Archive for the ‘ scriitura mea ’ Category

piele 7

vino, privește-mă

atinge-mi sufletul

apoi privirea

respiră-mi visele

 

cuprinde-mi tâmplele cu ceva

cu sărutări

sau, de ce nu, cu umbra ta?

 

vino, privește-mă așa cum sunt

goală

ție

 

aplauzele tale

mișcarea buzelor

și sunetele cuvintelor

se duc într-un loc

de apar păsările în V

până la deschiderea coapselor

și închiderea lor

spațiul acela și dincolo de el

 

corzile mele

ia-le, trece-le printre degetele tale

acordează-le la sufletul tău

și fă-le să își spună povestea

ca-ntr-un salt de balerină

cu amplitudine demnă de boltă

celestă

nu te uita la mine 43

-esti frumoasa!

ea il auzea in departari. visa inca. i se parea atat de potrivit visul incat nu se trezea. cu toate acestea, ii simtea vocea. il privea ascultatoare. cu zambetul bland.

-si aici imi place sa ma oglindesc!

o fixa cu privirea. pupilele-i dilatate aratau mai multe semnale.

-si daca nu ma placi?

-asta ti-e frica? d-asta?

-eu visez sau …

-sunt aici. e tot ce conteaza. nu plec. momentan.

-da-mi mana ta! tine-ma si nu-mi da drumul!

-ai inima mea! mintea mea. trupul asta de care …

-ai vrea sa scapi de el? ce ti-a facut?

-nu e pe masura mea.

-tu te plangi? eu ce sa mai zic? stii, suntem nemultumiti … cand de fapt ar trebui sa ne multumim cu ceea ce avem.

-ai putea trai fara mine in preajma ta?

-am incercat … nu s-a putut. m-am gandit la tine.. la acele clipe mici … pe care le-am memorat aici (ii arata inima) si … te vad in holograme cand tu lipsesti fizic… si mi-e dor de cand pleci pana ajungi..

-ai rade … dar si eu. nu vreau sa par lacrimogen sau ceva.

-ma simt ca un dragon in lanturi si suliti cu tine, dar jur ca imi place. ma simt tinuta si in acelasi timp rapita intr-un loc de unde o sa plec altfel. ca intr-un sanatoriu mental. sufletesc.

-intre noi e o chimie d-aia … complicata. poti sa nu te atingi de mine, sa nu imi zici ceva zile intregi si tot sunt cu tine. cu mintea cel putin.

-si Mirela?

-ce-i cu ea?

-lucrezi cu ea!

-si?

-cum si? si ..nu…?

-ce? nu imi trebuie. ah, daaa… recunosc. era. dar nu mai e.

-de ce?

-pentru ca … am gasit ce-mi lipsea.

-ce?? ridica ea spranceana dreapta, zambind cu subinteles.

-orasul si lumea ta. in care merg zilnic si descopar strazi, locuri in care nu am fost … si mintea ta, plina de pasari tinute in colivii .. si tu… cum stai mica, intr-un colt, cu mainile peste urechi si te legeni in fata si in spate pe picioare sperand ca cineva te va ridica.. ma simt un erou si anti-erou cu tine. si in viata mea, tot asta am fost.

-ai gasit lumea mea? cum?

-e intr-o continua miscare, ca niste bile de foc care se rotesc, topaie, salta, se intorc, lovesc, cad in liniste.. toate verbele posibile… se devoreaza una pe cealalta, unele se autodevoreaza dand nastere unui bulgare de foc.. care ti se vede in iris atunci cand te infurii. sau plangi. nu prea imi dau seama cand te infurii de ce plangi, dar mi-e asa mila de tine cand te aud ..

o mangaia in realitate si ea simtea atingerea in vis. o vedea zambind.

-stii ce ma gandeam? ca sunt cele mai frumoase cuvinte. le-ai mai spus cuiva?sau …

-nu! oricum, cele mai complicate discutii le-am avut cu tine.

-voiam sa iti zic ca tu …tu esti ciocolata mea!

-serios!? de care? cu lapte?

-nuuuu!! prostutule! esti dependenta mea. fizica, psihica, mentala, spirituala… sexuala…ce vrei tu. ma iei, ma invalui, ma coplesesti, ma distrugi, ma faci sa innebunesc cu mine, apoi..cand te aud sau te vad sau cand pui mana pe mine… parca renasc … sunt nebuna?

-posibil! zambi el, coborand mana in miscare.

-ma iubesti?

-cred ca da!

-crezi?

-da. iti zic ca da. dar nu mi-o cere sa zic zilnic. tine acum minte si tatueaza-ti undeva in minte raspunsul.

-sau pe piele! atinge-ma cum m-ai atins prima oara!

se conforma.

o vazu cum deschise ochii.

-spune-mi… ce vezi in mine? il mangaie pe cap.

-totul si nimicul. un vid plin. e ce vrei sa auzi?

-da. chiar da. numai asa sa imi vorbesti! ori totul ori nimic cu mine. altceva nu accept.

ii simti respiratia pe coapse.

-ma crezi ca te-am cautat? asa, in nebunia mea.. pe care o tin in mine… tu esti oglinda a ceea ce nu am zis si auzit de atata timp?

-care timp?

-oricat! ma gandeam ca … uite! nu te superi pe mine, dar Zurli?

-spune-mi! ca ma supar nu conteaza pentru tine!

simti o muscatura de coapsa stanga.

-ba’ conteaza. ca nu vreau! si imi cer scuze in avans deja! dar voiam sa stii ca imi place cum mirosi.

-e… ciudat! hai sa iti zic eu una si mai misto! o sa lesini de ras.

-ia… arunc-o!

-imi place … sunetul.. stii tu.. cand..te …cum sa o zic…

-cand ce? se opri el din sarutat, pe genunchii ei. ii cuprinse gleznele bland. o privea. toata.

-cand te … te rog.. promite-mi.. ca nu razi! promite-mi!

-ok. promit!

-cand te uiti la mine! ma excita.

-asta era? sigur?

-da… e un sunet asa … intre scartaitul unei usi pe care o deschizi si fosnetul perdelei cand revelezi ceea ce e dincolo de geam.

-sunt… magulit. uimit…

ii lua degetele in gura.

o auzi razand.

-nimeni nu mi le-a.. supt!

-pot orice sa sug!

-du-te ma… serios!?! ah.. si mai imi place sunetul batailor inimii tale. :) ca un clopotel.

-serios? ai stat sa o asculti?

-si pare o culoare asa nici albastru, nici verde… un fel de … ceva … foarte deschis … cum esti tu.

-e ora complimentelor?

-iaa.. lasa-ma! nu te mai …

trecu la celalalt picior.

-vezi ca la asta e o problema psihica. ori te dai de acolo ori te trezesti cu un picior in gura.

-da-mi. sa te vad!

ii linse glezna.

nimic. simti blandetea lui. delicatea limbii si saliva care incalzeau membrul inferior o faceau sa se muste singura.

-ce faci?

-nimic. te scutesc pe tine.

-nu te mai musca.

-…as scuipa din mine fragmente..

o vazu cum infipse dintii in antebrat.

clipa urmatoare era langa ea.

-termina. iti faci rau!

-ce iti pasa tie?! chip de lut?

-lasa Eminescu si alte prostii. uite.

o mangaie pe gat, apoi cobori pe linia rotunjita a sanilor … conturul corpului …

-spune-mi…de ce nu pleci de langa mine? spune-mi!

-de ce? o intreba el oprindu-se.

-simt ca … o sa ma distrugi dupa ce vei pleca…daca mai stai mult.

-e asa rau…?

-nuuuu… o nebunie goala plina de simboluri… cand ma uit la tine nu vad doar un om… vad un egal din care as vrea sa … am totul…si nimic…sa merg si sa alerg …peste tot …sa ma opresc sa beau din palma lui (adica a ta) apa… sa te am …sa te pierd. sa lupt din nou..sa te uit…sa imi amintesc de tine.. sa zambesc…sa te chem pierzandu-te.. simt ca …sufletul meu devine un concert de harpa si vioara cu tine…. si nu toate sunt tonurile pe care vrei sa le auzi… nu as vrea nicicand sa pleci… vreau sa ma privesti ca prima oara mereu. uimit. socat. impacat. cam asa. si sa ma respiri si in lipsa mea. sa imi respiri amintirea…

-Zurli, trebuie sa mananci ceva. delirezi.

-eu? ce am zis? nici macar nu fac ceva spre tine! tu … tu…

se ridica in coate si, in timp ce cadea in aceeasi pozitie in pat, il lua dupa ea, cu ambele brate in jurul gatului. si toata lipita de el.

-iubeste-ma! si uita-ma!

-deodata sau separat? se opri el din sarutat.

-la pachet! rase ea.

-Zurli, eu zic sa nu mai vorbesti atat! ma distragi!

-da? din ce?

-din asta!

isi infipse mainile in soldurile ei si o saruta pe sani. isi odihni capul intre sanii ei si ii respira in piept. ii simti lacrimile pe piele.

-nu… face… de ce…?

