RSS
 

Archive for the ‘D-ALE MELE’ Category

despre rezistente 2

21 May

Salutare!

Daca in partea 1 ma luam asa in mare, despre consumul de antibiotice si luarea lor asa, cu forta, cu prescriere pentru orice motiv –daca apare febra, claaar si musai trebuie antibiotic! sau daca stranut, e neaparata nevoie de antibiotic!-, doar ca azi o sa ma refer la rezistenta unora care se cred asa, mari scule – dar, daca ii intorci cu capul in jos, nu scoti nici 40 de centi de la ei.

Pacientul roman are o fixatie. Daca el plateste -si stim ca mai exista si persoane asistate social, so..care nu platesc, dar care fac taraboiu’ de pe lume!- niste taxe si impozite (ca medicul, de altfel! ca doar si el plateste si e om de rand… cu aceleasi reguli!), atunci inseamna ca are doar si numai drepturi – iar medicul e un fel de sclav, in care i dau porunci (vreau reteta, vreau aia…vreau ailalta!…)

mno, si atunci cand nu merge asa cum vrea pacientul, tot medicul e de vina. Sau daca materialul clientului -aka pacientului- e slab si intervii de nspe ori pentru aceeasi operatie (o banala apendicita! …pentru tot ce e in medicina presa isi autoinsuseste toate cunostintele si poate sa isi dea cu parerea ca orice e usor …well, in medicina totul e complicat!) pentru ca supureaza, mai intervii, apoi faci eventratie – pentru ca tu ca pacient nu respecti recomandarile facute de omu’ cu halat, nuuuu… tu te duci, cari 10 galeti cu apa, rupi campul cu sapa… ba’ mai palesti si niste beri asa, de racoreala…  – dupa care faci o fistula (o comunicare patologica intre doua organe/cavitati (normal…daca e patologic inseamna ca trebuie rezolvat cumva, nu?))… si tu, ca pacient, gata…ti se pune pateul si “malpraxis! uite ce mi-a facut..m-a nenorocit… chem presa…”. Scandal, circ..taraboi.

Bun… BRAVO! minunat! tata Leana e mandra de tine cand gogeste seminte in poarta.

De ce medicul ala, cand se va dovedi ca n-a facut nimic rau -pentru ca ti-a zis “coane Bade, lasa munca oleaca, pune-te pe picioare cum trebuie si apoi poti incepe cu efort minim si apoi mai cresti matale intensitatea..” …- de ce nu se intoarce si iti zice: coane Bade, ia da tu calomnia asta cu … 20.000 euro… ca poate asa pricepi ca ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”? Poate s-ar intelege ca nu toate urletele de pe hol sunt meritate.

Ca omul ala, asa cum e, tanar, batran, cocosat de spate, cu riduri, nedormit, cu pungi la ochi si cearcane nu e chiar sacul tau de box, nici presul si nici matura ta…?

Suntem rai. Tare rai. Nu avem rabdare cu noi, d-apoi cu altii?

Am omori un om doar ca nu ne place fata lui. Pur si simplu. Pac pac.

Stai, ca acum se primeste premiu, primesti mancare, ajutor social daca belesti legea pe toate partile…

Ma rog, medicul merge in penal, ca violatorii si criminalii. Da… ca doar asta merita. Plus circul de pe lume. Normal! Si apoi vine reversul medaliei: medicina defensiva!

MNO.. ca in fotbal!

Totusi, sa nu uitam ca e o singura viata! O singura lume! Oricat de “eu sunt boss” ni se pare.

Adevarul nu e unul universal, dar cand te bagi la ceva, asteapta-te sa iti vina si boomerang-ul.

Aroganta, impertinenta, “mie mi se cuvine fara sa raspund de nimic” nu duc nicaieri.

unii se plang ca “medicii nu sunt pregatiti” sau “ca nu mai se face scoala ca alta data”.

De parca modelele perindate peste tot or fi profesorii universitari, iar locurile in care gasesti tinerii ciorchine sunt bibliotecile. La stiri apar fazele cu “tinerii au petrecut in club pana in zori si …” … normal, n-or petrece in biblioteca, niste timp.

Eu nu merg in club. Merg la restaurant, ma holbez fara ochelari la pahar si plec. Sau mananc. da, la mine mancarea-i temelie si bautura fudulie -la altii e invers, ca in proverb. Azi am mers la 2 biblioteci. Mi-aminteam cum era la facultate, cand faceam desene si paradesene la anatomie. Si schite pentru fiziologie, histopatologie si .. in fine. Nu conteaza. Am zambit. Good memories.

Si era cam pustior. Adica 6. Intr-o sala la etajul 1 si cam 7 la etajul 2. Si nu prea pareau asa ca se agita pe pozitiv cu a retine. :-) Stiu cum e, dar cand plecam de la biblioteca, parca intelegeam ceea ce nu mi-era explicat -ca d-aia te duci, sa iti explici ceva…sau oi fi eu altfel, mno?

A preda nu mai e ca pe timpuri – sa te implici. Acum, cateva slide-uri (cateva sute!) in 2 ore plictisesc pe oricine daca nu stii cum sa le faci atractive. Si credeti-ma … oricata rabdare ai avea …la un moment dat ti se inchid ochii. Fie ca e 8 dimineata (asa se puneau cursurile acum..aproape 10 ani) si la 14-16:00. Adica atunci cand iti vine clar sa dormi. Oriunde, dar sa dormi!

E o crima aproape pentru neuron sa ii zici ceva pe ton monoton si sa vrei sa fie 1.multi studenti si 2.sa fie si atenti. :)

Concluzie?

Nimeni nu e sefu’ nimanui si …nimeni nu e nemuritor -si rece. Ma rog, rece, da. 😀 :)

 
No Comments

Posted in me

 

despre rezistente 1

19 May

Imi pare rau, dar ca sa ma calmez, am nevoie de sunete sau culori. E o modalitate arhaica si de prost gust pentru aceia care nu pricep NIMIC despre lume, ci cat au ei lumea.

Revenind la titlu, ma refer la rezistenta antibioticelor. Nu mai pomenesc de rezistenta semenilor la empatie de dragul firii de a fi „contra” sau „sa nu para vulnerabili”.

Am citit o postare care m-a infuriat apropo de realitatea medicala de la noi – si cum se abordeaza problemele ce tin de medicina.

Un roman -pacient sau nu- se duce la medic. O covarsitoare masa dintr-un lot -sa zicem 1000 de oameni- se adreseaza unui medic -ca e de familie ar fi ok, dar… se mai perinda si pe la pediatru cu „ala micu cu muci si febra” (nu neg, poate si eu as intra in panica, dar …nu sunt ataaaaaat de pro-antibiotice cand nu e cazul!) – pentru ca vor antibiotic -care s-a reglementat sa se dea pe reteta si „.”.

Nu sunt fana antibiotice atunci cand nu au niciun scop terapeutic. De dragul de a lua ceva?

e ca aia cu bancul -din pacate era real bancul!- ca indiferent de problema pentru care se adresa un om, medicul ii dadea Paracetamol. „ca trece durerea X”, DAR „si aia…si durerea de burta”.. si tot asa -inclusiv aia de dinti.

Unii isi imagineaza ca medicul trebuie sa dea ceva-si in special antibiotice. Nu, medicul are o datorie: sa iti faca bine! ca nu se face binele cu forta, si asta e adevarat. dar e datoria lui.

Lucrez de zor la o chestie personala despre infectiile asociate asistentei medicale -infectiile nosocomiale, gen- si … mi se aprind si mai rau becurile apropo de antibiotice si de ce sunt romani avizi de antibiotice.

Apropo, sa fie aproape 2 luni de zile cand mi se povestea ca in Anglia si in Germania sa mori acolo si tot nu iti dau aia antibiotice – aia fiind furnizorii de servicii medicale.

La noi, medicii dau ca sa scape de pacientul INFORMAT dupa urechea lui ca in X boala -care n-are mecanism infectios de tip BACTERIAN – se dadea o Ampicilina. Ca dupa aia, sa se intample ceva nasol. Pentru care ghici cine raspunde?

NUUUU, pacientul nu are nicio vina atunci cand solicita ceva, contribuie la dezvoltarea unor infectii naspa – pentru ca nu vine un cadru medical si pune el o infectie nosocomiala pe sectie (Ca sa raspunda INDIVIDUAL, asa cum e ordinul vietii din legea 95/2006, modificat putin in 2016). NUUU.. cum sa nu! pacientul nici nu face parte din sistemul de sanatate. e o entitate asa, dintr-o bula speciala, care are doar drepturi, dar nicio datorie – si nu ma refer la CAS si datorii la banca. Ma refer la morala. Ma refer la etica. Ma refer la DE CE?!!

Malpraxisul medical nu apare 100% din vina medicului. ASTA ca sa ma exprim dpdv cum vad EU lucrurile cu individual ala din Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si limitare a infectiilor asociate asistentei medicale in unitatile sanitare exista 
Art. 8. –
Orice dauna adusa pacientilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calitatii asistentei medicale acordate pacientilor in scopul prevenirii infectiilor asociate asistentei medicale atrage responsabilitatea INDIVIDUALA sau, dupa caz, institutionala, in conditiile prevazute de legislatia in vigoare.

 

deci cu acest articol mi-a murit orice chef de a fi pasnica si pacifista. DELOC nu mi se pare corect acest articol si pur si simplu mi se pare ca se scuipa medicul pentru ce a facut – indiferent ce a facut, nu el a venit cu infectia de acasa, sau …  in fine!

Inainte, era ordinul 1515 iulie 2007, avem cam asa:

CAP. IV
Asigurarea calitatii
ART. 28
Activitatile de invatamant vor fi astfel organizate incat sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii si a deontologiei medicale.
ART. 29
Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.

Ceea ce era logic. ACTUL MEDICAL E FACUT INTR-UN SPITAL.

Nu la medic in curte sau in apartament SAU PE CAMP. Nu vine el nespalat pe maini si il controleaza pe pacient in gura si nas. Nu il ia pe om de pe strada „vrei sa te operez? vrei sa iti tai mana dreapta in loc de stanga?”. Sa fim seriosi.

Blamarea si scuiparea medicilor nu face parte dintr-o societate normala.

In SUA nu se ajunge pe cazuri penale decat rar. ADICA PENAL… PENAL – cu hotii, criminalii, violatorii, aia cu 8 clase, delincventi … pedofili.. ALEA SUNT CAZURI PENALE.

