cartile mele

Nu te uita la mine 40 

0

Ii veni dorul de ea. Se rasuci pe loc si se intoarse din drum.
Deschise usa.
Era in acelasi loc de o lasase.
-uite… Vreau sa iti zic ceva. Anume ca nu ma asteptam la acest efect asupra mea. De fiecare data cand vrem sa plecam fiecare separat, tot de atatea ori cineva cedeaza.
Ea il asculta. Privirea ii era deasupra capului lui.

Mainile se infipsera in bratele scaunului.
– si tot de atatea ori incepe nebunia. De cand te-am intalnit, chiar nu m-am uitat in stanga sau dreapta.
-abureli! Zise ea plictisita privindu-l drept in ochi. Crezi ca vii sa ma inmoi?
-iti zic ce e. Tu chiar esti o vrajitoare. Nu pot sa imi scot din minte intregul tau. Asa cum e. Cu carne. Cu nebunie. Cu zambet. Cu urlet in gand. Cu zgaraiat …cu tot. Tot, intelegi? Adineaori voiam sa ies din cladire. Chiar voiam. Si mi-a rasarit zambetul tau. Ala cand te uiti … Cand te uitai la mine. Si ma intrebai “la ce ma gandesc”. Il stii? Plus apoi imbratisarea. Si apoi cum imi rosteai prenumele pe un ton demn de sirene sau iele… NU MA INTELEG.
-ai baut ceva?? Ridica ea o spranceana.
-nu. Chiar..inca. Dar nu as vrea sa fii cu Laurentiu sau cum il cheama. Ion. Vasile. Sau oricine…O FI EL. Candva credeam ca nu sunt gelos pe nimeni. Pana cand mi-ai aparut tu, un fel de Anais Nin care cucereste ce vrea, cand vrea, cum vrea, daca vrea…iar eu sunt un prost. Asa ma simt. Ca te vreau. Oricat de mult…as nega.
-te-ar durea negarea?
-sau renegarea. Habar n-am. Stiu doar ca …imi lipsesti … pentru cateva clipe…
Ea isi schimba privirea si il fixa.
Voia sa vada slabiciunile din iris, din privire.
Ochii verzi erau atintiti asupra ei. Raspunsul ei izbi parca in piele:
– fie. Continuam circul asta. Sa te puna Aghiuta sa nu fie cum zici. Jar mananci.
El zambi.
-sunt pregatit pentru orice. Cred ca sunt masochist. Daca vreo persoana facea sau vorbea asa… NU ma mai vedea. Cu tine, e un declic undeva. Nu stiu unde.
-nu cred ca stii ce inseamna orice la mine.
Batu din palme.
Erau in spatiul ei.
Pitbull-ul alb era la picioarele ei.
-vezi daca minte. Eu sunt subiectiva si mi-e ca pierd detaliile.
Cainele se apropie de el. Cicatricea il ustura. Sangele ii fierbea.
Se intoarse la ea.
-ok. Ai trecut testul cu detectorul de minciuni.
Iepurele topai spre el.
-zi-i si lui la ureche ce ti-e frica sa zici.
-mi-era dor de tine??
-e prea banal. Daca nu suferi nu poti face o opera de arta. Daca nu plangi nu poti inalta zmeie. Daca nu izbesti in tine …nu poti ajunge departe. Daca nu plangi, nu poti spune ca stii ce e fericirea.
Privirea ei era spre sarpe si bivol.
-eu muncesc cat 10 oameni intr-o zi. Cu capul. Nu cu mainile. Am.nevoie sa imi zici povesti pana adorm sau sa ma tii in brate. Sau.. Sa ma legeni. Ce alegi in seara asta?
-ultima. Clar
Spatiul se schimba.
O tinea in brate si o legana. Mainile pareau aripi peste ea.
-sa nu ma mai pui in situatia sa plec…ca sa ma intorc. Stiu ca tu n-ai fi facut-o.
-daca eu nu te chemam telepatic… Ai fi venit?

Il zambea in timp ce desena cercuri peste el.
-da.
-ma rog. Fie. Vreau sa dorm. Chiar …vreau sa dorm. Simt ca lipsa asta naste monstri. Cum zicea Goya.
Se lasa peste el si atipi. Parul ei ii acoperea umarul..mirosul pielii il chema sa stea cu ea. 

Ofta.

o auzi vag:

-la ce… aaaaaaaaaaaaaaaaaah…te …aaaaaaaaaaaaah…gandesti? casca ea printre cuvinte.

-la tine. la mine. e asa… ciudat. cum .. ai un lasou invizibil.

-je? moi? lasou? ce sunt eu, vacar?

-nu. e un fel de snur invizibil in jurul meu…

ea adormi de-a binelea.

-ne vedem maine dimineata!

 

piele 6

0

lasa-ma sa te miros

 

pana cand aroma ta

imi va ramane in minte

pana la urmatoarea intalnire

de gradul 4

 

cand o sa imi cutremuri sufletul

cu privirea ta

 

lasa-ma sa te miros

pana cand visele vor fi a piele

a licurici

si fluturii vor zbura in gurile noastre

 

lasa-ma sa te miros

pana cand trupurile se vor uni

intr-un singur unghi

inchis altora

 

lasa-ma sa te miros

da-mi pielea ta

sa ma imbrac

si sa las urme

din tine

 

 

 

piele 5

0

 

O vedeam de pe trotuarul celalalt.

Mergea rapid. Nu avea miscari feminine. Deloc. Parea ori ca are o furie extrema in ea ori o durere. In suflet amandoua. Ca doua tornade.

Cum tinea geanta de laptop…

Trebuie sa traversez.

#

Am facut-o.

Sunt in urma ei. Sau in umbra ei.

Poarta geanta de laptop de parca are buzdugane. Sau un bici. Si urmeaza sa se bata cu Diavolul insusi. SAU… daca ea e insusi Diavolul?

Acum ii simt si parfumul. O colonie scumpa. Pe pielea ei a prins altfel nuanta 3. Nu e nimic floral.

Fata asta asculta muzica la maximum aparatului si o simt ca ar da si mai tare daca ar avea cum.

Se aude pana la mine. Care sunt cu 10 pasi in spatele ei.

E o muzica rock.

S-a oprit.

I-am vazut chipul. Plangea.

Nu pot intra in vorba. Trebuie sa merg in fata ei.

Si apoi sa o las sa ma depaseasca.

Pare blanda. Si da, cred ca e durere. Extrema. Nu furie. Nu am apucat sa ii vad culoarea ochilor. S-o opri ea undeva.

M-a depasit. Era alta piesa. Parca mai topaita ca cealalta. Usor balcanica. Nu era manea, era doar foarte diferita de sunetele celelalte.

O suna careva. O aud vorbind.

Parea suparata.

Inchise rapid.

Mi-ar fi placut sa pot sa o ajut, dar.. nu cred ca accepta.

Imi placea sa o observ. Parea un fluture prins in borcan.

Se opri iarasi sa schimbe piesa. Era sa o daram, ca ma gandeam cum ii arata sufletul de fapt.

I-am vazut ochii. Cei mai tristi IN ADANCUL lor. Daca treceai de voce sau expresia chipului. Pareau armele cu care se apara.

-Scuzati-ma! am apucat sa zic, sa nu par stupid.

-Nu e nimic!

Nu avea nicio inflexiune de suparare. Era usor un ton floral. Parca am vazut in egalitatea de vocale si consoane (asa pareau) niste frezii. Sau o culoare. Galben. Poate portocaliu.

Am luat-o iarasi inainte. Apoi am cotit la dreapta sa nu par idiot de-a binelea.

Ciudat. EU ma duceam intr-un loc. Si aveam si o ora. Nu sa stau dupa o necunoscuta.

Am sunat.

-Buna, unde esti? imi rasuna tonul inalt al prietenei.

-Vin spre tine. M-am oprit sa iau flori.

-Ah. ok.

