Se dadu jos de pe picioarele lui si zambi incurcata. Isi baga mainile in buzunar si urmara clipe de tacere sinistra.

Niciunul nu voia sa zica anume vreo vorba, insa se auzeau oftaturi din cand in cand.

Pana cand ea tusi si rosti:

-Ma gandeam ca esti mai romantic decat lasi impresia.

-Ce vrei sa zici?

-Uite.. la ce faci pentru mine sau cu mine sau .. pe langa mine. Parca vrei sa ma surprinzi cu fiinta ta. Chiar daca ai anumite hachite, totusi le pot trece cu vederea cu usurinta. Esti asa, prea simpatic sa ma pot enerva prea mult timp pe tine. Si stiu ca deep down esti speriat de ceea ce ti se intampla.

-Exagerezi, dar multumesc.

-Daca te mai aud cu “multumesc” asta… iti bag ceva. pe unde nu te vede soarele.

-nu ai curaj!

-Nu vrei sa afli exact ce planuri as avea cu tine.

-Nu serioase. Nu au cum sa fie serioase. Nu te iei in serios pe tine, cine vrei sa te ia? Eu?

O simti intoarsa deja.

Ii puse mana pe umeri.

-Lasa, o sa o scoatem la capat. Daca te poti ridica singura …

-Nu vreau sa ma ridic eu. Mai am nevoie de o mana blanda pe care sa contez. Asa, vorbe si planuri pe toane …nu ma incanta.

-Hei, eu vreau sa stai cu mine. Nimic mai mult. Decat sa te vad cu spatiul ala de pisica speriata, mai bine ai aici un loc. Poti sta cat vrei, poti..face ce vrei tu. Doar sa stai.

-imensitatea asta? EU? dar ce am castigat la loto?

-mai stii? zambi el cu toata fata.

NUUUU!! NU ACEST ZAMBET! DIN NOU!!

Il pupa pe obraz.

-ORICE s-ar zice si ai auzi de la mine despre mine nu e ceea ce pare.

Ranji larg si apoi fugi de langa el.

Il auzi in urma ei:

-N-am chef sa alerg dupa pustoaice!

-MOR! se intoarse ea. Nu mai sunt. Ma simt deja batrana si …

-daaaaaaaaaaa… si eu ce sunt? ingropat?

-cu floricele chiar! il lua ea de mana si il trase mai aproape.

Ii zise ceva la urechea stanga si il facu sa tuseasca.

-Nu cred ca se poate asta, domnisoara Matei. O sa vad cu restul, dar ultima cerere, nu! clar nu!

-dar de ce? ti-e frica?

-nu!

-dar te provoc! fac si eu ca tipa cu reclama.

-nu raspund provocarilor obscene.

-atunci hai sa o transform neobscen. O sa ne uitam unul la altul, e mai bine asa?

-perfect. cu asta sunt obisnuit.

-minunat. cred ca ma apuc de facut haine iepurilor si pisicilor. un ochi pe fata, altul pe dos..

-pot sa aleg culorile?

-te intinzi deja!

-dupa?!

-nimic! o lua ea inainte.

-unde te grabesti?

-mi-e frig.

-esti ciudata…apari, dispari, iarasi pleci… hotaraste-te.

-asa fac in principiu. o sa plec din viata ta cand nu ai tu treaba. cand te astepti cel mai putin. si o sa te dezamagesc, pentru ca sunt om. asta fac oamenii. sunt facuti sa dezamageasca, mai devreme sau mai tarziu.

-sunt obisnuit. am bataturi.

-in palma nu ai?

-nu…poate doar de la munca.

-poor baby! veni ea spre el. il saruta pe neasteptate si fugi iarasi.

de data aceasta alerga si el si o prinse de mana.

-hey, nu mai fugi la treaba asta. s-ar putea sa imi placa.

-tie? imi pari..

-dificil? nasol?

-nu… greu de multumit. ca ceva sau orice nu e bine si ca mereu e perfectibil si… ma.. intristeaza.

-pe tine? cu ce?

-hai sa fim seriosi… o sa iasa o ciorba.

-de burta!

-de potroace. aia imi place mie.

-nu e rau. stii sa faci?

-nu, stiu s-o mananc! ranji ea.

o saruta peste dinti.

isi baga mainile in geaca ei si isi ascunse mainile intr-ale ei.

-Obisnuieste-te! sa nu fii singura!

-daca is ceva trecator?

-nu!

-nu ce?

-ai prea multe intrebari cand tot ceea ce trebuie sa faci e sa simti. poti sa incetezi cu intrebarile??

il vazu serios si intelese.

-da, domnule! era ardei rosu.

-cine?

-ceea ce era mai devreme..pe jos… apropo!! trebuie sa strang, nu?

-nu strangi tu, ci eu.

-nu dau bine sau ce?

-esti musafir, nu menajera mea. totusi!

-eu am …

-asa si?! mai iti arat un talent de-al meu!

o privea fix printre ochelari.

-esti..

-hai.. lasa cum sunt. bine ca sunt..bine ca esti…nu?

-fireste! evident! ranji ea.

-bine ca n-ai ras. totusi!

-vrei!?

-nuuuuu!! clar nu!! dar nu pricep mecanismul cu care sau.. desi pare strident, e erotic, e senzual… desi initial ti-as da una sa taci, cand se duce sunetul mai departe, se desprinde si se agata … asa pare.

-daca tu zici! cred ca esti primul care analizeaza rasul in halul asta si ..in sens bun. cand eram mica era un serial la care ma uitam. sambata de sambata.. si da, radeam de trezeam jumate de bloc.

-mi te imaginez! ii dadu parul din ochi. lasa-ti ochii sa ti-i vad. nu te mai descuraja si vedea in lumina proasta. nu pari genul care vrei complimente, pari genul de femeie care si-ar incasa toate castanele sortii cu zambetul pe buze si cu o fata pe care nu s-ar citi durerea, chiar daca ar fi legata de pereti.

-ai terminat sa ma analizezi?

-vorbim si noi, nu?

-da… doar despre mine. tu ce ai?

-carii.

-ma lasi. tu?

-da. vrei sa ti le arat?

-nu mersi, dar si eu am. doar 7.

-7?? dar ce ai mancat? fabrica de ciocolata si tu erai Charlie?

-mai rau. toate bomboanele le spargeam…

-nu s-ar zice … par chiar curati …la o privire din afara.

-baga capul si ai sa vezi!

-te cred!

-orice as zice?

-pana la proba contrarie. cand o sa te faci de rahat -daca minti.

-damn man. le ai. m-ai cucerit.

-cu ce?

-cu..asa. cum esti.

-cum sunt?

-imbracat. momentan.

o indruma spre casa.

-hai..ca e frig. si e 2 noaptea!