La noi, mnu… nuuuu nene! Medicul e urmarit penal, pus in aceasta „casta” cu cei enumerati mai sus si apoi … filmati in timp ce rabufnesc -cateodata. DA, aia e manifestarea animala -ca si un animal cand il bati se fereste de tine sau incearca sa te muste sau zgaraie. DA? asta e normalul in anul 2018?

Psihoza, nevroza, schizofrenia si toate sunt lasate libere. Ne intereseaza doar ca din cand in cand unul isi lasa chilotii in vine si se pisa la gardul primariei. In rest, comportamentul si gandurile fiecaruia, ASA CUM E IN ARTICOL, individual, nu.

O sa fim scuipati de toti si noi sa acordam asistenta medicala conform ghidurilor si protocoalelor, fara sa mai avem interactiune sau anamneza completa. APROPO, anamneza nu inseamna cand tu ca pacient povestesti cum ai copilarit in curte la tara, ci inseamna obiectiv -sa fii obiectiv cu tine, nu ceea ce vrei tu sa iti aduci aminte- sa te descrii medical –am baut rece, m-a luat durerea de gat, apoi seara m-au apucat frigurile si …

Procesomania si caposenia unora -care vor ei sa demonstreze ceva- ma sperie si ma infurie. REZISTENTA LA ANTIBIOTICE e un motiv destul de important la aparitia infectiilor nosocomiale.

Plus ca, pe sectiile de chirurgie generala un om operat de X chestie nu ar trebui sa fie in acelasi salon cu ala cu diaree sau voma. Period. oricat de zdranga ai fi cu capatana, ASA CEVA mie mi se pare crima impotriva umanitatii. Da, tot ce scriu aici am trait si m-a infuriat. SI mi-am adus aminte pentru ca totul pornise de la antibioticele date ca pe gume de mestecat de medicii romani. Nu ii invinovatesc, dar o resposabilitate ar trebui sa si-o asume atunci cand prescriu la insistentele pacientului asa „bomboane” scumpe.

Si apropo de infectiile nosocomiale consider ca situatia e mult mai delicata decat o exprim eu aici – neaos.

Precum am mai spus -in alte postari- sistemul medical nu e format din pacient si medic. Nu, mai are si manager de spital, DSP, INSP, MS,…. toate institutiile publice prin care se asigura 1.salariul medicilor, 2.materialele si dispozitivele de diagnostic si tratament, 3.date statistice si epidemiologice despre situatia reala, 4.farmaciile (da, producatorii si farmacistii sunt si ei implicati in a da antibioticul …ca se produs e simplu, pac pac pe linie de fabricatie, substanta, nr. lot… si ambalajul, distributia etc)… Ori… ca tie, X, care vrei tu si ca bati din palme ca medicul Y sa iti respecte dorinta cu antibioticele (imi vin in minte 2 replici: si, ce vrei de Craciun? R:un ANTIBIOTIC!) … nu e ok. Ca apoi presa sa vuiasca cu infectiile nosocomiale. De parca pana atunci nu erau – pana la Colectiv SAU faza cu dezinfectantii …

Infectiile nosocomiale sunt si in Germania. si in Austria si …peste tot.

Si clar INDIVIDUAL nu are cum LOGIC sa raspunda legal medicul de infectia nosocomiala.

Si mi-am incheiat partea 1.

 

 

un articol care te pune pe ganduri

19 May

Salut!

Acum o luna primeam acest articol cu mesajul “citeste si zi-mi despre el ce crezi”.

M-am uitat peste el atunci in oblic – recunosc, nu aveam starea necesara psihico-afectiva de a sta si urmari un text asa lung. Pana azi dimineata!

de pe net

de pe net

Spitzer, neurolog: Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi înşine şi copiii noştri
Profesorul Manfred Spitzer, neurolog şi director medical al Spitalului Universitar Psihiatric din Ulm, Germania, a avut parte de o atenţie sporită din partea presei datorită cărţii sale extrem de bine vândute Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi înşine şi copiii noştri (Digitale Demenz. Wie wir uns und unsere Kinder um den Verstand bringen) şi opiniilor sale tranşante.
Referindu-se la numeroase descoperiri din domeniul neurologiei şi adăugând noi descoperiri, Manfred Spitzer aduce, în cartea sa, noi argumente – în sprijinul cercetărilor anterioare ale specialiştilor cu renume din domeniu – pentru faptul că utilizarea prea frecventă a internetului poate tâmpi oamenii. În ciuda atacurilor răutăcioase ale presei la adresa sa, el nu a denigrat în nici un rând pe utilizatorii tineri şi adulţi ai internetului. Dimpotrivă, pentru a-şi face înţeleasă poziţia, el a declarat: ,,Eu nu spun că este vorba de o boală, ci afirm: acolo unde există rezultate, există de asemenea riscuri şi efecte secundare”[1]. Însă, Spitzer nu doar avertizează, ci şi arată ce pot face părinţii, profesorii şi politicienii pentru a proteja tineretul.
Nu este un lucru nou că privitul la televizor din fragedă pruncie şi frecvent, orele petrecute cu jocuri la calculator şi cu jocuri video violente, apelurile telefonice şi trimiterea de mesaje pe telefon continue, împrăştierea necugetată a sentimentelor, gândurilor şi imaginilor personale pe reţele de socializare pot avea o influenţă negativă asupra sentimentelor, gândurilor, comportamentului şi contactelor sociale ale copiilor şi adolescenţilor. Deja de două decenii, oameni de ştiinţă serioşi din domeniul media şi educatori responsabili, judecători care se ocupă de adolescenţi sau părinţi greu încercaţi ai adolescenţilor dependenţi de internet au atras atenţia asupra efectelor adverse ale utilizării excesive a mediei digitale. În noua sa carte, neurobiologul Manfred Spitzer a adunat dovezi ştiinţifice uşor de înţeles cu privire la acest subiect, şi le-a suplimentat cu câteva cercetări mai recente din domeniul neurofiziologiei. De asemenea, el a tras un semnal de alarmă prin avertismentul său că utilizarea prea frecventă a mediei digitale ne transformă în nebuni pe noi şi pe copiii noştri.
De la media digitală la demenţă digitală
La începutul cărţii sale, Manfred Spitzer îl citează pe editorul american şi specialistul în internet Nicholas Carr, care a descris astfel experienţa sa negativă cu internetul: ,,Ceea ce pare să facă internetul este că îmi diminuează capacitatea de concentrare şi contemplaţie. Fie că sunt online sau nu, mintea mea aşteaptă acum să primească informaţia în modul în care o răspândeşte internetul: într-un curent de particule care se mişcă cu repeziciune. (…) Când menţionez prietenilor mei problemele pe care le am cu cititul, mulţi spun că suferă de tulburări similare. Cu cât foloseşti mai mult internetul, cu atât mai mult trebuie să lupţi pentru a sta concentrat asupra unor părţi mai mari de text”.
În urmă cu 5 ani, medicii din Coreea de Sud, o ţară industrială foarte avansată, care are probabil cea mai mare acoperire digitală din lume, au descoperit la tinerii lor adulţi nu numai fenomene similare cu cele pe care le-au descris intelectualii adulţi din Statele Unite ale Americii, ci au descoperit totodată tulburări de memorie şi atenţie, devastare emoţională şi tâmpire, ca şi probleme cu cititul. Deoarece aceste persoane au recunoscut că folosesc intens computerele şi internetul, medicii au stabilit o relaţie cauzală şi au numit gama de simptome ,,demenţă digitală”.
Potrivit lui Spitzer, media digitală – adică, computere, smartphone-uri, console de jocuri şi televizoare – nu numai că ne schimbă vieţile, ci ne înnebuneşte la propriu pe noi şi copiii noştri, promovând un proces de ,,declin mintal” (demenţă). El descrie în cartea sa aceste procese neurologice şi arată cum structura ,,sistemului de prelucrare a informaţiei” numit creier se adaptează la nevoile în schimbare, cum subcontractarea gândurilor unui soi de maşinărie vatămă creierul şi cum acest organ dinamic moare când lipseşte exersarea sau alimentarea cu informaţie.
Manfred Spitzer
La sfârşitul lunii octombrie 2011, peste 1.000 specialişti în internet au participat la un sondaj american online. Când au fost întrebaţi ce impact va avea această lume digitală pe termen lung, jumătate din ei au făcut următoarea afirmaţie pesimistă cu privire la viitorul internetului şi impactul său asupra capacităţilor mintale ale generaţiei viitoare:
,,În 2020, creierele adolescenţilor şi tinerilor adulţi multi-tasking (care fac simultan activităţi diferite) vor fi ‘legate la reţea’ în mod diferit faţă de creierele oamenilor de peste 35 ani, şi acest lucru va avea consecinţe neplăcute şi triste. Ei vor putea cu greu să-şi amintească orice; îşi vor risipi cea mai mare parte a energiei pe schimbul de mesaje sociale scurte sau pe distracţie şi abatere de la un angajament cu adevărat profund faţă de oameni şi cunoaştere. Ei nu vor avea capacitatea fundamentală de a gândi, nici de a interacţiona faţă către faţă cu oamenii din jurul lor. În schimb, ei vor depinde de internet şi de dispozitivele mobile într-un mod extrem de nesănătos pentru a putea lucra într-o oarecare măsură. În esenţă, schimbările în comportament şi gândire în rândul tinerilor vor avea în general consecinţe negative”. Minunata lume nouă a computerelor !
Folosirea dispozitivelor digitale de la copilaş la adolescent
Raportul Anual al comisarului guvernului federal german cu privire la droguri din 22 mai 2012 afirmă că, în Germania, circa 250.000 persoane cu vârste cuprinse între 14-24 ani sunt dependente de internet şi 1,4 milioane sunt considerate utilizatori de internet cu probleme. Într-o perioadă de doar 5 ani, numărul celor dependenţi de jocuri a crescut de 3 ori. Au fost afectaţi în special tinerii bărbaţi şomeri. Manfred Spitzer afirmă că tinerii germani petrec de 2 ori mai mult timp utilizând dispozitive digitale decât pentru învăţat. Dar nu numai tinerii sunt dependenţi de dispozitive digitale. Rezultatul unui sondaj efectuat în 2007, cu 729 mame, a dezvăluit că, la acea vreme, ,,13% din copiii sub un an, 20% din cei de un an, 60% din cei de 2 ani şi 89% din cei de 3 ani aveau voie să se uite la televizor”. Rezultatul cercetării proprii a lui Spitzer este de asemenea greu de crezut: În Germania, ,,800.000 copii de vârstă preşcolară urmăresc televizorul la orele 22, la orele 23 sunt încă 200.000, şi chiar la miezul nopţii 50.000 copii sub 6 ani încă se uită la televizor”. Copiii doar copiau ceea ce le arătaseră părinţii lor, spune Spitzer.
Un ecran de televizor nu este nici o dădacă bună, nici un profesor bun
Manfred Spitzer atrage atenţia şi asupra faptului că ,,dispozitivele digitale sunt dăunătoare pentru învăţat şi, prin urmare, pentru dezvoltarea mintală a copiilor”. Multe studii ştiinţifice arată că cei mici sunt stânjeniţi în mod activ în procesul învăţării de Baby TV şi DVD-urile Baby Einstein. Potrivit unui studiu american pe scară largă din 2007, ,,copiii mici care se uită la Baby TV sau DVD-urile Baby ştiu mai puţine cuvinte, iar dezvoltarea abilităţilor lor de limbaj este întârziată. (…) Însă dacă un părinte le citeşte zilnic, se obţine un efect pozitiv asupra dezvoltării limbajului. Chiar istorisirea zilnică de poveşti a avut un efect pozitiv semnificativ”.
În ciuda acestui fapt, industria televiziunii a găsit o nouă ţintă de audienţă în ţara noastră în ultimii ani: Baby TV, o ,,industrie de 500 milioane dolari”. Nu este de mirare că, potrivit Raportului Medical al companiei germane de asigurări de sănătate BarmerGEK pe anul 2012, care s-a concentrat pe sănătatea copiilor, 1,1 milioane copii din Germania sub 14 ani – adică, aproape 10% – au fost diagnosticaţi cu tulburări de dezvoltare a vorbirii şi capacităţilor limbajului. La aceşti copii este afectat tiparul normal de dobândire a limbajului în stadiile timpurii de dezvoltare, deşi nu există dovezi clare de vătămare organică gravă drept cauză a anomaliilor. Cei mai mulţi copii sunt afectaţi la vârsta de 5-6 ani: aproape 38% dintre băieţi şi 30% dintre fete[2].
Dar Baby TV nu numai că împiedică dezvoltarea mintală şi a limbajului, ci şi predispune la obezitate. Aşadar, părinţii ar trebui să nu mai permită corporaţiilor internaţionale să-i convingă să urmărească emisiuni de televiziune şi DVD-uri, despre care spun că au efecte pozitive asupra copiilor lor.
Vizionarea de emisiuni tv din fragedă pruncie, efectuarea de mai multe activităţi simultan şi tulburările de atenţie
După decenii de cercetare cu privire la internet, omul de ştiinţă din domeniul calculatoarelor şi pionierul reţelei World Wide Web, David Gelernter, a susţinut că ,,creierele copiilor au nevoie de odihnă”[3]. În 2004, pediatrul american Dimitri Christakis şi colegii săi arătau deja că ,,vizionarea tv la o vârstă fragedă are drept consecinţă o incidenţă crescută a bolii deficitului de atenţie (adică, pierderea auto-controlului) la vârstă şcolară”. Un studiu publicat în revista Pediatria în toamna anului 2011 a confirmat această corelaţie. Manfred Spitzer socoteşte că este ruşinos faptul că abia în 2011 comunitatea ştiinţifică a reuşit să confirme ceea ce părinţii şi bunicii au ştiut de la început: că, după ce se uită ore în şir la canalul de desene animate – de pildă duminică dimineaţa –, copiii nu mai erau buni de nimic din cauză că deveniseră ,,vlăguiţi”.
Potrivit lui Spitzer, ,,multitasking” – a face activităţi diferite în acelaşi timp sau folosirea simultană a mai multor dispozitive digitale şi o abordare corelată a mai multor sarcini simultan – conduce la o atenţie defectuoasă şi la cultivarea activă a superficialităţii şi ineficienţei. Un adolescent de 15 ani care este ,,multitasking” îşi descrie viaţa precum urmează: ,,Prin mesaje de telefon mobil (SMS) vorbesc tot timpul cu oameni, în timp ce îmi verific e-mailurile, făcându-mi temele pentru acasă sau jucând jocuri pe calculator în timp ce vorbesc la telefon” 

