Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

Archive for the 'scriitura mea' Category

lobul primitiv 20

 

Laura este numele meu si oricat as fugi de el si acesta de mine ma urmareste ca o umbra. De barbati nu scap si da, experienta cu tipa aia m-a lasat masca. Mie nu imi place sa refuz insa nu puteam sa fac nimic. Nu mi se ridica nici macar un firicel in directia ei. ERA exact ce nu imi place la o femeie. Sanii mari, pistrui multi pe fata, care ma distrageau de la ochii ei – am un fetish cred, sa ma uit in ochii omului cand nu are chef si mai ales cand e in acele momente…-, picioarele groase ca butoaiele sau ceva cu pulbere… Si inalta. Adica fata de mine… nu puteam fi girafa si zebra. oricat ar fi zoologia frumoasa, in pat da ciudat. SI am si enervat-o ca i-am povestit mai multe si ea s-a simtit jurnalul meu.

In loc sa o ia ca “e deschisa” si “se poate vorbi orice”, nu.. “eu nu sunt jurnalul tau!”.

Ma rog.

Stau acum si scriu in acest jurnal sexual -sau nu?- si imi dau seama ca poate stilul asta al meu inhiba. Poate oamenii nu se simt in stare ca pot face fata stilului meu – uneori furtunos, alteori calm (pe suprafata e o pojghita subtire pe care te plimbi si… de pe care poti oricand cadea).

Primesc mesaje de ziua mea. E acel moment din an cand stai cu o foaie alba in fata si scrii ce ai facut un an de zile cu plus si minus. Si cand tragi linie..

Uite, la mine am iesit pe pozitiv. Oricat ar fi de dureros un pas sau altul, oricat as calca pe lateral fata de confortul meu si cercul in care ma invart.. tot am iesit pe pozitiv.

Primesc un mesaj dragut de la numarul 6. Are ochii verzi. Am observat ca vorbim romaneza. Cei cu ochii caprui am observat ca ma iau la misto prea mult sau “nu sunt pregatit” – da, e vreo varsta la care esti pregatit IN SINE de ceva?-, iar cei cu ochii albastri mi se par dubiosi – au ceva care atrag initial si apoi mi-o inmoaie…dorinta!

Mi-era dor de el. Nu l-am mai vazut… de … ahaaaa.. inainte de … dar ce zic eu.. dupa… ahaa. ma rog, depaseste intervalul meu de asteptare.

Imi produce aceeasi emotie ca prima oara cand am vorbit si …in stomac se aude un gajait. Nu de la foame. Pana si intestinele mele garaiau de placere si .. potolir!

O sa ne vedem si o sa… wow! Asa da descriere!

M-am inrosit instant si m-am dus sa ma spal pe ochi. cu Telefonul langa mine, ca sa nu fuga.

Da, faceam 30. De un an ma vad cu acest numar 6 -ca nume nu pot sa ii zic, nu mai are farmec!- si … chiar daca o facem la un timp anume -4-5-6 luni- … ma simt langa el. Iar cand sunt langa el imi vine sa intru in mintea lui. Normal, din nesiguranta il intreb “la ce te gandesti?” si .. ma surprinde “la tine”. De parca eu as fi foarte importanta. Sau pentru el sunt?

in fine, dupa ce m-am spalat pe ochi… m-am pus in pat. am adormit cu mobilul in brate si noroc ca am pus alarma sa ajung la un curs, ca altfel.. ma faceam de bafta la aia.

Ajung acolo, fetele de la inregistrare ca “nu apare nicio Matei Laura nicarieri” – desi platisem- … si bine ca in paranoia mea iau orice foaie care sa se ateste ca platesc sau ca fac  ceva anume… si asa “da, e totul in regula”. Ah, credeam ca vin eu val-vartej asa.. la ora asta?

Stau pe scaun potolita si cu chef de somn sau de alergat, ca nu mi-am dat nici eu seama ce vreau pana la urma si cand sa adorm ma suna telefonul.

o harmalaie pe fundal si eu care “ce?” si am inchis.

apoi primesc mesaje. Da… deja ma simt batrana. Desi altii zic ca e viata inainte sau ca femeia de 30 e cam ca cea de 40 -desi sincer, 10 ani te schimba oricum, fara voia ta…

In fine, am incercat sa multumesc in mesaje si sa fiu atenta la ce ziceau tanti astea.. si ce limbaj de lemn… Nicio emotie. Nicio nimic. Am iesit cum am venit -poate doar cu 3 termeni in plus si apoi m-am dus sa iau ceva de mancare.

Langa aceeasi farfurie vad ca stau cu un nene de-l stiam eu de acum 3 ani.. si ma holbam la el de ce naiba nu se cara de langa mine. Si ma intreaba de fapt daca vreau sa imi puna in farfurie. Am zis un “da” d-ala prelungit si ciudat de strident fata de vocea mea si omul tot comenta de felurile de mancare – de parca nu el a ales meniul? si apoi ca dispare …ca sa apara la aceeasi masa cu a mea. Ma apuca rasul cand zice “la multi ani” si-l intreb “de unde stiti? chiar e ziua mea!” .. normal, comparativ cu el eram tanara si neprihanita -desi mintea e mult mai …perversa decat cred unii!- si ca bla bla vorbe.

Mintea mi-era la ceea ce va urma cu numarul 6 si zambeam asa in coltul gurii cu privirea in gol. Puteai sa ma bati ca eram ce acord. Sau sa ma injuri.

Asa sunt eu cand ma indragostesc. ma fura peisajul si plec din realitate mai des decat as fi vrut. SI da, te las sa vorbesti singur.

am auzit vag intrebarea “tu ce faci?” si zambea la mine. Atat. In rest, am raspuns ca pe pilot automat, am dat mana si …el s-a intins dupa obrazul meu. Da, ciudat. Nu ma asteptam. Am ramas o clipa in suspensie si apoi m-am uitat in jurul nostru. Toate gagicile se uitau cu ochii mijiti la mine si la el admirativ. Normal, eu eram “nenorocita”. :)) Intotdeauna citesc privirea aia din partea femeilor. Nu stiu de ce, cateodata ma simt mandra ca primesc asa ceva. Macar provoc o reactie.

mai primesc si alte mesaje, mai sa ma iau la bataie cu unele care nu ar recunoaste ca e importanta calitatea vietii pacientului – da ok, nastem, dar … sa chinuiesti copilul ala trebuie sa fii altruist…

O discutie intreaga de …a trebuit sa ma car repede ca imi fierbea pumnul si mi-era ca daram lumea pe acolo – si nu, nu as reactiona daca nu as fi provocata.

Am ajuns acasa si primesc iarasi apeluri si mesaje de .. la ora 11 deja ma simteam obosita ca e ziua mea. Parca nu s-a dus cum voiam.

Eu eram si sunt fana artificii, sampanie.. caviarul nu ma indoaie. mi se pare fad. DAR niste salate si o imbratisare… am stat singura in cearceaf. DESI mi-era frig. am stat asa…am adormit inghemuita si cu ochii usor in lacrimi – nu cadeau. Stateau lipite si nu voiau sa isi dea drumul pe “tobogan”.

Mi-as fi dorit sa nu ma simt asa de singura … sau eu cu mine .. si in acelasi timp… ma bucuram. Puteam sa ma razgandesc pe minut. Mi-as fi dorit sa fiu mai delicata cu oamenii de langa mine, sa pot sa le fiu OBIECTIVA si … sa le arat proiectia unei pareri obiective. mi se pare ca sunt cateodata greu de vorbit. greu de abordat si in acelasi timp, usor de pierdut. nimeni nu lupta. ma lasa sa plec. “asta ai vrut, nu?” ar zice unii. DA, asta am vrut. Dar as fi vrut sa stiu ca nu a fost un timp pierdut daca.. am ales sa il petrec cu tine. sau ca insemn ceva. ca nu sunt doar “acum”… mi-as fi dorit zambetul meu sa ramana undeva intr-o memorie de lunga durata.. nu stiu.. si poate in acelasi timp mi-as fi dorit sa nu ma fi vazut.