-CE credeai?

-Nimic. Credeam ca nu mai vii!

-Vin cand ajung. NU?

-CORECT! si-mi inchise.

DE CE am zis ca iau flori?  Nici nu ma gandesc sa iau asa ceva. 

Vad o batranica asezata pe un prag de cladire. Ceva cu albastru si galben. Perfect. M-a salvat.

Ii dau o bancnota si imi zice “Nu am rest, maica!”. I-am raspuns ca nu e nevoie de rest. Eu ii multumesc! Si sa se duca sa manance ceva. Cel putin. I-au dat lacrimile si vrea sa imi dea toate buchetele. Am dat din maini ca nu e nevoie! Mi-a aruncat o vorba: Nu te merita cea pentru care iei!

M-am uitat mai bine la ea. Avea un ochi atacat de o infectie si celalalt era cu glaucom.

Nu ma stia. Nu poate sa arunce asa cu termenii.

-Stii ceva, mamaie?

-Fata, maica. Nu e ceea ce pare! Nu e pentru tine!

-DE unde stii? Poate luam pentru mama florile!

-Nu! ESTI grabit! Invata sa astepti! Hai, du-te! Te asteapta! Placerile sunt ieftine. Sufletul nu se lasa cumparat.

Iarasi ma suna. M-am intors cu spatele.

-DAR CE LE FACI? le culegi?

-Nu.. acum..am gasit…buchetul! zis eu incruntandu-ma.

Aproape exasperata era vocea mea. Nu imi placea sa fiu controlat.

-AZI?

-In 10 minute.

-BINE.

Inchid enervat de-a binelea. M-am intors. Plecase femeia.

-CE?

Mi-am aprins o tigara.

Ceva e ciudat. 

Traversez trei si ajung in fata blocului ei.

-Deschide, te rog! ii zic la interfon.

Desi ar fi trebuit sa deschida automat, nu?

Imi deschide.

Era in halat.

-uite, pentru tine!

-Multumesc! ce ti-a luat atat?

-am luat flori, ti-am mai spus.

-Ai plecat la 5. Nu iti ia atata timp! 1h!?

tonul ei era inalt.

– Care e treaba de fapt?

-Niciuna! se uita la mine in gol.

-Nu sunt cine voiai sa fie? Sau nu sunt cum vrei sa fiu?

-NU..

-ATUNCI?

-Nimic!

Scadea intensitatea tonului.

-E ceva ce nu-mi spui..

-Vreau sa luam o pauza!

-CAT de pauza?

-DE TOT. DA. asta e adevarul. O pauza de tot. Sa nu ne mai vedem.

Imi rasari ochiul infectat al babei de ma fixase. Si buzele ei cand rosti “nu te merita”.

-Ok.

Dau sa plec.

-GATA? atat? nu zici ceva…orice? Ca nu esti de acord?

-NU.

-deloc?

-ce sa zic? oricum, pe mine nu m-ai intrebat, deci.. decizia e complet a ta. Sa fii sanatoasa.

-Dar poate e sindromul ala inainte de ciclu!

-Nu m-ai intrebat!

Am apasat pe clanta si am inchis usa.

Jos, la 4 strazi e un restaurant. O sa ma opresc sa mananc ceva.

 

#

Am ajuns.

Nu pot sa cred.

La o masa mai incolo e fata cu geanta de laptop. Cea pe care am vazut-o mai devreme.

Oricum, nu cred ca mi-ar da cu laptopul in cap. Sper.

-Scuza-ma, astepti pe careva?

-Nu! De ce? isi ingusta ochii.

E mioapa! imi zic.

-Ma gandeam daca ai mancat sau ..

-Am mancat. Mai devreme. Multumesc pentru intrebare!

-Ce lucrezi acolo?

-Niste cuvinte. Asamblez cuvinte. Ioana! Tu?

-Sergiu.

-Incantata. O sa fii Serj pentru mine. Ok?

-Perfect. O sa comand ceva de mancare cat ai tu de lucru.

-Ok. Ne intelegem vad. Ca nu imi place sa fiu intrerupta din munca.

-Muncesti? Acum?

-DA. Am zis ca asamblez cuvinte. Scriu. Ca sa supravietuiesc.

-Aah. Ok. Daca vrei sa iei un desert, nu te sfii. Platesc eu. SI sa nu comentezi ca nu esti de acord! adaug repede cand am vazut ca voia sa riposteze.

M-am uitat in ochii ei. Acum, la lumina, pareau blanzi. Nu o culoare bine definita, dar blandetea era acolo. ASTA e tot ce trebuia sa stiu despre ea. Nu ma interesa nimic despre ea.

Am comandat.

Asteptam. O priveam cum tasta, cum lua o gura de chestia aia lichida si colorata.

Mainile ei micute sareau pe tastatura de parca erau oite. Sau iezisori. Pe campie.

Imi arunca un zambet. Imi ajungea. NU i-as fi cerut nimic. Nici macar numarul de telefon. Nici trecutul. Nici cum a ajuns pana aici.

 

 

 

 

