Dupa ce inchise usa ea ramase locului. Nu alerga dupa el. Nu plangea. Nu simtea nimic. Parca era o arsura pe undeva si tocmai iesea fum.

-ok.. asta e. nu e prima oara cand ies sifonata, cand incurc borcanele si cand…

veni doctorul.

-Domnisoara Petrescu?

-da. ea.

-Am analizat substantele pe care varful cutitului le avea. Suntem uimiti ca sunteti in viata.

-de ce? ce era?

-si ne uimeste si ca nu se mai vede nimic. deja!

ea se scarpina peste ceafa.

-da..ce pot sa zic?

-unde este domnu de aseara?

-a cam plecat.

-voiam sa ii zic sa aiba grija de dumneavostra si daca observa orice modificare de limbaj, comportament, daca vi se face rau… sa veniti la noi. atat.

-mda.. e foarte suparat. cred ca a iesit pana afara. sa ia aer.

se inrosise instant.

-asta sa ii spuneti. daca va amintiti ce zi era ieri inseamna ca sunteti ok.

-ieri? nu era 13 februarie?

-ah…nu prea.

-14?

-nu! anul il stiti?

-2008?

-nu prea deloc.

-suntem inainte sau inapoi? sa stiu?

-suntem cu 10 ani dupa 2008.

-ce? e 2018?

-da.

duse mana la frunte.

-stati nitel.. eu …cred ca l-am confundat… vaai..

-pe cine?

-unde sunt? isi lua papucii in picioare si o lua la fuga pe coridor.

-la spital! domnisoara? nu puteti sa plecati!! fugi si medicul dupa ea.

ajunse pe scari. alerga si mai rapid si aproape ca rupse usile.

il vazu cu cineva. o femeie. cu parul brunet, cu zambet care ii amintea…de cine ii amintea acel zambet…?

ezita sa vorbeasca cu el …dar daca tot a alergat asa, ce putea sa faca?

se protapi in fata lor si ii zise pe nerasuflate:

-imi pare rau ca te-am confundat. am crezut ca sunt in 2008…. si cred ca .. adica nu cred ca stiu cine esti de fapt. sau poate stiu, dar nu te mai simt, habar n-am!?

veni si medicul dupa ea.

-domnule, va deranjeaza?

-nu! surase el. nu! are un episod de amnezie. dar nu ma deranjeaza. Domnisoara Petrescu e cu mine! Ea e sora mea.

-Buna ziua! Maria.

-MARIA?? tu esti? lua ea o fata de copil ratacit.

barbatii izbucnira in rasete isterice. apoi tusira.

-O aduc eu in salon!

-V-am fi recunoscatori. trebuie sa o mai investigam la cap. Nu e ok.

-da… nu a fost nici inainte de incidentul cu acei cutitari.

-tocmai… poate chiar are ceva..

-cred.

el o lua de mana (isi amintea de atingerea asta) si ii vorbi.

-nu o sa plec nici cand imi ceri tu si in niciun caz nu te las pe un pat de spital. ai inteles, copil rau ce esti!?

-esti tata??? murmura ea.

-nu neaparat. dar poate ar trebui sa ma crezi!

-cine esti?

-chiar asa, cine crezi ca sunt?

se oprira pe scari.

ea sovaia.

-jur ca nu stiu. pari cunoscut de prin reclame.. faci reclame? ai dintii drepti.

el izbucni in ras.

-de ce razi? ce am zis? intreba naiv ea.

-nu tocmai. nu fac reclame.

-te stie lumea?

-oarecum. dar adineori parca erai bine..

-cred ca e soc emotional.

-normal ca asta e.

el cobori o treapta si o saruta.

-trebuie sa iti amintesti cine sunt!

ea inchise ochii. ii raspunse sarutului.

-nupe…nimic. nu simt nimic. inca.

o lua in brate si o mai saruta o data.

-parca.

deschise ea ochii si il lua de mana.

-stiu cine esti. nu stiu ce tot cauti cu una ca mine!

-te-ai prefacut?!? se incrunta el.

-nu.

-atunci?

-era soc emotional. faptul ca m-ai parasi mi-ar provoca …un ceva ca atunci cand arunci cu o stanca sau dai cu parul…

-chiar crezi ca plecam de langa tine?

-da?!

-inseamna ca nu ma cunosti.

-adica te-ai dus cu 10 tipe ca sa stai cu mine…?

-mereu am fost cu tine. in cele 10 tipe am incercat sa gasesc ceva ce ti-ar lipsi tie. si nu am gasit. d-asta am ramas si raman cu tine. pentru ca oricat m-ai toca, ne-am certa, m-ai face sa imi iau campii, tot in bratele tale ma simt bine. si da, imi place sa imi canti seara, sa ma tii in brate si ma mangai pe par.

-cum plecam de aici?

-cum am venit. imbracati si cum trebuie. trebuie legal.

-si daca vreau sa fugim asa…pe nepusa masa?

-hai sa te investigheze…

-daca ziceai ca nu ma stii?

-eu? cum sa te las asa? aici? tocmai aici? ai innebunit.

-stiai ca ma cheama Petrescu?

-nu.

-doctorul mi-a zis „doamna”..auzi la el.

-pai esti o doamna. 😀

o lua din nou in brate.

-esti my lady.

-ce??

se inrosi ea.

-haai, lasa vrajeala. stiu ca iti place. si oricum…

-si alelalte 10?

-alea nu erau my lady. erau la alta categorie.

-usoara?

-sa zicem.

-eu cred ca esti dependent de dragoste.

-nu vreau sa plec ca altii .. nu vreau sa ma vezi ca pe altii. sau sa …nu stiu.

 

-stai putin. nu asta trebuia sa zic eu?

-nupe. imi placi cum esti. imi mananci creierul si sufletul cu furculita. parca sunt pe o farfurie a ta, tu cu furculita si eu, rotit si rasucit in furculita ta…

-ce plastic mai esti. ma doare capul. rau..

o vazu ca se inroseste si ca gafaie.

-aoleo. imediat.

alerga un etaj si ceru ajutorul, sa vina o targa. cand reveni ea nu mai era.

lasase camasa de noapte.