-ma doare totul. simt toate vorbele tale. orice cuvant ma trece dincolo de minte. lovesc. toate. indiferent ca sunt de bine sau nu… ma simt pierdut cu tine, dar numai aici, in bratele astea micute si firave simt ca ma pot linisti. si da, am mai fost in alte brate, poate mai ferme, poate de femei trecute prin viata… tu, cu pielea asta, cu privirea asta de caprioara extraterestra, cu sunete ciudate cand plangi… sirena in voce… nu stiu. ma calmezi si ma nelinistesti. groaznich, nu?

ea il mangaia pe spate. picioarele si le impleti peste ale lui. rosti soptit:

-iarta-ma pentru tot ce iti fac! iarta-ma …

si o auzi plangand. pieptul ei vibra ca un contrabas inabusit.

o auzea repetand “iarta-ma” si sunetul din vocea ei i se spargea in tample. venele lui preluasera toata vibratia.

-hei…

o saruta pe gura direct dintr-o miscare.

mainile si le puse sub spatele ei.

il saruta inapoi. ochii inchisi si zambetul ei mereu le zugravea/picta pe o panza alba. facuse multe schite in mintea lui cu aceste doua elemente. avea si schite in creion, pe unele avea numai culoarea…ii placeau si deschisi si zambetul ei spre el, cand statea pe coate… corpul rotunjit ca o vioara … cuvintele ei ca niste coarde atingeau sunetele si notele potrivite…

-lumea ta… ma-nfioara! il auzi la urechea stanga.

ii simti sexul, iar el o auzi pe mai departe chemandu-l spre alte ziduri … alte colivii deschise si spre ceruri noi.

-mirosi a stele! ii zise ea, tragandu-l spre sine mai mult.

-cand?

-oricand! tu… asa imi apari mie. ca o stea …pe care o ating si apoi ma indepartez…si iarasi ma apropii.. un fel de …

-te rog… hai …

o saruta pe neasteptate.

-nu mai vorbi! doar … iubeste-ma!

privirea ei spre el spunea totul. atingerea …

-opreste-te putin! ii zise ea.

se opri.

-nu te misca!

-nu mai fac nimic! ridica el mainile in aer, semn a predare.

-uita-te pe lateral!

Pitbull-ul alb se uita la ei. Apoi lua o alta forma. Apoi o alta.

Apoi intra in el.

– Continua acum! zise ea cu un alt zambet.

miscarile erau mai apasate, rapide, mai pofticioase. mainile lui o atingeau altfel.

-prinde-ma si nu-mi da drumul! ii zise el.

se agata de incheieturile lui si se misca rapid sub el.

o auzi gemand si simti o muscatura in umarul drept.

drept raspuns, el ii linse sfarcurile. observa ca avea altfel limba. intr-un fel bifurcata si lunga.

-ce mi-ai facut?

-o mica ajustare. o sa iasa dupa aceasta imperechere trifazica.

-tri…ce?

-ai vazut animalele acelea? caracterele tuturor 3 le ai in tine. de la fiecare cate ceva! vrei sa stii cum arati? dar asta ar insemna sa te dai jos din pat, iar eu nu as vrea tocmai asta acum. Sau ar trebui sa te ridici sa ma privesti fix in ochi.

se oglindi. avea limba de sarpe, corpul de tigru si mainile si picioarele niste labe albe, musculoase.

-e seva uman aisi?

-in afara ca restul esti tu … doar putin infatisarea ti-e schimbata.

-cu un sigru? sasai el.

-prea multe intrebari. ok, le scot acum!

inchise ochii. il vazu tot pe el. varianta umana.

-mai bine! zise el. ma simt usor.

-nici eu.

-hai sa dansam macabru putin! se impingea el, tinand-o de maini si sarutand-o pe gat.

isi plimba degetele peste coaste, apoi ii lua pelvisul in brate si il auzi gemand.

-sunetele astea…

-ce? zise el ragusit.

-orchestra lipsea.

-mai …am …

-lasa-ma si pe mine.

il rasturna dintr-o miscare si il incaleca.

-inchide ochii! si tine-ma de ce vrei tu!

puse mainile pe sani.

-nu…de aia!

-ai zis de ce vreau! nu e corect! schimbi regulile in timpul jocului.. nu ma mai joc!

-de astea!

ii lua mainile si le plasa in alta zona. ritmul ei il facea sa o vrea si mai mult.

auzea viorile din sufletul ei.

-Zurli, ti-am zis ca… imi lipseai!?

-in viata asta sau de unde?

-din colectia de lego. ma si enervezi cu intrebarile!

o rasturna si el.

-si nu mai comenta atata!

o saruta cu pofta.

-parca fac sex cu mintea ta..nu ma lasi sa ma bucur de nicio senzatie..

-ia dragule, ia… ia tot! o sa tac!

-sper!

-ce?

-ca taci! veni sunetul de deasupra ei.

 

 

 

 

nu te uita la mine 42

Veni obosit de la lucru. Deschise usa cu efort si aproape ca s-ar fi trantit in primul loc pe care-l vedea cu ochii.

Mirosea a mancare. Nu-si dadea seama de carne, dar de legume da.

-Gatesti?? veni el tarandu-se prin casa.

-da… soc si groaza. mai mult groaza pentru mine si soc pentru tine! ranji ea.

O saruta pe gat si pleca rapid de langa ea.

se uita.

Isi deschidea meticulos butonii camasii, o scotea cu grija din pantaloni. O scoase. Ramase in maieu.

Ea se uita la el atenta. Se puse pe scaun. Isi puse mana dreapta in barbie, se scarpina.

-ia invarta-te, putin!

se conforma.

-mai lent! te rog!

din nou, acelasi gest.

O vazu cum se rezema de masa cu mana stanga peste ochi.

-e de bine?

-e o nebuloasa.

-adica?

-Imi vin atat de multe deodata, parca sunt un rezervor de emotii si ganduri… Imi placi al dracului. Si sa dea naiba sa comentezi ceva!

-NO COMMENT! ridica el mainile a predare.

-Deschide usor cureaua. Nu de tot! doar asa, starnitor.

Se uita in zona cu pricina. Observa ca avea si o reactie fara sa ii faca ceva.

-Hai ca ma intorc la gatit! nu schimbati canalul! revin!

-care „schimbati”?

-tu si cu prietenul tau de-o viata! rase ea.

Se ridica.

ridica un capac. invarti.

abia acum vedea ca rochia ei era noua.

-de unde…

-de la magazin!

-si ce de floricele! venise el mai aproape de ea.

Ii puse trei degete pe gat, de sus in jos, apoi drumul fu parcurs de limba.

-ce … faci?

-tare!

-intrebarea?

-tu cine crezi ca e tare?

-ah… damn it! eu sunt tare de cap!

-dar de ce legume?

-pentru ca e vineri. Stiu ca nu te-am intrebat, dar.. ma gandeam ca esti satul de o saptamana cu prostii -peste tot…

-stii ce m-ar relaxa? ii sufla el in ureche.

-nuuuu! ma gadili!

-sa te tin in brate, langa mine.

-chiar daca …

-mai ales daca!

O bataie in usa.

-mor!

-ii omor eu pentru tine!

Se duse el sa deschida.

-Mirela?

-da! eu!

ea ridica sprancenele.

-spune?!

-tu!!

Mirela parcurse toata distanta intr-o clipa si veni sa o sarute.

ochii ei albastri ramasesera suspendati in mirare. se uitau spre el.

dadea din maini „ia-ti fana de aici” …

El se duse sa ia o sticla de vin.

-te simti bine, fata mea? ai glicemia scazuta? vreo combustie neuronala?

-nu! mi-a… mi-ai schimbat viziunea!

-despre …?

ochii se ingustasera.

-despre tot! am crezut ca sunt hetero. nu sunt! iar pe el l-am folosit.

El isi turna un pahar de vin. Il bau din prima. Se uita la cele doua femei din fata lui. Una era brusc lesbiana, iar celalalta, gatea. Brusc, gatea. Intr-o rochie de seara. :)) pe timp de zi.

-ori halucinez ori am murit ori… e aievea!

Mai turna un pahar. Il bau si pe acesta din prima.

Mirela isi aprinse o tigara. Ceru o scrumiera.

-Nu se fumeaza in casa! se auzi vocea lui ferma.

Amandoua il priveau de parca erau trezite ca dintr-o contemplare a irealului dintr-o alta dimensiune.

-Vorbeste? credeam ca e impaiat! rase Mirela.

-Ti-a deschis usa! poate deschide si gura!

-pot sa deschid si slitul!

-de unde dracu’ .. de cand vorbesti asa? se auzira cuvintele ei printre rasul isteric.

-de cand am baut!

-a baut motanul otet!? rosti Mirela venind spre el cu tigara in gura.

Ea stinse focul aragazului si se uita.

-Auzi? tu aia.. ce vrei sa faci? vii ma saruti ..apoi te duci la el.. care e problema ta? crezi ca suntem swingeri? facem couch casting? nu te-a chemat nimeni! si nici nu te-as chema pe tine..

-nu?! dar eu te iubesc!