lobul primitiv 35

0

Se uita la el.
-nu pleci? Parca plecai! Voia confirmarea.
-vrei? Zambi ea.
-nu. Stiu. Habar n-am. Mi-e tot aia.
Isi baga mainile in buzunar.
Ea se incrunta. 
-ti-e tot aia? Esti sigur? Ca pari ca un copil d-ala care da cu piciorul in ce vede.
-nu.
-ma bucur. Zi-mi cum de reusesti sa imi placa cinismul asta ieftin? Il bagi in fata tuturor. Si apoi..
-e o armura..
-asta m-am prins de la primele vorbe. Dar dincolo de el esti minunat. Si nu zic complimente barbatilor. Crede-ma..
-mai devreme ziceai ca sunt arogant…
Inca avea mainile in buzunar.
-esti. Stai calm. Orice om are.
-nu sunt bun la ce?
-ah… Pai … Nu e ceea ce pare.
-la pat? Asta apreciezi tu?
-nuuu… La altceva.
-la ce?
Se plimba prin bucatarie cu mainile in buzunar. Ea era pe scaun. Picior peste picior.
-la ce nu ai pricepe. La a-ti arata sentimentele. Desi tanjesti dupa o persoana care stie cum sa se arate si dezvaluie in fata ta, desi tu nu esti bun la asta. Dar imi place ca nu ai masti. Adica asta esti si punct. Cine intelege bine, cine nu.. Urmatorul tren.
-d-asta am zis ca semanam. Asta am vazut in tine. De fapt, tu esti un vulcan mocnit. Si eu.
-tu? Vulcan? Ai prea multa rabdare. Si o folosesti foarte bine. Eu… o alta mancare de peste.
Suna la usa.
Ea se ridica rapid.
-ai un musafir?
-e C.
Trecu pe langa el rapid.
Il privi in ochi.
Il vazu in prag. Facu ochii mari.
-spune ceva.
-de ce ma simt coplesita?
-pentru ca nu ti-a trecut.
-corect. Asta era.
-pot sa intru?
-nu. Din pacate nu vreau sa intri. Vreau sa imi spui ce e.
-cum ti-am zis la telefon. Voiam sa terminam show-ul. Nu sa il continuam.
-corect. Eu voiam sa nu te vad, credeam ca ai uitat unde stau..
-nu.
-auzi.. Tu poti sa vezi niste greseli de conta, nu?
Se uita la el fix.
-da. Pot sa le si repar, de ce?
-atunci intra.
C facu ochii mari cand il vazu pe Mircea.
-salut!
-eu plecam!
-nimeni nu pleaca! Copii rasfatati si enervanti. Tu o sa il ajuti pe el. Cu o chestie. Care nu sunt eu. Eu cu el am terminat-o. Cu tine(si arata spre Mircea), nu. Acum potoliti-va ca va dau cap in cap.
Liniste. Priviri tacute de la unul la altul.
Laura ii tranti un vraf de dosare lui Cosmin.
-acum. Te uiti peste ele. O sa ai putina linista si lumina.
-constat. Ca e un singur bec.
Mircea se stramba cand ii dadu dosarul. Cosmin il lua afectat de parca lua gandacii striviti de pe talpa bocancilor.
-va vad. Puteti sa nu o faceti pe pizdele afectate? Chiar ma enervati.
-daca n-ai fi tu de fata, i-as da una! Mocnea Mircea orice cuvant.
-si eu.
-pentru ce? Orgolii? Pareri absolute despre un concret … De o clipa?
-nu. Pentru tine.
-eh hai. Deci …nu o cred p-asta.
-vrei sa ne vezi?
-sunt pacifista. Nu vreau sa aud.vezi-ti de ale tale. O ora ajunge? Vrei ceva de baut?
-nu. Apa.
Il lua pe Mircea.
-tu nu faci ca trenul. Voia sa vorbim si..
-si i-ai zis ca nu te intereseaza. Ceea ce…
-te flateaza?
-socheaza.
Ea punea lamaie intr-un pahar cu apa.
-se zice “tine-ti prietenii aproape. Si dusmanii si mai aproape.” sau ceva inrudit. So… Pentru tine…
-i-as fi dat una. Pentru faza din restaurant. Erai ca un caine abandonat. Asa aveai privirea cand l-ai vazut intrand cu tipa … O cunosc. Doar ca eu o simt pe dinauntru.
-multumesc. Pot sa ii dau si singura.
Disparu cu paharul.
O auzea cum ii raspundea. Usor afectat. Cu vocea tremurata. Ofta.
O vazu inapoi.
-degeaba te minti, Laura. Ai suporta de la el si altceva. Pe langa inselatul asta.
-nu. Chiar nu. Una afisez si alta simt. Simt ca i-as trage una peste ochi si, in acelasi timp,ca nu se merita.poate eu fortez lucrurile.poate eu ma exprim mai mult decat trebuie.
O vazu intoarsa spre balcon.
-o fi spatiul asta mic, dar am ajuns si eu sa te cunosc. Nu ceri ceva neomenesc. Eu cand ai zis ca nu sunt bun, am presupus ca la pat.
-nu ma intereseaza cum e fiecare la pat. De fapt, eu nu ma gandesc la nimic atunci. Si apoi ma gandesc la tot. Apoi e un platou de liniste. Poate eu nu ma pricep si… O ard aiurea. O ard asa la flacara lampii ca moliile.
-nu. De ce te vezi asa rau? Mie imi convine cum esti. Ah da, mai trebuie sa te porti frumos cu oamenii ca sa se poarte frumos cu tine, dar pe tine nu te intereseaza. D-asta poate … Ajungi la conflictele din tine.ca acum. Tu vrei ceva ce poate mie nu-mi convine. Apropo, de ce e asa liniste??
Iesisera din bucatarie. Usa de la intrare era deschisa. Actele nu mai e rau nicaieri.
-jur ca ii crap capul! Trecu pe langa ea furios.
Se incalta din mers si arunca o vesta pe el.
Ea isi baga unghiile in carne.
Il suna pe Cosmin. Nu raspundea. Desi vedea un telefon pe pat care lumina.
-cat de prost poti sa fii si tu???
Lua telefonul. Era cu parola.
-ok… Sa vedem… Data nasterii?
Nu.
-anul?
Nu.
-Anul meu?
Bingo.
-ma lasi? Am zis la misto.
Isi vazu apelul pierdut plus inca vreo 16.
Intra in mesaje.
O tipa…un tip… Urmarea continutul.
Aparu Mircea. Cu Cosmin de urechi. Il impinse in hol.
-sobolanul era la traversat de strada. Ala e telefonul tau?
-da.
Se duse catre Laura.
-da-mi-l!acum!
-pentru cine lucrezi?
-pentru Pavelescu.
Laura facu ochii mari.
primi un pumn in figura.
-asta e pentru Laura. Si asta (urma al doilea pumn) e pentru mine. Lasi actele aici, iti iei telefonul si nu o mai suni. Niciodata.
Nasul lui Cosmin sangera.
-si pe ea o bati?
-nu. De ce?
-poate merita si ea.
-si daca ar merita, nu as da.
Isi trecu mana prin par.
-pleaca acum.
Laura se uita absenta la ei. Se albi pe loc. Se clatina si pica.
-te rog, pleaca. Nu e nevoie de tine aici!
-nu o meriti!
-ea nu merita ce i-ai facut! Pleaca.
Actele ramasesera pe pat inerte. Cosmin pleca.
Mircea aduse un pahar cu apa si zahar. Citise el ca poate fi cateodata si o coma hipoglicemica.
Nu isi reveni.
-Laura…ce e… Ce ai? Ce nu mi -a zis???
Ii vedea tot desenul vascular pe fata. Desi era alba. Respira greu. Pulsul abia decelabil.
Suna intr-un final la ambulanta. Isi plimba mainile prinnpar nervos. Ii venea sa planga si sa urle la ea. Poate se trezea.
O vazu ca misca pleoapele. Vasele dispareau de pe chip. Il privea fix.
-Mircea!? Nu pleca. Ramai… Si cand iti zic eu. Ramai.
Il strangea de mana.
-plangi? Nu face asta..
-ma simt ca intr-o piesa trista si prost scrisa. Sau poate doar eu interpretez slab. Nu pleca. Nu …
Stransoarea slabea.
-e ceva ce nu mi-ai zis? O saruta pe frunte.
-multe. Sunt multe de le-am tinut in mine. Uimitor. Da, stiu. Nu ar parea!
Schita un zambet vag. Privea undeva in stanga lui. Deasupra.
-te rog, iarta-ma. Sunt foarte obosita. Vreau sa dorm.
Si mana ii cazu inerta dintr-a lui.
-sa nu faci asta. Sa nu indraznesti sa faci asta! Ma auzi??
Venira cei de la ambulanta.
-puneti padelele. Direct. La maximum.
Se plimba cu mainile in par. Si se uita la oamenii care tot incarcau in ea curent. Niciun raspuns.
Se puse pe vine. Ii facea masaj cardiac cu disperare. Si plangea. Nu mai vedea decat corpul Laurei
-domnule…am incercat. Nu raspunde.
-trebuie! Trebuie!! Trebuie sa raspunda. Trebuie… Nu poate sa fie asa.. Nu e asta finalul ei! Raspunse el cu vocea in lacrimi. Trebuie! Tot repeta alternand respiratiile lui cu miscarile pe xifoid. Trebuie! Se auzea din cand in cand.
Paramedicii il luara de pe jos.
-domnule… A murit. Asta e adevarul.
-nu.nu.. Nu concep. Nu.. Nu…nu va pricepeti la nimic.
-da’ chiar a murit. Nu o vedeti??
-nu. Nu o vad moarta. E pe undeva. Rataceste.
-cum nu? Bea un cogniac cu Dumnezeu si vine mai tarziu acasa. Domnule, va rog… Plecati de langa ea.
Nota pe o tableta neagra.
-ora decesului (consulta telefonul)…20:24. Ziua joi. semnati! Aici!
-du-te domnle’ ca nu semnez nimic.
-face parte din procesul verbal.
-nu intelegi ca nu semnez? Nu semnez!
Plecara cei de la ambulanta.
Inchise usa.
O puse pe pat. Stinse lumina. O inveli de parca tocmai o auzise ca ii era frig si o tinu in brate. Plangea langa ea.
-nu poti face asta. Te rog! Sunt cum zici tu. E fix ceea ce ai observat. Dar, te rog…nu face asta.
Adormi.

