Archive for January 30th, 2018

Emanuel Parvu: Oamenii in Romania vin la cinema ca sa fuga de viata lor, sa se distreze cu tot dinadinsul; nu vin sa se gandeasca, sa fie rascoliti!

Emanuel Parvu a terminat actoria in 2005 la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L. Caragiale” (UNATC), Bucuresti, a urmat un Master in cadrul aceleiasi institutii (2007), apoi Doctoratul (2011).

Actualmente este lector univ. dr. la UNATC.

Are o nominalizare la premiile UNITER (Premiile Nationale pentru Teatru), 4 scurtmetraje regizate (unul premiat la Festivalul International de Film Independent Anonimul), 5 piese de teatru scrise si regizate.

Experienta sa teatrala numara roluri precum Anthony Neilson (The Night before Xmas), regizat de Patrick Hoell, la Teatrul din Soho (Londra), Billy (American Buffalo), in regia lui Patrick Hoell, la Teatrul din Soho (Londra), Georges (Ingerul sau cele doua orfeline), regizat de Valeria Sitaru, la Theatre Moliere (Paris). A mai fost Jupan Dumitrache, in piesa O noapte furtunoasa, in regia lui Gelu Colceag, a jucat in Sase personaje in cautarea unui autor, regizat de Liviu Ciulei, in Henric al IV-lea, regizat de Liviu Ciulei, in Sectorul S. Pentru Sectorul S a realizat regia, iar spectacolul a fost nominalizat la Premiile UNITER 2006 si a castigat FestCo 2006.

Emanuel Parvu a regizat si piesa Si noi si ea, pentru Teatrul Foarte Mic.

In 2017, filmul “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” a fost unul apreciat de lumea cineastilor, prin emotiile pe care personajele le-au controlat sau nu  – arta se exprima prin emotie.

Link trailer: https://www.youtube.com/watch?v=bOk4mWFDQRY

 

Arhiva personala Emanuel Parvu

Arhiva personala Emanuel Parvu

 

Interviu Simona Simionescu

Simona Simionescu (S.S): Care e povestea dincolo de ecrane sau mai pe scurt: cum a sosit ideea cu “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor “?

Emanuel Parvu (E.P): A sosit din chestii petrecute, lucruri observate, ganduri care se nasc cand vezi nefericirea oamenilor. Si intr-un fel, linistea e forma mea de durere.

Am facut un film tacut, cu un personaj tacut, care sufera in tacerea lui.

Mi se pare o forma nobila de a suferi.

A venit din prietenia pe care o am cu un copil de la orfelinat, un copil aflat in asistenta maternala.

Si, observandu-i viata, a iesit acest film.

S.S: Referitor la distributie – felicitari pentru aceasta. Cum a fost sa lucrati cu diferite generatii -de la liceeni la oameni cu un trecut si experiente pe diverse arii ale teatrului si filmului (comedii, istorice, drame..)?

E.P:Eu nu dau casting-uri.

Sau am un fel foarte ciudat de a da casting.

Ma gandesc mult inainte de a scrie ceva, iar atunci cand scriu, trebie sa stiu cine joaca. Deci cand ajung la lucru efectiv, este mult mai usor.

S.S: Am inteles (din scurtul dialog cu Ana) ca filmarile au durat o luna.. Cum a fost si ce probleme ati intampinat? (Daca au fost unele).

E.P: Aici nu cred ca imi ajung randurile unui inteviu (rade).

Pai sa zicem ca filmam de multe ori in locuri unde nu puteau ajunge masinile si caram totul la mana. Mancare, echipamente, lumini, camera, toate erau carate cu mana.

Spre exemplu, la camera erau trei oameni. Unul o cara, unul statea in fata ca poate daca e sa cada cel care tine camera sa cada pe el (pe cel din fata) si unul in spate care il tinea cu un carlig de alpinism de haine.

S.S: Care credeti ca sunt problemele filmelor romanesti? De ce nu atrag filmele romanesti publicul – si mai ales pe acela tanar? 

E.P: Pai de ce ar atrage ceva ce e trist, cand tu ai o viata si mai trista?

Oamenii din Romania vin la cinema ca sa fuga de viata lor, sa se distreze cu tot dinadinsul. Nu vin sa se gandeasca, sa fie rascoliti.

