile.

IESI stors si ramai „In adancuri” chiar si dupa ce se termina piesa.

the goldberg show recenzie

0

Daca vrei o piesa de teatru excelenta, atunci ar trebui sa incerci sa ajungi (THE) GOLDBERG SHOW -FACEREA LUMII SI ALTE INTAMPLARI.

O piesa de avangarda, a viziunii regizorale a Genezei -si pana la Patimi. Intr-un limbaj cochetand cu jargonul si suburban, deliciul piesei (pentru unii) este jocul -baletul, replicile pline de culoare.

Penduland intre a respecta cuvantul din Biblie si a incerca un spectacol care sa socheze (Sau „sa prinda”), Mr. Jay (Jehova) devine, pe parcursul piesei, din Atotputernicul, Satana.

Oare de ce? Pentru ca a incalcat si trecut peste scrupule?

Goldberg (Marcel Iures, ireprosabil), un evreu batran, care are grija de actori si nu numai, este pionul principal, dar si unealta prin care se desavarseste “actul” creatiei – pe o scena de teatru din Ierusalim.

Mr. Jay, regizorul, Dumnezeu, dar si …Diavolul pana la final) devine un personal secundar nu pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca actiunile si ideile sale il transforma in asa fel incat e vizibila metamorfoza.

Femeia de serviciu  este singura care tine la Goldberg si principiile lui – ii place sa respecte Cuvantul Domnului.

Trupa de teatru care trebuie sa asigure spectacolul este una mecanicista, fada, apatica, moarta. Modul in care este tratata de catre regizor se rasfrange asupra lor. Nu au recuzita, nu au bani, nu au motivatie, ci doar idei care se schimba in functie de dispozitia regizorului…

UMORUL negru este cel care da tensiune piesei, care o tine vie si care, poarta ATAT actiunea, cat si intriga.

„Spune Tabori undeva: „Poate că adevăratul aport evreiesc la civilizaţie constă tocmai în apropierea dintre umor şi cele sfinte… Umorul este un mod de viaţă, o cale salvatoare, şi are de-a face cu toleranţa şi cu speranţa că este posibil să trăieşti mai departe.” -precum zice Mr. Jay.

Reprezentatele sexului feminin sunt puzzle-uri dintr-o femeie ideala – femeia umila, femeia senzuala (aka actrita care trebuie sa o interpreteze pe EVA), precum si femeia rationala, pragmatica (scenarista). Insa toate au ceva comun: ca ii provoaca lui Mr. Jay reactii – de la excitatie nervoasa pana la sexuala (cu semnu SI, legate).

 

home again recenzie

0

Synopsis

Cum să faci ca s-o desfaci? e o comedie romantică modernă cu Reese Winterspoon în rolul lui Alice Kinney, recent separată de soțul ei (Michael Sheen). Alice decide să înceapă o viață nouă și se mută înapoi în orașul său natal, Los Angeles, împreună cu cele două fetițe ale ei. În seara aniversării celor 40 de ani, Alice cunoaște trei tineri cineaști aspiranți care aveau nevoie disperată de un loc unde să locuiască. Ea acceptă ca cei trei să locuiască temporar în casa ei de oaspeți, dar acest aranjament va avea urmări neașteptate. Noua “familie” a lui Alice, dar și noua ei idilă romantică amenință să se transforme într-un dezastru când aceasta se trezește la ușă cu fostul ei soț, care s-a întors cu bagaje cu tot să reia relația întreruptă.

Cum să faci ca s-o desfaci? e o comedie despre dragoste, prietenie, și familiile pe care ni le formăm. Dar are și o lecție de viață extrem de importantă: să o iei de la început nu e o treabă de începător…

 

Recenzie Simionescu Simona

Comedia romantică de față este una între un fiasco și o …ceva.

NU știu exact cum să mă exprim nu pentru că nu am cuvinte și nu le știu sensul, ci pentru că nu știu cum să zic frumos că e o porcărie – mesajul transmis e unul (că trebuie să știi să o iei de la capăt, că umilință…bla bla)- ÎNSĂ ceea ce strică e MODUL în care se transmit mesajele astea.

Alice Kinney se află într-un divorț (semi-separare cu semi-împăcare) și fără job – se mută în orașul din copilărie și departe de soț (Sau fostul soț). Ea mai este și fiica unui regizor cunoscut pentru salturile din carieră și multe aventuri și soții, precum și a unei actrițe (a tatălui său).