lobul primitiv 34

0

-si care e leacul asta despre care se vorbeste aici? Arata ea enervata in monitor.
El veni. Puse maine pe spatar si citea pe dupa umerii ei. O simtea ca era tulburata. parca ar fi vrut sa isi roada unghiile si se abtinea foarte mult.
-citeste cifrele. Raspunsurile sunt acolo! arata el cu degetul aratator pe ecran.
Se indeparta.
Deschise calculatorul lui. Cauta subiecte similare.
-stai putin! Stai! Nu te enerva. 
-ce? Nu e ceea ce pare?? Cifrele sunt reci. Nu imi plac. Parca mi se scurg pe vene. Si imi ridica ratiunea la 220.
-leacul ala..uite!
Primise mesaj.
-e un film.
Deschise.
Se stramba la inceput apoi completa:
-as fi vrut sa fie alte raspunsuri. La acelasi subiect.
-uneori, raspunsurile nu sunt cele asteptate. Sau pe care le vrem. Ci exact cele care par focoase si turboventilatoare.
-turbo- ce?
-nu conteaza. Focoasele stii ce sunt…
-bla bla nave de lupta…bla bla pac pac moare lumea. D-astea?
-miss bla bla. Da. Cum ziceam, conditiile necesare…
-ma scutesti? Crezi ca lumea traieste neaparat in conditii? In necesar? Nicio nevoie nu e pe deplin satisfacuta. Mereu ramane una in urma. Mananci, te apuca setea. Le faci p-astea, iti vine sa te … Si apoi somnul si apoi tot asa… Niciun om nu e pe 100% multumit. Nici eu. Nici tu. Mereu va fi ceva in urma. Sufletul. Mintea. Par pe linie, dar ele sar de la una la alta. Suntem rationali? Zi-mi un lucru rational 100% fara emotie. Satisfacerea ratiunii fara emotie? Si invers? Cand emotia se lasa dupa ratiune?
-intr-un fel, conditia in sine e initiata, nu? Sau esti nihilista?
-pana acum eram satanista… Parca era nihil sine deo…
-au contraire, mon amie.nihilistii nu cred in …ceva. Nici in Dumnezeu si nici..in altceva. Tu despre ce leac cautai acolo?
Ea se ridica.
Se intoarse spre el.
-un leac contra prostiei. Un leac impotriva indiferentei. Un leac …
O prinse de mana.
-vulcanul Laura. Potoleste-te. De ce nu poti fi ca orice femeie? Ce te crezi, Ioana d’Arc???
-si ce vrei? Un pres? Un catel? Nu ling pantofii. Si nici altceva. Nici mana. Daca ma agit inseamna ca nu sunt de acord si ca traiesc. Ce cauti tu, Mircea, …nu e aici.
Se elibera din mana lui.
-si clar n-ai cautat unde trebuie. Du-te la cele care zic “da” la orice zici. Si care zambesc frumos. Si care dau frumos. Eu sunt zgomotoasa. Din orice punct de vedere. Pt ca inauntrul meu tac.
Isi scoase laptopul de la incarcat.
-ia tot. Eu am plecat. Ia-ti tot. O sa caut de lucru. O sa fie bine. Imi iau o pisica. E mai utila ca toti barbatii la un loc.
-nu poti vorbi serios…
-ba’ chiar asa cum se aude. M-ati umilit mental si in toate felurile cum ati vrut. Vrei altceva, du-te. Nu te tin.
-ce ai? Am de lucru. Niste acte. Aseara am vazut ca trebuie refacute toate actele. Pe 6 luni.
-si eu ce legatura am? Leacul meu…
-nu sunt eu.
-nu asta. E altceva.
-despre ce e vorba?
Suna telefonul.
-cine e?
-C?
-poftim? Parca nu te vedeai…cu el.
-vorbesc.atat.
Raspunse.
-nu..da. Da. Nu. Da..
El pleca din incapere.
Inchise.
Il gasi in bucatarie.
-te vezi cu el…acum?
-nu.
-nu???
-nu.
-te uiti la mine si zici “nu”?
-da. 😒mai vezi pe careva pe aici?
Ea misca barbia nervos.
-nu merge asa. Vin cu tine.
-ok. Ma duceam sa ma vad cu Zoe.
-nici nu e romanesc.
-actually… E Noe..
-hai termina! Sunt vulpoi batran. Ce ai de gand sa faci?
Il lua de mana.
-iti fac cinste. Cu o cina.
-nu mersi. Nu stii sa faci una.
ce … Subtil o zici. Nu iti fac eu. Cei de la restaurant. Poti sa nu mai fii sarcastic si caustic cu mine? Nu ma forta sa iti zic de sa iti iasa pe nas.
-ia zi.
-esti arogant. Nu traiesti nimic. Te infranezi. Calculezi totul. Pana si pasii pana la mine. Ti-e rusine. De tine. De mine. (Ii vazu pupilele). Crezi ca esti bun? (Ii vazu mainile).
-atat? Slab. Credeam ca poti mai mult.
-nu e nevoie sa dau totul acum. Oricum, tin sa te anunt ca esti om. Ca mine. Oricat nu ti-ar placea.
-poison ivy. Aroma asta o ai. Si tot imi place. Stii de ce?
Ea dadu din umeri.
-oricat ai vrea tu sa fii altfel esti ca mine. Acida. Dedesubt insa e ceva frumos. Stii si tu. Da. Asa cum e. Dinamica. Suspans. Happy smile.
-tu ai zis asta?
-psihologie inversa.
-ah ..de fapt nu simti …
Se apropia de ea.
-simt al naibii. De mult. Si nu te las sa vezi. Nici pe altii.
O mangaie pe fata.
-ma omoara ca nu iti faci breton.
-du-te la una cu breton. Care se aranjeaza. Care traieste intr-o bula de perfectiune. Si care nu respira.
-nu mersi! Prefer sa ma albesti tu.
-eh hai. Pe cine pacalesti? Sunt opusul tau. Total. dar complet!
-nici nu trebuie mai mult. 
-I am out. pastreaza si fa ceea ce vrei tu. I am off. Go fuck yourself. Chiar nu mai stau.
-Esti singura care mi-a vorbit asa.
-ma bucur. De fapt… Poate d-asta ai ajuns asa. Ca nimeni nu ti-a vorbit astfel. si nici nu cred ca se risca. pentru poate …nu contezi pentru ei. sau pentru mine? cine stie. poate nu te respect, mai stii?

-daca nu ma respectai, ma dadeai tu dracu’ de la inceput si gata.

-ah, deci stii ca pot face si d-astea? fireste ca puteam sa te si injur pe scurt si gata. dar ai avut ceva in pozitia corpului sau in priviri si ma chema sa vreau sa ating. cel putin.

-eu?

-da, domnule Florescu.. sunteti sexy.

-te-ai lovit la cap!

-oare?! crezi ca numai eu vad? pe pariu ca sunt si altele care te vor.

-posibil. nu ma intereseaza.

-dar de ce?

-pentru ca momentan sunt ocupat cu tine.

-“ocupat”???

el veni spre ea. ii dadu jos geanta de pe umar. apoi geanca. apoi puloverul dintr-o miscare ferma. o trase spre el.

-da, foarte ocupat. in mintea mea.

-ti-o tin ocupata?

-da..

o atinse pe gat, apoi isi trecu limba pe sub lobul urechii. o auzi chemandu-l si ii simti mana curioasa pe organ.

-zi-mi.. cat de ocupat!

-cat sa nu observ 6 luni la lucru ca sunt furat in stil mare.

se indeparta putin de ea. o privi.

-poftim?!

Lobul primitiv 33

0

Dadu niste telefoane.

Voia sa verifice.

Da,era milionara in euro. Brusc. Asa. Cum batea din palme.

Ce dracu’ sa fac acum? Parca n-as mai munci. Pentru o vreme. Dar dupa aia?

Se uita la el. Era obosit. Neras. Nedormit. Incercanat. La birou.
-auzi…chiar nu…pot sa cred!!
-taci. Am treaba. Te rog. Stai cuminte acolo.
-dar…
-shh.
O auzi vag cum mergea. O vedea pe sub ochelari cum se chinuia cu perdeaua. 
-zi-mi ca nu faci special. sa ma distragi.
-eu? da’ eu nu fac nimic. Incercam sa ai intuneric. Sa aprind …
-“sa ai intuneric ca sa aprind lumina”?
Se ridica de pe scaun.