Cei care vin in aceste scopuri, ii stim, sunt cei cateva zeci de mii, care vin constant la filmele romanesti. Cand ai o viata gri, o viata cu probleme, o viata in care cunosti si saracia, si viata de la tara, si marlania de la oras, e cam greu sa dai bani sa vezi acelasi lucru.

Si nu cred ca mai au dispozitia necesara pentru a gandi.

Arhiva personala Emanuel Parvu

Arhiva personala Emanuel Parvu

S.S: Filmul “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” ramane deschis oricaror interpretari… INSA care e MESAJUL de luat acasa? (asa se zice in lumea medicala, sa il sincronizam si in arta.)

E.P: Mesajul sigur este in sufletul fiecarui spectator.

Nu pot sa fac filme cu verdict. Nu imi plac verdictele.

Imi place sa simta fiecare prin prisma proprie-i experiente sufletesti.

Dar daca vorbim de “luat acasa”, sa luam “o legatura” dintre un barbat si un copil – care nu este sange din sangele lui- pentru care ar face orice”. Din pacate, conjunctura, situatia si deciziile duc inspre ceva gresit.

S.S: Ce elemente din realitate va atrag si le vedeti ca au sens catre o poveste …fie ea si “MEDA”?- o drama psihologica la toate nivelurile umanului.

E.P: Ma atrag normalitatea si dorinta oamenilor pentru adevar.

Si dorinta lor de a face bine. Doar ca lucrurile acesta, in general, duc la tragedii.

Adevarul nu e numai unul, fiecare are propriul adevar. Si asta, adunat cu dorinta de a face bine, duce la adevarate dezastre.

Arhiva personala Emanuel Parvu, in cadrul Festivalului de Film de la Sarajevo (2 premii: cel mai bun actor (Serban Pavlu), precum si Premiul pentru Cel mai bun Regizor (Emanuel Parvu)).

Arhiva personala Emanuel Parvu, in cadrul Festivalului de Film de la Sarajevo (2 premii: cel mai bun actor (Serban Pavlu), precum si Premiul pentru Cel mai bun Regizor (Emanuel Parvu)).

S.S: Filmul “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” e cu impact emotional (diversitatea comportamentelor, situatiile care par fara solutie).

Ce anume trebuie sau altfel spus care sunt pasii pe care sa ii respecte un tanar regizor (ipotetic vorbind) pentru a concepe o ecranizare buna si care sa ramana in memoria spectatorului? Mai explicit: ce “se vinde” in film?

E.P: “Ce se vinde” este foarte diferit de “ce vinde”. Nu stiu si nu m-am gandit niciodata de dinainte la ce ar trebui sa fac sau sa schimb sau sa fac piruete artistice cu scopul de a “ma vinde” in memoria spectatorului sau de “a vinde” la cinema.

Pur si simplu incerc sa-mi modelez o poveste si sa gasesc mijloacele estetice care sa sustina povestea.

Ce ar trebui sa urmeze? Nu stiu. Sa se aplece atent asupra scenariului, asupra transformarii de la idee la scenariu. Si sa aiba coerenta in transformarea estetica a scenariului in film. Dar astea sunt caile mele.

S.S: Care e urmatorul proiect la care lucrati? (nu cu multe detalii, un hint, o directie) :-)

E.P: Tot o drama de familie. Doar ca acum, familia o cuprinde si pe mama – familia este completa.

S.S: Cum e o zi din viata dvs? (Daca aveti tabieturi, cum se vad lucrurile din perspective unui regizor, daca notati o idée sau o imagine/situatie…)

E.P: Nu sunt chiar atat de artist.

De obicei (mai putin in vacanta) merg la studenti, la UNATC (unde de fapt, sunt angajat).

Deci un angajat nu prea e artist, nu? Glumesc.

Nu, nu am tabieturi.

Singurul lucru strict la care tin este ca scriu noaptea. Si trebuiesa fie liniste in jur.