Când împlinește 40 de ani, ca orice femeie care schimbă prefixul, Alice începe să plângă -de nervi, de neputință… CEVA aproape tipic.

Cele două fete (una cam de 5-6 anișori și cealaltă care a trecut la liceu, anxioasă și plină de dileme) nu îi fac lui Alice zilele prea ușoare – toane, alte cerințe… neacomodare..

Iar interviul de a doua zi nu vine decât după o seară de pomină, în urma căreia se trezește cu trei băjeți cu o vârstă medie de 26 de ani și multe vise.

Cei trei, întruchiparea diferențelor de comportament și temperament ideale ale UNUI tip (DAR așa se întâmplă mereu, de la unul obții tehnică, de la altul emoția și de la celălalt sexul :)), nu știți nimic) o ajută și nu prea pe Alice să revină cu picioarele pe pământ – de fapt, dacă stăm puțin să analizăm, nu prea le ține pe pământ.

Interesant e că începe o idilă cu unul dintre ei, știe că se sfârșește prost…dar … până la urmă o reia.

A avut un plus din partea mea la chestia când revine soțul acasă cu lugu lugu și ea retrage mâna, nu se preface că nu mai poate de dorul lui … Adică nu a mimat că ar vrea o împăcare doar ca să aibă o familie, că are 2 copchii…

Acțiunea decurge liniar, nu are salturi decât de așternut și cămăși. ÎN rest, nu îți schimbă nimic din ceea ce știai sau nu știai că nu știi că știi..

E un film previzibil, iar totul e destul de „normal” – chiar și anormalul devine banal în film.

Home again merge dacă nu ai ce face prin casă și te plictisești să vezi tavanul și podeaua.

Un 6 cu indulgența indulgenței și cam atât. Reese are riduri, nu pare credibilă -sau poate eu n-aveam chef să o văd credibilă, nu știu exact cum a fost atunci când m-am uitat (joi!).

Repet: doar dacă nu ai ce să faci prin casă. Atât.

 

 

despre igiena si nu numai

0

Salutare!

In decurs de 15 ani -sau poate chiar mai mult- am reusit sa imi creez un sistem de valori. Unul bazat pe un altfel de a fi cu oamenii si nu bazat pe situatie. Adica acel fel parsiv de a fi.

In atatia ani am vazut unele situatii putin diferite fata de multi, iar concluzia a fost urmatoarea: e nevoie de IGIENA la mai multe niveluri, iar ceea ce mi-am ales are legatura cu TOT. CU un tot unitar, la care sistemul (meu) este inclus sau poate, de la care chiar se porneste.

Nu sunt nici modesta si nici umila. In discutii pornesc cu intrebari generale ca sa ajung unde vreau. Tocmai saptamana asta am primit “complimentul” ca as fi fost buna la tortura. Da, pentru ca omul s-a prins de cum fac prin prisma intrebarilor: “pornesti ca americani, pe un sistem in care il consideri oligofren pe cel din fata ta, apoi, daca raspunde in parametri cautati de tine, atunci cresti intensitatea “intrebarii”, dar si a raspunsului. pana ajungi la acel maximum pe care il astepti.”

Cam asa fac. Te iau cu frumosul, pe ocolite, ca sa ajung unde stiu ca poti sa ai un maximum. Fiecare om are un maximum de dat. Nu e nimeni nici prost si nici mai destept. Fiecare e in felul sau.

In medicina insa, medicii tind sa respecte protocoale, pentru ca altfel … nu se justifica actul medical in sine sau o decizie anume. Da, trebuie sa ai un reper, insa (mie mi se pare) e inutil cand e o urgenta … CA NU POTI INTERVENI PENTRU CA IN PROTOCOL NU ZICE AIA.

MIE mi-e imposibil sa inteleg cum sa dai in judecata pe cineva care face o traheostomie (adica intervine chirurgical pentru a deschide traheea cervicala)  si te salveaza… ? doar pentru ca in protocol NU erai tu numit (Ca esti asistent si nu ai avut recomandarea medicului, dar SITUATIA DE URGENTA o cerea..).

In fine.. Nu se intelege ca FIECARE OM E UN GHID in sine. Un univers, pe care medicul trebuie sa il descopere on and on. NU TRATEZI FOI.

Ghidurile SUNT niste repere. Fiecare om reactioneaza diferit la medicamente, la manevre (poate are niste hemoroizi interni si tu vii cu tuseu rectal peste el..cum crezi ca se simte? minunat? ca vrea manevra? INTREABA-L!).