Ea facu ochii mari.
-potoleste-te! O pupa pe obraz. Am de predat astea maine.
-pot sa ajut? Doar …
-nu. Tu nu lucrezi. O perioada. Te aventurezi sa salvezi fete violate, sa bati baietii de cartier.. Maine-poimaine aflu sa salvezi de la inec..
-aaah nu..sa nu exageram..nu inot. Deloc.
-n-as crede. E usor. Plutesti. Orice corp pluteste. Ma rog. Aproape.
-eu sunt exceptia. Din cauza panicii ma inec sigur.
Se uita la ea. Isi dadu jos ochelarii.
Ochii lui erau calzi. Prietenosi. Pe langa obositi – tipau dupa somn.
-dragule, dormi. Jur. Ai nevoie. Macar 6 ore.
-6?? Cine isi permite luxul asta?
-ma sperii! Vino!
Il lua de mana.
Il puse pe pat.
Il saruta si-i aduse un cadou.
-poftim..pentru tine. Nu e mult. Nu e ceea ce pare! Ranji ea, dezvelindu-si dintii si luminandu-si chipul.
-dar nu…e …cazul!
-nici sa nu te ridici, Florescule!
-cum mi-ai…zis?
-desfa-l si zi-mi de-ti place. Daca nu,oricum nu conteaza. 😅😅
-tu l-ai impachetat?
-treci peste politeturi. Rupe.
Se auzi sunetele hartiei rupte. Apoi ii vazu sprancenele zburlite. Aproape se uneau.
-o cravata??? Visinie???
-stai asa. E bordeaux. Nu e musai visinie. Visinie e pentru muritorii de rand. E bordeaux. Si doi…da. O cravata. Dar nu e doar pentru tine.

??
-uite.
O vazu cum se dezbraca. Facu ochii mari.
-esti…depr…
-…ivata?
-…avata! Si rea! si obraznica, mica mea caprioara. desi, nu pari deloc caprioara cand mergi.
O vazu cum isi pune singura cravata.
-fa-mi nod sau plimba-ma pana la biroul tau. Ia si o perna pana ajungi acolo.
-ce iti bazaie lampa acum???
-fa ce-ti zic! Se amuza ea de chipul lui.
Era contrariat, dezgustat, iarasi mirat si iarasi repugnat.
-si daca refuz si iti zic sa te imbraci, ce te faci?
-se refuza de doua ori. Nu e neagra. E rosie. De doua ori.
Se intinse dupa o perna si apoi o trase bland spre birou.
-acum ce se mai intampla??
-pune-te pe scaun. Si apoi perna pe poala ta. Nu da drumul cravatei.
Facu intocmai.
Ea era langa el cu capul pe perna. Goala. Cu cravata in mana lui.
-cum te simti? Intreba ea.
-prost. Ma simt tampit. Ceva nu se leaga. mi se pare ca ceva nu e bine. nu esti sclava mea.
-nu. Te simti socat. De ceea ce vreau sa faci.
-nu neaparat. De ce m-ai pus?
-sa te vad cum reactionezi.
Ridica mainile in aer.
-cum crezi ca as reactiona? Fac ce vrei tu. Chiar daca nu imi convine mereu. Sar si de pe stanca. Dar.. Uneori ma depaseste. Ai ceva in tine. Niste demoni. Pe care ii hranesti. Tu, cu gandurile tale. Uneori cu faptele tale. Aici, in cap… Nici nu vreau sa stiu ce ai. Acum. Ce ai avut. Ce vrei sa faci din ea. Cu ea. Trupul… Nu dai 2 lei pe el. Pui pret pe suflet. Plangi noaptea. Te aud. Eu daca lucrez tot te aud. Cum te foiesti. Aseara ai strans cearceafurile. Cand sa ma bag in pat, dormeai oblic. Am crezut ca ma duc la iepuri. M-am dus pe canapea. Plangi mult. Si mi-e mila de tine. Hai la psiholog. Poate te va ajuta. Zi-i ce ti-e frica sa imi zici.
Il asculta. Isi scoase cravata.
Lua o camasa alba de-a lui si se aseza in bratele lui.
-facem cum vrei tu! Zambi ea agatandu-se de el.
Adormi in clipa urmatoare. Cu o lacrima pe buza superioara.
-uf.. Ce ma fac eu cu tine?
Se uita cu ea lipita de el peste foi,vazu niste cifre care nu coincideau, le incercui cu marker-ul roz (ea ii schimbase si markerele) si ofta amuzat.
-intrebarea e: ce m-as face fara tine?
Se uita la cravata de pe jos. O lasase aruncata.
-esti un mister, domnisoara Matei. O iei, te dai sclava, apoi te eliberezi. Autoeliberezi.
O privea cand dormea. Picioarele ei erau peste bratele scaunului. Buzele erau relaxate. Chipul senin.
-cine ar putea sa te lase singura? Sau sa iti faca rau? Sau… Nu esti oricare. Construiesti si darami cu aceeasi forta. Cu aceeasi pofta.
Stransoarea ei slabea.
Mainile cadeau inerte.
-hai sa te duc pe pat. Esti mai obosita ca mine.
Tocmai cand sa se ridice, o vazu cu ochii deschisi:
-te-am auzit. Da, mi-e frica de mine. De ceea ce pot face. Atat bine, dar mai ales rau. Sunt o bomba cu ceas. Orice clipa cu mine. Mi-e frica de esec. De intuneric. De paianjeni. De singuratate. De … Frica. Toate astea… (Il strangea mai ferm pe dupa ceafa) … Sunt trecatoare. Corpul meu? Da. Nu dau 2 lei. E un ambalaj. E o carcasa. Nu m-a pasionat. Am incercat sa am grija de altceva. Si nu e vizibil
Poate doar in ochi.
-da. In privire se vad toate fricile tale. Ai o privire blanda, si… Totodata, care nu admite glume multe. Ai fi vrut sa ma bati atunci cand te-am refuzat cu prajitura. Tu taiai frumos, portionat, meticulos si eu repetam “nu” mecanic. Tii minte?
-cum as putea uita. Emotionata pana in varf de furculita, ca nu mai stiam sigur cine unde se tine.
-eu vorbeam ca o moara stricata, sa nu vezi ca sunt si eu tulburat.
-tulburel.
-crezi ca nu esti frumoasa, Laura?
Ii dadea parul de pe frunte.
-fa-ti breton. Fa-i ceva parului astuia. Iti ascunde fruntea, ochii… Si aici…fa-ti coc. (Ii prinse el cu o agrafa parul la spate). Uite… Acum da.
O privea in ochi. Isi puse ochelarii pe masa. Isi trecu mana pe gatul ei.
-e fin. N-ai avut multi barbati.
-putini si buni.
-daca erau buni, erau si acum cu tine.
-nu neaparat! Ne-am dezamagit reciproc. Pe scurt.
-nu ma intereseaza. Cert e ca nu sunt rani multe.
-daca ai avea rabdare cu toate…
Zambetul ei era trist.
-n-o sa ai. O sa pleci. Ca si ceilalti. Laura? E un trup. Laura? E …
-…in siguranta.
Se ridica de pe scaun cu ea in brate si o puse in pat. O inveli.
-vin imediat.
Stinse luminile si ii simti bratele in jurul taliei.
-nu mai plange. Nu mai tremura. Si clar nu te mai minti. Nu ajuta pe nimeni. Bine?
Se auzi un oftat.
O simti cum se rasuceste cu fata spre el.
-bine… Dar promite-mi ca te relaxezi. Pe mana mea.
-cum vrei tu.
Ii simti mainile pe piept. Pe burta. Pe cot.
-hai sa dormim.
-dupa 9 minute.

