ART

Star Wars: The last Jedi

0

Salutare!!

Aseara (adica joi!) am fost la avanpremiera filmului Star Wars: The last Jedi…a 8-a parte din aceasta epopee stiintifico-fantastica.

Ma, sincer, dar sincer, in afara ca m-am plictisit -pentru ca unele idei se repeta -din alte filme si poate si din asta (ca nu sunt fana, recunosc, merit sa fiu arsa pe rug, dar asa cum am mai spus, eu mi-s fana Star Trek, pentru ca are o poveste mai …altfel si un pic cu teleportarea si …oamenii si extraterestrii incearca o pace… –

mno, si cum ziceam, in afara ca m-am plictisit de moarte – toate aplicatiile mele imi sunt martore- sunt totusi 5 pasaje (maximum) in care da, e ok… in rest, replici de genul “ai vazut ca mi-am schimbat coafura?” (Printesa Leia)- “iti sta bine” (Jedi, cred!:))) plus altele, dar chiar nu m-am obosit sa le retin, filmul nu surprinde cu multe. Mi-au placut animalutele eliberate -ceva fa..fe…r..?

Da, … parca mi-a placut Poe cum isi conduce planurile, chiar daca e impulsiv si ar darama de unul singur pe Dark Force ala (uratenia aia…) ..

Snoke se vrea a fi personaj negativ, dar … chiar si atunci cand tinerelul speranta al raului e furios pe Jedi si ataca in manie… aici Snoke devine un pic parca pozitiv -ca tipa “opreste-te… crezi ca e mort?” – well, surpriza, nu numai ca Jedi nu moarte CHIAR atunci…dar nici macar …ok, nu va mai zic. Rey aduce cu Harry Potter -sau asa mi s-a parut mie. Si desi se da impresia ca ea e ultimul Jedi, totusi… eu zic ca in partea a noua (nu pot sa cred) .. va forma ea ceva -neo-rebeliune, something.

Anihilarea, abnegatia, lacomia, ura, razbunarea, sacrificiul, precum si eroismul sunt oarecum bine balansate, dar parca nu se leaga cu actiunea – parca ai impresia ca ceva lipseste (logica, firescul sau non-firescul au si ele o profunzime). Eu cel putin asa am simtit.

Keylo-Rey au un fel de legatura -exact cum se intalnea in Harry Potter -Cap-de-Mort, ceea ce m-a enervat la culme – o idee PROPRIE …nu? ADICA, exact ca in “Pocalul de Foc” (volumul 4).. se leaga mintile, bla bla, de fapt nu e asa.. pana la urma, ti se pare ca e la misto joaca asta cu nervii si sentimentele celor doi – plus ai tai, ca … marai deja dupa o ora jumate sa pleci (asa eram eu, de fapt dupa primele 40 de minute).

Cand e vorba de SF sunt foarte apriga, pentru ca trebuie nu stiu, sa surprinda, nu sa iti fuga prin fata ochilor fara sa simti ceva – am zis, da, sunt 4-5 pasaje bune de film, restul… nu.

Sa va zic ca la SF Star Wars nu a fost inclusa la top10?

Prometheus da, The planet of Apes da, chiar si Contagion a fost ok.. dar …brr. mi s-au strapezit dintii. 😀

Eu i-am dat un 6, maximum 7, pentru ca nu convinge la anumite aspecte – in afara unor replici groaznice (cred ca un copil de clasa a 4-a are mai multa inspiratie la scris scripturi si tot felul de propozitii)-, mai sunt si taraganarea actiunilor..

 

 

 

Va mai las cateva idei. Poate va prindeti de ce .. nu merge. La altele. 😀

Vertical Entertainment distribuie filme favorite la Globurile de Aur

0

Cu un total de 16 nominalizări pentru filmele din portofoliul său, distribuitorul Vertical Entertainment dă startul unui nou an cinematografic spectaculos care mizează pe povești incredibile, inspirate din viața reală, transpuse magistral pe marile ecrane de actori celebri ca Meryl Streep, Tom Hanks, James Franco, Jessica Chastain, Idris Elba şi Kevin Costner.

La cea de-a 75-a ediţie a Globurilor de Aur, care și-a anunțați ieri nominalizații, surprinde printre titlurile care s-au bucurat de cea mai mare atenție cu „The Post: Secretele Pentagonului”, „Pentru toți banii din lume”, „Jocuri Secrete” și „Un artist numit dezastru”, filme pe care Vertical Entertainment le distribuie pe marile ecrane din România la începutul anului viitor.

