Archive for the ‘ opera ’ Category

concursuri

Buna!

M- am gandit ca un concurs  sau doua nu strica niciodata!

Urmariti blog- ul ZILNIC si fiti atenti la cuvintele cheie!

Va fi o intrebare din postari, iar raspunsul – zilnic-  il astept pe facebook.

Premiul va fi o carte cu imagini cu Humphrey Bogart!

Oricum, intrebarile sunt din ARTA! Nu pun din politica si altele, ca ar fi ” macel”! :-)

Iar cel de- al doilea concurs e despre PICTORI, iar premiul, desigur, un album cu Chagal.

Asa ca fiti atenti la blog si facebook!

Ps: daca va fi egalitate, al treilea album va fi … Muzical – Bach- !

Pentru ca Bazar e aici! Si desigur… aRTa! 😉

 

Concursul se desfasoara intre 15 Ianuarie 2015- 15 Februarie 2015!

 

culturale

Azi o sa va pun link-uri sa mergeti pe unde va bate inima sau mintea, acum depinde cum “ganditi”.

 

OPERA

pentru Bucuresti:

http://www.operanb.ro/spectacole

 

pentru Cluj- Napoca:

http://www.operacluj.ro/program.html

 

pentru Timisoara:

http://ro.tntimisoara.com/category/stagiunea_2014-2015/

 

pentru Iasi:

http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/magia-serii-in-sunet-si-lumina-deschiderea-stagiunii-2014-2015/110499/

 

TEATRU

IASI:

http://www.teatrulnationaliasi.ro/stagiunea/trupa-teatrului-national-vasile-alecsandri-iasi-va-ureaza-vacanta-placuta–72.html

 

NOTTARA, BUCURESTI:

http://www.agerpres.ro/ots/2014/09/05/teatrul-nottara-deschide-stagiunea-2014-2015-15-40-15

 

DIVERSE

 

POATE SE …REPETA!

 

http://www.cotidiantr.ro/stagiunea-de-concerte-2014-2015–continua-pe-scena-filarmonicii-de-stat-%C2%AB-transilvania-%C2%BB-75878.php#.VLeSoCusUuc

 

ATENEUL ROMAN:

http://www.fge.org.ro/ro/ateneul-roman.html

 

PIATRA-NEAMT:

http://www.muzeu-neamt.ro/

 

http://www.neamt-turism.ro/muzee.htm

 

VERNISAJE

CLUJ :

http://artactmagazine.ro/vernisaje.html

 

http://www.ziare.com/cluj-napoca/vernisaj/

 

BUCURESTI

http://www.onlinegallery.ro/stire/invitatie-de-presa-vernisaj-expozitie-de-pictura

 

SI CEVA EXTRA RECOMANDAT DE MINE:

Muzeul Naţional de Artă al României vă aşteaptă începând de azi cu o nouă expoziţie temporară. Până pe 19 aprilie 2015, aveţi ocazia să aflaţi din 157 de lucrări din patrimoniul muzeului, care erau obiceiurile comportamentale în secolul al XVIII-lea.

Modele de comportament în secolul al XVIII-lea cuprinde lucrări din perioada iluminismului, expuse pentru prima dată la Bucureşti. Sunt prezente picturi, gravuri, stampe, într-un amestec interdisciplinar, educaţional şi cu o mare valoare artistică. Dincolo de valenţele frumosului, expoziţia readuce în prim plan o perioadă bogată a culturii şi istoriei europene. Două din cele trei secţiuni ale expoziţiei abordează copilăria şi adolescenţa, în timp ce a treia secţiune prezintă modelele literare ale vremii, cele care au creionat conduita şi manierele epocii.

Expoziţia poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00 şi 18:00. Preţul unui bilet de intrare este de 10 ron.

 

 

IASI:

http://www.vernisaje.com/

 

TIMISOARA:

http://www.ziare.com/timisoara/vernisaj/

 

http://muzeuldeartatm.ro/Evenimente.html

 

CAM ACESTEA SUNT  EVENIMENTELE .