Piele 4

0

Afara ploua rapait

Si in mine arde focul

Iar pe cand voi dormeati

De mult uitai si jocul

Mintii

Si al sufletului

Deopotriva

(Ce cuvant frumos,

Cu rezonanta vremelnica,

Alt cuvant, totusi opus

Ca sens metaforic)

 

Pielea mea nu e a ta

Asa cum mintea mea ramane asa

Suspendata

Si izbita

De laturile patului

Pe care doua trupuri

Se plimbau,se cautau

De parca nimic nu conta

..poate unul la rasarit

Pleca

Si nu se intorcea

Iar celalalt astepta sa plece

Si sa nu se intoarca

Unde cu o seara

Erau doua

 

Doua suflete agate

Fluturau ca un catarg

In fata vantului uitarii

Iar unul nu se intoarcea

Iar celalalt se torsiona

Intr-o rasucire fortata

Catre vantul turbat

 

Pielea asta, parfumata

De pacatele arse

Da-mi-o mie, iar tu…

Ia sufletul.

Ma multumesc cu putin.

Ce anost, asa-i?

Sa primesti un suflet care nu-ti apartine

Asa, de gratis?

Candva …totul se va intoarce.

Si da,… Ingerul mortii sunt eu

Iar cand voi apasa butonul

Vei sti ca te-am uitat

Murind acea bucata de suflet

In bratele tale

Care va cuprinde alt corp

Alt trup

Alta minte…

Iar a mea bucata de suflet

Iti va arde mintea complet

Pana cand…mecanic

Vei ajunge pustiit

Cu mainile imbibate

Si cu limba topita in acidul

Vorbelor mele

Nu vei apuca sa raspunzi

Vei fi mut de durere

Iar in actiunea aia mecanica

Te vei trezi ca

Afara ploua rapait

Si ca in suflet

Mi-a ars focul

Totul

 

B.H.

 

 

 

lobul primitiv 32

0

-Deci… suntem ok?

El isi baga mainile in buzunare, iar ea isi cauta manusile.

-Am luat manusile azi? ai idee?

-nu!

-Au fost doua intrebari si tu ai raspuns un “nu”..la ce intrebare ai raspuns?

-nu la ambele.

mergeau spre masina.

-auzi? intreba ea tremurand.

-de cand m-am nascut, de pe vremea dinozaurilor.

-mda..in fine.. Nicu asta..e femeie?

-de ce?

-pai, ca ai niste tampoane prin baie si ma gandeam ca NICU de fapt e vreo Nicoleta.

-alea? alea sunt ale Ioanei.

-WTF? cine e Ioana?

-Sora-mea.

-ce?

-sta la mine cand vine in tara.

-de unde?

-Anglia.

-AI O SORA?

-are 40.

-de hoti?

-de ani! ce hoti?

-ma gandeam ca ea e Ali Baba …

-si ea cand vine in tara sta la mine.

-Interesant.

-CE?

-ma gandeam daca m-ai minti!

se uita la el lung.

-nu ma ascund de tine. n-am de ce. n-am nici interes,  nu?

-tu stii mai bine decat mine asta. nu crezi? auzi, cifrele alea sunt reale? de mi le-ai zis la masa?

-da. foarte.

-adica, vrei sa zici ca …sunt milionara in euro?

-da.

-de ce? de ce eu?

-ti-am urmarit munca.

-si?

-si gandesti. plus ca arati foarte bine, ochii tai nu mint… iar zambetul asta, timid, de mi-l arunci acum, mi se pare ceva…

-cum?

ea se opri din mers. il obliga si pe el sa incetineasca.

-nu ma pricep la cuvinte. eu sunt om de afaceri, nu Eminescu. Deci, zambetul tau ma incalzeste pe dinauntru. Imi produce o senzatie de cald.

-Stii, in cateva zile e ziua mea…

-stiam demult…

-ce ai vorbit cu neamtu’?

-mi-a zis ca saruti foarte bine..

-atat?

-ati facut ceva mai mult?

-nuuuu…nuu..as fi vrut eu. avea un zambet de ..mi se inmuiau genunchii…

-da, noi lucram pentru firma lui, deci..n-as avea nimic impotriva sa fii cu el.

-de ce?

-poate iti place mai mult ca de mine…eu sunt vested in curand, ma simt putrezit de fapt…

-exagerezi.

-uita-te in oglinda.

in spatele ei era o vitrina. se vedeau amandoi.

-ce vezi?

-doi oameni, atat de diferiti incat … ma mir ca s-au intalnit.

-tocmai asta ziceam si eu… m-as mira sa stai mai mult de o luna cu mine.. eu sunt oribil cu oamenii, ii indepartez…

-ca apoi sa te plangi ca esti singur. m-am prins de tehnica asta. nu merge cu mine. din pacate, daca incerci sa ma dai afara pe usa, intru pe geam, apoi pe horn…

-repet, m-as mira.

-depinde cat de lasi de la tine..

-ai fi surprinsa.

-vrei sa luam ceva? pentru acasa?

-la ora asta? nu te poti abtine sa nu mananci la ore d-astea? viermisorule.

-mda…

-eructatorule.

-exagerezi.

-eu? la ce spectacol mi-ai dat zilele trecute..

-biiiine, gata. ma duc sa iau macar un iaurt. mi-e foame.

-abia ai mancat.

-mananc compulsiv, injur compulsiv, beau compulsiv si fut compulsiv. alte nelamuriri?

-nu, niciuna. ma ingrijorezi.

-de ce?

-nu stiu ce ma fac cu tine.

-cu sau fara?

-nu mai conteaza. simt ca ..parca trebuie sa am grija de tine, ca vad ca tu…nu te preocupa aspectul asta.

-tii la mine in calitate de?

-de …cum vrei tu.

-as vrea sa nu tii la mine. dintre noi doi, eu sunt cea mai periculoasa, tu esti periculos pentru tine, eu sunt pentru amandoi.

 

lobul primitiv 31

0

Ajunse la sedinta.

Cu siguranta unei leoaice ajunsa in fata prazii -si care pune ghearele pe ea- se aseza.

Toti erau incruntati de la cifrele aduse de contabila.

-Unde e ultima fuziune? intreba ea razand. Saptamana trecuta avea loc. UNDE E? se rasti.

-Pai..s-a razgandit. In ultima secunda.

-POFTIM?

In capul ei isi aminti cum se saruta cu seful firmei..si se inrosi. Doamne..sper ca nu a fost asta. 

-Un anume Mircea Florescu l-a furat.

-CE? acum aproape ca tipa si in acelasi timp se controla.

aaah..d-asta esti dragut mine? futu-ti ceapa ma-tii.. 

Duse mana la frunte, se scarpina apoi inchise ochii.

-Trebuia o alta abordare.

-Cred.

il auzi din departare pe seful ei direct.

-Laura, imi pare rau… dar …

-ce? ce se intampla aici?

-suntem pe pierdere..

-asa..si ma dati afara?

-nu! ai timp 15 zile sa aduci un client care sa inchida cu noi afaceri si sa vrea sa investeasca pe bransa asta. de cabluri si alte acareturi. ai inteles?

-cabluri? ce investitie e asta pe cabluri? alta tema nu e?

se zburli la seful ei brusc si ingusta ochii.

-sansele sunt slabe. adica ..daca vreti sa ma concediati, puteti sa o faceti acum. eu nu aduc niciun client pe cabluri „si alte acareturi”. imi dau eu demisia.

se ridica si tranti usa.

scrise plangand cererea de demisie, de ii tremurau si mainile si tastatura si aproape ca sari de pe scaun cand simti o atingere pe umar.

-ce e? ce am mai facut?

-nu pleca! ii zise o colega.

-ce se intampla aici de fapt? wtf? e vina mea ca Vasilica ala s-a razgandit? de unde pula mea sa stiu eu … asta e. se doreste sa plec, plec. dar o sa dati faliment. o sa vedeti.

arunca o foaie in imprimanta si astepta sa i se scoata demisia.