-esti pe ciuperci? ce ai?

-ce… nu vrei in 3? rase Mirela.

el se inrosi.

-eu …nu… as …refuza… bineinteles, daca nu vrei.. nu faci..

-v-as face piftie! pe loc.

ea se enerva si trecu pe langa ei.

el o prinse de mana. o trase spre el si o saruta. mai ferm ca niciodata.

-nu…

-dar poti sa te calmezi si sa nu mai fi arici? ii simti limba peste dintii ei.

isi relaxa muschii si il lasa sa patrunda in gura ei. ii studie limba, o plimba de colo-colo.

Mirela se uita la ei. Veni in spatele ei.Ii saruta gatul si ii dadu bretelele jos. Lasa rochia sa pice pana la podea.

-OOPS! o auzira cei doi, care continuau sa se sarute.

-Nu pot…sa … ma… con….

-nici nu trebuie!!

cei doi zisesera simultan, parca exasperati de stilul ei de comentat.

-tu sarut-o pe sus, ca eu ma ocup de partea de jos. auzi? da’ de ce ai si pantaloni?

-iote sa se mire prostii! apropo… care a fost prima carte SF din lume? daca tot vrei sa ajungi in partea aia, trebuie sa stii si chestii. Anul, titlul, tara si autorul!

se dadu in spate din imbratisarea lui.

se uita la Mirela cu o privire periculoasa.

-eu nu ma impart oricui. Si in niciun caz tie. Deci raspunde.

Mirela se tinea de sofa. Privirea ei nu aducea semne bune. O mai cunoscuse odata.

-Nu … nu imi… ami..

-Tu nu stiai de Al Doilea Razboi, de unde dracu’ sa iti amintesti ca The Chemical Wedding  e prima carte SF, din 1616, in Germania de azi si autorul se numea (ca totusi sunt peste 400 de ani), Johann Valentin Andreae. Desi mai sunt si englezii care zic ca o tanti de-a lor, pe nume Margaret Cavendish, cu a ei The Blazing World, din 1666 ar fi prima, totusi…Cred ca nemtalaii aveau chef de scris mai mult. 😀 Amuzant, 666-le ala din capat.

-tu de unde stii?

-Eu nu sunt ceea ce par. Nu te-ai saturat in 7 luni sa descoperi America zilnic?

-Descoperind-o pe my lady Petrescu, my dearest Zurli! tinand-o de mana o clipa si apoi plecand.

-Domnisoara Mirela, va rog, poftiti afara din incinta casei!

-O sa te astepte un pitbull la iesire. Te sfatuiesc sa nu te misti mult. Cand o sa te miroasa!

Mirela se inalbi pe loc. Stia cainele. Ii stia si lui privirea cand o asteptase.

Pleca.

El reveni la ea. Ii turna un pahar de vin.

-De ce i-ai pus intrebarea aia?

-Pentru ca nu te impart. Nici de-as fi platita. Adica eu ma bat …sa nu se atinga nimeni de tine…si in schimb, sa primesc straine in pat. si lipsite de caracter. care s-ar culca cu tine pentru locul de munca. nici platita. nu mersi.

-poftim?

-n-ai citit in mintea ei? o ardea pe lesbi cu mine… paca ..paca.. OOOPS.. imi venea sa ii car una in gura sa nu aud asa ceva…

Lua o gura.

-Spune-mi… te mai mira cum sunt?

-nu… constatam ca …esti speciala. Exact cum am simtit prima oara.

-Siiii…ce ai mai simtit prima oara?

-Limbaj d-ala, de-al tau?

-d-ala special! rasuna rasul ei prin casa.

-Am simtit ca as fi un idiot sa te las sa pleci. SI era mult zgomot. Mult.

-Mult zgomot pentru nimic!

-Nuuuu!! Zurlie, dear, nu! ai produs o furtuna de cuvinte in capul meu! Toate erau atat de profunde si tari…si se roteau in jurul timbrului si pielii tale…

-pai? cum?

-Hai sa iti explic. Si sa nu ma mai intrebi! Am simtit ca esti o persoana care, desi are multe cicatrici si rani, nu cere ajutorul. Si nu din mandrie. Ci ca sa nu provoci altele. Si mintea asta (puse el mana pe tamplele ei) e atat de ascutita, ca mi-e sa nu tai pe talpi. Si mi-ai intrat in suflet asa, instant. Rezonezi cu mine mult. exista… cum sa ii zic…? Uite… Luam desenele tale… Ma uitam la desenele tale. Sunt atat de surprinzatoare. Mai ales cele cu tenta erotica sunt memorabile. ADICA (adauga repede, ca ii vazu sprancenele ridicate, sorbind zgomotos [ca sa il distraga?]din paharul cu vin) mi-au ramas in minte si imi vor ramane si peste ani. Surprinzi chimia momentului brut, fara retusari, fara make-up…fara alte tuse…fara alte … esti tu. Iar totul, impletit cu ceea ce simt deja pentru tine.. sunt vrajit. M-am trezit asa, in clipele acelea cand plecasesi… Si am ramas uimit ca te-ai intors… Mi-era clar ca era reciproca toata faza. Ma uitam, apropo de desene… e eroticul acela fara masti sau retineri. E cel suav. Nu cel fortat. E acela stilizat si geometric, insa atat de bine imbinat cu linia…Stapana inelelor… erotismului!

-WOW! Ce sa mai zic? Eroticul meu e geometric sau/si fluid/fluent, insa nu o gelatina sau ceva… pur si simplu sa te atinga sau sa vrei sa atingi. Cam asa vad eu eroticul. D-asta ma ia capul cand vad “erotic”- cand romanesc (care pare infantil si “cadaveric”), cand “stilizat”, dar rece. Nu mi se pare ok, e doar parerea mea. Insa, ca pe mai multe alte pareri, nu mi-0 schimb. Eroticul meu..

-E ca al meu. Cel stilizat al lui Modi…

-Si cel fluent al lui Klimt…

-Nu me gusta!

-POOOOFTIM!! nu iti place Klimt, nu existi! rase ea de fata lui, care arata 4 schimonoseli si mana in aer care mima o rata care macana.

-auzi?? Daca Zurli Petrescu nu e, atunci nimic nu e!

-Moama,…ce ai zis-o!

-da, Zurlie! chiar… esti ca o matza d-aia bezmetica. opreste-te… si respira.

 

lobul primitiv 42

 

-Te-am cunoscut …

ea il asculta.

era la birou, intors cu fata spre ea. ea fuma o tigara, cu scrumiera pe marginea patului.

-…atunci cand aveam nevoie de cineva care sa ma asculte.

-interesant. si acum? trase ea un fum si aruncand tot fumul in camera.

-acum cred ca … am nevoie de mai mult.

se ridica si-i lua tigara din mana.

-ce faci?

-tu nu fumezi! ce e cu tine!?

puse scrumiera langa piciorul patului.

-spune-mi… uita-te in ochii mei!

se uita spre el.

-nu stiu. ma faci sa am emotii prea contradictorii. as vrea sa fie simplu. sa nu ma doara capul.

se ridica de langa el.

-ma urasti?

-ete… cum poti spune asta?!

-inseamna ca nu ma iubesti!

-poftim?!

-nimic. uita!

-eu nu pot uri. pot cel mult sa sterg tot. ca si cum n-ai fost. nu te-am vazut.

-ai putea?

-stai putin, vrei sa ne despartim?

-nu.

-dar?

-vreau sa ai mai multa consistenta, sa nu iti fie frica de tot … sa ma bazez pe tine si sa stiu ca pot sa plec oricand lasandu-te … la carma.

o mangaia pe cap.

-uite, eu nu o sa mai am mult de trait. Nu se stie nimic niciodata! continua el.

-nu ma lua cu d-astea! se intoarse cu spatele. Nici nu vreau sa aud si nici sa inteleg. Bine? Daca vrei sa pleci, pleaca acum. Te rog.

-vreau sa inveti ceva de la mine. sa fii … relaxata si nu aricioasa. sa te porti frumos cu oamenii. Ca sa se poarte si ei dragut cu tine!

-eu?

-da. tu, Miss Matei! tu, care te zburlesti ca un leu inainte sa stii despre ce e vorba. care ragi si ragai si … ma abtin.

-dar ti-am zis: daca nu iti convine cum sunt, pleaca. Am obosit sa plac altora in timp ce toti pot calca peste sentimentele si gandurile mele. Intelegi?

-asta e baiul: nu vreau sa plec.

-atunci stai si nu mai comenta. ce sa zic si eu??

Pleca de langa de langa el. Isi lua pisicile -care crescusera de cand se mutase el- si se duse in bucatarie.

-Sa nu vii la mine! stai acolo sau pleaca! te rog, chiar asa sa faci!

El se uita la usa, voia sa intre peste ea. Insa se opri cand sa apese pe clanta.

Isi lua lucrurile si pleca. Suna telefonul ei.

-POftim???

Era Cosmin.

Isi puse mainile la frunte.

-nu pot sa cred!

-ce vrei?

