Suprarealismul in zilele de astazi

Salutare!

Daca pana acum v-am vorbit sau scris (in cazul de fata) despre ceea ce am observat eu in Suprarealism, acum vine si randul unei vizionari a ceea ce s-a transformat in 100 de ani si a devenit.

PE langa interzicerea limitelor imaginatiei, mai nou, se pare ca se abordeaza si “altfel”. Chiar daca se pastreaza contradictoriile – sensurile de “jos”/”sus”, imaginar/real, trecut/prezent… parca in noile tablouri se dau si alte sensuri, mai profunde, fine.

Artisti din Spania (Asier Guerrero Rico), Romania (Ana Neamu, Dan Neamu, Octavian Florescu), Italia (Daila Lupo, Daniele Gori, Ettore Aldo del Vigo ), Belgia (Eric Heyninck), Franta, Rusia (Edgar Invoker), Australia (Andrew Bains), Statele Unite ale Americii (Anna Plavinskaya, Magi Calhoun), Marea Britanie (Birgid Marlin), Canada (Daniel Hanequand), Islanda (Egill Ibsen), Iran (Farhad Jafari), China (Shan Zhulan), Japonia (Shoji Tanaka), Indonezia (Sio Shisio) ..etc. duc mai departe tematica si spiritul Suprarealist.

CU mici modificari pe alocuri:

-suprarealismul aplicat apare figurativ -in unele situatii (Italia)

-tema insectelor sau lumea animala este figurata si geometrica – nu mai e liniara, cu precadere sau predominanta laitmotiv- …ci singulara (Canada)

-Oamenii sunt tot fara expresie sau organe – dar apar imbracati in materiale efemere (Romania). Aici, Dan Neamu ramane simplu, expresiv – o parte de realism oniric.

-peisajele sunt geometrice, fluide sau “volatile” –

-paralelismul sau sincronismul dintre real si idee, dintre “ieri” si “azi” – copacii-oameni ai pictorului din Islanda

-senzatia din tabloul suprarealist al lui Sio Shisio e ca viata ramane ingradita, desi grilajul e spart intr-o parte. In plus, norii destinului apasa subconstientul pana cand il metamorfozeaza intr-o pasta sau

-Vu Huyen Thuong  preface dintr-un tot -din acel corp UNITAR- cutii-maini zburande – in zari care nu-si au capat sau vreun “sens”.

-In Brazilia, Suprarealismul contemporan a ajuns la stadiul de zbor, dans si figurine ascunse

-Héctor Pineda (Mexico) ii atribuie miriapodului caractere sexuale – fiind un penis, cu picioruse.

-Hugues Gillet (Franta) amesteca stilurile – Odilon Redon (OCHIUL si simbolul lui peste tot), Magritte (corpuri pe jumatate animal-oameni si curbate plus atmosfera tipica a la Magritte) și altii. E vizibil. De asemenea, corpurile astea sunt dupa sculpturile urmasilor englezi dupa Brancusi

-Leo Plaw (Germania) este ceea ce as zice gourmand “te lingi pe deste”. Are o imagine de inceput de lume si totodata … aceeasi in care s-ar ciocni toate si s-ar termina “nimicul”. Apar fiinte care isi cauta forma, individualitatea. Apare si ochiul divin -in planul de jos.

Fiintele se intrepatrund intr-o continua (a)lunecare sugerata de curbe. Culorile sunt estompate. Aici e o lume in curs de a capata forme. Impresia dominanta e feminitatea – miscarea, liniile, volumele… tine totul la un loc, intr-o uniune sau imbratisare stransa.

-Efendi (Azerbaijan) ne releva in planul de sus un chip angelic – poate chiar diabolic. Mana scheletica sugerează o lume de apoi, de dincolo. O imagine expresiva, dar mai putin reusita decat picturile lui Tuculescu. O armonie tensionata, venita de la antici. La Efendi imaginea e venita din adancurile subconstientului. Culorile mai vii sunt adaugate de pictorita, din teama de simplitate.Nu distoneaza cu ceea ce e in jurul “ideilor”. Figurativul utilizat ca laitmotiv poate fi usor remediat prin “scaparea” liniei. D-asta simte nevoia sa intervina. Ii lipseste tusa geniala care sa dea tabloului impresia unui TOT – el ASA cum e .. nu un TOT. Mai are de invatat de la Dali -geniul Suprarealismului, fara modestie si fara fasoane.

Vi-l las pe Andre Breton sa va zica definitia Suprarealismului:

 

 

 

 

 

  1. No comments yet.

  1. No trackbacks yet.

You must be logged in to post a comment.