 

#

-Mircea? nu ne mai vedem la niciun 7.

-ce s-a intamplat?

-stiai ca mi-ai luat un client care trebuia sa inchida cu firma la care lucrez eu un contract? era neamt!!!

-da. stiu!

-deci toate fazele astea -scumpe si bla bla- sunt in mare parte pe munca d-asta?

-nu! exagerezi.

-dar?

-nu era multumit de echipa de acolo. de tine era fascinat si m-a facut curios.

-ah… mda.. oricum.. trebuie sa iti dau hainele inapoi.

-eu nu port haine de dama.

-serios? nu stiu. iti gasesti tu pe cineva.. si i le dai. nu e greu! se auzi vocea ei suparata.

inchise.

intra intr-un mec. de nervi, lua 4 sandwich-uri „macar sa mor grasa si urata”.

se aseza la masa si deschise primul sandwich.

primi mesaj de la Mircea:

-imi pare rau. nu sunt tampit. voiam sa te angajez la mine. asta era planul. pana acum a mers.

nu zau! pe bune!? iti pare rau?

-nu mersi. nu ma culc cu sefii.

-aia e altceva. asta e locul de munca. crede-ma ca nu sunt dragut deloc aici. tai in carne vie.

-nu mersi. am inchis taraba. sunt in inventar. reveniti la final de…an.

mesajele continuau.

-nu vin nici platita.

-platita cu 15.000 euro? nu vii?

-de unde dracu’ iti permiti asa salariul meu?

-ai veni?

-daca ai de 15000 euro, presupun ca si pentru 17.000 ai.

-fix asa?

-fix asa.

-s-a facut. dar nu vrei sa luam cina totusi si sa nu te indopi cu mec?

-poftim? ma vezi?

-da. pe telefon.

-ce???!?

-imi arata. pe telefon. ti-ai pus si pe facebook, sarit-o cu prajina.

se amuza de ea. cat de toanta era. in paranoia..credea ca el o urmareste. normal…ea pusese toate informatiile pe net..si tot ea se plangea ca stia pe unde i se flutura picioarele.

-bine. o sa mananc cu tine. o sa dau astea oamenilor saraci si am inchis. chiar o sa ma platesti cu 17.000?

-da.

-du-te dracu… nu te cred.

ranji la telefon. isi juca cartea riscand.

-promit. chiar ai plecat de acolo?

-da. foarte. am plans, dar mi-a trecut…

-cred si eu.

-dar vreau sa stai la mine. In garsoniera. Si luam matzele cu noi. Iepurii ii lasam in padure. sa isi vada de viata lor.

-Accept.

-pe bune!?!

-da. de ce nu? oricum sunt singur pe acolo… ce are? crezi ca nu ma pot spala si in 2 cu 2 metri de baie?

-nu stiu..chiar ai da luxul ala pe garsoniera mea?

-da.

-e ceva ce nu ai face?

-hai sa vorbim mai multe la cina. ok? ajung in 10 minute acolo.

-si eu in 14. minute.

##

il vazu la masa. o astepta cu meniul si se lumina la fata cand o zari.

-hei… stiu…stiu… ca m-ai omori..

il saruta direct, fara explicatii si vorbe. ii lua capul in maini si ii aplica o limba in gura. zambea cand o facu.

-ce …faci? suntem in public?

-si ce? n-are loc la masa? sa ma scuteasca. sa zica mersi ca nu ma sui pe masa.

-ai fi in stare. parca trebuia sa fii suparata.

-nu… ma doare in cur. am realizat ceva.

-ce?

-ca o sa ma vindeci de Cosmin. Ciudat.

-adica?

-el nu a stat cu mine…desi ma vrajea frumos.

-da? chiar asa?

-da.

-adica eu sunt un surogat?

-poftim? era gandul meu ca o sa… stai putin. ce ai inteles tu?

-ca sunt un pansament.

-esti Mircea. Nu un pansament.

ii tinu scaunul sa se aseze.

-spune-mi …

el ridica o spranceana. plescai din buze si ingusta ochii:

-zi.

-… de ce ai renunta la …

-pentru ca vreau sa fiu cu tine. atat.

-eu? de ce cu mine? de ce nu cu… altele?

-nu am nevoie de altele. stii cine sunt?

-Florescu. Un Mircea. nu stiu exact CE faci..

-stii cladirea aia numita Bancorex?

-da…banca? sau ce era?

-bun…acum 25 de ani o luam de la niste ciprioti. apoi am inchis banca, s-a devalorizat, am trecut-o pe linie moarta de la Camera de Comert si Justitie, la 1 octombrie 1999.

-asa…

-bun.. si din banii aia… m-am mutat pe Calea Victoria. Cu Pireus… ai auzit si de ei, sper!

-da man, nu sunt tampita! sau din pestera. dar constat ca iti plac grecii, cipriotii… alte neamuri nu?

 

-eu sunt grec evreu. stiu ca pare ciudat…

-grecii nu sunt ortodocsi? se incrunta ea, uitandu-se in meniu pe fuga.

-ba da, dar maica-mea l-a cunoscut pe taica-miu cand vizita Germania. Dintr-o vizita a devenit o relatie… si din ea am rasarit eu. Mircea.

-nu suna nici greceste si nici germaneste!

-vezi tu, taica-miu a parasit-o pe maica-mea cand a aflat ca e gravida si …ea a venit in Romania, unde l-a intalnit pe un altul…care m-a acceptat. sau mai bine zis, ne-a acceptat, ca totusi, lua o persoana la dublu. i-a zis ca e copilul lui, ca m-am nascut mai devreme -desi m-am nascut la termen- si tot asa… si asta era evreu. evreii sunt pacalici la faza cu femeile.

-mda.. ok… sa sarim..

-bun, si sunt angrenat cu banca asta si fac si consultanta. si d-asta, de fapt eu habar n-aveam de neamtul ala al tau, pana cand … nu mi-a zis ca „o tipa frumoasa foc vrea sa puna mana pe mine si ..”. Si din toata firma nu prea am vazut mai frumoase ca tine.

-man, …mersi..dar … nu e cazul..

ii intinse o cutie. mica.

Laura se inrosi instant.

-ce.. e asta?

-deschide.

-nu e inel, sper!

-“baga un ochi”, ca sa te citez!

se stramba si deschise cutia.

facu ochii mari si nu stia cum sa zica mai departe.

-man… azi m-ai surprins..parca ai avea magazinele tale in curte..

-am un mall, am uitat sa iti zic.

-si pe dracu’ nu? ai si iadul si raiul…esti nebun?

-vrei sa ti le pun la gat?

-te rog. serveste.

se ridica, ii puse colierul cu pietre albastre la gat si la maini, plus inelul pe deget.

-cerceii ti-i pui totusi singura, da??

-cred ca ma descurc. dar ce am facut? in afara ca ti-am adus un client..

-care mi-a adus 20 milioane de euro.

-poftim??

-da… si d-asta am decis sa iti dau 2.

-2 ce?

-milioane de euro.

-din ce? poftim?

fata ei capata nuante din ce in ce mai rosii.

-i-am cerut 20 milioane si … 15 sunt pe plus.

-esti nebun?

-da. de fapt… o sa iti dau mai mult de 2. chiar 8.

-bah.. ai baut ceva? ai innebunit? poate vorbeste foamea din tine….

-nu! dar hai sa comandam ceva, totusi.

-multumesc pentru ..chestiile astea. nu stiu ce sunt!

-pietre. safire. m-am gandit ca te reprezinta.

-da… nu stiu ce sa zic. poate o sa imi iei si rubine…si smaralde.. si cuart…diamante..

-p-alea ti le vei lua singura.

-auzi? dar daca tot arunci cu banii pe geam, si in mod exagerat, …

-spune?

-de ce as mai lucra? chiar si pentru tine?

