lobul primitiv 32

-Deci… suntem ok?

El isi baga mainile in buzunare, iar ea isi cauta manusile.

-Am luat manusile azi? ai idee?

-nu!

-Au fost doua intrebari si tu ai raspuns un “nu”..la ce intrebare ai raspuns?

-nu la ambele.

mergeau spre masina.

-auzi? intreba ea tremurand.

-de cand m-am nascut, de pe vremea dinozaurilor.

-mda..in fine.. Nicu asta..e femeie?

-de ce?

-pai, ca ai niste tampoane prin baie si ma gandeam ca NICU de fapt e vreo Nicoleta.

-alea? alea sunt ale Ioanei.

-WTF? cine e Ioana?

-Sora-mea.

-ce?

-sta la mine cand vine in tara.

-de unde?

-Anglia.

-AI O SORA?

-are 40.

-de hoti?

-de ani! ce hoti?

-ma gandeam ca ea e Ali Baba …

-si ea cand vine in tara sta la mine.

-Interesant.

-CE?

-ma gandeam daca m-ai minti!

se uita la el lung.

-nu ma ascund de tine. n-am de ce. n-am nici interes,  nu?

-tu stii mai bine decat mine asta. nu crezi? auzi, cifrele alea sunt reale? de mi le-ai zis la masa?

-da. foarte.

-adica, vrei sa zici ca …sunt milionara in euro?

-da.

-de ce? de ce eu?

-ti-am urmarit munca.

-si?

-si gandesti. plus ca arati foarte bine, ochii tai nu mint… iar zambetul asta, timid, de mi-l arunci acum, mi se pare ceva…

-cum?

ea se opri din mers. il obliga si pe el sa incetineasca.

-nu ma pricep la cuvinte. eu sunt om de afaceri, nu Eminescu. Deci, zambetul tau ma incalzeste pe dinauntru. Imi produce o senzatie de cald.

-Stii, in cateva zile e ziua mea…

-stiam demult…

-ce ai vorbit cu neamtu’?

-mi-a zis ca saruti foarte bine..

-atat?

-ati facut ceva mai mult?

-nuuuu…nuu..as fi vrut eu. avea un zambet de ..mi se inmuiau genunchii…

-da, noi lucram pentru firma lui, deci..n-as avea nimic impotriva sa fii cu el.

-de ce?

-poate iti place mai mult ca de mine…eu sunt vested in curand, ma simt putrezit de fapt…

-exagerezi.

-uita-te in oglinda.

in spatele ei era o vitrina. se vedeau amandoi.

-ce vezi?

-doi oameni, atat de diferiti incat … ma mir ca s-au intalnit.

-tocmai asta ziceam si eu… m-as mira sa stai mai mult de o luna cu mine.. eu sunt oribil cu oamenii, ii indepartez…

-ca apoi sa te plangi ca esti singur. m-am prins de tehnica asta. nu merge cu mine. din pacate, daca incerci sa ma dai afara pe usa, intru pe geam, apoi pe horn…

-repet, m-as mira.

-depinde cat de lasi de la tine..

-ai fi surprinsa.

-vrei sa luam ceva? pentru acasa?

-la ora asta? nu te poti abtine sa nu mananci la ore d-astea? viermisorule.

-mda…

-eructatorule.

-exagerezi.

-eu? la ce spectacol mi-ai dat zilele trecute..

-biiiine, gata. ma duc sa iau macar un iaurt. mi-e foame.

-abia ai mancat.

-mananc compulsiv, injur compulsiv, beau compulsiv si fut compulsiv. alte nelamuriri?

-nu, niciuna. ma ingrijorezi.

-de ce?

-nu stiu ce ma fac cu tine.

-cu sau fara?

-nu mai conteaza. simt ca ..parca trebuie sa am grija de tine, ca vad ca tu…nu te preocupa aspectul asta.

-tii la mine in calitate de?

-de …cum vrei tu.

-as vrea sa nu tii la mine. dintre noi doi, eu sunt cea mai periculoasa, tu esti periculos pentru tine, eu sunt pentru amandoi.

 

  1. No comments yet.

  1. No trackbacks yet.

You must be logged in to post a comment.