Insomnie, depresie, dependenţă şi consecinţe fizice
Digitalizarea lumii noastre nu are numai diverse efecte vătămătoare asupra minţii, ci şi asupra trupului, afirmă Spitzer. El prezintă o serie de studii care arată că insomnia, depresia şi dependenţa sunt consecinţele extrem de periculoase ale folosirii dispozitivelor digitale ,,al căror impact asupra dezvoltării sănătăţii generale a tinerei generaţii de astăzi cu greu poate fi supraapreciat”.
O consecinţă fizică a comportamentului dependent – precum au arătat date recente oferite de cercetările în domeniul creierului – este că tinerii sunt supraponderali. ,,Izolarea socială şi anxietatea sunt efecte secundare comune”, spune Spitzer, ,,se dezvoltă o spirală descendentă la capătul căreia nu se află doar depresie şi izolare socială, ci şi multe boli fizice care ating sistemul cardio-vascular, sistemul muscular şi scheletic (lipsa de mişcare, poziţia incorectă) până la demenţă”. De vreme ce copiii şi adolescenţii ,,din această ţară îşi petrec cea mai mare parte a timpului utilizând dispozitive digitale, trebuie să ne îngrijorăm cu privire la vătămarea mintală şi fizică previzibilăpe termen lung”.
Computere şi internet în sala de clasă
Însă, părinţii sunt convinşi de industria computerelor şi neîncetatele sale reclame pe care cheltuieşte sume uriaşe să cumpere copiilor lor un laptop – ,,Un laptop pentru fiecare elev” sau ,,Laptop în loc de ghiozdan” – pentru că li se spune că acesta îmbunătăţeşte performanţa şcolară a elevilor. Cu toate acestea, opusul este adevărat şi aceasta s-a ştiut de fapt de multă vreme. Tehnologia modernă a informaţiei, afirmă Spitzer, ,,conduce la o gândire mai superficială, distrage atenţia şi are efecte secundare nedorite, care variază de la simple boli la pornografie pentru copii şi violenţă”. Alţi oameni de ştiinţă serioşi văd lucrurile în acelaşi fel.
Printre altele, Spitzer citează o declaraţie a fostului ,,guru al internetului” american Clifford Stoll, care în 1995 compara deja computerele în şcoală cu filmele prezentate odinioară în şcoli: ,,Le iubeam pentru că nu trebuia să gândim timp de o oră. Profesorii le iubeau pentru că nu trebuia să predea timp de o oră, şi părinţii le iubeau pentru că arătau că şcoala lor era la un nivel înalt din punct de vedere tehnic. Dar noi nu învăţam nimic (din ele)”. Patru ani mai târziu, Clifford Stoll şi-a explicat punctul de vedere în mult-aclamata sa carte Eretic de înaltă tehnologie. De ce computerele nu aparţin sălii de clasă şi alte reflecţii ale unui opozant al computerelor (High Tech Heretic. Why Computers Don’t Belong in the Classroom and Other Reflections by a Computer Contrarian).
Spitzer îl menţionează şi pe fostul preşedinte al Asociaţiei Americane de Cercetare Educaţională şi profesor de educaţie la Universitatea Stanford, Larry Cuban. Cartea lui Cuban este intitulată sugestiv: Prea lăudate şi prea puţin folosite (Oversold and Underused), având subtitlul Computerele în sala de clasă, Cuban declarând: ,,Aceia care pledează pentru asigurarea de dispozitive digitale în şcoli, finanţată din banii publici, trebuie să ofere mai întâi dovezi ale efectelor pozitive” ale acestora.