NU UITATI:

” Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.” – Mihai Eminescu, citat despre cultura

Hermann (al lui) Hesse

astăzi am o stare de lup… de lup singuratic. o fi de la ploaie și atmosfera închisă. dacă nu vă prindeți, o să vă zic, din amintirile mele de liceu, despre Hermann Hesse și lupul lui de stepă, în care își povestește, ascuns fiind ca un alt HH (în carte e numele lui – Harry Haller-, dar pentru mine, oamenii sunt niște inițiale și atât… doar când îi privesc în ochi știu despre ce e vorba), despre cum îmi place mie să zic, multe și nimicuri (percepții, alcool, filosofie, trăiri… )… dar cine este Hesse, de l-am luat acum la microscop? Este faimos pentru romanele sale Der Steppenwolf (Lupul de stepă), Das Glasperlenspiel (Jocul cu mărgele de sticlă) și Siddhartha? Este cel  laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946? Este cel care are versurile pline de melancolie din Gedichte (Poeme) (1922) și Trost der Nacht(1929)? Este toate trei și în urma lui au rămas multe semne de întrebare…   so… Haller (nha, că mi-a scăpat)… trece prin multe cu Hermine și fără ea- mai ales fără ea, unde ar fi cheia, dar nha… cine stă la amănunte?- …   o să vă zic următoarele: – cartea a fost scrisă din 1906-1907, dar a fost publicată prin 1927- 1928 – autorul a renunțat la calitatea de german spre a fi elvețian… dat fiind că era Hitler balaurul Europei… :) – a fost influențat de Platon, Spinoza, Schopenhauer și marele Nietzsche (pe care îl ador de multișor… pe când îmi dădeam seama cum e cu muulte..) – trebuie să aveți ceva înainte citit.. măcar unul dacă nu pe toți din cei pe care îi vede model pentru sine, pentru că altfel, veți citi pe verticală și pe lateral… – în 1974 apare și filmul – pe care l-au cam … ratat la multe aspecte, dar nha… poate nu prea s-a înțeles nimic…și s-a luat totul ca atare… (steppenwolf). apropo de eșec, ei nu au înțeles mai nimic… de ce? Singurătatea spirituală a artistului și izolarea de lumea modernă sunt teme frecvente în operele lui Hesse. ceea ce i se întâmplă cu Hermine e ca un fel de capcană – a ceea ce nu este, ce nu există din/ dinspre sine… -… o să vă pun filmul la final, nu acum… – autorul însuși a zis că nu a fost înțeles, așa cum nici eu nu cred că mulți care citesc ceva înțeleg ceva… 😀 ca să vă exemplific: 1. Dar vezi tu, în eternitate, timpul nu există; eternitatea nu este decât o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă. 2. un pic de la incipit: … Lupul de stepă era un bărbat de aproape cincizeci de ani … câteva întâlniri pe scară și pe coridor, căci omul acesta nu era câtuși de puțin sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fusese dat să văd până atunci, era într-adevăr un lup de stepă, așa cum își spunea el uneori, o ființă străină, sălbatică și, pe deasupra,sfioasă, chiar foarte sfioasă, venită dintr-o lume diferită de aceea în care trăiam eu.

 

ce se întâmplă de fapt în steppenwolf?

în mâini îi cade un “Tratat despre Lupul de Stepă“, conceput “numai pentru nebuni”, care îl răvășește, căci eroul cărții se regăsește total în lectura sa recentă. Îi vedem cadru cu cadru soarta fără ezitare: cartea-în-carte vorbește despre dualitatea și lupta dintre cele două părti: umanul superior (uneori nu se poate ajunge chiar așa ușor) și animalicul (care ne limitează zborul ființei), oferind atât o imagine  a romantismului ce încă traversa perioada în care a fost scrisă cartea, cât și o reflexie impersonală – și- totuși subiectivă a propriei vieți.

de aici… totul intră într-o moară plină de avânt și adieri de vânt, de cuvinte pe care mulți le iau ca atare… însă nu eforturile de eliberare se văd, ci zbuciumul lui HH… deși nu știi de care HH mai e vorba…

femeia aici ia un semn al desfrâului, dar și al unei stări pe care HH nu a cunoscut-o: să nu se întrebe…? să nu se mire…? să nu respire…? să nu trăiască…?