-Pe tine! de ce te tin minte si nu mi se mai scoala decat … cu tine?! am incercat sa fiu cu altele si nu se intampla ceva …

-si ce vrei? dezlegare??

-vreau sa te vad!

-vrei sa ma futi?

-si asta!

-poti veni acum! sunt plina de nervi si mi-e ca s-ar putea sa iti placa asta!

-intotdeauna mi-au placut dracii tai peste mine revarsati!

-du-te dracu!

-ajung in 10 minute acolo!

Iesi din camera. Nu era nimeni.

Mi-a lasat pisicile? ceee draaagut!

Macar atat sa imi iasa.

Verifica contul.

Banii erau acolo. nu putea sa creada cifrele.

Primi mesaj de la Mircea.

-VREAU o pauza. Ma depasesti. Ma arzi si pe mine si nu cred ca imi permit sa mai ard la varsta asta. Nu pun benzina la iesirea de pe autostrada! Multumesc ca ai impartasit cu mine atatea! Tot binele!

-Nu pot sa cred! Nu pot sa pricep!

In 10 minute aparu Cosmin.

-Bah, dar voi va vorbiti, ma paraseste unu…se intoarce alalalt?

-Nu, baby! ce e cu pisicile astea?

-nu intreba! mi le-a lasat Mircea. Cadou.

-ah… cum era cu el?

-ma mirosea sa simta daca am baut, fumat sau mers prin cine stie ce locuri.

-si?

-si beam acasa si fumam de fata cu el.

-si celelalte locuri?

-complicat.

-l-ai inselat?

-pe tine te-am inselat, ca sa pui intrebarea asta?

-nu!

-multumesc!

o saruta direct fara sa o anunte. ii baga limba prin gura.

-stii ca nu imi place! il respinse ea.

-hai baby, nu te-a domolit mosnetul?

-poftim?!!?

ii lipi o palma rapid.

-oooo…deci tii la el?

-te rog. nu fi badaran!

-nu sunt! era mai mare si decat mine! cu 10 ani!!

-si care e problema ta!?

-ca te-ai futut cu el!

-tu cum mortii tai te-ai frecat cu Irina? „colega de lucru cu 10 ani lipsa”??

-mortii si raniti?

o saruta din nou.

-uite, fara limba!

-si cu mainile pe langa corp, te rog!

-dar ce e cu tine, nebunila?

-nu…am chef de romanticisme d-astea false!

-baby! nu m-am futut de 10 luni! am vrut, dar mi-a murit la intrare. oare stii pe cineva care a gandit asta?!?

-eu?? ce te uiti asa la mine?

-cred ca numai cu tine pot sa ma fut!

-futi? iesi dreaq acasa! si lasa-ma ….

-Laura? poti sa nu ma mai injuri?

-fac ce vreau, dar stiu ce fac! ranji ea rautacios!

o prinse de solduri si o trase spre el.

inchise usa de la bucatarie, „fara matze pe langa noi!”.

ii dadu jos rochia cu dintii si ii baga mainile pe sub lenjerie, pe ambele parti.

O auzi cum geme si privirea ei se schimba, vazandu-i organul parca cu laser prin pantaloni.

-Cosmin! te rog… lasa-ma!

-de ce?!

-am draci multi! mi-e ca o sa raman cu pielea ta intre dinti si unghii.

-abia astept!!!

-nuuu.. o sa iasa cu sange!

-there must be blood! rase el.

-nu intelegi!??

-nu…cred! se opri el din actiune.

ii saruta sanii si ii lingea sfarcurile.

-Cosmin! pleaca! te rog! nu o sa iti placa!

-fa-mi orice vrei tu!

se intinse el pe pat si o astepta sa inceapa.

ea se urca peste el si isi lasa parul peste corpul lui. Se misca in ritmul ei si isi infipse unghiile pe talia lui pana cand termina si apoi se lasa pe pieptul lui si il musca de umar si de gat cu sete.

-aaaaaaaaa… Laura!!! gemu el de durere si placere.

-iti place?!

se dadu jos de pe el si il lasa pe el sa faca treaba.

o lua in brate si o rasturna cu blandete, fara sa iasa din ea. Umarul lui arata ca si muscat de un animal salbatic.

Iesi si intra iarasi in ea cu rapiditate.

-de ce imi place cu tine atat de mult? inseamna ca e chimie? sau ura?

-nu stiu! zambi ea de sub el, parca multumita ca era cu el.

acum il mangaia pe spate.

-Cosmin, vrei sa ne luam?

-ce?

-o canapea! rase ea isteric.

-nu mai rade, ca imi moare, si nu cred ca asta vreau!

-eu vreau sa vorbim putin!

-lasa-ma sa termin si eu!

-nu inainte sa mai termin eu! simt ca e pe varful clitului! te rooog… du-te si verifica.

 

 

nu te uita la mine 41

O privea.

-Neata, my dearest Zurli!

isi trecu degetele prin parul ei ca o coama de leu.

-oooo…OOOO… dar ce facem noi aici? ranji ea cu tot chipul.

Se lumina totul cand o privea asa calma.

-MAI ai multe sunete d-astea? rase si el.

-mai-iunie-iulie cateodata! zambi ea.

se intinse dupa el. se lipi de el si il linse pe mana.

-ce…e asta?

-te stampilez.

-sunt destul. pe dinauntru. nu trebuie sa miros ca tine. ca sa imi reamintesc.

-crezi?

-foarte! chiar sunt sigur!

-de ce?

-mai lasa intrebarile. bucura-te de moment. cat o insemna asta, dar nu ma mai intreba. lasa asa! ca sa te citez.

-carpe diem, carpe diem! intr-o mare parte de per primam, ajungem la o tabula rasa la final. de viata. de parca nu am invatat nimic.

-not bad!

-hai sa iti arat ceva! nu te misti! inchide ochii!

-ok!

-am zis sa nu te uiti!

isi puse perna pe ochi.

ea se multiplica prin camera.

auzi apoi: poti sa privesti!

o vazu cand fiind alipita, cand judecata, cand la scoala, in banca, cand asteptand.. si pe perete erau inscrisurile din mintea ei. se scarpina.

-care e originalul?

-trebuie sa ma ghicesti! ranjira toate corpurile din jurul lui.

toate trupurile se stransera in jurul lui si dansau.

-oh baby! ohh baby! say my name!

ii rasuna in cap “say my name!”.

-zurli!?

vazu o singura pereche de ochi sclipind. o fractiune de clipa. insesizabil.

mai rosti o data si nu mai vazu nimic. corpul la care vazuse asta nu avea o alunita pe antebrat.

-numele tau?!?

ii rosti numele.

nicio reactie.

isi freca mainile.

statu pe loc si apoi rosti “dragon” si aici toate corpurile celelalte disparura.

-ce era asa greu? il lua ea de mana. ti-a placut ce ai vazut?

-credeam ca am halucinatii.

-ma bucur ca ai venit in viata mea. m-ai schimbat. si nu, nu imi iese sa gandesc multe sau sa …

-tocmai asta imi place. atunci cand am ceva de decis stiu de ce te intreb. analizezi din orice punct si pana la nimicirea indoielii. slava cerului.

-crezi?

-da.. in principiu femeile par sigure ca le stiu pe toate. tu rastorni subiectul cu capul in jos pana cand scoti toate monezile si scamele de pe haine. si da, imi place ca esti rudimentara!

-POFTIM??? eu? iarasi mi-arunci termenul asta?

-da! esti! una-doua, crezi ca barbatul pac pac… stii tu. niste prostii! crezi ca numai asta facem?

-nu?

-mai si muncim, gandim, mancam, suferim, plangem pe ascuns (ca asa am fost educati) si tot asa. Dar ai fi surprinsa. NU te-am inselat. te-am lasat sa vezi ce voiai sa auzi si sa vezi! si cu toate astea, vezi ca sunt aici! deci …

-nu ? nimic?

-nope!

-de ce?

-pentru ca nu. pentru ca avem chimie. la ora de fizica se duce oricine.

o facu sa rada.

-serios?

-nu e asa?

-nu stiam de ce iti iert..sau imi iert tampeniile. habar n-am. pana la urma e bine ca …nu e rau. nu?

auzira niste batai in usa.

-deschid eu?

se ridica si tarai papucii pana la usa.

-da?

-sa ii zici lu’ fie-ta ca o asteptam! la 15 sa isi ia omorul pentru data trecuta!

-poftim!?

oamenii disparura.

-trebuie sa chemam politia!

-ce?

-au venit aia de te-ai batut atunci… clanul soprano!

-asa?

-si la 15 sa te ..bati sau bata, nu am inteles verbul.

-“sa-si ia omorul” inseamna ca ei vor sa ma bata. spre nenorocirea lor, eu n-am niciun chef. dar pot sa ii desfiintez. ia, zi-mi ceva sexual, ca sa ma duc calma.

-acum? ce?

 

-orice!

-cu detalii d-alea?

-cum vrei tu, doar sa ma calmeze. imaginile!

-daca zic ceea ce mai…

-aia cu “vreau sa ma culc cu tine”?

-da.