The Post: Secretele Pentagonului”, care are premiera în cinematografe din 16 februarie, a obținut nominalizări la șase dintre cele mai importante categorii ale festivității: „Cel mai bun actor – Tom Hanks”, „Cea mai bună actriță – Michelle Williams”, „Cel mai bun regizor – Steven Spielberg”, „Cel mai bun film”, „Cel mai bun scenariu” și „Cea mai bună coloană sonoră originală”. Regizorul Steven Spielberg, alături de actorii Meryl Streep şi Tom Hanks aduc în prim plan şi pe marele ecran subiectul mult dezbătut al unuia dintre cele mai mari scandaluri care au vizat vreodată Pentagonul.

din comunicat

din comunicat

Controversata producție în care Kevin Spacey a fost înlocuit de urgență cu actorul Christopher Plummer, drama „Pentru toți banii din lume” se numără printre nominalizații la categoriile „Cel mai bun actor în rol secundar” – Christopher Plummer, „Cea mai bună actriţă” – Michelle Williams și „Cel mai bun regizor” – Ridley Scott. Distribuit de Vertical Entertainment, filmul are premiera la cinema din 2 februarie. Drama demonstrează că în viață contează fiecare alegere, iar atunci când lupta se dă între iubire și bani, există o singură opțiune cu adevărat valoroasă.

din comunicat

din comunicat

Povestea adevarată a îndrăzneţei Molly Bloom, care timp de un deceniu s-a aflat în spatele celor mai exclusiviste şi costisitoare partide de poker, filmul „Jocuri Secrete” a primit două nominalizări la Globurile de Aur pentru „Cea mai bună actriţă” – Jessica Chastain si „Cel mai bun scenariu”. Producţia va putea fi văzută în cinematografele din ţară începând cu 5 ianuarie.

din comunicat

din comunicat

În acelaşi timp, James Franco a fost nominalizat ca „Cel mai bun actor într-o comedie sau muzical” pentru interpretarea din comedia „Un artist numit dezastru”, iar producţia Warner Bros. Pictures a fost selecționată la categoria „Cel mai bun film – muzical/ comedie”. Filmul este un memento hilar şi binevenit al metodelor diferite care îţi pot garanta statutul de legendă, atunci când nu ai limite sau nu ai idee ce faci. „Un Artist Numit Dezastru” are premiera în cinematografele din România pe 12 ianuarie.

din comunicat

din comunicat

Cel mai recent proiect al lui Christopher Nolan, filmul „Dunkirk” care a impresionat publicul din toată lumea vara aceasta, a fost nominalizat la categoriile „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” şi „Cea mai bună coloană sonoră originală ”.

din comunicat

din comunicat

Vertical Entertainment este reprezentant exclusiv al licenţei Warner Bros. Pictures, dar şi al unui portofoliu impresionant de titluri independente oferite spre distribuţie de case de producţie de renume ca Lionsgate, STX, DreamWorks Action, Wizart, StudioCanal şi altele.

sursa: comunicat de presa Vertical

hiperrealismul sau arta dincolo de natural

0

Salutare, salutare!

A venit Mosu’ la voi? Sau v-a dat seen si a plecat? Sau mai grav, seara v-ati lasat cizmele in pereche si dimineata ati gasit una?

Glumesc!

Hai sa trecem la treaba.

Ca tot n-am mai scris demult pe blog despre arta, astazi va aduc in atentia ochilor (si retinei, care face parte din ochi si din corp) HIPERREALISMUL. Ce vrea sa zica autorul sau pictorul prin acest nou curent?

Aparut de fapt inca de prin 1950 (deci nu e ceea ce pare!) acest curent vine sa copieze fidel natura – ducand totusi toate nuantele si ideile la extrem. Daca ma intrebati pe mine, sincer, eu vad ca acest hiper-realism pare o suprapunere intre doua curente – realism si avangarda, adica nu il vad decat ca pe o mixtura de curente. Nu pare nici real si nici ireal. E un fel de strutocamila care are pene.

Astazi sa ajungem la arta asta mi-am clatit ochii prin lucrarile lui István Sándorfi, un pictor de origine maghiara, care a terminat Scoala de Arte Frumoase din Paris -si a murit tot acolo.

Haideti sa vi le arat si apoi revin cu anumite speculatii personale referitoare la ceea ce se vede si ceea ce se simte – oarecum.

 

Vedem corpurile umane fidel reproduse, cu toate detaliile muschilor, cum se intind pe oase, cum se articuleaza … NU se vad expresiile fetei, adica nu se personalizeaza “caracterul” … par niste corpuri moarte -desi sunt convinsa ca erau persoane vii-… par dezintegrate, taiate, scoase dintr-un firesc si fortate sa … se piarda intr-o ceata anume.

Mai se vede o mana care vine din perete si care strabate un timp – nu stim cat timp – pentru a picta. A da viata unui chip de femeie ? Apoi trupul femeii ce este ingenunchiat.

Sau mai exista posibilitatea ca femeia sa aiba chipul ASCUNS – pare ca inca nu are un chip anume, nu transmite nicio emotie persoana in sine, ci numai expresia corpului – aruncat, intins..

Cum vad eu?

