Era trecut de doua. Nu avea chef de nimic. Tocmai aproape ca urla la telefon sa se faca tranzactia catre firma si in acea clipa in care tacerea i se parea raspunsul tuturor lucrurilor bune, iarasi suna telefonul.

-CE MAI E? se rasti ea.

-Voiam sa vad ce faci… si daca vrei sa luam pranzul..dar cred ca nu am nimerit bine! se scuza el.

-AAAH.. nici nu am fost atenta cine sau cui raspund. DA!! vin!!! UNDE ESTI?

isi schimba glasul cu 180 de grade si se simtea mai relaxata deja.

-Unde vrei. Mai intai hai sa ne vedem. Acolo, la Victoriei.

-Sa traiesti. In 15 minute sunt acolo.

Isi lua geaca pe ea, geanta pe umar si nici nu anunta unde pleaca.

Lua metroul si alerga aproape.

-IACA… abia te mai vede omul! scumpa la vedere, miss Matei!

-MDA, ma simt ca un cur. nu ca Miss!

-hai lasa! si vorbeste frumos. si ce zici tu arata frumos.

o facu sa rada. Il privea cu drag.

-unde vrei?

-stiu eu un loc.

traversa legal semaforul (el) si ea mergea la pas pe rosu.

-vrei sa ma marchezi pe viata?

-cu ce?

-nu ai invatat sa traversezi?

-aaah.. aia? aia e mic copil. pot si mai grav. in timp ce merg sa traversez. sunt mai..

-iresponsabila de viata ta. cam asa se numesc oamenii astia. ilogici.

-ma rog. asa e.

-imi dai dreptate?

-ai fi surprins. fiecare are dreptatea lui. nimeni nu detine adevarurile absolute despre orice. toti stiu medicina si nimeni nu se trateaza. nimeni nu previne. asa ca despre ce vorbim?

il privi fix. barbia in sus.

-bine. hai!

o lasa pe ea sa intre prima apoi el.

-o masa pentru doi?

-urmati-ma!

se asezau.

ea inca se uita la el. Nu-l mai vazuse de ceva vreme. aparusera cateva cute in dreptul ochilor si parca… ii devenea din ce in ce mai uman.

voia sa il sarute, dar scoase altceva pe gura:

-mi-e o foame..

-am simtit lupoaica din tine. SI aveam chef sa te vad.

-chef sau dor?

-cum vrei. tot aia.

-sincer? cheful e pentru actiune, pe cand dorul e pentru partea emotionala. fa si tu un pic de efort… sa discerni..

-lasa-ma. ce mai faci?

o privea cum isi trecea degetul pe meniul restaurantului.

isi linse buza de sus.

inchise ochii.

aproape ca ar fi vrut sa o posede acolo, de fata cu toti, pe masa. sa o vada toata lumea cum gemea chemandu-l pe nume.

-ce vrei tu, tot ce vrei tu, iei. limitless.

-contactless?

-cevreitumoreorless.

se uita la el. chiar devenea prea simpatic … si trecuse atata vreme..

-spune-mi cum…

se apuca el de povestit ce a patimit si ingropat in 6 luni si o facu sa rada de modul in care .. patea totul.

se uita fascinata la buzele lui, la claia de par -pe care abia astepta sa o probeze cand…aaah!! nu gandul ala! – … la mainile super curate si ingrijite si netede.. totul era neted, intins.. fara pete, fara boala.. fara mirosul ala de corp care se pregateste sa apuna. respira adanc colonia lui pe ziua aia si inchise ochii. iarasi ii veneau imagini cu ei si deschise ochii.

venise chelnerita.

-desert doriti?

-lasati meniul si va anuntam noi! multumim! rosti el.

era sigur pe el. era… fascinant.

nu putea sa nu se holbeze la el. ori ea nu mai vazuse barbati ori ceva se schimba inauntrul ei? scala de valori? defecte? nu vedea. ori era cu presbitism in fata barbatilor?

se intinse dupa desert.

-n-ai voie! zambea el.

ce …taaaree!! aceasta privire.. usor protectoare si usor intriganta.. ce e in neregula cu mine? 

-da!! tu ai zis sa lase meniul!

-glumesc! ia-le pe toate! daca te tine! radea el de-a binelea acum.

-toate nu! desi.. ca sa fiu sigura ca nu imi scapa ceva…

ea isi puse mana la frunte. isi linse buza de jos acum. inchise ochii.

-dar una pot? te rog?

-hopa! le comand eu pe toate! si mananci tu!

-dar mananca si tu!

-nuuuu!! eu am intoleranta.

-du-te tu! de cand?

-de cand nu te-am vazut pe tine mancand ciocolata. nu am mancat de atunci. ciocolata! adauga el, cand o vazu ca il cantarea din priviri.

-parca m-as multumi cu asta! indica ea cu degetu’ aratator.

il privea fix in ochi. asa facea mereu. i se parea atat de altfel, ca abia isi taia atenta mancarea.

-si tu? o privea el printre ochelari.

-eu? vorbi ea cu gura plina de mancare. eu… una alta. de fapt stii programul meu. putina munca, o groaza de stres, agitata.. eclectica…

-da…eclectica … intotdeauna. ma intrebam ce te poate domoli pe tine? ca esti .. imprastiata nitel in toate directiile.

tu? ce? sau cine? nu am inteles. dar la ambele forme, cam tu ai fi raspunsul. ai calmul chinezului care isi numara parul pubian cu manusile de box. si esti asa.. sfinte sisoie, cred ca ma indragostesc asa, de la … ora 15:30. 

iarasi isi duse mana la frunte.

-d-asta ai cosurile alea! comenta el, band din apa si privind-o cum aproape ca isi rupea pielea de nervi.

doamne.. nici sa ma apropii nu pot..nici sa il sarut..nici sa.. mor aici!