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

piele 1

imi place sa ma imbrac cu pielea ta

sa o pun peste a mea

sa ma invart in fata oglinzii cu tine

sa te respir

sa stiu ca esti aici

 

imi place cand te uiti la mine

cu acea privire fixata intre doua lumi

incercand sa imi zici ceva in tacerea

dintre noi

 

imi place cand ma iei de maini si imi spui

ca sunt a ta

cand ma mirosi si saruti pe gat

stiind ca ma faci sa rad si sa inchid ochii

 

imi place cand ramai cu mine

pana cand ma trezesc din visare

si primul chip e al tau

sa pot sa iti zambesc

si sa ma intind dupa prin asternut

dupa umbra ta

parfumul

si sunetele tale

dintr-un spatiu atat de mic

si care a fost ca un camp

cu maci

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 32

Ajunsesera la hotel in Barcelona. Ea era imbujorata si vorbea intruna, el o asculta – ce putea sa faca? sa o intrerupa?

-Da, si atunci cand doua corpuri se afla in apropiere unul de celalalt, stii.. sunt doua posibilitati. Cunosti bancul cu “sunt doua posibilitati”?

Radea intruna. Isteric.

El naucit de sunete: Nu! nu-l stiu! ce zice?

-Pai… se naste un copil. exista doua posibilitati: sa fie fata sau sa fie baiat. daca e fata e ok, daca e baiat, exista doua posibilitati.

-Nu mai spune!

-da.. asa e bancul. vrei sa ti-l zic sau ma repezi?

-zi-l, te rog!

si o pupa pe nas.

-cum iti ziceam (il pupa pe gura scurt): sa nu faca armata sau sa faca armata. daca nu face armata e ok, daca face armata exista doua posibilitati.

-e lung?

-bancul? cam …lunguiet. de ce?

-vreau sa te spal si sa dormim. nu cred ca vreau azi sa-l aud pe tot.

-pe scurt: bla bla doua posibilitati, pana la faza cu hartia, cand sunt doua posibilitati: sa devina carti sau hartie igienica. daca sunt carti e ok, daca e hartie igienica… nu mai ramane decat o singura posibilitate.

-amuzant. cu tine la baie. acum!

-dar nici nu am respirat de multe ori..

-te rog!

arunca pantofii, geanta, maieul cadea in drum spre baie, isi scotea cureaua pana sa apese pe clanta… toate hainele cadeau rand pe rand pana in cabina dusului.

el se uita dupa ea. surase si isi dadu ochii peste cap in urma ei.

-asa ceva.. vrei sa strang dupa tine?

-nu… o sa le adun eu dupa ce ma trezesc. oricum, trebuie sa se spele. deci..

-te-ai mai implinit putin?

-mersi. da. de ce? vrei sa aluneci pe oase?

se intoarse spre el si ii dadu din ambele sprancenele ranjind.

-nu… imi place pe moale sa aterizez.

-ma bucur. credeam ca te plangi. sau vrei sa hranesti vreo fata subtire.. sa te simti cavaler? eu, la cum sunt acum, chiar cred ca sunt bine.

-da, esti proportionata. si imi vine sa..

-sa…?

-spune-mi, Dante…

-DANTE.. eu si Dante am avut o relatie speciala in clasa a 11a parca. Bine, el e mort de nspe secole, dar ma refer mental. Ideile lui cu Purgatoriul m-au prins mai mult. Beatrice si cerurile .. La un moment dat credeam intr-o teorie, pe care daca vrei sa ti-o zic.. dar as vrea sa nu o mai zici altora. e O speculatie de-a mea.

-Spune, chiar m-ai facut curios. Si apoi iti zic si eu visul pe care mi l-a inspirat “Divina Comedie”.

-Da, pai cerurile alea si acest intreg din lumea lui Dante par a fi concentrice si chiar ciclice. Daca am trage o singura linie in intr-unul dintre ele, atunci aceasta ar avea aceeasi lungime in toate celelalte. Chiar si un punct s-ar ciocni cu sine. Ar fi ca-ntr-o oglinda.

-De ce n-ai zis si altora ideea asta?

-Cui mama dracu’ sa zic? Fiecare crede ca daca vorbesti d-astea te dai mare sau .. mai grav.. ca te referi la ei. sau ca cine stie.. ii crezi prosti pe ei… in fine. Aceste 13 cercuri isi au originea intr-o mare sa zicem si … in acelasi timp pot sa se dizolve toate intr-insul.

-Divina comedie mi-a dat un vis a la Bosch. Deci cu multe masti, diavolasi, ingerasi, femei, pacate, copaci -arici-furnici… si la toate ma uitam de p-un deal ..pana cand ninge deodata. Acum totul se vaicareste la contactul cu fulgii de zapada ca apoi sa ma trezesc ca de fapt, toata povestea era pe o apa.

-pacatele alea…erau ce?

-se uneau diavolii cu ingerii, femeile se agatau una pe alta intr-un copac-arici… nu stiu ce a fost de fapt.

se uita la el. i se parea simpatic si copilaros. ii venea sa il tina la piept. si sa il mangaie. atat.

in ochii lui ea era ceva pe care nu credea ca va vedea. cu toate ca nu “era genul” lui –chiar asa, cine era genul lui?- si cu toate astea, uite-l cu ea, aici, acum. ii placea cum gandea, cum lua mingiile de foc si le rotea si tot folosea. ii stimula.

-ce e? intreba ea in tacerea subita dintre ei.

-ce sa fie?

-la ce te gandesti?

-la tine.

-si? la ce concluzie ai ajuns?

-e una foarte buna. nu-ti face griji. e totul sub control. daca era ceva, iti ziceam. oricum, cu tine nu poate omul sa simuleze ceva.

-ma rog. cum zici tu.

o intoarse spre el si isi puse buzele de sfarcurile ei roz. sub acest impuls, ea il tragea de curea si spre ea.

-ma vrei?

-intotdeauna.

-cat te va tine?

-pana cat timp nu te plictisesti de mine! zise el cu privirea fixa pe ea.

-eu sa ma plictisesc? nu e vorba de asta. o sa plec atunci cand nu ai nevoie de mine. sau cand nu ma simt dorita.

-eu te vreau. momentan.

-pha…

se intoarse cu spatele.

-hei…

o prinse de talie si se puse in genunchi. ii linse scobitura din spatele genunchilor si o auzi chicotind.

-momentan, ah? eu sunt momentan pentru tine..

il impinse usor cu piciorul.

-suna prost, dar nu trebuie sa uiti ca la un moment dat nu o sa mai pot sa te satisfac…

-asta e grija ta?? serios? daca imi dai o limba de ajutor nu ma intereseaza penisul precum crezi.

-nu? (se ridica)

-nu. nu m-a interesat asta la tine. eu nu am putut sa ma uit la el cand te-am vazut. ma holbam la mintea ta si iti miroseam ideile. plus ca te vedeam in culori. erai un portocaliu cu verde pe alocuri. si o sonata de Beethoven.

-SERIOS?

-da. chiar da. si nu flirtam cu tine. nu venisem la tine sa flirtez. ti-am zis ca vin sa vorbim. asta era in capul meu. da, o fractiune de secunde te-am vazut peste mine, dar a durat atat de putin ca nici n-a contat.

-ceva nou pentru mine. deci zici ca nu m-ai vazut sexual… si totusi…

-asa a iesit. pentru ca era o asteptare pentru care eram pregatita. de ani de zile. 2 aproape.

-frumos. (a atinse pe umeri)

-si da, imi place sa te pierd ca sa te regasesc si apoi sa lupt pentru tine… (isi musca buzele) insa nu mi-ar placea sa iti bati joc de mine. da, poate profitam unul de altul pe alocuri -cu rabdarea, cu sexul, cu experienta, cu vorbele… cu ce vrei tu si ce vreau eu-..insa peste toate ..te respect si nu ti-as face rau. da, ma enervezi cand taci si cand ma lasi sa vorbesc pana nu mai am saliva, dar … ma gandesc ca tocmai asta mi-a placut la tine. ca taci. (inchise ochii)

-imi place sa te vad cum te desfasori. si acum la fel. si imi place in pat ca esti…tu.

-eu? pufni ea.

-da.

-nu sunt chiar disperata, nu?