  • pe langa elementele de realism accentuate cu usoarele nuante de avangarda (nu prea se preocupa el in sine de starile sau de experienta privitorului), apar unele tente de oprire brusca. ADICA fara sa vedem vreun semn de violenta per se, exista sugestia unei oprimari, a unei spaime pe care Istvan o incremeneste intr-o pozitie nefireasca;
  • nuantele nu sunt simplu de obtinut – pare o tehnica de multe grunduri sau vopseluri pana se obtine o nuanta care imita pielea sau “ambientul”
  • Hiperrealismul ramane in esenta mult mai dificil decat altele de facut si de asimilat (De catre privitor), pentru ca solicita pictorului precizie si concentratie, dar si claritate si stiinta de a picta. DE CE? Pentru ca artistului ii trebuie si disciplina, plus alegerea culorilor si redarea cu minutiozitate a celor mai mici amanunte – cute, umbre, materiale sau dimpotriva, muschi incordati, intinsi…
  • chiar si mainile infasurate (bandajate) sunt oarecum oprite in reactie -suspendate parca de o sfoara si strict .. nici atingerea asta nu e chiar “un act in sine” …ci o sugestie ca parca s-ar atinge, dar parca nu s-au atins. Materialul infasurat e unul in non-culoare, iar torsiunea degetelor spune (uneori) si despre starea interioara a posesorului. Se zice ca 80% din informatia transmisa se face prin mimica, gestica… WELL… si aici parca e la fel. Mana din exterior ar fi solutia sau macar un ajutor, pe care, mainile (de barbat) par a le refuza. Relatia si starea sunt contradictorii, confuze, oprimate si aici, iar totul pare o lupta cu sine, dinspre sine, catre exterior
  • Instrumentul muzical aduce o curba de armonie – nu mai stim daca fereastra deschisa catre alt spatiu aduce o speranta de altundeva. Nu putem defini extazul. LA LIMITA, nu se deosebeste de chin. E oricum o senzatie de extrem.
  • In plus, nu e ceva liric, ci foarte dramatic si greu de suportat. Dar poate ca astfel intervine catharsis-ul. Pentru a ne elibera din anxietatea care ne inclesteaza zi de zi.

 

Singularity recenzie

0

Sinopsis

În 2020, Elias van Dorne (John Cusack), președintele VA Industries, cea mai mare companie de robotică din lume, prezintă cea mai puternică invenție pe care a creat-o până în acel moment, Kronos, un supercomputer care a fost realizat cu scopul de a pune capăt tuturor războaielor. Când Kronos intră online, analizează datele și ajunge imediat la concluzia că însăși omenirea e cea mai mare amenințare la pacea mondială, așa că lansează un atac global robotic pentru a scăpa omenirea de “virusul” numit “om”.

97 de ani mai târziu, un mic grup de oameni a mai supraviețuit, dar este vânat de armata de roboți. Un adolescent (Julian Schaffner) și o adolescentă (Jeannine Wacker) formează o alianță neobișnuită pentru a ajunge în lumea nouă, despre care se zvonea că oamenii trăiesc fără frica de a fi eliminați de roboți. Dar oare această lume există, cu adevărat? Și vor trăi ei suficient de mult pentru a afla dacă există?

 

Recenzie Simona Simionescu

Salutare salutare!

Astazi aveam mai multe postari, dar am zis ca nu sunt suficient de coerenta in comunicare si limbaj, asa ca m-am dus la un film, “Singularity Kronos: Solutia extrema”.

O chestie greoaie – de rezistat pe scaun fara sa nu atipesti(eu am atipit de vreo..7-8-9 ori, dar grav. credeam ca nu ma mai trezesc.

Mai precis?

Ora 20:07. incepe filmul. Deja Ceream ajutor dupa primul cadru.
20:10. Am atipit prima oara.
20:23 ceream ajutor pe mess. Sa fie patul gata.
20:40. Atipeam a 4a oara.
20:50 deja visam porno.
21:00 terminasem si filmul porno din vis
21:10. Aia inca erau alergati de frac-su luu elias ala.
21:20 au zburat cu nava
Semisalvati.
21:23 ultimul cadru: va urma si partea a doua.
Am inceput sa rad isteric. De zici ca eram la exorcizare.
21:25 am alergat spre iesire.alergat gen cu viteza.
The end

A fost un chin sa nu ma ridic. 😀 ceva imi spunea sa plec si alta jumatate “haaai… ca totusi…se putea si mai rau”… de parca exista…

Era o amestecatura ciudata.

John Cusack ca personaj negativ e slabut. Nu pare nici el convins asa ca ar fi rau, pe cand Frac-su… mda.

Fatuca aia Calia e slabuta asa… adica nu e convingatoare ca e…rolul ei.

Toata actiunea liniara, nici macar 3 D nu salva filmul.

Totul e asa “ca sa fie”…

Si da, din pacate VA CONTINUA. :)))

Un sci-fi nu e sci-fi doar ca “roboti”, ca “ani in plus” si tot asa. Sci-fi trebuie PE BUNE sa fie STIINTIFICO-fantastic.

Imi pare rau asa …ca nu am dormit. 😀 Ca era ceva util pentru mine.

DECI nu. Cel putin nu stiu, apucati-va de tricotat. chiar si statul in sine pe scaun ti se pare actiune. Nu simti nimic. Cel putin. Previzibil, nimic asa sa zici “nu am mai vazut asa ceva”.

Ideea ca oamenii trebuie curatati de pe planeta ca sa fie bine “ca sa nu fie rau”…e si la Discopery (discovery)- cu nu stiu cate mii de ani DUPA ce n-am mai fi noi (m-am uitat la el) si deci.. cand am vazut filmul aista, ca robotii ne curata ca noi suntem “virusii” eram din primul cadru (precum am zis mai sus): NUUU!! deci aveau oamenii aia dreptate!?? (citisem niste recenzii. toti erau socati ca au pierdut timpul. am crezut ca sunt rautaciosi. nope.. nu erau deloc. erau chiar blanzi!).

Kronos asta e programul care “pac-pac” -sa se intre in linie dreapta spre o alta lume.