-nu. aia nu. te rog. scoate-o si calc-o!

-imi plac sanii tai!

-wow! exceptional. cu actiunea stai prost.

-atunci imi plac sanii tai cand sunt stii tu.

-man, am zis ceva sexual. daca ma iei pe la Berlin ca sa ajungem la Iasi, e grav.

-bine. vreau sa te fut bine si sa nu te mai gandesti la niciun TIP ca ar avea pula.

-oooooo!! ai pronuntat tu asa ceva??? tuuu?

-da. m-ai facut sa zic.. imi cer..

-perfect. continua! imi place inceputul.

ea statea cu nemiscata, cu chipul spre tavan.

-biiine. vrei mai mult? nu vreau sa te fut! vreau sa te iubesc si sa nu ma mai futi tu la cap cu intrebari daca tin la tine. si mai vreau sa mergem undeva si sa pot sa te tin in brate fara sa … vorbesti.

-poftim!?? rase ea. asta e ceva nou. si daca ma omoara aia azi din bataie?

-sunt cu tine, dau si eu. daca e nevoie, dar nu cred. nu au zis adresa.

-e pe usa. cu creta.

-de unde stii?

-complicat de explicat. trebuie sa gandesti ca ei ca sa anticipezi chestiile. dar spune-mi…cum e ceea ce ai zis… imi place. ma uimesti.

-pai asa e. nu am chef sa vorbesc prostii daca ..

-bine, nu o face. era un joc de-al meu. e de fapt. ca sa detensionez totul.

-dar tu ce ai zice?

-eu? pai ti-as zice ..ce dracu’ ti-as zice? aah. da. imi place curu’ tau. rau de tot.

-ce?

-ce e vitamina! da. e cu gropite, parca sunt obrajii mei. si mai imi place si cum esti tu. asa cu gesturile alea usor gayish si zambetul ala si … ca m-ai facut sa termin de multe ori. desi te-am mintit..ca nu. si ca .. ma rabzi si cand eu as pleca invartindu-ma de langa una ca mine. si ca inca ma privesti ca in prima zi.

-e de la varsta.

-e de la ma-ta! treci incoace.

se conforma. se aseza pe pat.

-spune-mi, in afara ca sunt zurlie, ce iti place?

-nimic. nu mai imi place nimic. se apropie ora 15.

-ok. da-mi 2 minute si sunt gata.

-imi placi tu. chiar si defectele. si cand injuri, si cand transpiri, si cand ragai ..si cand razi isteric, si cand.. orice. chiar si cand gresesti… si imi plac ideile de le tii in colivie…si imi place si fiinta care e dincolo de vorbe si haine… cred ca ma repet?

#

ajunsera la locul indicat pe usa de la intrare.

-acum mai ai tupeu?!?!

ea nu raspunse.

-te-am intrebat ceva! cine e asta pana la urma? sugar daddy?

-daca il atingeti pe un fir de par -oricare ar fi el- puteti sa va ganditi la cosciug.

-oooo!! ne ameninti?

-va avertizam doar! aveti treaba cu mine, el e martorul. oricarei tabere.

-serios!?

un tip se indrepta spre el.

din ea rasari un pitbull… din nou.

se facu intuneric brusc si in cateva secunde fiecare era rasturnat, cu gatul sfartecat.

apoi pitbull-ul se puse la picioarele ei.

-cine e baiatul meu?

privirea cainelui era blanda.

isi facu o taietura in incheietura mainii si lasa pitbull-ul sa manance.

el se uita cu ochii mariti.

-gata. esti liber. cand am nevoie de tine vii daca vrei! sau poti sta in curte. 😀 daca te lasa el! si arata spre barbatul speriat.

pitbull-ul il mirosi si apoi pleca.

-o sa vina cand e vreun pericol. momentan, analizele vor arata ca a fost un animal. salbatic.

-o.. reusi el sa zica, tremurand inca.

-cu mine poti fi sigur ca te apar. daca esti in cercul meu oricine din mine are grija de tine! zambi ea, aproape lesinand.

-cat sange i-ai dat!?

-3 l!

-caaaaaaaaaaaaaaaat??? ai innebunit!? trebuie sa te duc la spital!

-nu! nuuuu!! saruta-ma!

-aici?! asa…

-asa! cum vrei? altfel?

-bine!

inchise ochii si o saruta. ii simtea limba matasoasa si o imbratisa.

o vedea cum se ridica usor usor.

-iti revii?

-tu continua! deci vrei sa ma iubesti si sa ma tii in brate?

-da!

-departe?!

-da!

-don’t stop! zise ea tragandu-l brutal aproape.

-ce faci?

-tu nu ai pus mainile pe piele mai intai. ai pus pe mintea mea. si eu la fel. nu a fost sexual.

-nu!

-multumesc!

 

 

 

 

Lobul primitiv 41

-spune-mi, ce sunt astea?? Intreba Mircea cu chipul uimit.
-astea ce, dragule? Nu ti-e somn? Sunt franta! incerca ea se deschida ochii.
Ii arata un dosar galben. Cu desene.
-aaalea? Sunt desenele mele. Monstrii mei. De ce?
-sunt minunati!
-ce dracu’? Treci si dormi si lasa-ma pe mine. Eu sunt…
-esti o mare fraiera ca nu te vezi cum ma uit la tine.
Ea se ridica in capul oaselor si incerca sa priveasca drept spre el.
I se inchideau ochii cu cat incerca mai mult..
-chiar nu te vezi prin ochii mei?
-ma vad si simt ca mi-e somn!
Zvarli o perna spre el.
-vii sa dormi sau o sa ma chestionezi cu alea?
-de ce pui cercuri si scari care nu se termina?
-aoleo!!
-ai niste probleme nerezolvate. Miss Matei, sa nu indraznesti sa dormi cand vorbesc cu tine!
-fratele meu alb…dragule…iubitule…chiar …ma bucur ca esti…dar lesin de somn..sau nesomn. Iti zic mai pe zi ce is acolo..
-limbile astea se vor sexuale, dar fiind indoite usor par de fapt ca e vorba de cuvinte. Asa-i??
-te bat. Pana iti da borsul pe nas daca mai aud un sunet.
-n-ai da!
-mda..corect. Dar totusi…de ce iti veni acum,la 3 dimineata sa cotrobai prin sertarele mele?
-ma gandeam..cine esti!
-un cacat cu ochi sunt. Gata?
El veni spre ea. Arunca dosarul pe podea.
Ea facu ochii mari..
Dadu patura la o parte..
-asta (ii puse mana pe frunte, apasat) e cel mai sexy lucru la tine. Sa nu uiti asta. Nu m-ai cucerit cu asta (si-i baga mana intre picioare) si nici cu astia (ii atinse usor sanii). Doar cu asta. Ai o arma puternica, miss Matei! Foloseste-o! In desenele tale esti foarte vulnerabila. Ca o rana deschisa. Si sa nu indraznesti sa negi!
Ii simtea greutatea peste ea. Il privea fix. Apoi incepu sa rada isteric:
-tu crezi ca as fi vrut sa te cuceresc cu alea doua? Cu tine nu ar fi mers din start cu alea doua. Decat daca printr-o minune beai mult si nu stiai de tine. Dar fiind atat de diferit, stiu ca functionezi diferit. Si da…asa e. Nu neg. Cum sa neg cand ai dreptate? Si iti voi atata timp CAT exista comunicarea si respectul intre noi. Si acum, da-te de pe mine. Acum!!
-scuza-ma!
Se dadu jos din pat, o inveli la loc, lua dosarul de pe jos si se aseza pe marginea patului.
-aici… Triunghiurile astea. Sunt masculine. Poate chiar au sex masculin.
-ba…da’ tu ai invatat si arta pe la facultate??
-miss Matei, nu arat la ce ma pricep…
-ia…hai…arata-mi!
-nuantele folosite. Sunt brute. Distrugatoare. Taioase..ard. Arzi, miss Matei, arzi in tine. Esti un vulcan cu muuulta magma..in stare naturala. Fara fasoane.
-ai zis fasoane? Tu??
Iarasi rase.
-formele astea feminine n-au identitate..de ce? Poate fi oricine? Sau esti tu si ti-e rusine? Ti-e rusine de ceva? E ceva ce ai facut si era la limita legii?
-ba…gata. Nu mai raspund.
-ai omorat pe careva? ai …stii tu… ?
Lasa privirea in jos.
-Miss Matei? insista el.
-le-am facut pe amandoua! Incepu ea sa planga. Bine? Pe amandoua!! Si ma urasc. Am facut-o pentru bani. Sa am o neno…mortii masii. Pizda si samanta masii de treaba. Mai bine ma faceam adp-ist!
Plangea de-a binelea. Se intoarse cu fata spre geam.
-iubito…iubito! Oof… Vino!! Sunt langa tine! Nu te teme micuto! De ce nu mi-ai zis?
-ca sa ce? Sa ma judeci? Ma judec eu zilnic cat 1000000 de calai. Ma scarpin de nervi pe piele, mi-as lua pielea si mi-as pune-o pe bat… Lasa-ma.. pleaca la alta. Uraste-ma si tu. Abandoneaza-ma. La asta va pricepeti toti. Toata lumea “e baiat bun”… da, toti din jeleu si pilaf. 

se uita la el cu ochii in lacrimi.
-crezi ca as putea face asta? crezi?
-n-ai fi primul. Si nici ultimul,nu? Atat merit. Sa plang. Si sa ma autojustific…si sa …mor cu mine in mine de gat. in rest.. eu daca am 400 de demoni in mine, tot eu trebuie sa traiesc cu ei, ca daca le-as da drumul, … pleaca toata lumea din jurul meu.
-hei! laura? Nu o sa plec! Bine?nici cand o sa imi ceri asta! Ma gandeam de ce … Desenezi asa.. Si acum …sincer…parca vreau si mai mult sa stau cu tine. serios! am simtit ca pot sa te ajut. crezi ca nu le am si eu pe ale mele?
-ete…zici asa ca sa nu ma mai vezi suflandu-mi nasul si lacrimile curgandu-mi siroaie. da, am observat. cum iti mut ceasca mai la dreapta oftezi ca dracu’ si o pui tot cum iti placea tie..
-nu sunt siroaie. Rauri.raulete. hai, nu mai plange. nu imi place sa te vad asa. 