-se putea si mai rau.

rase de fata ei- isi misca barbia si facu gestul cu buzele … o lua la piept si apoi o puse pe pat.

-revin! nu te misca! de fapt, nu te uita!

-de ce?

-nu trebuie sa vezi!

-ce as putea sa vad?

-pune perna si nu trisa.

se conforma.

il auzi cum ii pregatea baia. apoi auzi niste foi. apoi simti ceva moale pe piele. ca o pana.

-ma pot uita?

-nu!

o gadila si ea radea.

-lasa-ma..

-inca putin.

il simti inauntrul ei.

-ce … naiba?!

continua sa o gadile si in acelasi timp se misca peste ea.

-ce e asta? nu pricep…

-shhh…

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 31

Au ajuns la etajul 28 din cladirea impunatoare a Barcelonei.

Ochii ei erau mariti la orice obiect vazut. sau sunet auzit. sau… intamplare de o vedea.

-WOW! exclama ea la orice secunda.

-Poti schimba sunetele? intreba el exasperat de tonalitatea cuvantului.

-Nu am cum! ar pali pe langa ce am de zis! aproape ca gemea ea.

-Potolir! rase el de ea. O lua de mana si o duse la terasa. Cum ti se pare?

-Nu am emotii …ca palesc pe langa ceea ce simt. Imi vine sa zbor..sa ma arunc in gat si in acelasi timp sa stau aici, in bula asta cu tine. Nu stiu de ce.

-Pentru ca esti cu mine? si-i dadu din sprancene.

-Hai umfla-te in pene.

Ea isi comanda un lichior si el o bautura inchisa.

-Daca nu iti prieste… nu o bea! ii zise el studiind-o cu atentie cand rotea paharul.

-Am crezut ca e crema de lichior, nu …dracia asta! se stramba ea la a doua gura din licoare.

-Da-o naibii! Ia-ti ceva ce stii ca bei! apa? spre exemplu?

-APA? M-ai adus aici ca sa comand apa? serios?

-Atunci un cocktail pe care il stii ca nu iti face rau. Si ia-ti ceva sa mananci.

-cock-tail! mmm cock-taaail! ranji ea cu subinteles.

Il facu sa ridice spranceana si sa tuseasca.

-Sa revenim. Uita-te!

Ii intinse telefonul cu filmarea.

-Nuuu pooot sa creed!! seriooos!?!? zambi ea cu toata fata spre el. M-ai filmat???

-Da. De ce nu? nu voiai?

-Nu m-am asteptat ca ai face asta… wow!

isi puse castile. se auzi.

-aoleo.. nu aveam nicio emotie??

-nu! nu am simtit vreo urma de emotie!

-pai si atunci, cum… sau cum de parea asa…

-mie mi-a placut. ma intreb cum ar fi tu sa predai ceva.

-as fi rea. exigenta. groaznica. as manca creier tanar pe paine.

-ia-ti o pizza ceva.

-mancare de-a lor iau. sa nu te aud cu pizza.

-parca vad ca tot eu o mananc! isi dadu ochii peste cap si se dadu lovit, band o gura din bautura.

-dar ce ti-ai luat, pisicherule acolo?

-bere afumata.

-poftim? ce?

-cu gust de slana.

-duuuu-te…tu! exista??

se intinse dupa bere. lua o gura. se stramba.

-esti ceva de groaza. daca nu pui tu gura pe tot ce e alcoolic nu te lasi. si te miri ca ti-e rau.

-nu exagera. voiam sa stiu ce bei. atat. nu stiam ca exista bere cu gust de slana. si oricum, cred ca o sa iau o apa plata. concluzie. pare destul de probabil ca nu e voie bautura pentru mine.

-cum a ramas cu tabloul?

-mi-l trimite el.

-dragut.

-nu e dragut. a facut o fata oparita, de zici ca i-am aruncat cu ceva in ochi.

-ii trece lui.

se uita la ea. era obosita. cearcanele ii intuneca fata. liniile fine incepeau sa se inmulteasca. o simtea coplesita de ceva.

-spune. ce s-a intamplat?

-ma simt de parca ar urma sa plec departe. nu stiu unde exact, dar departe…

-adica?

-nu stiu…stii tu obsesia mea ca voi muri? subit?

-eh.. hai …sa nu vorbim despre asta.

-dar despre ce?

-zi-mi ce te preocupa.

-suprarealismul. in rest, parca nu vad nimic altceva.

-am constatat. si teoria culorilor.

-fiecare culoare are un sunet si un miros. plus ca fiecare miros are un sunet.

-interesant.

-uite..sa iti zic.. orga…are un echivalent. albastrul.

-plauzibil.

-i se zice sinestezie. un fel de … boala, dar care, daca te uiti atent, … sunt putin exagerati anumiti stimuli – cum sunt perceputi sau…cum se transmit. apropo, galbenul are un gust de sulf. iar rosul suna ca o tuba. iar violetul are gust de ..tamaie. sau smirna.

-ai simtit asa?

-uneori da. atunci cand sunt foarte calma si foarte singura.

ii veni mancarea.

-uite…tu ce vezi?

-pui cu legume si un sos?

-eu vad auriu si argintiu. miroase a violet si gri. sunetul pare de pian neacordat si a trompeta.

-adica?

-violet si galben. complementarele.

-atat? asta vezi acum in farfurie?

-da.

-ciudat. si gustul? ia o furculita? d-asta refuzi tu dupa o singura inghititura?

-da. imi imaginam alte culori si alte sunete in jurul meu. ciudat, nu?

-ai mai zis asta cuiva?

-nu. nu ma simt atat de deschisa cu cineva incat sa nu imi fie frica sa ma.. arat.

-interesant! mai lua el o gura de bere.

-si de fapt… mai refuz si pentru ca starea din interior s-a schimbat brusc.

-plauzibil. foarte.

il vazu incruntat. ii vibra telefonul. se uita la ecran, inchise.

ea se prefacu ..se uita dupa altceva. ofta si tacu.

-ce?

-nimic. nimic. ce poate sa fie? doar nimicul.

-nu incepe. nu era o femeie. poti sa verifici.

-mai grav. era un barbat!?

-era fratele meu.

-ah. pai du-te si raspunde. ce astepti? sa vina incoace?!

-de fapt, e la doua mese distanta de a noastra.

-poftim?!

-te-am adus ca sa faceti cunostinta. am planuri cu tine.

-planuri?! ce planuri? schite de apartament?

-alea le fac din job. nu.

-dar …ce?

-o sa vezi!

-P. T.

-incantata!

-de asemenea! am auzit multe despre dvs.

ea se uita la el cu ochii mici si apoi dadu din cap.

-probabil sunt o legenda urbana.

-nu. nicidecum. ma bucur ca te-a intalnit. i-ai schimbat viata.

-adica?

-vorbeste altfel. parca lejer.

-dar ce era…mut?

-nu neaparat, doar ca mereu mi s-a parut ca vorbeste in alta limba. si … degeaba stie romana.

-credeam ca il cauta o …

-femeie? nu. el e om serios.

-da, pana la proba contrarie. si oricum, voi intre voi va luati apararea. noi? nu. o sa auzi o femeie zicand „e o tipa de treaba. buna. la casa ei… asezata”..nuuu.. noi ne vorbim ca suntem „parapante”, „curva” si … „o ia”.

cei doi se uitau unul la altul, dadura din umeri in acelasi timp si apoi incepura sa descrie ceva.

-mi-a zis fratele meu ca te pricepi in arta. ne-am gandit ca .. ar fi bine sa deschidem o galerie si sa te ocupi de vanzare..de tot ceea ce presupune.

– negustoreasa de panze? eu? am fata?

-nu ti-ar placea?

-nuuuu! claar nu! mai degraba ghid de muzeu. dar nu negustoreasa…precupeata.

-sau mai aveam o idee.

-daca e la fel de creata, prefer sa vand muraturi in piata. macar mananc ceva.

isi lua bautura sa soarba de nervi.

-nu imi plac ideile astea. se putea mai bine sa va ganditi la chestii de viitor? un fel de drona care sa aduca chestii oamenilor care nu se pot deplasa. sau sa inchiriati drone. dar asta, nu. daca sunt invitata sa vorbesc nu e pentru ca…nu stiu cum s-o zic.. dar nu.

