Salutare!

De astazi e cazul sa revin la vechile placeri -intelectuale, spirituale si nu numai.

Despre cartea de fata pot sa desfac mai mult -petalele- si sa va port pe unde vreau.

Sa o iau cu o introducere finesse: cartea din fata mea a venit ca raspuns (sau poate chiar completare) a celei din 1996 a francezilor Francoise Dolto si Gerard Severin (in fine, sunt si accente pe acolo, dar nu am eu tastatura pe franceza), „Les Evangiles et la foi au risque de la psychanalise ou la vie du desir”.

Cu toate acestea, Didier Dumas regaseste in Biblia si fantomele sale noi drumuri pe care religia le-a lasat in urma sa: psihanaliza si istoria.

Fie ca e vorba de druizi, samani, mistagogii greci (adica preotii din Grecia Antica), fie ca e de Freud si teama lui de a nu fi luat in colimator de Papa si de alti reprezentanti ai Bisericii – asa cum a facut din psihanaliza o imbracaminte stiintifica pentru a evita partea si complicatiile biblice-, Dumas atinge multe aspecte ale religiei, istoriei si psihanalizei ca intr-un tetraedru intors pe toate partile.

Astfel, multe aspecte ale psihanalizei isi au originea (radacina) din civilizatiile au fost mentionate in Biblie. Exemple? Primii doi copii ai lui Adam si Evei apar sub denumirea de forcluziune a Numelui-Tatalui, condamnarea lui Cain este de fapt teoretizarea fantomei (intalnita la Nicholas Abraham), iar in ceea ce priveste povestea lui Noe si a copiilor sai – teoria transgenerationista dupa care s-au construit de fapt clasele sociale (cu toate astea nu exista un autor care sa fi teoretizat acesta idee :) ).

despre fantasme si vise -materiale de studiu ale lui Jung mai mult, decat ale lui Freud, care era pamantean in actiuni si gandire-, Dolto si alti specialisti sunt unanim de acord ca reprezinta de fapt senzatiile corporale ale imaginilor, nu neaparat (Sau per se, cum imi place sa zic) ale cuvintelor. Altfel spus, cele doua “instrumente mortale” sunt de fapt gandiri in imagini – pe care le asimilam si in primii 3 ani de viata, iar apoi … se torsioneaza totul spre “un material fluid” – in jurul constiintei.

Limbajul imaginilor este unul mai putin explicit, dar cu mult mai profund, mai dens, mai expresiv decat acela al cuvintelor.

Unele imagini sunt acelea din Biblie: Dumnezeu care il scindeaza pe Adam sa o extraga pe Eva, Noe care se imbarca pe ARCA cu fauna (in dublu exemplar, pentru reproducere) … sunt toate un limbaj de sine statator -si reprezinta procese mentale per secundam pentru a da sens viselor. Cunoastea inconstienta din acest limbaj al imaginilor este si ea plina de pericole- nelipsita de absurd deseori.

Psihanaliza are scopul de a le introduce si traduce (pr)in constiinta. Analiza unui vis nu este per primam un act de sine statator, nu e niciodata exhaustiva si nici nu se finalizeaza odata cu terminarea unui vis sau a unei imagini. Ea continua, proaspata si in alte “sensuri” sau “imagini” ani de-a lungul.

ISTORIA?

Dumas propune o analiza si o paralela interesanta intre povestea din Vechiul Testament si Revolutia Franceza – Biserica Catolica nu a incurajat citirea si propagarea religiei (sub FORMAT de Biblie). Sub domnia lui Ludovic al XIV-lea persoanele care aveau un exemplat de Sfanta Scriptura erau trimisi usor la galere – cu toate astea, hughenotii nu mai stiau cum sa ascunda astfel de volume de soldatii avizi de varsarea de sange + de respectare a cuvintelor ludovicului. Pe vremea aceea, bonetele femeilor erau considerate sacre – astfel hughenotii au inceput sa scrie si transcrie cuvantul Scripturii in miniaturi care dispareau de fapt in parul sotiilor atunci cand soldatii veneau “flamanzi” si cautau prin dulapuri si pardoseli.

Majoritatea oamenilor credeau ca Biblia a fost scrisa de MOISE, iar ganditorii si oamenii literelor ca Spinoza sau Richard Simon care voiau sa darame aceste gandiri erau boicotati, iar teoriile lor cel putin interzise.

Alte piste – Tora, ADICA textul ebraic al Vechiului Testamentului sau Deuteronomul si chiar textul sacerdotal (i.Hr) sunt texte in care nu se regasesc ingeri, demoni, vreo divinitate sub chip de Sarpe sau Gradina Edenului (sunt scrieri pline de legi!).

Biblia si fantomele sale iti arata cum mitologia descendentilor lui Adam si ai lui Noe se transmite prin diverse modalitati -cel putin limbajul imaginilor si chiar al legilor- in lungul sir al generatiilor (din care facem parte).

Fantomele sunt de fapt legaturile cu realitatea -chiar daca ne place sau nu- a Bibliei.

Cartea lui Dumas ofera atat scrierea ecumenica, cat si cea a lui Andre Chouraqui a unor “dovezi” biblice a “lumii ideilor” in care ne putem scalda -daca avem intrebari si cautam raspusuri care mai de care “altfel” sau care sa inchida un ciclu al valorilor -transmise la scoala si in viata de zi cu zi. Configuratia sensurilor oferite de Dumas devine o alta cu cat citesti mai mult. De exemplu, Gradina Edenului are “un cordon ombilical” si o “falicitate divina” intruchipate prin pomii care cresc acolo si prin fluviul cu 4 capete/brate – impartindu-se spatiul in 4. Uitati deci un limbaj al imaginilor.