 

https://www.youtube.com/watch?v=hwsufz9C4A8

 

Ii sterse lacrimile.
-laura. Printeso! Uita-te la mine cu acei ochi albastri si limpezi. Uita-te. Nu iti fie frica de mine. Bine? o sa fiu aici!
-nu de tine mi-e frica. De mine. De ce pot sa imi fac sau sa fac sau sa… si plus de asta, am fost printre multe situatii asemanatoare cu ale fetei aleia careia i-am luat apararea si … as lua oricand oricui .. si da, as putea sa incasez una pentru tine, daca pe tine te-ar lasa in viata!
-nu mai injura! poftim?
-da’ de ce? daca asa simt? de ce sa ma inhib si sa inchid totul ca si cum n-ar fi fost? da, cum ai auzit. ma bucur ca esti. eu nu ma pricep la prea multe, iar daca nu zic cele doua cuvinte …e pentru ca imi place sa le arat … iar daca mie mi-ar fi rau, nu as vrea sa vezi asta. deloc. ai fi ultima persoana care ar afla. poate antepenultima.
-nu e frumos. Nu te-au invatat ai tai?
-auzi? Imi zici sa nu injur? Injur pana nu mai am cuvinte.si nu ma poti opri! aleg sa fac ce simt. spontan. totul e o traire, Mircea. nu toata lumea calculeaza totul, le trece pe foaie, da cu minus si nu se baga. daca n-ar fi oameni de executie si impulsivitate, poate nu s-ar mai roti ceva pe lumea asta…
-ooof…ce ma fac eu cu tine?
O lua in brate si o legana.
-sa stii ca adorm asa! chiar o sa adorm!
-poate uiti din trecut! Te bantuie. E ca ieri. Totul. Ai multa furie. Si multa tristete. Lacrimi. Piele. Imagini. Toate sunt aici! Si aici!
-Mircea… De unde…m-ai…nimerit tocmai pe mine? adica…si de ce nu esti cu cineva mai superficial?
-aveai nevoie. De mine. sau de cineva care sa citeasca prin suflet.
-tipam sau ce?
-am simtit. Bine? de ce? nu e bine?
-simtitorule.
-nu ma…
Se facu mica in bratele lui si adormi. O privea.
Avea un zambet multumit, fata senina, mainile in jurul lui.
-si eu aveam nevoie de tine, pitigoiule!

se mai uita prin dosarul acela.

-interesant. foarte interesant. Enigma Laurei. Linia e intrerupta. Chiar si cercurile,care sunt infinite, sunt intrerupte. Relativitatea. Nu ai incredere in sentimente prea mult. Le rationalizezi. Le adaptezi la ceea ce stii tu.

 

Nu te uita la mine 40 

Ii veni dorul de ea. Se rasuci pe loc si se intoarse din drum.
Deschise usa.
Era in acelasi loc de o lasase.
-uite… Vreau sa iti zic ceva. Anume ca nu ma asteptam la acest efect asupra mea. De fiecare data cand vrem sa plecam fiecare separat, tot de atatea ori cineva cedeaza.
Ea il asculta. Privirea ii era deasupra capului lui.

Mainile se infipsera in bratele scaunului.
– si tot de atatea ori incepe nebunia. De cand te-am intalnit, chiar nu m-am uitat in stanga sau dreapta.
-abureli! Zise ea plictisita privindu-l drept in ochi. Crezi ca vii sa ma inmoi?
-iti zic ce e. Tu chiar esti o vrajitoare. Nu pot sa imi scot din minte intregul tau. Asa cum e. Cu carne. Cu nebunie. Cu zambet. Cu urlet in gand. Cu zgaraiat …cu tot. Tot, intelegi? Adineaori voiam sa ies din cladire. Chiar voiam. Si mi-a rasarit zambetul tau. Ala cand te uiti … Cand te uitai la mine. Si ma intrebai “la ce ma gandesc”. Il stii? Plus apoi imbratisarea. Si apoi cum imi rosteai prenumele pe un ton demn de sirene sau iele… NU MA INTELEG.
-ai baut ceva?? Ridica ea o spranceana.
-nu. Chiar..inca. Dar nu as vrea sa fii cu Laurentiu sau cum il cheama. Ion. Vasile. Sau oricine…O FI EL. Candva credeam ca nu sunt gelos pe nimeni. Pana cand mi-ai aparut tu, un fel de Anais Nin care cucereste ce vrea, cand vrea, cum vrea, daca vrea…iar eu sunt un prost. Asa ma simt. Ca te vreau. Oricat de mult…as nega.
-te-ar durea negarea?
-sau renegarea. Habar n-am. Stiu doar ca …imi lipsesti … pentru cateva clipe…
Ea isi schimba privirea si il fixa.
Voia sa vada slabiciunile din iris, din privire.
Ochii verzi erau atintiti asupra ei. Raspunsul ei izbi parca in piele:
– fie. Continuam circul asta. Sa te puna Aghiuta sa nu fie cum zici. Jar mananci.
El zambi.
-sunt pregatit pentru orice. Cred ca sunt masochist. Daca vreo persoana facea sau vorbea asa… NU ma mai vedea. Cu tine, e un declic undeva. Nu stiu unde.
-nu cred ca stii ce inseamna orice la mine.
Batu din palme.
Erau in spatiul ei.
Pitbull-ul alb era la picioarele ei.
-vezi daca minte. Eu sunt subiectiva si mi-e ca pierd detaliile.
Cainele se apropie de el. Cicatricea il ustura. Sangele ii fierbea.
Se intoarse la ea.
-ok. Ai trecut testul cu detectorul de minciuni.
Iepurele topai spre el.
-zi-i si lui la ureche ce ti-e frica sa zici.
-mi-era dor de tine??
-e prea banal. Daca nu suferi nu poti face o opera de arta. Daca nu plangi nu poti inalta zmeie. Daca nu izbesti in tine …nu poti ajunge departe. Daca nu plangi, nu poti spune ca stii ce e fericirea.
Privirea ei era spre sarpe si bivol.
-eu muncesc cat 10 oameni intr-o zi. Cu capul. Nu cu mainile. Am.nevoie sa imi zici povesti pana adorm sau sa ma tii in brate. Sau.. Sa ma legeni. Ce alegi in seara asta?
-ultima. Clar
Spatiul se schimba.
O tinea in brate si o legana. Mainile pareau aripi peste ea.
-sa nu ma mai pui in situatia sa plec…ca sa ma intorc. Stiu ca tu n-ai fi facut-o.
-daca eu nu te chemam telepatic… Ai fi venit?

Il zambea in timp ce desena cercuri peste el.
-da.
-ma rog. Fie. Vreau sa dorm. Chiar …vreau sa dorm. Simt ca lipsa asta naste monstri. Cum zicea Goya.
Se lasa peste el si atipi. Parul ei ii acoperea umarul..mirosul pielii il chema sa stea cu ea. 

Ofta.

o auzi vag:

-la ce… aaaaaaaaaaaaaaaaaah…te …aaaaaaaaaaaaah…gandesti? casca ea printre cuvinte.

-la tine. la mine. e asa… ciudat. cum .. ai un lasou invizibil.

-je? moi? lasou? ce sunt eu, vacar?

-nu. e un fel de snur invizibil in jurul meu…

ea adormi de-a binelea.

-ne vedem maine dimineata!

 

piele 6

lasa-ma sa te miros

 

pana cand aroma ta

imi va ramane in minte

pana la urmatoarea intalnire

de gradul 4

 

cand o sa imi cutremuri sufletul

cu privirea ta

 

lasa-ma sa te miros

pana cand visele vor fi a piele

a licurici

si fluturii vor zbura in gurile noastre

 

lasa-ma sa te miros

pana cand trupurile se vor uni

intr-un singur unghi

inchis altora

 

lasa-ma sa te miros

da-mi pielea ta

sa ma imbrac

si sa las urme

din tine

 

 

 

piele 5

 

O vedeam de pe trotuarul celalalt.