-sa ai o pensie decenta si sa nu bati la ochi cu opulenta. de aceea, iti vei vedea de cartea de munca…

-de banii aia.. doamne.. mi-as lua 2 case in tari diferite.

-poti face ce vrei atat timp cat ii inmultesti. asa e regula la evrei.

-eu nu sunt evreica…

-nu inca!

-adica?!

-ma gandeam, dar doar ma gandeam…

Laura se inrosi instant. mai mult decat putea suporta.

-ce naiba mai gandeai? mi-e ca o sa iau 100 ml de votca. macar sa para vis.

-ok..eu o sa iau o sticla de apa. plata.

-ma pis pe apa ta. cum dracu…sa ai atatia bani si sa bei apa plata?

-tocmai… mie mi-e sete. nu vreau sa te car totusi pana la masina…

-ma duc si singura.

-serios? nu credeam sa faci asa efort. micuta de tine.

-daca ma iei la misto, daca o singura data ma mai iei din copac iti torn ceva peste fata. sau pe cap.

-bine, era cu drag spus. geez… femeie..

-de cand vorbesti asa cu mine…?

-de cand injuri si tu!?

-nu am zis nimic rau.

-ai zis de dracu’ ala de m-am plictisit eu.

-p-ala nu l-ai cumparat?

se incrunta si se ridica de la masa.

-ia o vita cu ciuperci si ce mai au ei. e aia la 46 lei.

-ok. altceva?

-si tortul ala cu fistic. ca data trecuta. 😀 te rog.

-de data asta iau. nu mai refuz.

-bine. iei separat sau de la mine?

-de la tine. si apoi si separat.

-amuzant. “mielul bland suge la doua oi”, asa-i?

-da…

 

 

 

 

nu te uita la mine 39

0

Dupa ce inchise usa ea ramase locului. Nu alerga dupa el. Nu plangea. Nu simtea nimic. Parca era o arsura pe undeva si tocmai iesea fum.

-ok.. asta e. nu e prima oara cand ies sifonata, cand incurc borcanele si cand…

veni doctorul.

-Domnisoara Petrescu?

-da. ea.

-Am analizat substantele pe care varful cutitului le avea. Suntem uimiti ca sunteti in viata.

-de ce? ce era?

-si ne uimeste si ca nu se mai vede nimic. deja!

ea se scarpina peste ceafa.

-da..ce pot sa zic?

-unde este domnu de aseara?

-a cam plecat.

-voiam sa ii zic sa aiba grija de dumneavostra si daca observa orice modificare de limbaj, comportament, daca vi se face rau… sa veniti la noi. atat.

-mda.. e foarte suparat. cred ca a iesit pana afara. sa ia aer.

se inrosise instant.

-asta sa ii spuneti. daca va amintiti ce zi era ieri inseamna ca sunteti ok.

-ieri? nu era 13 februarie?

-ah…nu prea.

-14?

-nu! anul il stiti?

-2008?

-nu prea deloc.

-suntem inainte sau inapoi? sa stiu?

-suntem cu 10 ani dupa 2008.

-ce? e 2018?

-da.

duse mana la frunte.

-stati nitel.. eu …cred ca l-am confundat… vaai..

-pe cine?

-unde sunt? isi lua papucii in picioare si o lua la fuga pe coridor.

-la spital! domnisoara? nu puteti sa plecati!! fugi si medicul dupa ea.

ajunse pe scari. alerga si mai rapid si aproape ca rupse usile.

il vazu cu cineva. o femeie. cu parul brunet, cu zambet care ii amintea…de cine ii amintea acel zambet…?

ezita sa vorbeasca cu el …dar daca tot a alergat asa, ce putea sa faca?

se protapi in fata lor si ii zise pe nerasuflate:

-imi pare rau ca te-am confundat. am crezut ca sunt in 2008…. si cred ca .. adica nu cred ca stiu cine esti de fapt. sau poate stiu, dar nu te mai simt, habar n-am!?

veni si medicul dupa ea.

-domnule, va deranjeaza?

-nu! surase el. nu! are un episod de amnezie. dar nu ma deranjeaza. Domnisoara Petrescu e cu mine! Ea e sora mea.

-Buna ziua! Maria.

-MARIA?? tu esti? lua ea o fata de copil ratacit.

barbatii izbucnira in rasete isterice. apoi tusira.

-O aduc eu in salon!

-V-am fi recunoscatori. trebuie sa o mai investigam la cap. Nu e ok.

-da… nu a fost nici inainte de incidentul cu acei cutitari.

-tocmai… poate chiar are ceva..

-cred.

el o lua de mana (isi amintea de atingerea asta) si ii vorbi.

-nu o sa plec nici cand imi ceri tu si in niciun caz nu te las pe un pat de spital. ai inteles, copil rau ce esti!?

-esti tata??? murmura ea.

-nu neaparat. dar poate ar trebui sa ma crezi!

-cine esti?

-chiar asa, cine crezi ca sunt?

se oprira pe scari.

ea sovaia.

-jur ca nu stiu. pari cunoscut de prin reclame.. faci reclame? ai dintii drepti.

el izbucni in ras.

-de ce razi? ce am zis? intreba naiv ea.

-nu tocmai. nu fac reclame.

-te stie lumea?

-oarecum. dar adineori parca erai bine..

-cred ca e soc emotional.

-normal ca asta e.

el cobori o treapta si o saruta.

-trebuie sa iti amintesti cine sunt!

ea inchise ochii. ii raspunse sarutului.

-nupe…nimic. nu simt nimic. inca.

o lua in brate si o mai saruta o data.

-parca.

deschise ea ochii si il lua de mana.

-stiu cine esti. nu stiu ce tot cauti cu una ca mine!

-te-ai prefacut?!? se incrunta el.

-nu.

-atunci?

-era soc emotional. faptul ca m-ai parasi mi-ar provoca …un ceva ca atunci cand arunci cu o stanca sau dai cu parul…

-chiar crezi ca plecam de langa tine?

-da?!

-inseamna ca nu ma cunosti.

-adica te-ai dus cu 10 tipe ca sa stai cu mine…?

-mereu am fost cu tine. in cele 10 tipe am incercat sa gasesc ceva ce ti-ar lipsi tie. si nu am gasit. d-asta am ramas si raman cu tine. pentru ca oricat m-ai toca, ne-am certa, m-ai face sa imi iau campii, tot in bratele tale ma simt bine. si da, imi place sa imi canti seara, sa ma tii in brate si ma mangai pe par.

-cum plecam de aici?

-cum am venit. imbracati si cum trebuie. trebuie legal.

-si daca vreau sa fugim asa…pe nepusa masa?

-hai sa te investigheze…

-daca ziceai ca nu ma stii?

-eu? cum sa te las asa? aici? tocmai aici? ai innebunit.

-stiai ca ma cheama Petrescu?

-nu.

-doctorul mi-a zis „doamna”..auzi la el.

-pai esti o doamna. 😀

o lua din nou in brate.

-esti my lady.

-ce??

se inrosi ea.

-haai, lasa vrajeala. stiu ca iti place. si oricum…

-si alelalte 10?

-alea nu erau my lady. erau la alta categorie.

-usoara?

-sa zicem.

-eu cred ca esti dependent de dragoste.

-nu vreau sa plec ca altii .. nu vreau sa ma vezi ca pe altii. sau sa …nu stiu.

 

-stai putin. nu asta trebuia sa zic eu?

-nupe. imi placi cum esti. imi mananci creierul si sufletul cu furculita. parca sunt pe o farfurie a ta, tu cu furculita si eu, rotit si rasucit in furculita ta…

-ce plastic mai esti. ma doare capul. rau..

o vazu ca se inroseste si ca gafaie.

-aoleo. imediat.

alerga un etaj si ceru ajutorul, sa vina o targa. cand reveni ea nu mai era.

lasase camasa de noapte.

 

 

Go to Top