All the Money in the World (Pentru toti banii din lume) review

Sinopsis

Pentru a-și recupera fiul, Gail are o singură soluție la dispoziție: să-l convingă pe bunicul miliardar (Christopher Plummer) să plătească răscumpărarea. Atunci când Getty senior refuză, Gail încearcă din răsputeri să-l convingă, pe măsură ce infractorii care i-au răpit fiul devin din ce în ce mai brutali și imprevizibili. În timp ce viața fiului său este amenințată, Gail se aliază în mod surprinzător cu Fletcher Chase (Mark Wahlberg), omul de încredere al bătrânului Getty. O cursă pe viață şi pe moarte “Pentru toţi banii din lume” demonstrează că în viață contează fiecare alegere, iar atunci când lupta se dă între iubire și bani, există o singură opțiune cu adevărat valoroasă.

Răpirea adolescentului John Paul Getty al III-lea (Charlie Plummer) are un efect devastator asupra mamei sale, Gail (Michelle Williams).

Un film inspirat din fapte reale, “Pentru toţi banii din lume” îi aduce pe marile ecrane din 2 februarie pe: Michelle Williams, Christopher Plummer, Mark Wahlberg, sub îndrumarea legendarului regizor Ridley Scott.

 

 

Recenzie Diana Dobrescu 

All the Money in the World spune povestea rapirii lui John Paul Getty III (Charlie Plummer) un baiat de 16 ani si a incercarilor disperate ale mamei sale Abigail (Michelle Williams) de a-l convinge pe bunicul miliardar (interpretat de Christopher Plummer) sa plateasca rascumpararea si astfel sa isi salveze nepotul.

Atunci cand Getty Sr. refuza, Gail incearca sa se descurce singura, deoarece rapitorii devin din ce in ce mai brutali. Gail si sfatuitorul lui Getty, Fletcher Chase (Mark Wahlberg :D) devin aliati in cursa contra cronometru – care in ultima instanta reflecta puterea de durata a dragostei adevarate mai presus de puterea banilor.

Ridley Scott are o idee minunata, chiar intensa, iar rolurile sunt fresh, spontane si pline de energie.

“All the Money in the World” este un thriller care te surprinde nu numai prin performanta actorilor, ci si prin locurile deosebite si peisaje (Roma, Londra etc).

Din seria filmelor despre oameni cu bani, nici Getty nu este departe de a fi avarul perfect, care isi spala propria lenjerie sau are un telefon cu plata pentru oaspetii din casa -deci clar este departe de a plati rascumpararea nepotului. Nu este un om rau (si nici nu l-am considerat a fi rau), insa este condus de valoarea banului (mai mult) si crede (deci chiar e convins!) ca toti sunt egoisti si mercenari ca el.

Plummer intra astfel in conflict cu nora lui, Abigail Harris Getty despre care, rapitorii pleaca de la premisa ca fiind o Getty este automat si bogata. Acest lucru este departe de adevar -ea este nevoita sa negocieze cu batranul pentru bani si cu rapitorii pentru o rascumparare mai mica (ca sa aiba mai mult timp sa faca rost de ei).

Rolul lui Williams nu este usor mai ales in situatii in care trebuie sa identifice corpul neinsufletit al baiatului (care se dovedeste a fi fals) sau cand raspunde telefoanelor rapitorilor si la capatul celalat se afla fiul ei. Pentru ea, emotia devine o criza intensa si face ca actiunea sa fie tensionata- actioneaza simultan atunci cand nu mai este timp.

Stie, desigur, ce era constient si Al Pacino cand a jucat in scena din “The Godfather” cand sotia lui Michael explodeaza in masina.

“All the Money in the World” este un film de exceptie de urmarit in cinema incepand cu 2 Februarie si e distribuit in Romania de Vertical Entertainment.

Si daca nu v-am convins sa vedeti filmul, poate ar trebui sa stiti si cateva detalii tehnice: filmul are si o parte controversata (din productia a fost inlocuit Kevin Spacey de urgenta cu actorul Christopher Plummer), drama „Pentru toti banii din lume” se numara printre nominalizatii la categoriile „Cel mai bun actor in rol secundar” – Christopher Plummer, „Cea mai buna actrita” – Michelle Williams si „Cel mai bun regizor” – normal, Ridley Scott. Concluzie?

Drama demonstreaza ca in viata conteaza fiecare alegere, iar atunci cand lupta se da intre iubire si bani, exista o singura optiune cu adevarat valoroasa – GHICESTI OARE?!