Iar “alesul” ala de rezista 97 ani de eradicare de oameni … e asa, intre Frodo si Harry Potter. :))  Binele nu inseamna musai bine in sine. Poate sa fie si plictisitor. :))

 

Paddington 2 recenzie

0

Synopsis

Cel mai simpatic ursuleţ revine în decembrie pe marile ecrane cu o nouă aventură care va încânta întreaga familie. Paddington trăieşte fericit alături de familia Brown în Windsor Gardens, unde s-a integrat de minune dăruind fericire şi marmeladă pe oriunde ajunge. În timp ce caută cadoul perfect pentru cea de-a 100 a aniversare a mătuşii Lucy, emblematicul personaj găseşte o carte unicat în anticariatul domnului Gruber şi se angajează în tot felul de activităţi pentru a strânge bani să o cumpere. Însă, atunci când cartea este furată, pentru Paddington şi familia lui devine prioritară demascarea hoţului.

 

Recenzie Simona Simionescu

Salutare la rubrica de „cinema” de pe blog-ul acesta! :)

Astăzi o să fie despre ursulețul Paddington, povestea începută din 2014 continuă -și va mai continua- și anul acesta.

Un film tocmai bun pentru perioada de sărbători de iarnă, de privit cu familia. Aventurile lui Paddington au o paletă întreagă de stări – de la fericire și extaz (Când salută și povestește de fiecare vecin și nu numai) până la tristețea când e încarcerat (pe nedrept, 10 ani! 10???).

Cum e Paddington poate ar trebui să fie educați unii (ca să nu zic majoritatea) copii(lor) – bunătate, blândețe, maniere, să zică adevărul, să vadă binele în toți și toate lucrurile înconjurătoare, să nu își piardă speranța, să aibă încredere în ceilalți CHIAR dacă există riscul să fie dezamăgiți…

Da, poate simți furie și dezamăgire când actorul (fost VIP) fură cartea pe care o vrea Paddington pe post de cadou pentru mătușa lui plus că poliția îl vede doar pe el ca vinovat.. Poate simți cum la pușcărie chiar arată toate părțile din oameni care, la prima vedere, par niște escroci, criminali…cine știe ce. Poate simți cum e dezamăgit Paddi că la vizită nu mai vine nimeni din familie – care încerca să prindă hoțul…

Iar toate sfaturile mătușii Lucy sunt cât se poate de umane – nu de urs, nu pentru un animal venite din partea unui animal. Ci pentru oameni. Un urs e educat să fie …om. Și nu doar om, OM.

Ursulețul acesta merită să fie puțin lăudat – că la ce e în realitate, după ce se termină filmul, uneori îți vine să o iei prin pădure (dacă mai e vreuna întregă).

Nu voi povesti toaate întâmplările din acest film -unde ar mai fi hazul?- însă țin să vă precizez următoarele:

-am fost plăcut surprinsă că a. mi-a plăcut și b. chiar a meritat să mă duc. pe lângă c. e foarte faină urmărire hoțului pe …câine. 😀 e chiar amuzantă.

-Hugh Grant sau Phoenix Buchanan e chiar ok-uț, până și în filmele de genul acesta. El în principiu, în ultimii ani și-a ales diverse roluri (personaje cu bani, dar negative într-un fel sau altul!) care îl prind 60-70%. Adică e ok-uț ăla. Nu e strălucit de rău, dar nici … Phoenix Buchanan e un fel de personaj rău pentru că așa e tradiția … din familie. =))

-Knuckles McGinty (bucătarul din pușcărie) e un intrus interesant. În sensul că e autoritar, fioros, niciun condamnat de acolo NU vrea să aibă de-a face cu el, iar Paddi face exact ceea ce nimeni nu reușește: să îl facă bun pe K, să schimbe meniul (era un fel de fiertură, de nici …) și.. să-i fie prieten. :)

Dacă e să o luăm în mare, Paddington 2 ESTE un film despre cum să fii bun, să vezi și să faci bine, să aduci lumina în jurul tău și tot așa.

Paddington 2 va fi în cinematografele din țară începând cu 1 decembrie. Filmul este distribuit de Vertical Entertainment, dublat sau subtitrat.

Paul King semnează regia și părții a doua din seria (care va urma) Paddington, cel care a realizat și „Bunny and the Bull” sau traducerea neaoșă „O călătorie de pomină” în 2009.

Favoritul tuturor, ursul Paddington revine la cinema

0

Copiii l-au cunoscut pe Paddington mai întâi în cartea lui Michael Bond din 1958 – „Un urs pe nume Paddington”. Ultima carte scrisă de Bond, care a trecut în neființă anul acesta la vârsta de 91 de ani, a fost lansată în ianuarie 2017. De-a lungul anilor, Bond a scris mai bine de douăzeci de cărți care s-au vândut per total în peste 35 milioane de copii în întreaga lume și care au fost traduse în 40 de limbi.

Personalitatea micului urs din Peru, ale cărui maniere impecabile și bune intenții conduc frecvent către momente extrem de comice, a cucerit publicul de toate vârstele, iar aventurile lui sunt recunoscute acum drept povești clasice pentru copii.

Paddington a ajuns pentru prima dată pe marile ecrane în 2014, iar personalitatea lui călduroasă și amabilitatea fermecătoare l-au transformat în mascotă naţională, recunoscută peste tot în lume.