femeia este, în vederea lui Hermann Hesse, un rău necesar pentru a te ridica din starea de animal (cu gheare poate, cu colți, cu blană și sânge), la cea de om (cu idei, cu percepții, cu o gândire a ta, strălucitoare… ).

cam așa am trăit-o eu și poate nu mă credeți…

deci oi fi și eu un lupișor mic pe undeva…

 

 

 

o parte din film este acesta- a se analiza mai mult contextul totuși, nu eșecul comercial si sa stiti putina germana :) -:

o poezie…

 

 

 

Mon rêve familier
Paul Verlaine

Je fais souvent ce rêve étrange et pénétrant
D’une femme inconnue, et que j’aime, et qui m’aime,
Et qui n’est, chaque fois, ni tout à fait la même
Ni tout à fait une autre, et m’aime et me comprend.

Car elle me comprend, et mon cœur, transparent
Pour elle seule, hélas ! cesse d’être un problème
Pour elle seule, et les moiteurs de mon front blême,
Elle seule les sait rafraîchir, en pleurant.

Est-elle brune, blonde ou rousse ? – Je l’ignore.
Son nom ? Je me souviens qu’il est doux et sonore
Comme ceux des aimés que la Vie exila.

Son regard est pareil au regard des statues,
Et, pour sa voix, lointaine, et calme, et grave, elle a
L’inflexion des voix chères qui se sont tues.

o poezie de seara buna!

normal, puteam sa inchei altfel, o zi personala nasoala, dar pe care, o fac eu personala buna spre sfarsit?!

asa ca eu vi-l propun pe Lucien Blaga (nu ii zic Lucian, fac repetitii pt Fr), si poezia ‘ tamaie si fulgi’:

” Tămâie şi fulgi

Lucian Blaga

Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereţi.
Şi trupul moale ca de în curat
şi părul ţi l-ai uns peste-o cadelniţă-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroşi la fel c-un patrafir.

Prin sat trec sanii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.

Fulgi moi şi graşi îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
şi fulgi de-aramă azvârliţi din cer
par clopoţeii atârnaţi
de gâtul paşilor de cai pe drum.

Ciobanii întârziaţi pe uliţi simt
ca cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie şi de in
curat.

Curat.

(1921)”

cred ca v-am zapacit cu Minulescu si cu Blaga, dar sunt printre singurii care imi imoaie creierii incinsi din cursul zilei. ma rog, a unei zile naspa.

Cei cu cate un Sf Nicolae prin casa sa il pretuiasca cat mai pot si cum pot! nu de alta, dar sunt pretiosi si deosebiti! (bine, si Mihai, Andrei si restul, dar parca e altfel un Nicolai prin casa!)

o poezie pe zi

‘ Seara de toamna

Autor
: Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamna!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arata-n deal, cu fata purpurie,
A noptilor fermecatoare Doamna.
Pe campul vested tainic ea-mprastie
Stralucitoarea-i negura albastra,
O, Doamne sfant!
Ce pana mult maiastra
Atata farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul..
In umbra lui ma simt prins de tristete:
Exista oare-atata frumusete
In fire, — asa cum o simti tu, poetul?
Ori suntem prada — o! gandire-amara!
De-a simturilor noastre amagire
Ce-arunca-un val frumos peste-o nestire,
Si totusi, Doamne, ce frumoasa seara!’
e pentru o toamna racoroasa! :)

d-ale noastre

o poezie pe zi

Romanţa tinereţii

 