Educaţia este cel mai important factor pentru sănătatea unei persoane. Mai mult, temelia pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii este pusă în copilărie. De aceea, şcolile ar trebui să asigure o bună educaţie şi să investească în profesori buni, nu în ore cu laptopul, deoarece educaţia necesită oameni cu care poate fi stabilită o relaţie interumană, extrem de necesară unei dezvoltări armonioase a creierului.
Ce este valabil pentru şcoli, se aplică şi grădiniţelor. Computerele şi internetul nu au ce căuta nici în şcoli, nici în grădiniţe. ,,Aceia care vor ca copiii lor să devină matematicieni sau specialişti în tehnologia informaţiei”, afirmă Spitzer, ,,trebuie să se îngrijească mai degrabă de jocuri pentru degete decât de laptop-uri în grădiniţe. Şi oricine ia în serios limbajul scris ar trebui să pledeze pentru mai multe creioane, în loc de tastaturi”.
Iscusinţa de a folosi dispozitivele digitale, la fel de semnificativă ca abilitatea în ce priveşte alcoolul
Întrebat de un jurnalist cum să devină priceput în ce priveşte dispozitivele digitale, Manfred Spitzer face o comparaţie cu alcoolul: ,,Nu prin practică, ci prin abstinenţa cea mai lungă cu putinţă dobândeşti cea mai sănătoasă cale de a trata această chestiune. (…) Ambele dau dependenţă şi noi nu avem nevoie de ea”[4].
Spitzer crede că sloganul ,,instruirea media” – adică, iscusinţa de a folosi dispozitivele digitale la diferite niveluri – sugerează mai ales părinţilor nesiguri, din medii sociale defavorizate, că ,,ei ar face ceva bun dacă ar investi puţinii lor bani în hardware şi software care se învecheşte rapid”. Ei cred că dacă îşi pun copilul în faţa unui computer de la o vârstă fragedă, copiii nu vor avea de îndurat soarta grea de muncitor a părinţilor lor. Aceşti părinţi nu ştiu ,,că noul computer de acasă va vătăma dezvoltarea copilului la şcoală, lucru care înseamnă atât de mult pentru ei”.
Jocurile digitale afectează performanţa şcolară, contactele sociale şi relaţia cu părinţii şi prietenii
Dacă copiii şi tinerii îşi petrec timpul în mod frecvent cu jocuri video pe console sau cu jucatul de roluri[5] online, acest lucru va conduce fără îndoială la performanţă şcolară mai scăzută din simplul motiv că elevilor le rămâne mult mai puţin timp pentru a face temele pentru acasă sau a recapitula materia de la şcoală în după-amieze sau la sfârşit de săptămână. ,,Copiii care joacă jocuri video petrec cu 30% mai puţin timp citind şi cu 34% mai puţin timp făcându-şi temele pentru acasă, comparativ cu copiii care nu joacă jocuri de computer”. Cei mai afectaţi sunt băieţii. Spitzer socoteşte că abilităţile lor intelectuale sunt ameninţate grav de jocurile video şi de calculator.
Criminalistul Christian Pfeiffer puncta deja acest pericol în 2004, după 2 ani de la masacrul de la şcoala din Erfurt[6]. El vorbea despre ,,neluarea aminte la media digitală” şi avertiza: ,,Unul din trei băieţi era în pericolul de a cădea ‘în capcana televizorului, internetului şi jocurilor video’”[7]. Trei ani mai târziu, el vorbea chiar de ,,generaţia pierdută a bărbaţilor tineri”.
Băieţii sunt extrem de vulnerabili pentru că ei joacă tot mai mult jocuri cu vânători şi ucigaşi, ale căror efecte sunt bine cunoscute, precum violenţa sporită, apatia faţă de violenţa reală, izolarea socială şi pericolul dependenţei[8]. După uciderea în masă din Norvegia[9], psihologul militar american Dave Grossman a numit aceste jocuri cu ucigaşi ,,simulatoare de ucidere în masă”[10]. Norvegianul înarmat a recunoscut că s-a antrenat pentru acest masacru plănuit vreme de un an de zile, cu ajutorul jocurilor cu ucigaşi.
Manfred Spitzer afirmă că, spre deosebire de băieţi, fetele petrec ,,considerabil mai puţin timp decât băieţii jucând jocuri video, şi ele sunt mai puţin înclinate către a juca jocuri violente, şi îşi neglijează temele de acasă din cauza jocurilor numai pe jumătate din cât o fac băieţii”.
Acest comportament diferit în timpul liber se reflectă în faptul că fetele obţin rezultate şcolare mai bune decât băieţii de ceva vreme. În ce-i priveşte mai ales pe tinerii bărbaţi şomeri din medii sociale sărace, care petrec cel mai mare număr de ore din punct de vedere statistic expuşi la dispozitive digitale şi prin urmare se confruntă cu pericolul dependenţei, media ,,nu compensează, precum pretinde adesea, ci mai degrabă întăreşte inegalităţile existente şi are mai degrabă efecte anti-sociale decât sociale”[11]. De aceea, psihiatrul Manfred Spitzer cere: ,,Societatea ar trebuie să reflecteze cât mai urgent la acest fenomen, pentru că nu a învăţat încă să trateze problemele care decurg din acesta, pe care studiile din domeniul neuroştiinţei le-au adunat de multă vreme”[12].
Jocurile digitale au chiar efecte problematice suplimentare faţă de cele menţionate anterior. Studii experimentale şi studii pe termen lung privitoare la dezvoltarea personalităţii demonstrează că utilizarea crescută a dispozitivelor cu ecran vatămă empatia şi abilităţile sociale ale copiilor şi tinerilor şi schimbă calitatea relaţiilor cu familia şi prietenii: ataşamentul faţă de părinţi se diminuează şi relaţia cu colegii şi prietenii este afectată.
Reţele sociale: Facebook în loc de ‘faţă în faţă’
Din această tratare a efectelor dispozitivelor digitale nu pot lipsi efectele secundare ale reţelelor de socializare, pe care părinţii şi educatorii ar trebui să le cunoască şi să se gândească la ele. Concluzia lui Spitzer de la sfârşitul capitolului ,,Reţele sociale: Facebook în loc de ’faţă în faţă’” trebuie citată aici pe larg datorită clarităţii sale:
,,Internetul este plin de contacte sociale nereuşite care variază de la a pretinde a fi altă persoană la a înşela şi până la infracţiune gravă. Nu există nimic altceva decât minciuni, intimidare, jefuire, campanii agresive, hărţuire şi defăimare într-un grad inimaginabil ! Cine se miră că reţelele de socializare conduc în primul rând la singurătate şi depresie printre tinerii utilizatori ?
Lipsa auto-controlului, singurătatea şi depresia sunt principalii factori de stres ai societăţii moderne. Ei cauzează moartea celulelor nervoase şi pe termen lung facilitează dezvoltarea demenţei. Înlocuirea contactelor reale cu oamenii cu reţelele online poate fi corelată cu o reducere pe termen lung a creierului social al copiilor noştri. Pe termen lung există riscul că Facebook & co. vor conduce la micşorarea întregului nostru creier social. Văzut în această lumină, este extrem de tulburător că aproximativ 1 miliard de oameni sunt astăzi utilizatori de Facebook”.
Utilizarea dispozitivelor digitale acasă trebuie redusă la minimum
În ultimul capitol al cărţii sale, ,,Ce trebuie făcut ?”, Manfred Spitzer subliniază din nou – precum în capitolele anterioare – că dispozitivele digitale fac parte din cultura noastră, sporesc productivitatea noastră, ne simplifică vieţile şi sunt un mare factor de divertisment. Prin urmare, dezbaterea nu este despre a lupta împotriva lor sau chiar a le desfiinţa. Dar din cauza impactului grav pe care îl au mai ales asupra tinerei generaţii, el sfătuieşte părinţii să reducă utilizarea mediei digitale la minimum:
,,Evitaţi dispozitivele digitale. Ele îl fac în realitate pe utilizatorul lor, precum s-a arătat de multe ori, obez, prost, agresiv, singuratic, bolnav şi nefericit. Limitaţi doza pentru copii, pentru că acesta este singurul lucru pentru care există dovezi că are un efect pozitiv. Fiecare zi pe care a petrecut-o un copil fără dispozitive digitale este un timp câştigat”. El adaugă: ,,Acest lucru este valabil pentru întreaga noastră societate: nu avem nimic altceva decât minţile generaţiei următoare când vine vorba de prosperitatea noastră şi păstrarea culturii noastre. Haideţi să împiedicăm risipirea lor sistematică !”
Cu lumea internetului, fondatorii reţelelor de socializare ca şi creatorii de jocuri au reuşit să ofere copiilor noştri posibilitatea de a se izola ei înşişi de accesul parental şi de a câştiga o trăsătură distinctivă comparativ cu adulţii, un spaţiu pe care ei îl modelează potrivit propriilor reguli. Deoarece acest spaţiu, această lume a internetului este potenţial periculoasă pentru dezvoltarea mintală, spirituală şi fizică a copiilor, părinţii şi educatorii ar trebui s-o înţeleagă pentru ca ei să fie egali cu copiii în dezbaterea despre ea. Şi ei ar trebui – pentru că este greu de interzis orice adolescenţilor de astăzi şi fiindcă astăzi este necesar ca ei să ştie să utilizeze computerul pregătindu-se astfel pentru viitoarea profesie – să încerce să introducă copiii în lumea internetului în mod constructiv şi mai mult sau mai puţin controlat în funcţie de vârsta lor. În ce priveşte utilizarea reţelelor de socializare, băieţii şi fetele ar trebui informaţi despre faptul că dacă ei dezvăluie lumii chiar cel mai neînsemnat dintre sentimentele lor şi fiecare parte a trupurilor lor, ei vor deveni mărfuri. Ei sunt mărfuri vândute internetului cu care compania poate face profituri uriaşe. Şi nu asta vrem să fie tinerii noştri …
După ,,The too frequent use of digital media reduces the mental capacity of our children. Psychiatrist and brain researcher Manfred Spitzer warns parents and educators”, de dr. Rudolf Hänsel
______________________________ __________
[1] www.pressetext.at, 18 august 2012, Manfred Spitzer: ,,Internetul te înnebuneşte”.
[2] www.barmer-gek.de, 31 ianuarie 2012 BARMER GEK Arztreport (raportul medicului).
[3] Frankfurter Allgemeine Zeitung FAZ, 19 octombrie 2011, ,,Creierele copiilor au nevoie de odihnă”.
de pe net

de pe net

Articolul poate gasit pe

https://www.pressetext.com/at – pe undeva pe acolo.

In fine, parcurgand TOT textul, e cam ceea ce ziceam si eu -suparata pe toata “faza cu socializarea” internautica-, varianta elaborata.
Nu pot sa NU ii dau dreptate. Insa ma ingrijoreaza abordarea masculilor, apoi a prietenilor care NU suna, apoi a “iubitilor” care “seen” si raspund cand au chef -de genu’ de ce nu? pana cand ma enervez si imi iau jucariile si plec-, a rudelor care “te urmaresc” doar pe aici, dar n-ar fi o data curiosi sa stie daca tusesti si cat si de ce…
Calitatea relatiilor interumane scade considerabil odata cu aceasta tevatura cu “socializare”, “digitizare”, “tehnologizare” … Iar noi, devenim goi pe interior, plini de “mie mi se cuvine orice, fara sa fac ceva”, apare barbatul intretinut sau violent verbal (Ca doar atata poate, el fiind plin de virtuti asa, pe la gura!), dar si femei superficiale, care se cred frumoase, dar … care nu pot lega fraze coerente in afara de culoarea rujului, ojei, marimii posetei, numarului de BMW (sau Mertan, ca nu le am cu marcile!), care cred ca educatia copilului se face cu tableta in mana sau cu telefonul… Prieteniile nu sunt centrate pe emotie, ci pe competitie.
Cam asta tot observ. Si m-am plictisit sa rag aici degeaba. :))
 
No Comments

Posted in me, reality

 

gena egoista opinie

18 May

Nu, nu o sa fie recenzie -nu decapitez sau nu aplaud 100% ceva- ci pur si simplu e ceea ce am retinut.

Literatura stiintifica de fata a lui Richard Dawkins, denumita “Gena egoista” ofera o noua perspectiva asupra evolutiei – pusa la indoiala pe toate partile in cele 13 capitole (cu ghinion sau sansa?).

De fapt, Gena egoista este o incursiune in filosofia sistemelor biologice sau …cum as zice eu pe direct: biologia aplicata in stiintele umane.
Daca Ashely Montagu critica presupunerea lui Lorenz si facandu-l ” descendent direct al gandurilor din secolul XIX-lea, adepti ai teoriei “naturiu cu colti si gheare insangerate…” ei bine.. Totul se reduce de fapt daca omul e in sine o masinarie de gene si cate dintre ele releva comportamentul egoist in intamplari extreme?
Astfel incat selectia naturala (adica acele “naturi cu colti si gheare insangerate”) sa se specializeze in supravietuire.
Despre Lorenz si cartea ” despre agresiune”, precum si despre Ardrey si al sau “Contract social”, Richard considera ca exista un punct comun: abordarea binelui speciei, ci nu al individului (ca gena!).
Si… Pe mai departe, raspunsul la “CE este omul?” va fi parcurs pe mai departe.