În aceeași măsură, filmul a fost extrem de apreciat de criticii de specialitate care i-a oferit distincția de „Cea Mai Bună Comedie” la Empire Awards 2015.

Cu încasări de peste 250 de milioane de dolari la nivel mondial, aventura iubitorului de sandwich-uri de marmeladă a devenit de fapt cel mai profitabil film de familie independent non-american din toate timpurile – un record absolut care a surprins până și echipa de producție și a determinat-o să se gândească la o continuare.

Filmul continuă povestea lui Paddington, care ajunge la Londra în căutarea unui cămin și a unei familii.

Adoptat de familia Brown din Windsor Gardens, ursul devine unul dintre cei mai îndrăgiţi locuitori din cartier. În timp ce caută cadoul perfect pentru aniversarea de o sută de ani a mătușii Lucy, Paddington vede o carte tridimensională unică în magazinul de antichități al domnului Gruber și, pentru plata căreia se angajează în tot felul de munci ciudate -frizer, ștergător de geamuri.. Cu toate acestea, cartea a intrat și în atenția unei celebrități locale, actorul Phoenix Buchanan (interpretat de Hugh Grant), care are scopuri ascunse și nu vrea să o împartă cu altcineva.

Actorii Hugh Grant și Brendan Gleeson se alătură distribuției primei parţi, alcătuită din Hugh Bonneville, Sally Hawkins, Julie Walters, Jim Broadbent, Peter Capaldi, Madeleine Harris și Samuel Joslin, Ben Whishaw ca voce a lui Paddington și Imelda Staunton ca voce a mătușii Lucy.

O producţie StudioCanal, filmul „Paddington 2” are lansarea pe marile ecrane din ţară începând cu 1 decembrie și este distribuit în România de Vertical Entertainment, atât în varianta subtitrată, cât și dublată.

 sursa: Comunicat de presă Vertical Entertainment

Dr. Koray Özduman: It takes a team to solve neurosurgery problems. The patient and the surgeon are the most important parts of this team

0

Prof. dr. Koray Özduman is a turkish neurosurgeon with whom I’ve had the pleasure to change a few words about neurosurgery in Turkey and … about the steps that had to be been taken in this field.

He graduated from the Faculty of Medicine of Istanbul University in 1998 and received the degree of Neurosurgery specialty in Marmara University Faculty of Medicine Neurosurgery department in 2005.

He worked at Yale University between 2002 and 2003 as a ‘clinical fellow’ and between 2005 and 2007 as a ‘research fellow’.

Since 2008 prof. dr. Koray Özduman can be found in Acıbadem Kozyatağı Hospital Neurosurgery Department, Istanbul.

 

 

Simona Simionescu Interview

Simona Simionescu (S.S): One of my question is “When does education begin in neurosurgery?” What is your point of view about this?

Prof. dr. Koray Özduman (K.Ö.): Neurosurgery is a very demanding profession. To perform surgery in the brain tissue which is highly specialized and where every bit of tissue performs a different and important function, you have to know the functions and the anatomy extremely well.

This requires constant training for years, just as an athlete performs. But this is only one aspect. Because such training can only teach you how to perform safe surgeries.

But to treat diseases of the brain, you also have to know the diseases very well. Most of these, such as tumors or vessel problems in the brain are not well known, even today. Therefore the neurosurgeon also has to have an unstoppable curiosity and a drive for exploration.

personal stuff

personal stuff

S.S: How is a day in the life of a neurosurgeon?

K.Ö: It starts early, very early. In the very quiet hours of the day you think about your patients and plan once again. Usually around 8:00AM we are in the operating room. Most neurosurgeons spend most of the day in the operating room. This is where we feel most comfortable. This is where everything is arranged to help you perform your surgery.

Neurosurgery is really neurosurgery, to achieve your goal without hurting your patient is very very difficult and requires that you are mentally prepared. This in addition to all the technical equipment, which needs to be in perfect condition. You have to think about many many different parameters and make sure that everything will go fine. When the surgery ends with success then you are the happiest person on the planet.

SS: Over the years of surgical practice, you have had extreme cases – from those minor to extremely serious ones. What were the memorable cases that remained in your long-term memory and, perhaps, slipped into your soul?

K.Ö: I am a tumor surgeon. And treating tumors takes a long time. You become like family with your patients. Just like in your own family you have good times and bad times together with them.

Any success makes you happy.

The greatest joy is to see them call you to ask how you  are after they have returned to their daily lives for years.

personal stuff

personal stuff

S.S: Can new guides be updated or proposed in a sub-sector of neurosurgery (in the area of diagnosis and care management)? I’m talking about brain trauma and abscess/infections.

K.Ö: Neurosurgery had advanced enormously in the last 100 years. This has been a constant improvement. Every 10 years new technology and new techniques are introduced that make the profession even better. However, we are not there yet. Our capabilities for treating surgical problems has improved enormously. The latest of these advances was in the field of tumors. Molecular biology was so influential in the last 10-15 years that today we have to forget everything we knew about tumors and re-write everything again. This has brought us great power in understanding brain tumors. With this help of molecular biol0gy we can diagnose, treat and follow brain tumors with such accuracy and efficiently that could not even be imagined 20 years ago.