de ION MINULESCU

Necunoscuta care se vindea

N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,

Dar fiindcă ea aflase cine sunt

– Poetul poreclit “Fluieră-vânt” –

Şi fiindcă mă ruga stăruitor

Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,

Sinceritatea ei m-a-nduioşat

Şi-n cadrul preţului fixat

– Un preţ absurd,

Ridicul

Şi meschin,

Cu care-aş fi băut un kilogram de vin –

M-am îmbătat de gura ei

Şi-am adormit

Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…

Necunoscuta se vindea

Nu numai mie, dar şi altora!…

Şi-azi un ciocoi,

Iar mâine un calic

O cumpărau la fel – mai pe nimic –

Căci ea – flămândă veşnic – se grăbea

Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun

Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun

– Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,

Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu…

Şi-atunci –

De teamă să n-o bat,

Sau s-o ucid Şi s-o ascund sub pat –

Deşi-o iubeam, am renunţat la ea

Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!…

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,

Necunoscuta care se vindea,

S-a dat la fund

Şi-a dispărut…

Şi nimeni n-a mai întrebat de ea

De când intrase, parcă, în pământ,

Cu numele-i mereu necunoscut…

Şi totuşi, Eu

Am întâlnit-o iar,

Dar nu ca altădată, pe trotuar,

La cafenea,

Sau în tramvai…

Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,

Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,

În care sta de veghe cuminte,

Şi-aştepta O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!…

Dar ce păcat

Că regăsirea ei m-a-ndurerat…

Şi-n loc s-o mai sărut

– Cum aş fi vrut –

Am început să plâng cu-adevărat!…

Necunoscuta care se vindea

De data asta, nu mai era Ea

– Era doar vechea ei forografie,

Pe care mi-o dăduse numai mie!…

Şi-acum,

Cred c-aţi ghicit cine era

Necunoscuta care se vindea…

Era chiar tinereţea mea!…

despre Opera si altele acareturi

Da, prima oara cand m-am decis sa merg la Opera era in incipit de februarie.

‘Buun! SI? ce e asa interesant?’.

este totul interesant. de la indoiala ca ‘stiu oare sa ma comport cand va trebui sa aud sunete de dezgroapa si mortii? adica, nu ma v-a plesni rasul inainte sa mai continue?’ sau ‘daca iau cizmele astea, de-ale bunicii mele timpuri, o sa mai fiu primita sa ma uit?’ la ‘ si ce poa’ sa se intample?’.

dupa 30 de intrebari toata seara, de dinainte normal, am ajuns sa astept cu nerabdare inceputul evenimentului- intre timp, m-au lasat sa intru si cu cizmele bunicii mele-. piesa, pe nume ‘Rigoletto’, a inceput biiine, sunetele erau acceptate si de urechile mele… totul bun.

siiincer, mi-am jurat ca nunta mea va fi pe acolo, deoarece am avut- si inca am- senzatia de ‘ si acum, pe scari, coboara Printesa Henriette du Savoy, insotita..’ si aici mi se termina firul, ca eu doar cobor scarile! plusa, ca au si pauze, da’ pauze nene! de 15-20 de minute. adormi, te trezesti, iarasi adormi, poti manca si te intoarce… deci e tare rau.

a doua oara, la o saptamana distanta de ‘Rigoletto’, m-am dus la ‘Mefistofele’. l-a nimerit peeerfect pe musieu Mefisto, si fara machiaj si cu, tot perfect era! normal, ca era si traducere, eram ametita de placere la auzul limbii germanice si eram muuult mai entuziasta la piesa asta.

in seara asta, am cam tras chiului din actul 2, recunosc, piesa pe nume ‘Don Giovanni’ (imi cer scuze, eu auzisem ‘Don Juan’, sau mintea mi-era la musieu), care, desi era in italiana, ar fi trebuit sa inteleg despre ce se urla cei pe acolo, nu era tradusa, plus ca parca sunetele imi depaseau maximul de hertzi… am tulit-o din pauza.

per ansamblu, experienta cu Opera, are suisuri, dar si maxime de coborasuri. dar eu, mie, mi, nu-mi place.

‘si atunci de ce ai mai mers?’

ca sa vad si eu cam cati sunt aia care merg in primele locuri. ciudat, dar da, vreau sa masor calitatea celor care se duc la parter, si da, imi pasa de aspectul asta: daca omul care merge la Opera sau Teatru cheltuie mai mult pentru asta sau pentru Mall, cluburi, McDonalds si bautura sau mancare.

de obicei, sunt oameni trecuti de 50 de ani cu bataie… media fiind la 60, minimul, prichindei ca mine- din punctul lor de vedere.

concluzie?

daca va place sa ascultati sunete inalte, stiti italiana (in cazul in care nu se traduce), aveti rabdare cate 1 h si apoi mergeti pe scari, aveti sentimentul ‘wow, sunt importanta’ si va place caldura, mergeti.

daca nu, stati acasa, gogiti seminte, beti bere, ragaiti si uitati-va la meci.