Synopsis

Cum să faci ca s-o desfaci? e o comedie romantică modernă cu Reese Winterspoon în rolul lui Alice Kinney, recent separată de soțul ei (Michael Sheen). Alice decide să înceapă o viață nouă și se mută înapoi în orașul său natal, Los Angeles, împreună cu cele două fetițe ale ei. În seara aniversării celor 40 de ani, Alice cunoaște trei tineri cineaști aspiranți care aveau nevoie disperată de un loc unde să locuiască. Ea acceptă ca cei trei să locuiască temporar în casa ei de oaspeți, dar acest aranjament va avea urmări neașteptate. Noua “familie” a lui Alice, dar și noua ei idilă romantică amenință să se transforme într-un dezastru când aceasta se trezește la ușă cu fostul ei soț, care s-a întors cu bagaje cu tot să reia relația întreruptă.

Cum să faci ca s-o desfaci? e o comedie despre dragoste, prietenie, și familiile pe care ni le formăm. Dar are și o lecție de viață extrem de importantă: să o iei de la început nu e o treabă de începător…

 

Recenzie Simionescu Simona

Comedia romantică de față este una între un fiasco și o …ceva.

NU știu exact cum să mă exprim nu pentru că nu am cuvinte și nu le știu sensul, ci pentru că nu știu cum să zic frumos că e o porcărie – mesajul transmis e unul (că trebuie să știi să o iei de la capăt, că umilință…bla bla)- ÎNSĂ ceea ce strică e MODUL în care se transmit mesajele astea.

Alice Kinney se află într-un divorț (semi-separare cu semi-împăcare) și fără job – se mută în orașul din copilărie și departe de soț (Sau fostul soț). Ea mai este și fiica unui regizor cunoscut pentru salturile din carieră și multe aventuri și soții, precum și a unei actrițe (a tatălui său).

Când împlinește 40 de ani, ca orice femeie care schimbă prefixul, Alice începe să plângă -de nervi, de neputință… CEVA aproape tipic.

Cele două fete (una cam de 5-6 anișori și cealaltă care a trecut la liceu, anxioasă și plină de dileme) nu îi fac lui Alice zilele prea ușoare – toane, alte cerințe… neacomodare..

Iar interviul de a doua zi nu vine decât după o seară de pomină, în urma căreia se trezește cu trei băjeți cu o vârstă medie de 26 de ani și multe vise.

Cei trei, întruchiparea diferențelor de comportament și temperament ideale ale UNUI tip (DAR așa se întâmplă mereu, de la unul obții tehnică, de la altul emoția și de la celălalt sexul :)), nu știți nimic) o ajută și nu prea pe Alice să revină cu picioarele pe pământ – de fapt, dacă stăm puțin să analizăm, nu prea le ține pe pământ.

Interesant e că începe o idilă cu unul dintre ei, știe că se sfârșește prost…dar … până la urmă o reia.

A avut un plus din partea mea la chestia când revine soțul acasă cu lugu lugu și ea retrage mâna, nu se preface că nu mai poate de dorul lui … Adică nu a mimat că ar vrea o împăcare doar ca să aibă o familie, că are 2 copchii…

Acțiunea decurge liniar, nu are salturi decât de așternut și cămăși. ÎN rest, nu îți schimbă nimic din ceea ce știai sau nu știai că nu știi că știi..

E un film previzibil, iar totul e destul de „normal” – chiar și anormalul devine banal în film.

Home again merge dacă nu ai ce face prin casă și te plictisești să vezi tavanul și podeaua.

Un 6 cu indulgența indulgenței și cam atât. Reese are riduri, nu pare credibilă -sau poate eu n-aveam chef să o văd credibilă, nu știu exact cum a fost atunci când m-am uitat (joi!).

Repet: doar dacă nu ai ce să faci prin casă. Atât.