Such examples are many, today we are advancing significantly in many areas of brain diseases. However there is one fundamental thing that is missing still.

We still cannot repair damaged brain or spinal cord tissue. Repair is normally done automatically in most of the tissues.

For example when you cut your skin, it will heal within a matter of days. And when you don’t have problems such as infection, it will heal perfectly. After the healing you will not be able to tell if the tissue was wounded or not. But this is not the case in the brain or in the spinal cord. To make you the person you are two billion neurons need to talk to each other and make an innumerable contacts with each other. When a portion of this network is damaged, due to trauma, tumor, infection or any other insult, it is extremely difficult to restore the original function.

S.S: How is neurosurgery in Turkey? What are the advantages and shortcomings observed over time in this area, compared to the European neurosurgery centers?

K.Ö: Turkey is very advanced in Neurosurgery. We can compete with any country in the quality, precision, efficiency and safety of our surgeries.

Any surgery or any technique that is present on the world is available to us. Surgeons in our part of the world, in Turkey, in Romania are very good. This is because we train well and we operate very much.

In addition we have access to technology in Turkey. We have gadgets like microscopes, ultrasound, navigation, fluorescent imaging and MR inside the operating room. We have endoscopes and stereotaxy that help us make smaller and more precise surgeries.

We even have Gamma Knife in the surgeons hands to make surgeries without making any incisions.  Our neurology colleagues come to the operating room to monitor functions of the patients to protect them. All of these technologies and the good training allow us to make precise, effective and safe surgery.

SS: How do you think you can remove these disadvantages?

K.Ö: The only drawback I am seeing is that today we cannot invent new technologies. This requires total devotion of the country to invest manpower and money into research and development.

S.S: What message do you have for every patients requiring surgery in the spine or head?

K.Ö: Neurosurgery is not what it was 25 years ago, it is not what it was 5 years ago. Everthing is improving very rapidly. I would tell the patients not to be afraid and to be in close contact with their surgeons.

personal stuff

personal stuff

S.S: What is your message for young students who would be tempted by neurosurgery (and this field)?

K.Ö: Neurosurgery it’s the most advanced and the most sophisticated field in medicine. Any student needs to be both clever and very very very hard working. But these are not enough.

The student must also be curious and skeptical.

He or she must always question the dogma!

S.S: What are the pros and cons of such a demanding job -neurosurgery? 

K.Ö: There is nothing like neurosurgery. It is the most satisfactory field in medicine. Every single one of the successful neurosurgeons I have known have loved their jobs and have taken great satisfaction in their work.  

Neurosurgery it’s a constant challenge, constant strive for the better and this makes you fell alive, feel useful.

murder on the orient express review

0

Sinopsis:

Începe ca o călătorie interesantă cu trenul prin Europa, dar se transformă rapid într-una din cele mai misterioase, pline de suspans și palpitante povești spuse vreodată. Din romanul celui mai bine vândut autor Agatha Christie, “Crima din Orient Express” prezintă povestea celor treisprezece străini aflați într-un tren, unde toată lumea e suspectată, atunci când unul dintre ei intră în cursa contra cronometru pentru a rezolva puzzle-ul, înainte ca ucigașul să lovească din nou.

 

 

Recenzie Simionescu Simona

Salutare!

Daca sunteti fanii detectivului pensionat Hercule Poirot si a aventurilor sale descrise si scrise de Agatha Christie,  well..acesta e un film de must have pe retina.

Crima din Orient Express este plina de surprize pentru Hercule Poirot, cel care masoara si distanta la care doua oua fierte ii sunt servite – adica e atent la orice detaliu.

Dupa ce salveaza imamul, rabinul si evreul de la o pedeapsa pe care nu o merita(u) niciunul, Poirot este rugat de Bouc (un tanar, fiul milionarului celui care are Orient Express) sa vina pe acest luxos tren, ca sa vorbeasca si nu numai.

Doar ca, toti cei 13 oameni care platesc sa calatoreasca prin 10 capitale sunt cumva legati intre ei – intr-un mod sau altul.

Deductia, logica si chiar flerul parca nu ii sunt indeajuns detectivului in acest caz plin de “intortocheli” mentale si sentimentale.

Fiecare dintre cei 13 oameni se incadreaza ca fiind suspecti – de la initiala cu “H” si pana la barbiturice… si totusi, parca anumite aspecte nu se leaga..

Hercule se indoieste la un moment dat -desi chiar el zice ca “sunt probabil cel mai bun detectiv din lume” de judecata sa, cerand parca iertare fostei iubiri, Katherine.

Cate putin despre fiecare personaj?

Ratchett este un novice (cum se autointituleaza, desi nu e tocmai cinstit in caracterizare) in colectia de arta si vinderea lor mai departe -ci mai degraba un escroc, care cere ajutorul lui Poirot sa il apere de dusmanii pe care si i-a facut de-a lungul anului si o luna de pacaleli.

D-na Hubbard e doamna cocheta, care pare ca flirteaza si poate cuceri cu usurinta barbatii.. Complicat, va las personajul de analizat si singuri.

Pilar Estravados pare ca e foarte credincioasa, foarte pioasa, ca e …pudica si eventual plina de calitati. Din nou, re-ganditi si voi. Faptul ca vezi vicii peste e o problema – care atrage catre sine intrebari sau retorici.