-am inteles! o calma el. e ok. nu ma asteptam la un aviz favorabil ideii. oricum, nu ala era planul cu tine.

-nu?! dar care?

si brusc aparura niste cantareti si cantau in spaniola.

-despre ce vorbim…?

-o sa vezi!

 

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 19

Sunt capricioasa. Uneori perseverenta. Alteori imposibila. Si de ce cele mai multe ori, incomoda.

Chiar si cu zambetul pe buze pot sa te fac sa ma urasti. Cu sarcasmul meu nu e de glumit.

-Sunt la volan!

Raspunsul invariabil si perfect adevarat la momentul acela a fost: sunt leftera!

NORMAL omul a ramas socat. Probabil se astepta sa zic “sunt goala” sau altceva, insa eu imi tineam picioarele gen “budha” si asteptam sa treaca ziua aia si plus, chiar asa era.

Laura Matei…

eu… eu sunt afona la economie si asadar si prin U mare mai mereu raman in pana. Adica nu doar pana, in plina lipsa. De orice. Chiar si de tampoane.

Omul a inceput sa trimita gogometi si aproape sa se scuze ca eu sunt prastie, bata, paleta la financiare.

Pana la urma a venit la mine val vartej cu papornitele de mancare, bautura si da, a adus si tampoane, desi omul, serios, mai avea nitel si ma lua la bataie.

-Poti sa ai si tu grija de tine? sau trebuie sa te dadacesc eu?

Avea o fata obosita si deja foarte enervat.

M-am facut mica in canapea si am inceput sa ma balangan, ca un copil la metrou. E ticul meu. SI nu pentru ca vreau ca omul sa dea pe lacrimi, ci …ca sunt un om in lumea mea..si cand ma scoti din ea, ma fac ..invizibila.

-Te rog, nu face asta. NU iti sta bine!

-ma simt… prost. nu vreau sa fiu o pacoste. dar am vazut o carte care mi-a luat ultimele monezi. pana si 10 bani am dat.

-biiine! fie! zi-mi..sunt bune? am luat cu cele mai multe picaturi.

-tot aia e. ma tine putin.

-cum merge lucrul?

-am perioade si perioade. se putea si mai bine, insa nha, deocamdata e …normal.

-cum sunt colegele?

-ma rog. si ele se puteau mai bine. poate si ele zic la fel despre mine. ce sa zic? subiectivism.

-mda. d-asta se duce societatea de rapa. subiectivism, pile, atractie, sex, pile iarasi.. competenta nema. numai …

-ce ai patit?

se ridica spre el. il dadu sacoul jos. il saruta pe obraz stangace si lua de maini.

-aseaza-te si povesteste-mi. ce te macina?

-am avut un caz. un viol. copila de 13 ani … urat. nu vreau sa imi amintesc. a fost si batuta. pe langa violata de cinci.

-altceva…mai frumos n-ai?

-un mosulet batut? de fost puscarias? te incanta?

-nu…stii ca ma transform la d-astea.

se zbarli si apoi se intrista subit. dupa care incepu sa planga.

el se intoarse spre ea si o tinea in brate.

-ce ai?

-nu stiu. nu mai suport societatea asta. dezumanizata, nicio noima…nicio regula. niciun Dumnezeu..nicio frica… nicio … nimic. mor… mor in fiecare zi…putin cate putin, dar sigur.

-am uitat sa iti zic de niste accidente de masina.

-nu mersi. oameni intregi ai avut si tu?

-plus un spanzurat de clanta.

-vrei sa mananci ceva? am pui si eu un pui la cuptor… cred ca am si uitat de el.

se ridica brusc si aproape ca alerga spre bucatarie. o prinse de mana si o rasuci spre el. o saruta simplu, scurt. isi trecu mana dreapta prin parul ei si ii sopti: multumesc sa ma asculti! aveam nevoie!

ea mirosea a gutuie si pere. inchise ochii. trebuia sa retina mirosul asta mai mult timp si sa se calmeze cand veneau oamenii imprastiati la el.

Disparu de langa el. Auzi ceva cu voce abia perceptibila.

-Ai injurat??

-eu? nuuuu! nuu! clar nu! cine? eu?! dar cum sa fac eu asa ceva? nu!

veni langa ea.

-ti-am zis… ca tin la tine. nu te prosti.

-ce are injuratul cu prostitul?

-uita-te in jurul tau. uita-te la tine. uita-te in tine. cine esti? cum esti?

o privea fix.

-cum… cine sunt? eu sunt.. Laura Matei… cum sa fiu? umana?

-esti umana, nimeni nu iti neaga calitatile. Ma refer la SUBSTANTA. pari rudimentara. neslefuita.

-poftim!!? IESI!

il impinse din bucatarie.

-IESI! se auzi inca o data.

-n-am vrut.. zau.. n-am.. eu tin la tine… in felul meu… sincer. nu am vrut sa te supar…

-RUDIMENTARA!!!???? dar cine mama zmeilor esti tu? vreun DIAMANT? vreun mare ce? auzi… eu rudimentara. daca sunt accesibila in vorbe si nu o fac pe savanta … sunt rudimentara.

-daca te-ai cizela…

-tu vrei sa dormi pe pres constat!

-vreau sa dorm cu tine. langa tine!

-mi-e ca dormi pe balcon. pe pres e deja cald.

inchise usa bucatariei.

peste cateva minute auzi usa de la intrare.

iesi din bucatarie.

plecase.

-come on! nu…

iesi cum era pe scari si il striga pe nume. stia ca ajunsese la parter.

-te rog! nu te prosti. vino inapoi! am nevoie de tine! si stiu ca, desi nu recunosti, si tu ai! te rog… e destul de frig pentru mine…

auzi usa liftului inchizandu-se.

urca scarile inapoi.

il vazu in usa.

-ce vrei de la mine de fapt?

-ai fi surprins. nu vreau nimic, dar am nevoie de tine. nu stiu, aflu pe parcurs. nu ma pricep la filme romantice. in capul meu e multa …

-am inteles. singuratate. ti-e frica de singuratate. si ce cauti tu se numeste tandrete si eventual..ani.

-nu stiu. caut o imbratisare anume pentru mine. in care sa ma simt eu …ca e pentru mine si ca n-a fost pentru altcineva…pare egoism?

-nu. hai sa vedem puiul ala daca nu a fugit din oala.

-stiam eu ca esti baiat bun! zambi ea intr-un final.

-si eu.

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in ART,scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 29

Se trezi inaintea lui. Se dadu jos lent si in varful degetelor sa nu-l deranjeze.

nici nu apuca sa treaca de noptiera ca il auzi:

-unde te duci?

se intoarse. era treaz.

-sa ma … spal? expozitia incepe la 12. e deja 10.

-mai sunt 2 ore. e timp. vino, te rog inapoi.

-de ce? ti-e frig? ai nevoie de sunculita mea … ?

-termina! aveam chef sa te tin in brate. nu sa ma iei peste picior. du-te si fa-ti treburile.

-auzi? ce-ar fi sa nu ne mai ciondanim? ca nu ajungem nicaieri! vrei sa ma tii in brate? vin! vrei sa nu te obosesc? o sa incerc (desi nu cred ca imi iese) sa tac. vrei sa conduc un ferrari fara carnet? pentru tine pot face si asta. dar ZI ce vrei ca sa stiu ce sa fac si cum sa fac bine…

-treci in pat! acum!

se intoarse tarsaind picioarele.

-mmm! mai bine! nu?

-da… defineste bine… jaluzele trase si netrase?

-cred ca trebuie sa taci putin!

-auzi… noi ne vedem. noi putem sa vedem in jurul nostru. si tot ne certam. si mai avem nitel si aruncam cu ceva -cred. nu stiu. ca nu parea asa la inceput. cred ca poate nu sunt buna sau potrivita pentru tine. nu ma astept sa ma iubesti sau sa ma iei de sotie -in niciun caz nu mi-ar placea asta! insa … o decenta firestenie se poate? adica sa fii firesc cu mine si … mama dracu ca iar ma enervez!

-cum iti inchipui tu ca chem tipe la mine in birou? cum?

-cu gandul? ce, ai fi primul?