Robert Ardrey in Contractul social zice despre teoria selectiei grupale – ca sa explice ordinea sociala. Dar, SI AICI E INTERESANT, el abordeaza OMUL ca fiind acea fiinta sau specie care s-a abatut de la drumul drept al animalitatii. Eh, desi se abate de la normele religioase si teoria ortodoxa, acesta s-a documentat si pare …aproximativ ok. Pentru ca raspunde nevoii de moral + norme politice, cu care am fi de acord majoritatea dintre noi. Mai precis, un exemplu aplicat sistemelor biologice in practica: cati dintre noi, desi egoisti (Asa din fire) n-am apreciat o persoana altruista, intr-un moment de idealizare?!
Dar aici vine o problema: ce inseamna si cine se incadreaza in denumirea de “ceilalti”? FIECARE dintre noi avem “ceilalti” si “celalalt”. Altruismul intragrupal se asociaza de cele mai multe ori cu insusi egoismul din relatia intragrupala. Si asa ajungem la SINDICALISM.
iar despre aplicarea acestor idei la alt nivel: avem o natiune, avem o armata … li se indica soldatilor sa omoare pe ceilalti. ceilalti definiti ca un alt grup, alta “rasa” – desi e aceeasi specie (umana). chiar daca nu stiu nimic despre aceste persoane, realitatea se infaptuieste. DE CE?

De ce există mii si kilometri de ADN “neutilizati” in fiecare dintre corpurile noastre?

De ce ar trebui o albina sa renunte la sansa ei de a se reproduce pentru a-i ajuta sa-si ridice surorile si fratii – si iarasi ne intoarcem la sindicalism-?

Cu o claritate a profetului, Dawkins transpune raspunsurile din perspectiva moleculelor care concureaza pentru spatiu si resurse limitate pentru a produce mai mult de felul lor – adica supravietuire. Ca totul este o lupta pentru supravietuire. DESI se face de fapt re-editarea unei re-evolutii – Darwiniene. Si o idee misto: daca tot suntem niste “papusi” manuite sau nu de “CINEVA” atunci macar sa ne folosim sau intelegem “funiile” (prin care suntem interconectati).

Logica genei egoiste e simpla- intr-o societate, sindicalismul se poate automotiva sa se ajunga la altruism, prin care sa obtii protejarea “altor”/celorlalte gene.

Dincolo de toate scrierile si abordarile predecesorilor – cartea era prin 1976 publicata (iar editia pe care am citit-o e deja a treia! cu unele adaugiri, pentru ca initial, cartea avea 224 de pagini). Munca lui Dawkins vine ca un raspuns (pozitiv) asupra W. D. Hamilton si teoriei evolutiei centrate pe gena- sau materialul genetic.

 

Va las pe insusi prof. Dawkins sa va explice mai bine! :)

 

 

laboratorul de dileme

18 May

salut!

V-am zis in mare despre experienta la Muzeul de Arta Contemporana din Atena acum cateva saptamani, insa nu am avut starea corespunzatoare sa va explic mai multe.

De fapt, Laboratorul de Dileme a fost conceput ca niste naratiuni video si care porneste de fapt de la lupta dintre Straini si cei Bastinasi din perioada 463-464 i. Hr – persecutiile si tradarile de la acea vreme, iar contemporan, s-a dus in discutie “celulele hepatice” si “imbunatatirea lor” astfel incat sa devina “imune” tuturor formelor de virusi, astfel incat sa se evite -sau ca persoana sa nu se mai infecteze. (premiza era ca toata lumea e infectata cu hepatita).

Revenind la Iketides/The Suppliants, scrierea lui Eschil (parintele tragediei antice) si a lui metafora -care de fapt pune bazele problemelor morale, (bio)etice si tot asa – ajungem de fapt la mitul supleantelor (Femeile supleante fiind cealalta denumire a povestii!), in care acestea trebuie sa paraseasca Egiptul pentru a nu se casatori cu verisorii de grad 1 si care ajung totusi in Argos – pentru a avea clementa din partea regelui.

Si asa, regele trebuie astfel sa se gandeasca:

-daca le ajut pe tipele astea, risc un razboi de nicaieri cu Egiptul (care tot va obtine casatoria fortata cu ele)

-daca nu le ajut, inseamna mai multe: ca le incalc dreptul sacru al Ospitalitatii si mai si violez de fapt principiile legii drepte si umanitare – si deci le las pe femeile supleante la mana si indemana persecutorilor.

Contemporan, totul s-a dus catre a risca totul pentru “ceva care nu poate fi prezis” sau “sa imbunatatesti niste legi” astfel incat toata lumea sa fie multumita cu rezultatul … si asta reprezinta o problema. Totusi, aceste dileme sunt de naturi diferite – biologica, legislativa, sociala, economica, de prezent, de viitor … Dilema cercetatorilor de “Azi” este daca acestia pot accepta un proces de genul doua populatii de celule (aka oameni din vechea poveste!) sa se organizeze SINGURE (autonomie! 😀 ) astfel incat chiar prin propriile interactiuni sa formeze alte celule capabile sa supravietuiasca sau sa se accepte ca noul proiect sa determine imbunatatirea celulelor existente? Sau se poate preveni organizarea celulara astfel incat sa se evite coruperea celorlalte celule -si deci, sa se accepte ca noile celule sa sufere un proces de extinctie?

Acest mod de Arta Contemporana -prin rationalizarea de fapt a materiei si a totului catre “altfel” – mi-a placut si displacut chiar in aceeasi masura -si tot din acelasi motiv (Care a devenit un anti-motiv).

A fost o senzatie ciudata in experiment – cand eram in labirintul soriceilor pe care s-au facut experimentele (erau pe pasi…) -, dar … si aceeasi senzatie s-a transformat in anti-senzatie.

Am asistat in acea vineri la un fel de material-anti-material din mine. Parca eram eu si tot eu refuzam. :))

Pana la urma am iesit de acolo, mi-am facut un semnu’ crucii si am mers mai departe. A fost o stare in care m-am autoredus si apoi am revenit la dimensiunile normale. Fix asa am avut senzatia.

 

 
No Comments

Posted in me

 

piele 12

14 May

Pana sa se aseze la masa, gresisera drumul!
-dar ziceai ca stiai drumu’!
-asta pana ..azi! oricum, ai zis ca iti place sa mergi, nu?
-da, dar nu cand am picioarele pline sa rani. Plus gatul semi-rupt, plus …
-sa imi amintesti sa iti zic un banc apropo de … chestii rupte.
O tinea de mana. Se simtea bine cu el.
-Stii ca pana anul asta am refuzat sa ies din tara pentru ca frica de nou? de teroristi? de ..orice?
-eu ma mir ca ai iesit din curte! rase el.
-man, nu fi rau!
-yes, mam’!
Ajunsesera la un bazar si la o piata de fructe.
-Cred ca am nevoie de cate ceva de pe aici! O lua ea inainte.
-Te astept!
O vazu cum proba ochelarii. vedea tot felul de forme pe chipul ei. Ii facu semn sa vina sa ii faca alegerea mai usoara.
-ia pune-i pe cei fumurii!
facu intocmai.
-imi place acelasi model, dar nu astia!
-ok. atunci raman aceia! cum te simti tu confortabil. ca tu ii porti, nu?
-da!
-si ce breloc? asta sau acesta?
mainile ei pipaiau niste bufnite de marimi diferite.
-depinde…
-pai uite cate brelocuri mai am. daca l-as lua p-asta nu imi incape in buzunar!
-atunci ramane cel cu bufnita mica.
-perfect.
lua brelocul si plati.
isi puse ochelarii pe nas si zambi.
-minunat! hai sa mergem de aici! e cald deja!
Inca o tinea de mana desi ajunsesera cu bine.
Observa ca nu o lasa din aria lui.
Se strecura si lua doua cirese din mers. Ridica o spranceana si se opri la vanzator. Ii facu semn sa ii puna 1 kilogram.
-vrei si capsuni?
-nuuuuuu… neaparat! ranji ea.
-ok. 1 kilogram si de aici! spuse el repede ca sa se inteleaga ce vrea.
-multumesc, domnule!
-cu placere! mai voiai ceva?
-nu, macar sa le mananc p-astea!
-vedem! ai castron?
-nu!
-le mancam impreuna deci! zambi el.
-pacat ca nu iti vad ochii, ca ti i-ai ascuns sub platosele alea…
-o sa ii vezi cand scapam de soare! si-asa ca m-am operat de o forma de cancer de fata..
-serios!?
-da. d-asta stau mai mult ascuns.
-imi pare rau. adica imi pare bine, dar rau…adica…suna rau, nu?
-cancerul? da.
-nu… in fine. ma bucur ca esti viu!
plati fructele si plecara.
el tinea plasa cu fructe in mana stanga si cu dreapta o tinea.
-ia zi, de ce nu ti-a placut la liceu?
-nu… nu imi strica buna dispozitie! pentru ca probabil am avut o asteptare de oameni de calitate si … poate nu am rezonat eu sau invers, ei… oricum, m-am simtit o straina in clasa. un fel de extraterestru. tu?
– eu? mi-a placut! aveam ore misto de canto!
-serios?!
-pai am avut o trupa in liceu, apoi am mers mai departe si am facut bani seriosi din cantat. o sa iti povestesc mai incolo. nu acum! oricum, n-am facut mare lucru cu ei! poate daca aveam mai multa intelepciune, poate nu zburau asa.
– femei? alcool? probabil droguri?
-da… toate!
-mult timp?
-nu! nu! dar … nha…
o vazu cum dispare intr-un magazin de haine.
-ce vrei sa iei? veni dupa ea.
-niste pantaloni largi. simt ca ma topesc.
-ok…
-uite, sunt ieftini. si norocul meu ca sunt largi. pot sa inot in ei.
vanzatorul ii arata ca e alta intrare. “celalalt magazin” aproape ca tipa.
-oops! zambi ea.
il facu sa surada. se intoarse cu spatele, apoi reveni. tusi.
-nu e nimic. doar ca omul parea suparat.
-da… mai ales ca i-a calcat un om magazinul.
ochii ei radeau aproape.
intra pe usa indicata si i se aratara alte lucruri. o auzi cum zise “that one!!” pe un ton aproape care mai zicea “no fucking way this!”.

iesi victorioasa si aproape ca o lua in brate, dar il retinu plasa de fructe.