Cu toate acestea, reconsiderand filmul putin (gandind la rece) orice personaj (sau character) este “prea prea” sau “foarte foarte” – de la chip, pios, sigur pe sine la violent, slugarnic sau arogant.

In toate invalmaseala de informatii si conexiuni intre si dintre personaje – sa nu zic aflux de sentimente, un mix de tensiune si evitari/ezitari, Poirot se gaseste in situatia in care parca tot ce stie sau poate gandi este putin dat peste cap.

Distributia filmului este magnifica – de la Johnny Depp (cunoscut ca Ratchett), Michelle Pfeiffer (dna. Hubbard) sau Penelope Cruz (Pilar Estravados) si pana la Willem Dafoe (Gerhard Hardman), Judi Dench (sau printesa Dragomiroff) sau Kenneth Branagh (Poirot).

 

Crima din Orient Express ramane un film fara momente plictisitoare – nici cand trenul se opreste din cauza unei avalanse care …pica peste sina – actiunea continua spre vestul europei in toiul ierni si, desi totul pare inghetat pe afara, parca totul clocoteste sub o oala de defecte, minciuni, masti sau trairi contradictorii – pe care Poirot si Bouc le resimt si trebuie sa treaca printre ele ca sa ajunga la un adevar crud, evident si nemilos.

Crima din Orient Express este un film regizat de Kenneth Branagh, cel care a regizat si Thor (2011) sau Jack Ryan (2014).

De ce Hercule Poirot pastreaza luciditatea sau logica la cote inalte? Care e diferenta intre el si Holmes?

Well, my dear Watson (cum imi place sa zic eu, cand am acea blandete aparte, in clipele de liniste/multumire) pentru ca Hercule e atent la ceea ce face omul cu obiectele – pe unde/cum sunt lasate, cum le foloseste, de ce le utilizeaza sau …mai precis CE nu spune de fapt si ce se intelege din ton sau privire. Holmes…well are si el tactica lui, insa e pe alta latura, mai pe practic. Ca sa fac o comparatie, din punctul meu de vedere Hercule pare a fi Jung, iar Holmes pare un Freud – ma refer la metoda folosita (unul pe psihic, iar celalalt pe fapta per se/mobilul a fiecarui personaj.

Intr-o concluzie simpla: nu te lua dupa aparente, pentru ca dincolo de masti -muuulte masti- si vorbe se ascunde o rana sufleteasca …si, ca sa evit cacofonia, odata netratata, aceasta da intr-un fel de puroi -cum imi place mie sa ii spun amestecului RAZBUNARII si Furiei – ce nu poate fi vindecat cu una, cu doua.

Probabil va intrebati daca merita acest film o parte din timpul vostru (dureaza 114 minute)?

Depinde … Mie mi-a placut – si nu pentru ca imi plac scrierile Agathei (ca am citit nspe nuvelase cu Poirot)-, ci pentru ca Branagh e foarte atent la detalii – pe care le reda cu destula eleganta si rafinament in aceasta ecranizare.

 

Virgil Iantu a imbatranit 20 de ani pentru rolul din Ghinionistul

0

Celebrul prezentator tv, Virgil Ianţu, s-a transformat total la indicaţiile regizorului Iura Luncaşu şi a renunțat aproape complet la podoaba capilară- acceptând şi un machiaj generos-, care l-a îmbătrânit cu cel puţin 20 de ani, totul numai pentru rolul său din comedia ,,Ghinionistul”, conform unui comunicat de presă.

din comunicatul de presa

din comunicatul de presa

În interpretarea unui tată dedicat, dispus să-i ofere fiicei sale tot sprijinul material necesar, personajul interpretat de Virgil Ianțu (domnul Dinu), va descoperi pe propria-i piele că cele mai importante lucruri pentru un copil rămân atenţia şi iubirea necondiţionată. În plus, relaţia conflictuală pe care Dinu o are cu fiica sa (interpretată de Sânziana Tarţa) îl va determina să reconsidere felul său de a fi.

din comunicatul de presa

din comunicatul de presa

„Ghinionistul” este o comedie despre haz de necaz și care beneficiază de cea mai impresionantă distribuţie – îi  aduce împreună pe Vlad Logigan, Sânziana Tarţa, Gheorghe Visu şi Radu Gabriel în rolurile principale, precum și pe Dorian Popa, Levent Sali, Diana Dumitrescu, Ruby, Augustin Viziru, Virgil Ianţu şi Codin Maticiuc, se mai indică în același comunicat de presă.

Scenariul filmului „Ghinionistul” este semnat de Salex Iatma, Iura Luncaşu şi Radu Gabriel, producători ai comediei fiind Iura Luncaşu şi Andrei Băltăreţu-Iancu.

Filmările pentru comedia ,,Ghinionistul” au avut loc în luna octombrie a anului trecut, în oraşul Reşita, precum şi în împrejurimi.

Povestea comediei „Ghinionistul” este despre un tip prea prins în grijile zilnice şi prea convins că este urmărit de ghinion, încât uită că unele lucruri depind doar de el pentru a-şi îndeplini visele. Ce-i drept, are multe „pieze rele” în jur.

Un film ce e distribuit de Vertical Entertainment și care va avea premiera pe marile ecrane din 8 decembrie a.c.

Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor recenzie

0
Sinopsis:
Filmul spune povestea lui Doru, un tăietor de lemne rămas văduv de o săptămână. Doru știe că va trebui să o ducă înapoi la orfelinat pe Meda, fetița pe care au avut-o timp de opt ani în asistență maternală. Ca să o păstreze pe Meda acasă și să poată depune el dosarul pentru asistență maternală, Doru trebuie să facă rost de bani.
 
Însă într-o localitate izolată, unde doar mersul la tăiat de lemne și vânzarea vacilor pot aduce bani legal, Doru este forțat să accepte, după ce a încercat tot ce este omenește posibil, să participe la o acțiune de braconaj.

În decurs de 6 zile, Doru se transformă dintr-un om serios, care respectă anumite principii, refuzând să participe la comiterea unor fapte ilegale, într-un om torturat de imposibilitatea de a o păstra pe Meda.

 

Recenzie Simionescu Simona 

Drama psihologica “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” reda imaginea omului pus la zid din toate partile si care, in cele din urma cedeaza … Insa nu cum ne-am fi asteptat (crima, viol sau cine stie ce furtusag).

Doru (aka Serban Pavlu, magistral in rol) isi tine lacrimile atunci cand i se diagnosticul final al mortii sotiei – “si pana la urma…de ce a murit??”, la care doctorita ii spune cu parere de rau “as zice ca mai degraba anevrismul. i-a plesnit o vena in cap“.

Tot el urmareste un iepure si il prinde in capcana, pentru a avea de-ale gurii pentru o saptamana – pentru el si Meda, tanara de 14 ani care e la el in casa – de 8 ani in asistenta maternala si care, era trecuta pe numele sotiei, si de aceea lucrurile se complica dupa decesul ei.

La scoala din sat invata toate clasele intr-o camera – in timp ce clasa intai da test dupa “dictare”, in clasa a opta copiii sunt ascultati la istorie, iar cei de a 4a fac Muntii Dobrogei.

Politia satului nu e chiar o autoritate si pentru cetatean – fiind dupa “primar”, cand dupa Pandele (interpretat de Florin Zamfirescu), cand dupa cine are “gura mai mare”.

Doru traieste toate dramele in el, e un introvertit, iar cand reuseste sa zica “dar anul trecut ati acceptat caprele lui X care …nu aveau 4 ani…” … a provocat revolta si furia celui care dadea bani pe ele – de care Doru avea atata nevoie, ca sa isi pastreze fata langa el.

Radiografia obiectiva si dura a vietii interne, a “cum merg lucrurile” atunci cand nu ai nicio parghie si cand parca toate merg impotriva ta – socrul nu vrea sa il ajute, vecinul l-ar folosi ilegal la prins ursi, Pandele nu-i semneaza niste atestate, tatal unui baiat cu care iesise Meda are un dinte impotriva lui asa, din principiu, ca se poate, alcoolistul care isi bate copilul zice din sant ca ar matura cu el …

Moralitatea? Umanitatea?

Meda (aka Ana Radu) este o fata aflata la varsta curiozitatilor, insa ar avea nevoie si de cineva cu care sa vorbeasca.. o persoana care sa o indrume spre o directie, insa nici nu are pe cine sa intrebe -Doru nu pare prea deschis intrebarilor si nici nu se poate descurca onorant, mai ales ca o cauta prin sat dupa ce bea cateva toiuri de tuica-, dar nici pana la urma nu ar intreba nici ea. Se da o lupta in ea, insa ea e intre a se rupe de copilarie si a deveni adult.

Dascalul scolii simte imediat dramele fiecarui copil, si chiar atunci cand tatal alcoolic si-a agresat copilul, el a intervenit si a zis ca va fi dat spre adoptie -prima oara copilul a venit cu un ochi vanat, insa .. a doua oara, cand nu a fost ascultat profesorul inteles ca e o problema si copilul ar avea rani grave, i s-a imputat lui incompententa politiei care, desi vazusera primele vanatai, acum…se scoate basma curata.

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” merita privit pentru ca este o oglinda reala a ceea ce se intampla atunci cand ai nesansa de a avea “parghii”, cand totul pare inchis intr-un cerc – Doru se zbate in saracie, insa ar fi fost una cinstita. Pana la urma accepta sa participe la un braconaj de ursi – dupa ce vede ca pe rand toate portile i se inchid in fata.

Dosarul pentru asistenta maternala nu se obtine de pe o zi pe alta, insa Doru trebuie sa respecte anumite reguli si sa aiba niste semnaturi. Pe care nu le obtine pana la decizia cu braconajul, insa … deznodamantul ramane deschis oricaror interpretari – poarte sarind in ilegal o pastreaza pe Meda, poate e prins si intra la puscarie…

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” o sa va dea de gandit.

AH! E o diferenta intre adoptie si asistenta maternala. Si asta ramane un subiect la care sa va ganditi cei care credeti ca puteti face un bine si aveti CUM si suflet pentru a da sansa unui sufletel sa fie fericit.

Premii?

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” a fost prezentat in premiera mondiala la Festivalul de Film de la Sarajevo 2017 (a luat Premiul pentru Regie si Premiul pentru Cel mai bun actor, Serban Pavlu).

 

https://www.youtube.com/watch?v=bOk4mWFDQRY

 

 

Go to Top