Trebuie o igiena si in relatia medic-pacient. Nu poti cere respect de la pacient daca tu ca medic te porti mizerabil, ii vorbesti din copac (in termeni de parca PACIENTUL E OBLIGAT SA STIE NETTER-UL, PLUS HARRISON, PLUS JUNQUEIRA..). Asa cum tu ai ales medicina sa o studiezi, si pacientul tau a ales sa dea cu sapa. Sau poate atat i-a fost orizontul. Sa dea cu sapa. ASTA nu il face mai prost decat tine. NU! asta inseamna ca nu a avut optiuni sau poate au fost niste conditii neindeplinite sa ajunga profesor universitar ca tine. CE ZICI?

si daca tot esti profesor universitar, poti te rog DIN SUFLET sa intelegi ca “DATORITA” SE FOLOSESTE CAND E CEVA DE BINE (adica DATORITA interventiei X pacientul se simte mai bine), iar “DIN CAUZA” atunci cand e ceva nasol (adica X a facut boala DIN CAUZA NERESPECTARII RECOMANDARILOR FACUTE)?

POTI?

nu de alta, dar PARETI ASA USOR CUM S-O ZIC EU.. NIVELUL CLASA a4-a.

Si da urat sa nu stii d-astea de baza.

Si, daca tot sunt aprinsa, poti SA FACI TE ROG, DACA TOT TE CONSIDERI SUS DE TOT SA FACI O IGIENA DE GRAMATICA? Sau o IGIENA IN ATITUDINE – sa nu pui pacientul cu carje sa urce pana la etajul 4 pe scari ca de fapt sa ajungi la concluzia ca reteta e la parter? (am innebunit cand am vazut asta, acum 3 ani! imi venea sa dau foc unitatii medicale direct!)

TRATATI batranii ca si cum ar fi BUNICII VOSTRI. INCERCATI ASTA si veti castiga mai multe.

ORICARE DINTRE VOI A AVUT BUNICI. Ca au murit cand aveati 4-5 ani si nu mai stiti cum arata, tocmai asta nu va impiedica sa va amintiti cum e sa fii batran.

ITI ZIC eu cum e:

cand esti batran ai nspe griji, printre care MOARTEA e prima. DA, BATRANII isi cumpara toate de ingropaciune ca sa nu fie o problema pentru COPIII lor -pe care culmea, ii menajeaza SI LA VARSTA ASTA (majoritatea peste 40-50 de ani, deci nu sunt chiar copii, CI DOAR COPIII LOR, PANA LA MOARTE!).

Puteti sa fiti UMANI?!

VA INTREB SI IN FILMARI SI NU PREA VAD UN FEEDBACK.

Nu puneti batranii sa va aduca mancarea la pat.

Nu puneti batranii pe ultimul loc in deciziile voastre. MAI MEREU, voi sunteti pentru ei primii! 

Nu trebuie sa folositi batranii pentru a ajunge la beneficii materiale – surse de bani, pensii speciale sau de handicap. Pentru un batran sa il consideri handicapat e o jignire – consider ca pentru orice fiinta e o mare …

CE naiba s-a intamplat cu multi dintre voi?

Ati UITAT de unde ati plecat?

Omul in sine nu e nici masina -ca inlocuiesti piese (organe) si tot asa – si nu e nici maleabil. Nu, poate manipulabil. Insa asta se intampla atunci cand nu exista EDUCATIE.

Igiena inseamna si educatie – personala (sau intima), sexuala, spirituala, relationala, trupeasca etc. Co-crearea unor conditii nu inseamna PENTRU MINE TOT SI PENTRU RESTUL SAU NIMIC. A convietui inseamna a trai impreuna intr-un anumit status -de preferabil uman.

Igiena inseamna a te iubi sa traiesti sanatos. Inseamna sa apreciezi viata sanatoasa LA TOATE NIVELURILE.

Apropo, ca o sa vina perioada cu posturi si sarbatori, sa stiti ca A TINE POST nu inseamna doar a manca aia si ailalta, dar nu de dulce si in rest … sa injuri la fel, sa te culci la fel… NU. inseamna sa fii curat PE DE-A-NTREGUL.

deci nu injuri, nu dai in cap, nu buzunaresti, nu minti, nu … bla bla. E O IGIENA si in POST.

Asa cum e si o igiena a somnului si a culorilor – in pictura nu prea merge sa arunci ca asa iti vine tie sa zvarli un galben si apoi vii cu ceva … de ti se strapezesc ochii (nu dintii!).

 

 

Go to Top