-mai era ceva?

-lista e lunga. acetona, oja…tricou, suveniruri…

-am nevoie de cafea. o sa am nevoie de energie sa te astept!

-eh hai…cat ai stat?

-2 minute! corect! de ce ma vait?! rase el scurt.

-mai mult mi-a luat sa trec in magazinul celalalt! il lua ea de mana.

-ok! atunci iti iau eu un suc de portocale!

-de ce?

-cadou! ca ai fost cuminte!

si disparu.

cat timp i-l aduse, se duse si ea sa ia un tricou. revenira in acelasi timp. el observa punga noua.

-ce …ai luat?

-tricoul! zise ea cu fata luminoasa, privindu-l fix si drept.

-uite sucul!

-multumesc!

-hai sa mancam!

-stai sa iau niste magneti! desi am mai luat aseara!

-de ce trebuie sa iei ceva? abia ai luat astea…

-pentru ca sa dau prietenilor cand ajung in tara!

-crezi ca le pasa de magnetii astia? ca te-ai gandit la ei?

-eu zic ca da! tu nu ai luat magneti nimanui?

-nu prea! decat mie!

-eh… mai invata sa dai si altora din tine. ai fi surprins ca nu doare!

-s-a inregistrat!

o auzi chicotind.

-ce s-a intamplat?

-uite ce rochie!!!! uiiiiteeee!!!

se uita.

-nu imi spune multe. nu e rea, dar…

o vazu cum disparu in magazin.

dupa un timp reaparu cu o mimica transpirata, aratand semne obscene.

-ce …e?

-auzi? o fucking carpa! 100 euro!!! auzi, “daca nu, puteti purta fusta (care e 70 de euro!!) cu o bluza alba”. i-am zis ca sa o poarte cine poate, eu nu am cum!

-prea mult!

-e inutil! o sa iau o replica! sau ceva..oricum … eu la rochii reactionez rapid. ori iau ori nu iau.

-iti placea?

-sincer? avea puuuutin tul! putin de tot. nici matase. nici nimic valoros. era greoaie, dar nu inteleg CE anume trebuia atat platit la ea.

-gasesti tu ceva frumos! sunt sigur! dar nu voiai pantaloni si tricou?

-ah, da! gata, aia am rezolvat! oricum parca vad ca iau o alta rochie! 😀

ranjetul ei il facu sa o ia de mana din nou.

-hai sa intram aici!

o trase dupa el.

-zi… ce crezi?

-e tot magazinul de bomboane? se auzi vocea ei in toata incaparea.

-a…da…nu asa pare?

-eu sunt fana jeleuri. nu ma intreba de ce, dar …

-hai la acel raft.

facu ochii mari.

-doaaaamneee… nu ma pot decide!!!

atinse 3 pungi.

-ia-le! ca oricum luam si pentru mine cate ceva.

-ok… dar doua!

-nu te sfii!

-da’ nu vreau prea multe … ca p-urma o sa ma fac cat vacuta.

-o vacuta cu ochii albastri. abia astept!

-esti dus! doua iau!

-cum vrei!

disparu la alt raft.

-vrei?

-sa stii ca nu tot ce ating trebuie cumparat! il atinse ea pe umar. serios! adauga ea cand il vazu cum se stramba la replica.

-daca tu zici! nu vreau sa iti lipseasca ceva sau sa zici “cum ar fi fost!?”.

-dar clar nu am nevoie!

ajunsesera la casa.

plati pungutele.

o vazu ca se uita lung la niste broaste de ciocolata, apoi iesi din magazin. el astepta restul. cand ea nu se uita, el lua punga aceea si o plati si pe ea. arunca in plasa cu fructe si o lua de mana.

-hai si aici! sa iei ce aveai de fapt nevoie! ca pana acum parca am facut orice nu trebuie!

-si, iti pare rau?

-pe naiba! nu! chiar imi place! serios!

intra intr-un magazin imens.

ochii ei albastri ii ocupau parca si ochelarii si fata.

-ce e?

-ce e monstruozitatea asta??!?!

-magazin! sau nu ai mai vazut?!?! e plin de sampoane si toate parfumurile …

o lua inainte.

-stai! nu pe acolo!

o trase in partea opusa.

-ce ai tu nevoie e pe aici! te duceai la parfumuri!

-mda… oare de ce?!?!

-eh hai! ca n-am plecat din cauza mirosului! si lua o gura de suc. nu e rau!

-s-a topit gheata! pare mai ….apos!

-are aroma de portocale! uite, aici e raftul! sau aici! de care ai nevoie?! par normal, nu?

-dar nu 400 ml! ce fac cu atatia? gargara?

-il consumi ca sampon si gel de dus. ce are?

-chiar asa, ce are? rase ea.

-vrei sa iei chestii separate?

-nu…chiar! oricum o sa iti ramana. nu car cu mine asa ceva!

-si spray sau ce mai ziceai?

-orice! lamaie… orice!

-aici nu ma pricep, poate nivea?

-da! clar! dar iau d-asta!!

-uite si pasta de dinti!

-dar ce faci cu 2 tuburi?

-unul ramane si mie!

-come on! o sa iti ramana amandoua!

-foarte bine!

erau la casa si aveau discutia asta. la un moment dat se bloca. nu mai reactiona la vorbele lui.

se incrunta.

ii dadu un cot si-i indica din privire la ce se uita.

aproape ca isi uni sprancenele. i se citi pe buze “wtf?” si mimica scarbita. el dadu din mana, gen “da-i pace, atata poate”.

platira si iesira.

-un gel pentru ceafa. ceva… orice!

-hai ca stiu eu undeva!

pornira.

-si apoi …

-apoi fiecare face un dus si apoi ne revedem. :) si mergem undeva frumos. vrei? te invit la cina! daca vrei si nu ai alte planuri!

-oooooh…daaaa…ce de planuri am! plina de oferte! vin!

-ok.

ii deschise usa farmaciei.

ii zise farmacistei ce vrea si aceasta ii arata doua forme de gel. el alese.

-lasa rece, ca e mai eficient.

-dar eu…folosesc numai cu efect de caldura.

-cred ca d-aia nu trece! poate nu e nevoie de caldura!

-cine mai stie!

-deci care ramane? intreba farmacista urmarind schimbul de replici.

-rece! zisera amandoi.

-si niste d-astea! lua niste bomboane mentolate.

-le mananci? sigur?

-nu!

-ah.. ok. stiam raspunsul.

il vazu ca isi lasa ochelarii in jos si il privi cu atentie. nu era suparat sau afectat. apoi ii ridica la loc.

 

iesira din farmacie.

-mersi pentru ziua de azi! zise ea luandu-i din mana plasele.

-dar lasa-ma sa le car.

-nu! am maini.

-si? si eu am!

-nu! lasa asa. hai sa te rasplatesc!

se oprira la o cafenea.

-LULU? asa e numele cainelui meu.

-si al meu! ma crezi?!

-nu stiu! eu ti l-am aratat…

-pai si eu tot p-ala de ti l-am aratat!

-oprim aici?!

-da, nu am mai fost!

-comanda ce vrei! dar ia un latte ceva…orice…cu latte sa fie. si vezi ca platesc eu! drept rasplata!

-ce gentila esti!

-pe dracu’! ma simteam vinovata ca te-am carat cu mine pe caldura asta…

-daca nu voiam nu veneam. ma faceam ocupat si plecam. apropo, cat e ceasul?

-7? seara, evident.

-ce zboara timpul cu tine!

-asa e cu timpul cand iti place o activitate sau o persoana… cand nu, ti se pare ca trece vesnicia mai repede ca timpul fragmentat (al tau).

-ne scuzati, trebuie sa inchidem… si …

se uita la bon. facu ochii mari din nou, doar ca scapa un “buggar” printre dinti si plati.

-ce s-a intamplat?

-10 euro? doua cafele? 10? adica.. tricoul si pantalonii mei sunt chiar mai ieftini! impreuna!

-e ridicol! serios?

ii arata bonul.

-e clar. data viitoare nu mai venim pe aici!

-da… evident ca nici piciorul nu mai calca.

-ne vedem la 9 jumate?

-adica intr-o ora?

-cand a trecut o ora? intreba el dandu-si ochelarii jos.

-oooo…acum mai vii de acasa. asa mai merge. lasa-i asa.

-cum?

-sa te vad asa.

-bine!

ii vazu interventia chirurgicala pe fata. se cicatriza. ii venea sa il mangaie acolo, dar se temea sa nu o respinga sau sa tipe. desi…

-ce e?

-ma gandeam… ai reactiona violent daca as vrea sa te mangai acolo pe semnul ala…

si puse mana pana sa raspunda.

nu reactiona rau.

inchise ochii.

-multumesc! lasa-ma sa iti dau cu gel la gat!

-acum? aici?!

-si ce are? oricum fiecare e ocupat cu ale lui, nu?

-corect! stai sa scot flaconul.

o unse pe partea dreapta. atingerea gelului rece cu mana calda pe pielea ei arsa o facu sa tresara.

o simti.

-si pe stanga mai trebuie! dar lasa ca ma dau eu.

-eu am inceput, eu termin! se incapatana el.

-…fie! daca tu vrei…

se intoarse pe scaun. dupa ce lua o gura de cafea.

-sa nu iti cada pe rochie. ca pui prea mult! ii zise ea calma.

-e prea moale! se scurge…!

-si ai dat pe bretea! rase ea. sper sa se duca la spalat.

-te descurci tu. esti fata isteata.

-vanish. altceva nu imi vine in cap!

-sau detergent.

-sau …taci! rase ea.

-imi place cand razi. parca dispare orice limita pamanteasca. ai un zambet adorabil! minunat!

-ai luat toate sinonimele? ai terminat?

-bine! pe ziua de azi nu iti mai zic nimic de bine!

-perfect! dar s-au inregistrat cuvintele!

-mam’, hai sa te duc acasa in siguranta! si sa imi dai ceea ce chiar iei cu tine si ce ramane, ca sa nu ti se fure ceva.

-pai … e simplu! in afara de fructe si haine, toate vin la tine!

-perfect! o sa ti le impachetez frumos.