-mi se pare dezgustator ce gandesti. e monstruos. stai putin, tu ai fost?

-da. am fost. si, da…stiu ce gandesc barbatii care AU BIROUL lor! crede-ma!

-poate sunt o exceptie. te-ai gandit?

-ah..nu? nu cred ca esti o exceptie. ai tot un penis ca si ceilalti din jurul tau de acelasi…sex. nu?

-si crezi ca toti facem aceleasi lucruri?

-auzi? nu toti cainii au colti? nu toti musca, mai devreme sau mai tarziu? sau doar latra si se uita la tine cum ii mangai pe cap si urechi?

-iti zic: nu am chemat pe nimeni.

-nici pe tipa aia…de saptamana trecuta de ti-am desfiintat-o? ce e intre voi? va deranjez? crezi ca ..nu stiu… sunt in plus?

-cu ea eram inaintea ta. am fost.

-si nu mai esti? gata, am aparut eu si tu, pac, erased her? sa cred asta?

-poate ar trebui sa ai incredere in mine…ce zici?

-POATE! tu ai?

il privea in ochi.

-da!

-exagerezi. ai vrea sa ma vezi cu altul ca sa ai o scapare si sa pleci fugind pamantul. ai accepta sa fie si o “ea”, eventual doua “ele”.

-nu.

-cum sa se faca vrajitoarea?

-pai e. urata?

-da. e deja urata. in fine. hai sa nu ne mai certam. ce o fi o fi si gata. ma placi bine. nu, iarasi bine. vrei sa stam asa, stam si asa. vrei sa o fac pe psihologul, o sa fiu si psihologul tau. vrei sa fiu o straina, o sa fiu si straina din viata ta. insa …

-am inteles. uite, deocamdata vreau sa fim. nu stiu ce va fi dupa. habar n-am.

-omule… noi putem sa ne vedem. adica… de ce actionam de parca am fi nevazatori? zi-mi!

bratele lui inca erau peste ea, intr-o imbratisare.

-nu stiu. nu m-am intrebat asa. dar cred ca e vina amandurora in egala masura, nu?

-cam asa. cat e ceasul?

-10:15.

-hai… sa facem pasi. trebuie sa vorbesc cu Figuerez inainte. si vorbesc serios! chiar trebuie sa ma dau jos de aici.

-vrei …

-nu! chiar nu mai vreau nimic.acum. chiar nu!

el se ridica inaintea ei. se duse la baie.veni si ea. se uita la el. de jos in sus.

-heeei… e intim… itate! n-ai auzit de ea?

-nu! radea ea.

-mi se.. imi… moare!

-ete. tu continua. eu ma uit.

-de ce iti place sa te uiti?

-pentru ca pot sta si tace.

-plauzibil!

o vazu cum se duce la dus. cauta samponul.

-nu cred ca mai ai! ti-l dau pe al meu!

ii intinse flaconul.

-thanks sweety! zambi ea cald. mai e ceva ce nu stiu?

-dupa vernisaj vreau sa mergem undeva anume. sus! pe o cladire!

-vrei sa imi dai un vant si sa imi sparg capul? rase ea.

-da..si dupa aia sa sun sa ma predau. “a fost un accident”.

-mda. o sa merg. cu ce?

-e la etajul 28.

-28 fix sau 28 spre 29?

-27 spre 28. normal ca 28. fix si nefix, tot etajul 28 e. nu mananci ceva inainte?

-nuuuu!!! trebuie sa ajungem pana in ora 11 la Figuerez. mi-a promis un tablou. eu unde vorbesc, primesc tabloul pe gratis. deci… hai.. vino si tu! impart acel sampon cu tine. care era al tau..deci.. e …

-ok. nu trebuie sa ma rogi. are ceva (se baga in cada) daca merg in tricou si pantaloni scurti la vernisaj?

-in mare? da. are. la scara mica? nu. e Spania. Nu cred ca poarta ei costum la 12 ziua ca sa vada 10 tablouri.

-imi faceam griji!

-cand esti cu mine nu ai de ce. de fapt.. apropo… facem pace, da?

-da. sigur. de ce?

il saruta fara sa il anunte.

-d-aia! ca sa am si eu ideile clare pentru prezentarea asta.

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

safe and sound

 

Suntem aici și nicăieri

Simțim nimicuri

Ne prefacem că trăim

dincoace de paharul

de whiskey

 

Zâmbetul rece nu trece de inimi

nu e pentru oricine?

Măzgălești în minte o hartă

cu un punct în mijloc

și nori pe deasupra

 

Mâinile trag apoi obloanele zilei

te așezi pe pat singur

gândești la acel gol

de dinăuntrul tău.

care macină

rumegă

rotește totul

apoi strivește

ca să aibă ce construi

mai apoi

din cenușă stări

 

diluate

gândurile lichide se scurg printre arahnoidă

și ajung prin măduvă

cu o viteză lentă

însă suntem aici și nicăieri

Simțim nimicuri

Ne prefacem că trăim

dincoace de paharul

de whiskey

 

B.H

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

losing sleep

 

Aș fi vrut să te descalți
Să nu tropai prin sufletul meu
Cu bocancii aia ieftini

Aș fi vrut să te dezbraci 
Să nu îți fie cald
În barlog

Aș fi vrut să vezi
Fără ochelari
Pentru a ști liniile rotunde

Aș fi vrut să auzi
Tacerea și sunetele colorate
Dintre noi

Aș fi vrut să nu pleci
Deși.. Cred că e bine ș-așa
Să fii cât mai departe
Ca sa fii încălțat
Îmbracat
Chior
Și surd
La durerea mea
Scrijelită pe peretele alb
Cu mintea

Am apăsat până când literele
Au prins suflet
Am stat la zidul asta
Până când picioarele au obosit
Iar dincoace de toate
Ai stat la fel de încălțat
Îmbracat
Chior
Și surd
În fața mea

B.H.

18 Septembrie 2017

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 18

Eu, Laura Matei cred ca am vazut si auzit destule incat acum cand am ajuns la un prag … imi vine sa le pun pe pereti.

Cu mana mea, cu imagini mentale si cu trairea unui copil care le vede si aude prima data.

 

Pe P l-am intalnit la o intalnire importanta. Era acum ceva ani.

Avea un zambet mortal, ochi albastri si acel corp pe care l-ai mangaia si zgaraia ca apoi sa o iei de la capat. Plus un fund de cel putin…mangaiat.

M-am tot invartit, l-am studiat din toate profilurile posibile si frontal …si apoi a intrat el in vorba- folosea celularul si vorbea nemteste (mi-a facut semn ca o sa vorbim dupa).

In timp ce asteptam se protapise si o viespe pe mana stanga. Vorbeam cu ea – auzi? alta treaba nu ai? decat sa ma pisti pe mine? du-te si tu la flori, fa un spagat pe acolo, nu aici. NU vrei sa mori ca proasta aici?

Ciudat e ca m-a ascultat – cred ca era mascul, astia asculta. Femelele au de comentat. 

A terminat si el de vorbit si imi arunca un zambet ca ce fac, cum ma cheama, ca m-a vazut si ieri – un eveniment lung ca durata, ce poate sa faca…

-Laura Matei! intind eu mana dreapta si clipocesc din ochi (imi intra si soarele in ochi!).

isi zice el numele si apoi vorbim de domeniul meu. apoi explica treaba pentru care a venit pe aici, ce face el, curiozitati – ma intreaba de ce si cum e la noi in tara- … tot felul. Apoi ajungem la filme si picturi. Fara sa vrem, habar n-am cum naiba am ajuns de la cariera la “ce muzee ai vazut?” …

In fine, daca nu eram cu lucrul, mai ca plateam eu taxiul sa il iau pe sus la o cafea si nu numai.

Iarasi ma ia cu o moleseala de dupa sex -care n-a fost cu el, dar pe care poate ni-l doream asa de tare, ca am zis “pas” amandoi. Acum stau si ma gandesc ca poate amandoi ardeam pe dinauntru si totodata am refuzat tocmai ca sa nu ne parlim.

Ma rog. Revin.

M-a intrebat daca vin la un eveniment din seara aceea. Nu eram eu convinsa ca e locul meu acolo, dar … uitandu-ma la el am zis “sigur…ca da. de ce nu?” si apoi a aruncat el “ne vedem acolo”.

