Pe măsură ce populația globală îmbătrânește, este de așteptat ca numărul persoanelor care trăiesc cu demență să se tripleze de la 50 de milioane la 152 de milioane până în anul 2050, se precizează într-un comunicat de presă al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de astăzi.

Aproape 10 milioane de oameni sunt diagnosticate cu demență în fiecare an în întreaga lume, dintre care 6 milioane numai în țările cu venituri mici si medii, spune dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general al OMS.

„Suferința care rezultă este enormă, iar acesta este un semnal de alarmă: trebuie să acordăm o atenție sporită acestei provocări crescânde și să ne asigurăm că toți oamenii care au fost diagnosticați cu demență, oriunde trăiesc, primesc îngrijirea de care au nevoie “, a mai explicat specialistul.

Costul global estimat pentru demență este de 818 miliarde de dolari – echivalentul a peste 1% din produsul intern brut global. Costul total include costurile medicale directe, asistența socială și îngrijirea informală (pierderea venitului îngrijitorilor). Tot ca o previziune, până în 2030 costul global se așteaptă să se dubleze, ajungând la 2 trilioane de dolari, ceea ce ar putea submina dezvoltarea socială și economică și ar putea copleși serviciile de sănătate și sociale, inclusiv sistemele de îngrijire pe termen lung.

OMS a colectat date din 21 de țări (Australia, Bangladesh, Chile, Costa Rica, Republica Dominicana, Fiji, Franța, Ungaria, Italia, Japonia, Iordania, Maldive, Mauritius, Myanmar, Olanda, Qatar, Swaziland, Suedia, Switzerland, Togo, Tunisia) cu toate nivelurile de venit, iar până la sfârșitul anului 2018 este de așteptat ca 50 de țări să contribuie la aceste date.

Rezultatele inițiale indică faptul că o mare parte din țările care prezintă date întreprind deja acțiuni în domenii precum planificarea, conștientizarea (awareness) demenței și implicarea comunității în viața persoanelor cu demență (cum ar fi facilitarea participării la activități comunitare și combaterea stigmatizării persoanelor care suferă de demență), formarea îngrijitorilor- care sunt adesea membri ai familiei.

Dintre țările care raportează date până în prezent, 81% au realizat o campanie de sensibilizare sau de reducere a riscului de demență, 71% au un plan de demență, 71% oferă asistență și formare pentru îngrijitori, în timp ce 66% au o inițiativă prietenoasă cu persoanele cu demența.

Toate aceste activități sunt recomandate de OMS în Planul global de acțiune privind Răspunsul la Sănătatea Publică la Demență 2017-2025.

Planul oferă un plan cuprinzător de acțiune, în domenii precum: conștientizarea demenței; reducerea riscului de demență; diagnosticul, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu demență; cercetarea și inovarea; și sprijinul pentru îngrijitorii de demență.

Acesta (Planul, n.m) sugerează acțiuni concrete care pot fi luate de factorii de decizie politică, furnizorii de servicii de sănătate și asistență socială, organizațiile societății civile și persoanele cu demență și rudele acestora.

Planul a fost elaborat cu atenție pentru a se sublinia importana respectării drepturilor omului persoanelor cu demență și implicării acestora în planificarea îngrijirii lor. Sunt incluse obiectivele pentru care se poate măsura progresul.

Demența este un sindrom în care există o deteriorare a memoriei, a gândirii, a comportamentului și a capacității de a efectua activități cotidiene, se indică într-un raport OMS. Deși demența afectează în principal persoanele în vârstă, aceasta nu este o parte normală a îmbătrânirii.

În întreaga lume există aproximativ 50 de milioane de oameni cu demență, iar în fiecare an există aproape 10 milioane de cazuri noi. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență și poate contribui la 60-70% dintre aceste cazuri.

Demența este una dintre principalele cauze ale handicapului și a dependenței în rândul persoanelor în vârstă din întreaga lume. În plus, demența are un impact fizic, psihologic, social și economic, nu numai asupra persoanelor cu demență, ci și asupra îngrijitorilor, familiilor și societății în general.

Demența afectează fiecare persoană într-un mod diferit, în funcție de impactul bolii și personalitatea persoanei înainte de a se îmbolnăvi. Semnele și simptomele legate de demență pot fi înțelese în trei etape.

Astfel, în etapa incipientă sau stadiul incipient al demenței adesea aceste simptome sunt trecute cu vederea, deoarece debutul este gradual. Printre aceste simptomele frecvente se includ: uitarea, persoana pierzând timpul sau locurile familiare.

Stadiul intermediar: pe măsură ce demența progresează spre stadiul mediu, semnele și simptomele devin mai clare și mai restrictive. Acestea includ: individul uită de evenimentele recente și de numele oamenilor din jur, având dificultăți din ce în ce mai mari de comunicare. Apoi, acest om are nevoie de ajutor cu îngrijire personală se confruntă și cu schimbări de comportament, inclusiv întrebări rătăcitoare și repetate.

În stadiul tardiv –stadiul final al demenței- este unul de dependență și inactivitate aproape totală. Tulburările de memorie sunt grave, iar semnele și simptomele fizice devin mai evidente. Simptomele includ: persoana nu știe despre timpul și locul prezente sau trecute, are dificultăți în recunoașterea rudelor și a prietenilor, având o nevoie tot mai mare de auto-îngrijire asistată, apar dificultăți de mers pe jos, schimbări de comportament care ar putea escalada – până la agresiune.

 

 

de pe net

de pe net

cifrele pentru dementa, SUA de pe net

cifrele pentru dementa, SUA
de pe net

 

Dr. Simona Simionescu