-nu in tipla, te rog!

-ba’ de ce nu?

-ca o sa risipesti hartie speciala degeaba. nu …lasa asa. raw!

-daca insisti..

-crede-ma. sunt o bruta la surprize.

-adica?

-depinde..de fapt…. de stare… dar … imi plac si nu prea. adica …cred ca depinde de persoana care face surpriza.

-probabil! vedem atunci la fata locului in ce forma vrei!

-da.

se ridica el primul si apoi o ajuta si pe ea.

-multu…mesc!

-hai sa mergem! simt ca ma dizolv in propria transpiratie!

-eu ce sa mai zic? rase ea scurt. imi venea ca pasarile alea de pe langa deal sa ma spal in baltoaca.

-ai fi incaput chiar foarte bine.ba’ ramanea si loc.

o vazu cum se incrunta si rase apoi.

-deci tii la glume!

-da. de ce nu?

-credeam ca te superi!

-nuu! n-am de ce! imi plac vrabiutele. deci comparatia e bine venita! noi mai avem degetica.

-da, si noi.

-si echivalentul pentru baietii scunzi e Tom Degetel.

-cam asa.

-deci la 9, cina?

-da! in fata la tine!

-ok! multumesc inca o data pentru…tot!

-n-ai ..de ce!

o pupa pe obraz si o vazu cum dispare dupa usa gri.

 

 

 
 

despre una si despre alta si pana la urma despre nimicuri

13 May

Salutare!
In acesti nspe ani – mi se par o eternitate! despre care imi amintesc atata de clar si atat de multe incat ma urc pe pereti de infiltratiile sufletesti pe care fiecare GEST, CUVANT, MIMICA, … Adresate mie s-au decantat undeva si inregistrat INCAT acum, desi par imbecila ca scriu despre ele, insa …nu pot sa le tin in mine. Nu mai pot. IS tatuaje pe suflet de care incerc sa ma debarasez. Ah, si stati ca nu stiti DARK part din mintea mea, de care ar fi bine sa chiar nu vreti sa stiti.
Asadar, am ajuns la o concluzie:
Barbatii isi schimba radical comportamentul cand se indragostesc; unii devin protectori, altii gelosi, in timp ce altii vor sa para indiferenti,dar ti-ar trage una dupa ceafa la prima privire la ala de la coada de platit rosiile si apa, iar altii, devin mumosi (brusc, mumosi in sensul de “din ala naspa, de cacat!” devine ala “da mama! da iubito!..da …(plm wtf cum i-o mai zice)!”.
Am dat peste toate cele 4-5 categorii, insa parca mai bine ma impac cu aia care zic din prima: bah, eu caut asta! adica nu te astepta la ceva grandios! decat cu aceia care o lalaie, o scalda, te programeaza, te pun pe lista cu numarul 4000 in neprioritatile lor.. adica ..despre ce vorbim?
Mai bine nu te duci cu sacul la pomul laudat – vesnica zicala “e baiat bun” (bun??? in comparatie cu ce? sau cu cine?!!?) – ci mai bine lasi – SI CAND ZIC lasi, APAI lasi!! – TOTUL sa curga.
Crezi ca daca astepti sa iti scrie, o va face?
niet!
Crezi ca daca plangi sau i te plangi, o sa alerge primul la tren sa te tina in brate?
niet!
Crezi ca daca azi ii zici toate rahaturile (esti un nesimtit, un porc, o javra..o …) el va fi “da, multumesc! chiar ma excit cand imi zici asa! vino sa te iau la …”??
NIET! o sa zica “e nebuna!” si se cara. Sau ar trebui sa plece. Mai sunt exceptii care raman. 😀 SI mai indura doua dusuri. Pana cand chiar pleaca. :))
Crezi ca daca o sa iei toate lenjeriile Triumf o sa ramana pana la nunta cu tine, sa probeze toate dedesubturile corsetelor si lenjeriilor simandicoase care costa cat 3 portii zdravene de mancare?
NU! ORICUM te va dezbraca! deci why the deal? aaah, ca incanta ochiul? mda, ce sa zic? daca esti la expozitia aia cu Angel’s a Victoriei Secrets, poate! DAR cum esti in Romania, nu prea se apreciaza 100%. Si tot frustrata o sa fii ca ti-a dat jos chilotii in secunda doi. Cum i-ar fi dat si p-aia de 5 lei de la Pepco. Sau Cora. 😀
Crezi ca daca mananci “healthy”, doar salata, supe de linta si nu cunosti ciocolata 3 luni … o sa te vada altfel? dar in schimb tu tot il cicalesti?
niet govarish.Crede-ma! Nu am tinut nicio dieta! BA’ chiar ma minunez ca nu am mai multe kile in plus odata cu probarea a nspe tipuri de burgeri – in ultimele 3 saptamani-, a atator nopti nedormite (pt ca dureri) si tot felul…- si…totusi, mai cade cate un fraier in plasa – asta e vorba mea. adica eu nu fac chiar nimic. poate am sau nu sarm, poate am sau nu personalitate, poate am sau nu chiloti pe mine (am, va asigur ca as pune si password, daca as putea!) si beau, si ragai, si injur..si fac toate balariile nefeminine. pentru ca nu sunt la agatat, niciodata! nici macar cand sunt la date, nu agat! pentru ca de fapt eu vanez. si deci, ala e care cade. ah, daca pica ala nepotrivit, am cum sa dau inapoi. Nu e nicio problema. DAR in principiu, imi place sa vanez.
AH, si trebuie sa ai ceva empatie, sensibilitate. si clar, sa stii sa te porti, sa nu dai cu mucii in fasole – pentru ca surprise, ala de langa tine e sensibil,dincolo de macho-style-mask – .. Deci da, aici e cu dus si intors.
Si da, ma declar fana celor peste 50. atat pot sa zic. restul, iese cu bataie si orgolii ranite. si ma obosesc scenariile astea de rezolvat!
Cu astia de peste 50 e totul asa cum ..trebuie! fluid, curgator – nu alunecos, cat de firesc (in nefirescul societatii “normale”-.
Iar tu, care citesti acum, as vrea sa iti mai zic ceva: SMART IT’S THE NEW SEXY! nu lenjeriile, nu culoarea parului sau culoarea sutienului. NUUU!!
daca stii cum sa joci cuvintele si ideile ajungi fara sa vrei la un rezultat cel putin satisfacator.
Am mai observat ca femeile din Romania cred cel putin 5 mituri cu care se cuceresc barbatii:
sa fiu inabordabila!
tanti, am uitat sa iti zic! si daca esti inabordabila nu exciti! asa cum tie iti place sa fii cautata FARA NICIUN MOTIV, ai fi surprinsa cat apreciaza un barbat curajul de a fi sunat sau messengiuit asa, brusc. la 14 si 02 minute.
tocurile cui/sandalele incomode/orice de incaltat care iti schimba mimica fetei la orice pas
da, o sa se intrebe omul daca nu cumva ai o problema neurologica (atata schimonosire de fata, crede-ma ca are niste denumiri anume in neurologie!) sau ca te caci pe tine – si asta la propriu si figurat.
Poarta ceva usor de purtat. espadrile, adidasi, sandale romane… pana mea. Dar vara sa mergi cu stiletto doar pentru ca “arata piciorul fusiform, plin de ..” mie una mi se pare imbecilitate. scuza-ma ca femininul meu de dragon nu merge cu pitiponsenia unora.
unghiile lungi!!!
barbatii au oroare de unghii lungi. nici la locul de munca nu sunt prea utile. si clar cand vrei sa te stergi la cur, nici pe tine nu te ajuta prea mult.
comportamentele la risc – toate!
eu pufai tigarile. nu fumez. adica, in limbaj direct, stric tigarile. asa, ca am chef. deci nu e chiar comportament la risc. cu bautul e asa pe toane. sau pe stres. deci si asta pica. dar sunt unele domnle’ de le culegi cu farashul, le aduni din sant, le..plm wtf. parca zici ca n-ar fi femei. limitless.
Chiar daca saptamana trecuta eram sa zicem ametita (dupa 15 beri, 2 cuba libre, 2 ouzo) nu m-a dus nimeni acasa, tarata sau cine stie ce. doar durerea de cap de dimineata nu m-a lasat o zi intreaga sa zambesc cu gura pana la urechi -asta e alta treaba. deci, cand ziceti ca iesiti in oras si aveti de gand sa va faceti pulbere, incercati sa ajungeti pe picioarele voastre in casa si in pat. si ale voastre ambele variante. 😀
cat despre droguri si alte substante, nu ma pot pronunta, ca nu am probat, chiar daca am avut ocazia. nu m-au intrigat atat de mult incat sa zic “hai sa o fac si p-asta”.
-cicaleala!
sa il toci ca pe patrunjel pe fundul de lemn nu e cea mai buna dovada ca il intelegi. si nici sa il lasi in plata Domnului. Nu trebuie sa il faci sa se simta vinovat. Daca simte ca “bah… ceva am facut! e grav! nici … nu mi-o da! nici nu ranjeste!” … o sa cumpere (probabil) niste flori (ofilite in secunda 2) ca sa te inmoaie. Chiar daca nu stie CE DREAQ a facut! le ia! ca asa facea tac-su cand o supara pe maica-sa. dar…nu e ceea ce vrei, nu? florile alea nu tin de foame, nici nu iti repara tie nemultumirea (decat partial poate, daca esti ahtiata dupa florile rupte si ofilite) …
daca esti nemultumita de ceva sau vrei sa obtii ceva -si asta spre tine, mai mult- atunci baga ceva subtil: nu crezi/nu ai vrea …sa…?”
Am facut asta de 4 ori saptamana trecuta si ciugulea din palma. Si nu, nu a fost sex. :)) NICI dupa si nici inainte. Desi tandretea v-am mai zis eu, pe mine ma cucereste iremediabil! Poate sa fie ciung, surd, olog… daca omul tine in brate si ma respecta (la fazele cu NU!) atunci e mai mult decat prieten! Ramane acolo, intr-un loc special! Se numeste inima, nu altceva!
Pai una era de genu’ eram intr-o crasma scumpa din Atena. Se facea 2. Mie imi picau ochii de oboseala. El era la a nspea bere (nici nu m-am obosit vreodata sa le numar, nimanui! decat mie, ca sa vad personalul best sau season score)… Arunc si eu o intrebare, timida: n-ai vrea sa plecam la 2? ca mna, am stat cat am stat, nu e nici prea tarziu, nici prea devreme… ? am auzit un “da”, si de fapt in secunda URMATOARE am plecat si la 2 eu ma spalam pe dinti. :))
Deci forma in care spuneti niste chestii (ORICARE) e importanta!
CUM va plac covrigii x pentru ca au ambalajul nu stiu cum SAU chiar sticla de apa Y, poate si tipilor le plac anumite forme de cuvinte, in care sa nu se simta agasati, nu? In care “sa execute” cu placere, nu cu ochii dati peste cap sau sa te ia la injurat “da’ cine plm esti tu sa imi zici cand sa plec? plec cand vreau! nu vezi ca mai am bere?” – apropo, mai avea si bere. Jumate de pahar. Pe care l-a lasat. :)) cata delicatete, nu?