Am disparut si eu pe o usa laturalnica, iar el pe cea paralela, cu telefonul la urechi – il suna careva, tot din tara lui.

Tocmai cand sa ma gandesc ca poate l-am prins pe Dumnezeu de maneca – de obicei agatam ceea ce era “valid” mental- acum …ma felicitam ca parca arata si el si ..chiar e viu si verde si funny…si ochii aia…

Mai sa imi iau si o tava pe picioare plus stalpul cladirii in cap, cand ma suna si pe mine sefu’:

-Laura? Unde dracu’ esti? Stam dupa tine de 10 minute sa apari sa prezinti draciile alea de histograme si evolutii. PREDICTII!!!

-da, sefu’! acus’ apar si eu! asta dupa ce ma spal pe maini, ca mi-e ca m-am mozolit de ciocolata! (il stiam pe sefu’, un burtos simpatic, cu chelie si bretele uzate ale pantalonilor, ca era de treaba cand auzea de ciocolata).

-ah… bine! i se domolea furia din glas.

-2 minutele!

ma duc eu la baie, ma spal pe fata, imi dau doua palme si ma duc in sala.

pana sa il vad pe sefu’ ca isi trecea degetele pe masa a neasteptare, il vad si pe tipu’ de am vorbit cu el. ERA PARTENER SAU TREBUIA SA FIE?!??!

Imi dreg glasul si incep sa prezint.

Engleza mea britanica a prins ecou si parca zburam cu el in camera – cu satenul meu cu ochi albastri. El ma aproba din cap si degetele lui tineau un pix asa.. nefiresc de senzual, incat incepeam sa ma gandesc la altceva. DACA ERA GAY?!?!?! si eu ma dadeam cu capul de masa de placere numai cand ma uitam la el? phaa…macar pot sa rad cu el, nu? si inca sa ma topesc…

Dupa sedinta, el a batut palma cu sefu’ (Care vorbea o engleza de zici ca o facuse cu femeia de serviciu cand taia iarba, eventual iarna! :)) ) si apoi veni entuziast: BRAVO! mi-a placut de tine! si inca imi placi! ne vedem diseara!

am ramas tablou, cu o fata demna de filmele de comedie.

-imi placi??! 

imi venea sa alerg dupa el: cum adica? in ce sens? poate iti plac asa, ca om? sau… ca ce?

m-am abtinut.

sefu’ ma lua deoparte:

-stii cine e tipul acela? e mostenitorul afacerii lu’ tac-su, un nemtalau cu greutate pe piata imobiliara si nu numai. l-ai convins sa investeasca aici. stii ce inseamna asta? o priiiima! ai 3000 de euro in plus pe card. in seara asta ti-i dau! nu pot sa cred cat de incantat sunt! ce ciocolata ai mancat de te-a tinut asa ocupata?

-milka. aia cu aere. cu bule!

-aerata?

-aham!!

-iti iau eu maine 10!

si batu “cupa” si cu mine si pleca pe dupa usa glisanta.

Eu am ramas sa strang calculatorul cu baietii din hotel si le-am cerut o bere – gatlejul vrea si el atentia lui. 

 

#dupa un timp

Mi-am luat cea mai buna rochie a mea, cu umerii goi. Eu, Laura nu port sutien – decat daca e camasa alba. Nici la aia n-as purta daca nu mi s-ar vedea sfarcurile roz-maro-ce-culoare-or-fi-pana-la-urma.

Mi-am luat o jacheta si am fugit pe usa.

Am ajuns la locul cu pricina. Il vedeam cu o tipa blonda, vai mama ei – am crezut ca sotie-sa. M-am indreptat catre bar – un pahar de sampanie. Meritam, nu?

Vine sefu’ la mine, la masa.

-Laura esti minunata in seara asta! arati de milioane! Frumoasa rochie!

eu dupa o gura de sampanie radeam ca toanta singura.

-DA, de la primul. Am pastrat-o dupa atata timp. Nu ma intreba, draga Mircea, de ce.

(mentionez ca toata lumea, dupa ce betivesc mi- e “draga”).

-da! ce bei tu acolo sa beau si eu?!

-sampanie, rose, seaca. cea mai seaca dintre sampanii. daca ma intrebi pe mine, e o posirca.

-data viitoare te iau pe tine, nu pe nevasta-mea ca sa alegem vinurile si ce trebuie!

-nuuu! poate imi iau o matura pe spinare de la ea. E o femeie simpatica!

-Pacat ca nu e asa ca tine! se intinse el cu vorba.

ridic o spranceana:

-ete pula! pardon, penis! nu ati vrea pe cineva ca mine sa va sacaie o zi intreaga!

-stii, uite..cine indrazneste sa zica asa sefului? numai tu! si nici macar nu ma supara!

radea.

– e grav. de obicei unii se aprind ca “vai, o domnisoara, ca tine….”

-de parca nu a auzit nimeni de “penis”.

m-am departat usor sa iau ceva de mancare.

Ma uitam la felurile alea. Numai tartine, tartinase, tarti.. ma-sa. Nu mi se parea nimic comestibil si care iti ramana in minte.

cascaval cu prosciuto, cascaval cu rosii, cascaval cu … 

am luat-o la fuga. cautam desertul.

tartine cu ce dreaq e aia maronie? aaah..ciocolaaataaa… 

am plecat.

ok, doar bem. ca vad ca de mancat e pustiu. o rata, un sos de tartar sau aioli sau curry – nu pot sa cred ca vreau curry acum.. 

Veni tipul cu ochii albastri de la pranz langa mine. mai sa fac infarct ca m-a speriat.

-hey! ce faci? imi arunca el.

-eu? drink! je vreau sa drink pana … la loc comanda.

i-am zvarlit semi-englezeste-cu-semi-frantuzeste.

incepu sa rada.

-esti frumoasa!

-ah..la pranz nu ma recunosteai! am inteles!

-vrei sa iti aduc ceva sa mananci?

cacat! tocmai de acolo vin si nu prea mi-a facut nimic cu ochiul. ce sa zic? da? sau nu prea?

-da… daca poti si nu te deranjeaza, cascaval cu prosciuto. si cred ca are si ardei. daca te uiti cu microscopul.

-ok! radea el plecand de langa mine.

-inca un pahar de sampanie! ma adresez eu chelnerului. auzi? dar o priza pe aici ai?

-da.. pentru incarcat telefonul, nu?

-iectzact! zic eu scotand din geanta instrumentele.

-gheata?

-nu!! sau…da. pune.

-altceva?

in mintea mea eram deja cu limba pe gatul tipului cu zambetul mai mult ca perfect, pe care il priveam cum culegea delicat scobituri cu prosciuto.

-nimic! zic intr-un final.

Cand sa ma rasucesc, apare si el.

-uite! gata!

iau eu o gura de sampanie, apoi una de cascaval si carne. ma uitam la el de parca era prima oara cand vedeam un barbat. ce-i drept, asa specimen frumusel nu prea mai vazusem de ceva vreme… decat poate in filme?

si cum ma pierdeam asa in reverie sexuala, aud in departari intrebari catre mine.

-si, ce vrei sa facem?

imi venea sa ii zic: sex. si apoi sex. ca apoi sa sex din nou.

in schimb am scos pe gura:

-niste poze si apoi ne caram de aici. nu ma simt in pielea aici. e prea… adica… uita-te si tu.. cred ca suntem ultimii care mai racaim pe aici.

-da… ma duci tu unde vrei!

phaaa.. in pat? se poate? nu se poate, ca e doar de o persoana. de fapt, stai.. ca e de o persoana… si daca suntem doua…deci una trebuie sa doarma pe lateral sau peste cealalta… niiiiiceeee! 