Mergea rapid. Nu avea miscari feminine. Deloc. Parea ori ca are o furie extrema in ea ori o durere. In suflet amandoua. Ca doua tornade.

Cum tinea geanta de laptop…

Trebuie sa traversez.

#

Am facut-o.

Sunt in urma ei. Sau in umbra ei.

Poarta geanta de laptop de parca are buzdugane. Sau un bici. Si urmeaza sa se bata cu Diavolul insusi. SAU… daca ea e insusi Diavolul?

Acum ii simt si parfumul. O colonie scumpa. Pe pielea ei a prins altfel nuanta 3. Nu e nimic floral.

Fata asta asculta muzica la maximum aparatului si o simt ca ar da si mai tare daca ar avea cum.

Se aude pana la mine. Care sunt cu 10 pasi in spatele ei.

E o muzica rock.

S-a oprit.

I-am vazut chipul. Plangea.

Nu pot intra in vorba. Trebuie sa merg in fata ei.

Si apoi sa o las sa ma depaseasca.

Pare blanda. Si da, cred ca e durere. Extrema. Nu furie. Nu am apucat sa ii vad culoarea ochilor. S-o opri ea undeva.

M-a depasit. Era alta piesa. Parca mai topaita ca cealalta. Usor balcanica. Nu era manea, era doar foarte diferita de sunetele celelalte.

O suna careva. O aud vorbind.

Parea suparata.

Inchise rapid.

Mi-ar fi placut sa pot sa o ajut, dar.. nu cred ca accepta.

Imi placea sa o observ. Parea un fluture prins in borcan.

Se opri iarasi sa schimbe piesa. Era sa o daram, ca ma gandeam cum ii arata sufletul de fapt.

I-am vazut ochii. Cei mai tristi IN ADANCUL lor. Daca treceai de voce sau expresia chipului. Pareau armele cu care se apara.

-Scuzati-ma! am apucat sa zic, sa nu par stupid.

-Nu e nimic!

Nu avea nicio inflexiune de suparare. Era usor un ton floral. Parca am vazut in egalitatea de vocale si consoane (asa pareau) niste frezii. Sau o culoare. Galben. Poate portocaliu.

Am luat-o iarasi inainte. Apoi am cotit la dreapta sa nu par idiot de-a binelea.

Ciudat. EU ma duceam intr-un loc. Si aveam si o ora. Nu sa stau dupa o necunoscuta.

Am sunat.

-Buna, unde esti? imi rasuna tonul inalt al prietenei.

-Vin spre tine. M-am oprit sa iau flori.

-Ah. ok.

-CE credeai?

-Nimic. Credeam ca nu mai vii!

-Vin cand ajung. NU?

-CORECT! si-mi inchise.

DE CE am zis ca iau flori?  Nici nu ma gandesc sa iau asa ceva. 

Vad o batranica asezata pe un prag de cladire. Ceva cu albastru si galben. Perfect. M-a salvat.

Ii dau o bancnota si imi zice “Nu am rest, maica!”. I-am raspuns ca nu e nevoie de rest. Eu ii multumesc! Si sa se duca sa manance ceva. Cel putin. I-au dat lacrimile si vrea sa imi dea toate buchetele. Am dat din maini ca nu e nevoie! Mi-a aruncat o vorba: Nu te merita cea pentru care iei!

M-am uitat mai bine la ea. Avea un ochi atacat de o infectie si celalalt era cu glaucom.

Nu ma stia. Nu poate sa arunce asa cu termenii.

-Stii ceva, mamaie?

-Fata, maica. Nu e ceea ce pare! Nu e pentru tine!

-DE unde stii? Poate luam pentru mama florile!

-Nu! ESTI grabit! Invata sa astepti! Hai, du-te! Te asteapta! Placerile sunt ieftine. Sufletul nu se lasa cumparat.

Iarasi ma suna. M-am intors cu spatele.

-DAR CE LE FACI? le culegi?

-Nu.. acum..am gasit…buchetul! zis eu incruntandu-ma.

Aproape exasperata era vocea mea. Nu imi placea sa fiu controlat.

-AZI?

-In 10 minute.

-BINE.

Inchid enervat de-a binelea. M-am intors. Plecase femeia.

-CE?

Mi-am aprins o tigara.

Ceva e ciudat. 

Traversez trei si ajung in fata blocului ei.

-Deschide, te rog! ii zic la interfon.

Desi ar fi trebuit sa deschida automat, nu?

Imi deschide.

Era in halat.

-uite, pentru tine!

-Multumesc! ce ti-a luat atat?

-am luat flori, ti-am mai spus.

-Ai plecat la 5. Nu iti ia atata timp! 1h!?

tonul ei era inalt.

– Care e treaba de fapt?

-Niciuna! se uita la mine in gol.

-Nu sunt cine voiai sa fie? Sau nu sunt cum vrei sa fiu?

-NU..

-ATUNCI?

-Nimic!

Scadea intensitatea tonului.

-E ceva ce nu-mi spui..

-Vreau sa luam o pauza!

-CAT de pauza?

-DE TOT. DA. asta e adevarul. O pauza de tot. Sa nu ne mai vedem.

Imi rasari ochiul infectat al babei de ma fixase. Si buzele ei cand rosti “nu te merita”.

-Ok.

Dau sa plec.

-GATA? atat? nu zici ceva…orice? Ca nu esti de acord?

-NU.

-deloc?

-ce sa zic? oricum, pe mine nu m-ai intrebat, deci.. decizia e complet a ta. Sa fii sanatoasa.

-Dar poate e sindromul ala inainte de ciclu!

-Nu m-ai intrebat!

Am apasat pe clanta si am inchis usa.

Jos, la 4 strazi e un restaurant. O sa ma opresc sa mananc ceva.

 

#

Am ajuns.

Nu pot sa cred.

La o masa mai incolo e fata cu geanta de laptop. Cea pe care am vazut-o mai devreme.

Oricum, nu cred ca mi-ar da cu laptopul in cap. Sper.

-Scuza-ma, astepti pe careva?

-Nu! De ce? isi ingusta ochii.

E mioapa! imi zic.

-Ma gandeam daca ai mancat sau ..

-Am mancat. Mai devreme. Multumesc pentru intrebare!

-Ce lucrezi acolo?

-Niste cuvinte. Asamblez cuvinte. Ioana! Tu?

-Sergiu.

-Incantata. O sa fii Serj pentru mine. Ok?

-Perfect. O sa comand ceva de mancare cat ai tu de lucru.

-Ok. Ne intelegem vad. Ca nu imi place sa fiu intrerupta din munca.

-Muncesti? Acum?

-DA. Am zis ca asamblez cuvinte. Scriu. Ca sa supravietuiesc.

-Aah. Ok. Daca vrei sa iei un desert, nu te sfii. Platesc eu. SI sa nu comentezi ca nu esti de acord! adaug repede cand am vazut ca voia sa riposteze.

M-am uitat in ochii ei. Acum, la lumina, pareau blanzi. Nu o culoare bine definita, dar blandetea era acolo. ASTA e tot ce trebuia sa stiu despre ea. Nu ma interesa nimic despre ea.

Am comandat.

Asteptam. O priveam cum tasta, cum lua o gura de chestia aia lichida si colorata.

Mainile ei micute sareau pe tastatura de parca erau oite. Sau iezisori. Pe campie.

Imi arunca un zambet. Imi ajungea. NU i-as fi cerut nimic. Nici macar numarul de telefon. Nici trecutul. Nici cum a ajuns pana aici.

 

 

 

 

lobul primitiv 35

Se uita la el.
-nu pleci? Parca plecai! Voia confirmarea.
-vrei? Zambi ea.
-nu. Stiu. Habar n-am. Mi-e tot aia.
Isi baga mainile in buzunar.
Ea se incrunta. 
-ti-e tot aia? Esti sigur? Ca pari ca un copil d-ala care da cu piciorul in ce vede.
-nu.
-ma bucur. Zi-mi cum de reusesti sa imi placa cinismul asta ieftin? Il bagi in fata tuturor. Si apoi..
-e o armura..
-asta m-am prins de la primele vorbe. Dar dincolo de el esti minunat. Si nu zic complimente barbatilor. Crede-ma..
-mai devreme ziceai ca sunt arogant…
Inca avea mainile in buzunar.
-esti. Stai calm. Orice om are.
-nu sunt bun la ce?
-ah… Pai … Nu e ceea ce pare.
-la pat? Asta apreciezi tu?
-nuuu… La altceva.
-la ce?
Se plimba prin bucatarie cu mainile in buzunar. Ea era pe scaun. Picior peste picior.
-la ce nu ai pricepe. La a-ti arata sentimentele. Desi tanjesti dupa o persoana care stie cum sa se arate si dezvaluie in fata ta, desi tu nu esti bun la asta. Dar imi place ca nu ai masti. Adica asta esti si punct. Cine intelege bine, cine nu.. Urmatorul tren.
-d-asta am zis ca semanam. Asta am vazut in tine. De fapt, tu esti un vulcan mocnit. Si eu.
-tu? Vulcan? Ai prea multa rabdare. Si o folosesti foarte bine. Eu… o alta mancare de peste.
Suna la usa.
Ea se ridica rapid.
-ai un musafir?
-e C.
Trecu pe langa el rapid.
Il privi in ochi.
Il vazu in prag. Facu ochii mari.
-spune ceva.
-de ce ma simt coplesita?
-pentru ca nu ti-a trecut.
-corect. Asta era.
-pot sa intru?
-nu. Din pacate nu vreau sa intri. Vreau sa imi spui ce e.
-cum ti-am zis la telefon. Voiam sa terminam show-ul. Nu sa il continuam.
-corect. Eu voiam sa nu te vad, credeam ca ai uitat unde stau..
-nu.
-auzi.. Tu poti sa vezi niste greseli de conta, nu?
Se uita la el fix.
-da. Pot sa le si repar, de ce?
-atunci intra.
C facu ochii mari cand il vazu pe Mircea.
-salut!
-eu plecam!
-nimeni nu pleaca! Copii rasfatati si enervanti. Tu o sa il ajuti pe el. Cu o chestie. Care nu sunt eu. Eu cu el am terminat-o. Cu tine(si arata spre Mircea), nu. Acum potoliti-va ca va dau cap in cap.
Liniste. Priviri tacute de la unul la altul.
Laura ii tranti un vraf de dosare lui Cosmin.
-acum. Te uiti peste ele. O sa ai putina linista si lumina.
-constat. Ca e un singur bec.
Mircea se stramba cand ii dadu dosarul. Cosmin il lua afectat de parca lua gandacii striviti de pe talpa bocancilor.
-va vad. Puteti sa nu o faceti pe pizdele afectate? Chiar ma enervati.
-daca n-ai fi tu de fata, i-as da una! Mocnea Mircea orice cuvant.
-si eu.
-pentru ce? Orgolii? Pareri absolute despre un concret … De o clipa?
-nu. Pentru tine.
-eh hai. Deci …nu o cred p-asta.
-vrei sa ne vezi?
-sunt pacifista. Nu vreau sa aud.vezi-ti de ale tale. O ora ajunge? Vrei ceva de baut?
-nu. Apa.
Il lua pe Mircea.
-tu nu faci ca trenul. Voia sa vorbim si..
-si i-ai zis ca nu te intereseaza. Ceea ce…
-te flateaza?
-socheaza.
Ea punea lamaie intr-un pahar cu apa.
-se zice “tine-ti prietenii aproape. Si dusmanii si mai aproape.” sau ceva inrudit. So… Pentru tine…
-i-as fi dat una. Pentru faza din restaurant. Erai ca un caine abandonat. Asa aveai privirea cand l-ai vazut intrand cu tipa … O cunosc. Doar ca eu o simt pe dinauntru.
-multumesc. Pot sa ii dau si singura.
Disparu cu paharul.
O auzea cum ii raspundea. Usor afectat. Cu vocea tremurata. Ofta.
O vazu inapoi.
-degeaba te minti, Laura. Ai suporta de la el si altceva. Pe langa inselatul asta.
-nu. Chiar nu. Una afisez si alta simt. Simt ca i-as trage una peste ochi si, in acelasi timp,ca nu se merita.poate eu fortez lucrurile.poate eu ma exprim mai mult decat trebuie.
O vazu intoarsa spre balcon.
-o fi spatiul asta mic, dar am ajuns si eu sa te cunosc. Nu ceri ceva neomenesc. Eu cand ai zis ca nu sunt bun, am presupus ca la pat.
-nu ma intereseaza cum e fiecare la pat. De fapt, eu nu ma gandesc la nimic atunci. Si apoi ma gandesc la tot. Apoi e un platou de liniste. Poate eu nu ma pricep si… O ard aiurea. O ard asa la flacara lampii ca moliile.
-nu. De ce te vezi asa rau? Mie imi convine cum esti. Ah da, mai trebuie sa te porti frumos cu oamenii ca sa se poarte frumos cu tine, dar pe tine nu te intereseaza. D-asta poate … Ajungi la conflictele din tine.ca acum. Tu vrei ceva ce poate mie nu-mi convine. Apropo, de ce e asa liniste??
Iesisera din bucatarie. Usa de la intrare era deschisa. Actele nu mai e rau nicaieri.
-jur ca ii crap capul! Trecu pe langa ea furios.
Se incalta din mers si arunca o vesta pe el.
Ea isi baga unghiile in carne.
Il suna pe Cosmin. Nu raspundea. Desi vedea un telefon pe pat care lumina.
-cat de prost poti sa fii si tu???
Lua telefonul. Era cu parola.
-ok… Sa vedem… Data nasterii?
Nu.
-anul?
Nu.
-Anul meu?
Bingo.
-ma lasi? Am zis la misto.
Isi vazu apelul pierdut plus inca vreo 16.
Intra in mesaje.
O tipa…un tip… Urmarea continutul.
Aparu Mircea. Cu Cosmin de urechi. Il impinse in hol.
-sobolanul era la traversat de strada. Ala e telefonul tau?
-da.
Se duse catre Laura.
-da-mi-l!acum!
-pentru cine lucrezi?
-pentru Pavelescu.
Laura facu ochii mari.
primi un pumn in figura.
-asta e pentru Laura. Si asta (urma al doilea pumn) e pentru mine. Lasi actele aici, iti iei telefonul si nu o mai suni. Niciodata.
Nasul lui Cosmin sangera.
-si pe ea o bati?
-nu. De ce?
-poate merita si ea.
-si daca ar merita, nu as da.
Isi trecu mana prin par.
-pleaca acum.
Laura se uita absenta la ei. Se albi pe loc. Se clatina si pica.
-te rog, pleaca. Nu e nevoie de tine aici!
-nu o meriti!
-ea nu merita ce i-ai facut! Pleaca.
Actele ramasesera pe pat inerte. Cosmin pleca.
Mircea aduse un pahar cu apa si zahar. Citise el ca poate fi cateodata si o coma hipoglicemica.
Nu isi reveni.
-Laura…ce e… Ce ai? Ce nu mi -a zis???
Ii vedea tot desenul vascular pe fata. Desi era alba. Respira greu. Pulsul abia decelabil.
Suna intr-un final la ambulanta. Isi plimba mainile prinnpar nervos. Ii venea sa planga si sa urle la ea. Poate se trezea.
O vazu ca misca pleoapele. Vasele dispareau de pe chip. Il privea fix.
-Mircea!? Nu pleca. Ramai… Si cand iti zic eu. Ramai.
Il strangea de mana.
-plangi? Nu face asta..
-ma simt ca intr-o piesa trista si prost scrisa. Sau poate doar eu interpretez slab. Nu pleca. Nu …
Stransoarea slabea.
-e ceva ce nu mi-ai zis? O saruta pe frunte.
-multe. Sunt multe de le-am tinut in mine. Uimitor. Da, stiu. Nu ar parea!
Schita un zambet vag. Privea undeva in stanga lui. Deasupra.
-te rog, iarta-ma. Sunt foarte obosita. Vreau sa dorm.
Si mana ii cazu inerta dintr-a lui.
-sa nu faci asta. Sa nu indraznesti sa faci asta! Ma auzi??
Venira cei de la ambulanta.
-puneti padelele. Direct. La maximum.
Se plimba cu mainile in par. Si se uita la oamenii care tot incarcau in ea curent. Niciun raspuns.
Se puse pe vine. Ii facea masaj cardiac cu disperare. Si plangea. Nu mai vedea decat corpul Laurei
-domnule…am incercat. Nu raspunde.
-trebuie! Trebuie!! Trebuie sa raspunda. Trebuie… Nu poate sa fie asa.. Nu e asta finalul ei! Raspunse el cu vocea in lacrimi. Trebuie! Tot repeta alternand respiratiile lui cu miscarile pe xifoid. Trebuie! Se auzea din cand in cand.
Paramedicii il luara de pe jos.
-domnule… A murit. Asta e adevarul.
-nu.nu.. Nu concep. Nu.. Nu…nu va pricepeti la nimic.
-da’ chiar a murit. Nu o vedeti??
-nu. Nu o vad moarta. E pe undeva. Rataceste.
-cum nu? Bea un cogniac cu Dumnezeu si vine mai tarziu acasa. Domnule, va rog… Plecati de langa ea.
Nota pe o tableta neagra.
-ora decesului (consulta telefonul)…20:24. Ziua joi. semnati! Aici!
-du-te domnle’ ca nu semnez nimic.
-face parte din procesul verbal.
-nu intelegi ca nu semnez? Nu semnez!
Plecara cei de la ambulanta.
Inchise usa.
O puse pe pat. Stinse lumina. O inveli de parca tocmai o auzise ca ii era frig si o tinu in brate. Plangea langa ea.
-nu poti face asta. Te rog! Sunt cum zici tu. E fix ceea ce ai observat. Dar, te rog…nu face asta.
Adormi.