Cam asta!
Ah… cat despre rujul rosu… cucereste el -nu iremediabil, ca mai sunt atatea nuante de rujuri rosii si de forme de buze!-… deci …aici, eu prefer culoarea buzelor, cu luciu. Un fel de gloss. Nu ruj. :)

 
No Comments

Posted in reality

 

baloane de sapun pe minte

07 May

Salut!

Am revenit dintr-o mica plimbare pe alte meleaguri si … incep sa ador diversitatea care exista intre noi. Acele discrepante si acele gap-uri dintre lumi, idei, vieti, drame umane – individuale si sociale- … plus ca … daca nu am fi atat de diversi si dinamici in viata, totul ar fi static.

Atena contemporana parca.. nu mai e ceea ce era, aceea de o stiam din istorie.

Da, incearca sa traiasca, insa la homeless-ii sunt cam peste tot, mirosul e ciudat (ca sa nu zic ca iti pica in unele zone fire de par din nas), gunoaie – intr-un parc din apropierea Acropolis e jale!- …

 

Mi-au dat emotii teribile Partenonul (dedicat zeitei Atena din Partenon, constructie inceputa din 447 d.Hr., terminata in 438 d.hr.), Templul Acropolis,Erechtheion, Olympieion,  apoi plimbarea prin Plaka, Muzeul Razboiului, Muzeul de Folk, Muzeul de Arta Contemporana (fie vorba, nu e!) …Fiecare zi a fost cu povestea ei.

In Atena vezi o lume atat de diferita, peisaje mirifice, tot felul de chitibusuri ce ti se lipesc de maini -sa tot cumperi si …restul.

Ultima plimbare de ieri a fost interesanta. Pe langa acel soc din parcul cu pricina, m-am relaxat pe o terasa, cocotata pe acoperis ca sa fac niste altfel de poze -Acropolis-ului.

Si da, oamenii din afara tarii sunt mai altfel – le pasa putin mai mult decat astora de pe aici, Indiferent ca vorbim de Cluj sau Bucuresti (la ultima, fie vorba chiar mai esti si furat si ti se mai da si un picior in gura daca ti-e rau sau cine stie…). Am cazut in fata Parlamentului elen -si ce cazatura, adica … d-aia de ti-e ca nu te mai scoala nici macaraua!- si … nspe sute de “esti ok? da’ esti ok? ca ai cazut naspa!”… (tartita stie mai multe! fingarelele-micutele de ele…

Muzeul Razboiului e o interfata de Muzeu de Istorie de la noi, doar ca aici te copleseste instant – de la Asia Minor la Razboaiele cu turcii, cu nemtii .. cu totii. Ma uitam acolo atenta la tot felul de instrumente folosite – bombardiere, torpile …  chestii socoteli elicoptere – guy’s things.

Una peste alta – deci sunt lesbi sau cum? mm mm…- totul a fost ok. In limite normale. AH! Am nimerit si cafea de 2 euro si pe aceea de 5.4 euro. Depinde prin ce cartiere te invarti. 😀 Dar, asa .. si cu cazare, cu drum si cu mana sparta -ca am tot fost!- chiar ok. Mai ales pentru cate zile..

Love,

Blue

 

 

 
No Comments

Posted in me, reality

 

de la agonie la extaz 3

27 Apr

Salutare!

Daca datile trecute o dadeam pe chestii tragice, hai sa o mai indulcim – pe situatie- si sa ajungem la rozul si norii pufosi pe care toata lumea ii vede primavara.

Primavara, acest anotimp in care hormonii zburda non-stop si care iti ofera acel sentiment de plinatate – acel verde crud si viu – si Doamne sfinte, cat e de viu!- si ..aerul care iti gadila narile si sufla prin par.

Primavara, acest mesager plin de informatii erotice, senzuale, virile, mutuale si pline de “mai multi”, fata de cum era iarna, unde … te zgribuleai sub patura si asteptai sa treaca noaptea mai repede.

Ei bine, primavara iti aduce forta prin care sa pui pe culmi o groaza de actiuni, sa te ridici si sa te scuturi si sa mergi mai departe – in caz ca relatiile nu merg pe unde voiai tu sa le duci- si… sa zambesti.

“CE poate fi mai rau?” fata de ceea ce ai patit? Ca nu te-a omorat, nu?

Sunetul pasarelelor iti umple fiinta, zumzetul insectutelor de toate dimensiunile iti gadila scarita si nicovala, animalute apar peste tot… iar tu, tu ar trebui sa te bucuri de toata “corola lumii”, cum o numea Blaga si sa nu te mai gandesti la ceea ce facut altul, ce a zis X, cum s-a simtit Y in noiembrie sau decembrie sau ianuarie… cum s-a simtit, nu stii, nu e vremea acum sa afli si poate e mai bine sa nu stii – poate nu e atat de important pe cat crezi tu ca e important.

E bine ca toate experientele – indiferent daca au fost bune sau rele- sa te faca mai bun, mai matur, mai intelept si mai pregatit sa abordezi altfel aceeasi situatie daca o intampini sau treci prin ea.

Primavara renasti pe dinauntru – sau ar trebui- si sa metamorfozezi toate actiunile si gandurile catre o noua dimensiune din tine, astfel incat sa fii un altul la inceput de vara si tot asa. Astfel incat, la final de an, cand tragi linie, sa vezi niste rezultate – oricat de mici ar fi acestea, ele sa te reprezinte si sa fii mandru ca ai trait inca un an, ca ai ajuns la experiente vaste si care confera o mantie de siguranta pentru noul tu, din urmatorul an.

Toate obstacolele de azi vor fi motive de mandrie maine. Orice maine va fi un ieri. Pregateste-te azi pentru orice ieri pentru ca nu stii ce iti va rezerva trecutul – orice prezent e un trecut, iar orice viitor va fi un prezent, pentru care, daca nu esti pregatit, poti ajunge intr-un abis atat de negru, incat sa nu mai gasesti puterea sa iti auzi gandurile sau bataile inimii.

Postarea aceasta nu e pentru mine. E pentru tine! Orice functie, sex, religie, numar de pantofi si greutate ai avea! Nu tin cont de asta! NICI de statut! Tot o duda in vant esti!

 
No Comments

Posted in me, reality

 

cursul de neurochirurgie romano-german sau cum stiinta e foarte sexy

26 Apr

Nu stiu cati v-ati dat seama de cum sunt, dar ma pot prezenta: sunt o simpla si complicata prezenta oriunde ma duc si, desi par vulnerabila, sunt destul de calculata si rece.

Saptamana trecuta, la Cluj-Napoca, s-a tinut cursul romano-german de neurochirurgie, editia a 22a, ocazie cu care am revazut oamenii din septembrie 2017, dar si pe altii, cu care m-am imprietenit. :)

In prima zi s-a vorbit despre aspecte epidemiologice, apoi despre descoperirile in imagistica de diagnostic a patologiilor cerebrovasculare, despre diagnosticul de urgenta a accidentului vascular cerebral de tip ischemic, despre tratamentul chirurgical in cazul hemoragiilor spontane intracraniene, despre craniectomiile decompresive in avc supratentorial, clipping, … si alte metode de rezolvare ale anevrismelor.

Nu are rost sa va impui capul cu notiuni pe care nu o sa le intelegeti – pentru ca ar trebui foarte multe desene, dar va las niste filmulete, ca sa vedeti diferentele dintre acele ultime „chestii” de care va zic aici.

In cea de-a doua sesiune a zilei 2 a CRG 2018 mi-au atras atentia varietatea si patologiile pe care vena Galen -malformatie si dilatatie (deci ceva anormal!) a venelor dintr-un manunchi de artere care au un sange cu presiune crescuta intr-o vena! si e o vena fetala! deci n-are de ce sa fie mai departe, adica la nou-nascut sau copil, adolescent…- care duc la multe manifestari grave ale copilului mic, adolescent (maximum). De la cele neurologice (afazie, tinitus, convulsii), la cele cardiace si respiratorii – inclusiv bradi/tahicardie, insuficienta cardiorespiratorie /dispnee inspiratorie severa.
Tratamentul in aceste situatii e embolizarea.
Apar multe fistule – canale prin care se fac treceri printre organe sau mucoase care nu ar trebui sa fie, sunt complicatii urate(complicate) cu rezolvari care implica alte interventii chirurgicale- si interventia intr-o astfel de malformatie e destul de mare -ca abord chirurgical.
E foarte probabil ca dupa o fistula sa mai apara si o hemoragie – 2% dintre astfel de fistule operate pot evolua si cu o hemotagie.
Craniectomia e recomandata in anumite situatii – CELE in care apar complicatii in complicatii, ca sa zic asa.
Complicatiile unei malformatii “proaspat rezolvate” sunt riguroase si greu de manipulat.

Tot in ziua a doua s-a mai discutat despre cavernoame – adica un grup de vase de sange anormale, de obicei gasite in creier si maduva spinarii. 

 

 

Pentru mine, neurochirurgia e o ramura care mi se pare logica, super grea si super .. consumatoare de energie -mentala- si pentru care iti trebuie sange rece dincolo de orice sange vizibil!

Si da, #smart it is the new #sexy.

Pentru mine nu esti sexy ca ai toale scumpe sau ceva masini sau case sau ce mai e material, ci pentru ca 1. gandesti 2.actionezi si 3. existi pentru altii (adica nu esti neam prost d-ala egoist si arogant caruia totul ti se cuvine si tu sa nu dai nimic inapoi, doar pentru ca GIGI Canci!). :) Asta ca sa nu imi aud vorbe tampite ca n-am gusturi la barbati. 😀

Sau femei! :))