-ok… let’s get out of here!

mai sa il iau de guler sa iesim pe usa, ca imi amintesc de telefon si incarcator. si numarul 6.

damn it! de ce trebuie sa ma simt vinovata? ce, el daca s-ar fute cu vreuna de pe la el de la munca s-ar gandi la mine? adica, ce? nu poate sa o cheme la el la birou…sa ii arate cum se roaga corect? in fata icoanei ..?

imi iau telefonul, primesc un buchet de flori (ofilite) de la chelner (nu stiu de la cine, dar cand sa citesc CINE, suna si telefonul si am aruncat in geanta biletul) si mergem in paralel, el ascultandu-ma pe mine cum aproape ca urlam in telefon – un tip nu stiu ce gresise el la ceva si mi se ratoia, de parca eu il impinsesem la asa ceva. Apoi, dupa ce am inchis, pe strada, din mers, ii mai arunc niste glume proaste – campioana la d-astea- si apoi intram in local. Normal ca radea si la astea.

Normal? de ce ar fi normal?

ne asezam la “masa mea” care era aproape de ceasul care se invartea mereu.

chelnerul ne aduce meniurile.

ma intreaba cat inseamna in banii nostri nu stiu ce suma.

-1 leu? dar ce crezi ca sunt eu? convertor in centi? poate 1 euro.

ii explic eu si el imi zice ca in tara lui alcoolul e scump. de zece ori fata de la noi. si apoi imi face semn ca pot lua ce vreau eu si cat vreau eu. face el cinste. cu orice.

si iarasi arunca acel zambet.

imi venea sa il iau asa departe si sa nu-l mai arat la vreuna. :) doar pentru cum arata si cum ma facea sa ma simt. avea un aer asa degajat si .. parca ma venera sau nu stiu ce naiba era.

mai vorbim noi -cam 2 ore – timp in care curgeau si paharele, plus sarutarile, si apoi ii zic ca imi pica ochii pe masa de (ne)somn.

-ok… sa te conduc acasa.

-bine! apuc si eu sa adaug.

noroc ca nu e chiar atat de departe!

ne-am oprit in parcul din fata casei.

m-a tinut in brate – mirosi a carolina herrera?– si imi explica ce e in mintea lui.

-de la pranz am stiut ca esti o femeie cu care pot rade si vorbi de toate.. e o inteligenta dincolo de sensul clasic. sunt persoane care citesc si doar atat, nu se implica in ceea ce li se intampla si le trece viata prin fata ochilor… tu nu! tu te agiti. am vazut cum vorbesti de picturi, filme, carti, geografie… istorie. literatura iarasi.

-eh… esti dragut..

ma saruta mai apasat si imi puse mana pe sanul drept. apoi cobori cu mana.

am facut ochii mari si n-am zis nimic. nu ne vedea nimeni, deci … nu avea loc, nu?

mormaia ceva ca ii place de mine si … l-am tras usor de par, mai ales ca imi placea tot facea.

-tu nu vrei sa ma atingi?

-ma rog…da, de pe la … 4…

-da?

-mda.. nu intreba de ce. doar sa stiu daca esti viu si real si…

am pus mana pe sexul lui. logic, tare.

-cum ti se pare?

-mediu. cam 16 cm, nu?

-17.

-n-ai recunoaste ca sunt 16, asa-i? mai ales ca exista si o piesa, sweet sixteen…

-ai castigat. m-ai convins. ma faci sa… te vreau. nu e bine…

-da, ajungi in rai. mai ales ca e o singura viata.

-imi placi prea mult. eu cred ca o sa ne mai vedem! mult mai des.

-da?

-da! o sa vin pe aici peste o luna! ne vedem atunci pe indelete. o sa ma uit dupa tine sa vad ce faci! promit!

si ma saruta pe gat, cu mana inca in frisca mea – eram plina de sos pe dinauntru.

am scos niste sunete -spre surprinderea mea si apoi m-am potolit.

-hai…sa te conduc spre … ah…

-taxi!

-da… aia!

-chiar te plac! dar putem astepta! nu asta era intentia la vizita asta…

-daa… eu nu stiam cine esti, cum arati si bla bla. si … cum zambesti…si te uiti la mine.. si acel.. pha..

-acel ce?

-nu stiu. acel ceva firesc dintre noi..

-deci nu am fost singurul care a simtit?

-nope!

-bun! tocmai! eu zic sa pastram asa. cum e! firesc!

-da…sexul poate fi oricand, nu?intreb eu.

-da. dar nu acum!

-ok… nu acum!

-nu iti face griji, va fi.

-nu de griji e vorba. e ca mi-e somn.

-te-as inveli eu, dar trebuie sa plec maine! imi zise el.

-hai… sa cautam un taxi si taci! nu mai zice multe!

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 28

Ajunsera in avion. Ea isi puse centura (de nesiguranta) in jurul soldurilor si inchise ochii.

-Astepti sa te sarute careva de ti-ai inchis ochii? rase el.

-NU. Ma astept sa cad.

-Nici macar nu am plecat. Nu ai cum sa pici. Inca.

-Multumesc. Ma simt mai bine acum. Chiar sunt anxioasa. Cum crezi ca sunt ca om? ridica ea o spranceana, nemiscandu-se cu corpul spre el.

-Ca un om.

-Nepromitator. Ma asteptam la mult mai mult din parte ta. Promiteai cand eram acasa. Acum parca ai fi un strain.

-Cum sa fii? Minunata.

-Du-te ca nu te cred.

-Atunci esti groaznich.

-Asta da.

Deschise ochii si-i lua capul in mainile ei si-l saruta.

-Asta pentru ce a fost?

-Asa.

-ESTI oribila. O..bleah!

-Sa nu exageram.

Stewardesa se prezenta ..urmarira cum se pune masca de oxigen in caz de urgente si apoi urma decolarea.

El o lua de mana dreapta ii facu semn sa se uite pe geam.

Se conforma si observa cum se departau de sol. I se parea ca se duceau toate gandurile undeva in spatele capului si acolo se inghesuiau toate.

Vazu apoi orasul mic, ca niste dare de auriu si argintiu pe un fundal negru.

Incepu sa rada:

-Nu e ataaat de grav!

 

#

Iesira din aeroport.

-Ma duc sa caut un taxi.

-Poate ma lasi aici pe aeroport.

-Asa ma vezi?

-Nu stiu ce sa mai vad. Ma simt atat de nesigura cu tine, ca mi-e ca sunt pe niste nisipuri miscatoare. Esti mereu ocupat cu tine…

-Nu e adevarat.

-Dar cum e?

-Nu vrei sa vorbim in camera hotelului?

-Nu! as dori acum!

-Ce vrei sa stii? FIX la 11 noaptea!

-Ce ai de gand?

-Sa te ascult maine la vernisaj ce zici si sa ne plimbam prin muzee toata ziua.

-Te intrebam asa…daca sunt o persoana importanta sau daca NUMAI pe tine te vezi.. oriunde esti.

-Complicat de vorbit despre asta. uneori sunt egoist si cateodata ma simt coplesit de neputinta schimbarii.

-DECI nu ai iesi din zona ta de confort doar si pentru ca … NU o gasesti “atractiva”. In schimb, te frustreaza “monotonia”. TU esti sanatos la cap? isi iesi ea din fire. Esti ca femeile alea care “ma bate, ma invineteste”, dar in schimb NU l-ar parasi pe agresor pentru ca…”Am copii cu el”. Tu te auzi?

-Hai sa vorbim in camera chestiile astea…

-Stai putin. Adica eu sunt asa, un fel de bufon..de entertainment pentru tine? un fel de… tu vedeta liceului care se vede cu majoreta. Pe bune? ca dupa aia sa isi ia de fapt o casnica, drept sotie. si sa faca burta pe la 45 de ani.

Ii intoarse spatele suparata.

-Termina! Nu vrei sa incetezi? NU esti o carne pentru mine. Nici macar tanara.

Isi lua o palma in rasucirea ei spre el.

-Sa nu indraznesti sa comentezi ca nu ti-ai fi meritat-o!

O lua inainte. Iesi din zona aeroportului. Mergea inainte. O apucase plansul.

El ramase cu troleul si il urca intr-un taxi.

O vedea pe marginea carosabilului spaniol.

-Urca, te rog in masina!

-Nu vreau sa urc nicaieri! dispari! cara-te!

-Ce te-a apucat?

-Spuma laptelui! M-ai facut batrana? ai cumva vreo amanta de 19 ani? sau care e problema ta?! te crezi cumva interesant aruncand vorbele?

-TE rog, urca-te! E frig.

-De parca iti pasa tie ca mi-e frig! de parca iti pasa tie cum dorm si cum ma simt!

-URCA-TE! aproape ca il auzi tipat.

-Ia-o inainte! Stiu unde sa ajung.

-Cum vrei!

Masina se departa.

-BINE! dispari. Am toalele astea pe mine. Ma descurc.

o suna pe telefon.

-Te astept la prima intersectie. Nu ma enerva.

-Ce se intampla?

-Nimic.

-Pha.. sunt coplesita de frica.

Ii inchise.

-Auzi la el.. auzi la el…”nici macar tanara”. Fi…

Ajunse la intersectie. O astepta cu troler-ul jos.

-O sa mergem pe jos. Mi-a explicat soferul.

-Te rog… nu vreau sa te vad. “nici macar tanara” nu sunt.. de parca sunt vreo masina de nspe ani, pe care ai folosit-o tz ani si trebuie sa iti iei alta. Ce naiba nu-ti ajunge?

-Ma obosesti!

-oooo… ASTA e noua! Ia mai zi-mi! SI de ce pizda masii de treaba ai mai venit cu mine?

-pentru ca vreau sa fii in siguranta!

-aaah..dar te obosesc… si cu toate astea, vrei sa ma stii in siguranta. Intoarce-te! ma descurc si singura. Mai toata viata am fost si descurcat asa. Nu am avut incredere prea mare in altii …decat in lucrul facut dupa capul meu.

-Hai sa nu ne certam. Te rog! Imi cer scuze.

-REGRETE eterne! sunt sigura!

ii lua troler-ul din mana stanga si traversa.

O urma.

Se intoarse enervata si aproape ca scuipa cuvintele:

-Nu are rost nimic. Tu nu vrei sentimentele mele. Nu ai nevoie de mine. Asta e clar. Am calculat gresit eu. TOT. Te rog, pleaca. Lasa-ma asa cum m-ai gasit. Pustiita si singura. Doar asa … doar atat merit eu. E ok. Nu e prima oara cand bat la usi inchise si ma incapatanez eu sa cred ca pot intra pe geam. Te rog…

El se apropie de ea. Voia sa o tina in brate. Stia ca plangea pe dinauntru.

O auzi scancind. apoi un sunet de lup gemand. Apoi liniste.

-Te rog… pleaca. E cel mai bine.

-NU!

-Nu sunt pe gusturile tale. Iti plac mastile. Iti place orice altceva, te prefaci ca intelegi… Nu accepti nimic. EU nu vreau jumatati de masura. Nu ma lua cu “poate merge”. Nu vreau sa mearga relatia asta DOAR ca trage unul de haturi. Am obosit sa ma prefac ca nu vad. Cum vii tarziu, cum te gandesti aiurea, cum iti sclipesc ochii in intuneric si nu pentru ca sunt eu …

-TE ROG… hai sa vorbim in camera. Nu vreau sa te supar!

-Mai ca ai zice “multumesc” daca as accepta asta. Multumesc… ca unui strain..ca unei vanzatoare care iti da o punga sa iti pui mancarea sau ce cumperi.. Lucrurile gratis nu iti plac. Tie iti plac clinchetele, scumpeturile… chestiile “de luat ochii”… Eu… degeaba am minte si te ascult … e egal cu zero totul. Te rog, o sa dormim separat. O sa ma asigur ca nu o sa am nicio pofta pentru tine…

Continuara drumul intr-o tacere inconfortabila. Se cazara si apoi urcau liftul.

-te rog, intra! ii deschise el usa.

Camera era mare. Cu ferestrele catre oras.

-CE …? facu ea ochii mari.

-Surprinsa?

-SOCATA! uimita e putin zis! Cat naiba ai platit pentru dracia asta?

-Nu conteaza! Voiam sa iti placa!

-NUUU! ai vrut sa stii sigur ca tie iti place. Eu sunt pe locul nspe aici. TE-AI asigurat TU ca pentru tine e totul cum trebuie. EU? nici macar nu stiam CE ANUME ai rezervat!

-asa… acum sa vorbim. aseaza-te pe pat! (ea se puse pe marginea patului) Vreau sa ma asculti fara sa comentezi ceva! (ea dadu aprobator) Esti genul de om care vrea totul sau nimic. Care ofera totul sau nimic. In ceea ce ma priveste, eu sunt opusul tau. Cu toate, sunt atras de tine fara sa imi explic. Nu pot sa zic trupeste, pentru ca … nu am vazut trupul prima data. Ti-am vazut mintea si chipul. Nu corpul in sine. In al doilea rand, as vrea sa nu ma mai pisezi la cap cu “alta” sau ce iti mai trazneste prin cap. Sunt aici. Daca eram, atunci eram in alta parte. Si nu, nu ma intereseaza ambalajele – sau cel putin nu ca inainte. De cand te-am intalnit, mi-ai schimbat polii gandurilor. Am simtit ca pot fi iubit si apreciat fara masti. Da, poate am asteptat sa te schimbi sau “sa devii” ceva ce poate nu vrei sa fii – matur. Insa daca ti-as cere asta, probabil ca as omori ceea ce e mai frumos in tine. OR nu asta e intentia mea. Si trei … hai, uita-te la mine! Ca nu vorbesc ca papagalu’ geamului!

Se intoarse spre el.

Plangea, cu mainile in poala.

-Nu ai treaba cu mine. Nici una. E din mila tot. din compasiune. nu e din tine per se… parca te simti obligat sa stai cu mine … ti-e jena sa pleci, stiind ca te privesc.

-Nu!

-CUM NU? cum negi? cum?

Ea se ridica ea de pe pat si se duse la baie. Se auzi dusul in cateva secunde.

Intra peste ea. cu totul. imbracat. isi sufleca maneca imbracamintei si o lua in brate.

-Te rog! hai inceteaza. Sunt aici, nu asta conteaza?

-vezi ca te uzi!

-prea tarziu! nu conteaza.

se lungi in cada si se uita la ea de jos in sus. Zambi.

-Chiar imi place. Uite, ce … rotunjimi…

-aia e celulita si ailalta e sunculita. proaspata. cea mai buna versiune.

radea.

-perfect. o portie vreau si eu! se poate?

-nu stiu ce sa mai zic… dar poti vedea.

-hai nu mai fi suparata. nu ai de ce! sunt aici, asta e tot ce trebuie sa simti si sa stii. nu?

-vreau sa ma vezi in pizda masii de treaba. atat. nu vreau casa, nu vreau copii sau cine stie ce masina. nu vreau sa te schimbi. nu vreau nimic din ceea ce pot cumpara sau avea oricand in alta parte. vreau doar sa … sa fii tu! si nu te-as schimba. imi placi bizar cum esti, dar nu te juca cu sentimentele si cu mintea mea, pentru ca fac urat. si ceea ce a fost in seara asta e doar un preludiu la furia care pot deveni.

-am inteles. sunt aici!

o atinse pe glezne. apoi o saruta pe cea dreapta.

-ma gadili. stii asta, nu?

-da. iti vad perisorii. “piele de gaina”.

puse mana stanga pe genunchii ei si in spatele lor.

-cred ca …nu e bine! inchise ea ochii si isi musca buza de jos.

-hai sa iesim de aici!

el se ridica si cu toata apa de pe el … facu balta prin baie.

-lasa-ti hainele aici.. o sa incerc sa vorbesc maine dimineata …

-Nu vrei un inel..fara simbolistica anume? CEVA de safir cu niste …

-Omule! Daca voiam IMI LUAM singura. Nu vreau sa imi zici mai tarziu “cate am facut pentru tine…nerecunoscatoare ce esti..materialisto..ca te-am ridicat si … ” …NU am intentii d-astea.

-ok. dar ce vrei?

-esti surd sau te prefaci? sau vrei sa auzi numai ceea ce iti convine tie?

-gata, am inteles.

El ramase in costumul lui Adam (ea chicoti cu o privire non-subtila) si o lua si pe ea din baie.

O intinse pe pat si incepu sa o studieze.

-Ti-e frig!

-NU VREAU! nu vreau nimic in seara asta. Chiar nu am chef…

Apoi cand il simti intr-o zona a ei adauga: continua!

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments