medicinisme

v-am promis, a venit si rubrica asta! :)

OMS: Aproximativ 650 000 de persoane mor anual din cauza bolilor respiratorii asociate gripei sezoniere

0

Până la 650 000 de decese anual sunt asociate cu afecțiunile respiratorii cauzate de gripa sezonieră, potrivit noilor estimări ale Centrelor Statelor Unite pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (US-CDC), ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale partenerilor globali din domeniul sănătății, se precizează într-un comunicat de presă al organizației.

Aceste cifre de fapt marchează o creștere a estimării globale anterioare de la 250 000 – 500 000, cifre care datează de acum zece ani (sezonul gripal 2006-2007) și a acoperit toate decesele legate de gripa, inclusiv pe acelea cauzate de bolile cardiovasculare sau diabetul.

Noile cifre de 290 000 – 650 000 de decese se bazează pe date mai recente dintr-un grup mai mare și mai diversificat de țări, inclusiv țări cu venituri medii mai mici, și exclude decesele cauzate de bolile non-respiratorii – respectiv cele cardiovasculare si oncologice.

Potrivit comunicatului de presă al OMS, aceste cifre indică de fapt și povara ridicată pe care le ridică gripa și a costurilor sociale și economice substanțiale pentru lume – conform spuselor dr. Peter Salama, director executiv al Programului OMS pentru situații de urgență în domeniul sănătății.

Specialistul subliniază importanța prevenirii gripei pentru epidemiile (adică extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune) de sezon, precum și pregatirea pentru pandemii (epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente)!

Estimările au luat în considerare rezultatele studiilor recente privind mortalitatea respiratorie, inclusiv un studiu efectuat joi (14 decembrie) de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (US-CDC), publicate în The Lancet.

Potrivit US-CDC, numeroase decese apar în rândul persoanelor cu vârsta de peste 75 de ani și se înregistrează în cele mai sărace regiuni din lume. Africa sub-sahariană reprezintă cel mai mare risc de mortalitate împotriva gripei din lume, urmată îndeaproape de Mediterana de Est și Asia de Sud-Est.

Dr. Salama a subliniat că aproape toate decesele la copiii cu vârsta sub cinci ani cu infecții ale tractului respirator inferior legate de gripă au loc în țările în curs de dezvoltare, dar efectele epidemiilor de gripă sezonieră asupra celor mai săraci din lume nu sunt pe deplin cunoscute.

De aceea, toate organizațiile atrag atenția tuturor -medicilor, pacienților, factorilor de decizie din sistemul sanitar- ca să sporească metodele de prevenție în această perioadă, să recunoască semnele și simptomele.

În primul rând, populația trebuie să știe că virusul gripal se transmite pe cale aeriană (sau respiratorie), dar și prin strănut și tuse (de la o persoană deja bolnavă).

Simptomele gripei includ febra, durerea în gât, secrețiile nazale, tusea seacă, oboseala, durerea de cap sau/și durerile musculare.
Pentru prevenirea îmbolnăvirii cu gripă, pe lângă vaccinare, specialiștii recomandă respectarea unor măsuri (stricte) de igienă, cum ar fi:

  • Spălarea regulată pe mâini cu apă și săpun.
  • Acoperirea gurii și a nasului cu un șervețel atunci când strănutați și/sau tușiți.
  • Stați acasă când sunteți bolnav – pentru a scădea riscul de contagiune.
  • NU reutilizați batiste sau șervețele! De ce? Virusul gripal, precum și alte virusuri respiratorii pot să supraviețuiască temporar și în afara corpului – adică vă puteți infecta atingând batistele și șervețele utilizate (de către dvs sau de către ceilalți).

 

Dr. Simionescu Simona

 

sursa: http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/seasonal-flu/en/

Studiu: Tulburarea sistemului imunitar tratabila ar putea fi confundata cu schizofrenia sau tulburarea bipolara

0

Constatarea cercetatorilor de la Houston Methodist releva ca un numar semnificativ de persoane diagnosticate cu schizofrenie sau chiar tulburare bipolara poate avea de fapt o tulburare a sistemului imunitar tratabila, se arata intr-o publicatie recenta.

Aceasta boala inseamna ca receptorii N-metil-D-aspartat (NMDA) nu mai functioneaza corect si, drept urmare, pot avea ca rezultat simptome asociate frecvent cu tulburari neuropsihiatrice – cronice.

Aceast studiu de cercetare ar putea avea un impact semnificativ asupra milioane de persoane diagnosticate cu schizofrenie sau tulburare bipolara, inclusiv multe persoane fara adapost – adica aceste doua boli sa fie supradiagnosticate.

Studiul a fost inspirat de descoperirea din 2007 a encefalitei anti-NMDA, o boală care produce simptome similare cu schizofrenia sau tulburarea bipolara, dar care poate fi tratata cu medicamentele de imunoterapie existente.

„Credem ca un număr semnificativ de persoane care au primit diagnosticul de schizofrenie sau tulburare bipolara au de fapt o tulburare a sistemului imunitar care afecteaza receptorii creierul“, a declarat prof. dr. Joseph Masdeu, investigator principal al studiului si un neurolog la Institutul Houston in cadrul Neurologic Methodist.

Daca este adevarat, atunci acei oameni au boli care sunt complet reversibile – si de fapt, ei au nevoie doar de un diagnostic corect si un tratament adecvat pentru a-i ajuta sa revina la o viata normala.

In mod normal, sistemul imunitar produce anticorpi pentru a ataca substante straine in organism, cum ar fi bacteriile, ciupercile.. Cu toate acestea, acest proces poate sa intampine dificultati si atunci se produc anticorpi care ataca receptorii din creier, determinandu-se astfel ca respectivul receptor sa nu mai asculte semnalele care ii sunt trimise.

In cazul encefalitei receptorilor anti-NMDA, anticorpii ataca receptorii N-metil-D-aspartat din creier.

Cauzele care fac ca receptorii creierului sa inceteze sa functioneze corect sunt deseori confundate cu cele care determina schizofrenia sau tulburarea bipolara, deoarece aceste boli sunt asociate cu o scadere a activitatii receptorilor NMDA, care controleaza/moduleaza felul in care cineva crede, ia decizii si percepe lumea din jur.

Schizofrenia clasica si simptomele tulburarilor bipolare observate in encefalita receptorului anti-NMDA, precum si in conditii similare includ voci auditive si paranoia.

Datele arata ca aproape 1% din populatia SUA – adica mai mult de 3,5 milioane de persoane – au schizofrenie. Si acestea sunt cifrele doar pentru SUA. In timp ce alte 2,6% dintre adultii americani au tulburare bipolara (adica aproximativ 8 milioane).

Ceea ce nu se stie de fapt este cat de multi dintre acesti pacienți au de fapt una dintre aceste tulburari ale sistemului imunitar tratabil.

Pentru acest studiu se asteapta sa se inscrie 150 de pacienti diagnosticati cu schizofrenie sau cu tulburare bipolara, precum si 50 de oameni sanatosi cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani care sunt dispusi sa sufere o punctie lombara pentru a colecta o cantitate mică de lichid cefalorahidian (LCR). Acestea din urma vor fi analizate pentru pentru a se determina prezenta anticorpilor care ataca NMDA, precum si alti receptori.

Daca se vor descoperi anticorpi anormali, atunci cercetatorii vor preveni pacientul sau apartinatorul/ingrijitorul, astfel incat acestia sa ia in considerare solicitarea furnizorului de servicii medicale despre optiunile de tratament – cum ar fi utilizarea de medicamente existente care ar putea suprima producerea anticorpilor care ataca receptorii NMDA.

Schizofrenia are o probabilitate mai mare de a afecta copiii si adultii tineri – adica apare la o persoana cu varsta intre 5 si 30 de ani. Un raport din 2016 din SUA estima ca aproximativ 10,7% din populatia fara adapost avea maximum 24 de ani.

 

Sursa: http://neurosciencenews.com/schizophrenia-immune-disorder-bipolar-8179/

OMS: Numarul persoanelor cu dementa se va tripla in urmatorii 30 de ani

0

Pe măsură ce populația globală îmbătrânește, este de așteptat ca numărul persoanelor care trăiesc cu demență să se tripleze de la 50 de milioane la 152 de milioane până în anul 2050, se precizează într-un comunicat de presă al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de astăzi.

Aproape 10 milioane de oameni sunt diagnosticate cu demență în fiecare an în întreaga lume, dintre care 6 milioane numai în țările cu venituri mici si medii, spune dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general al OMS.

„Suferința care rezultă este enormă, iar acesta este un semnal de alarmă: trebuie să acordăm o atenție sporită acestei provocări crescânde și să ne asigurăm că toți oamenii care au fost diagnosticați cu demență, oriunde trăiesc, primesc îngrijirea de care au nevoie “, a mai explicat specialistul.

Costul global estimat pentru demență este de 818 miliarde de dolari – echivalentul a peste 1% din produsul intern brut global. Costul total include costurile medicale directe, asistența socială și îngrijirea informală (pierderea venitului îngrijitorilor). Tot ca o previziune, până în 2030 costul global se așteaptă să se dubleze, ajungând la 2 trilioane de dolari, ceea ce ar putea submina dezvoltarea socială și economică și ar putea copleși serviciile de sănătate și sociale, inclusiv sistemele de îngrijire pe termen lung.

OMS a colectat date din 21 de țări (Australia, Bangladesh, Chile, Costa Rica, Republica Dominicana, Fiji, Franța, Ungaria, Italia, Japonia, Iordania, Maldive, Mauritius, Myanmar, Olanda, Qatar, Swaziland, Suedia, Switzerland, Togo, Tunisia) cu toate nivelurile de venit, iar până la sfârșitul anului 2018 este de așteptat ca 50 de țări să contribuie la aceste date.

Rezultatele inițiale indică faptul că o mare parte din țările care prezintă date întreprind deja acțiuni în domenii precum planificarea, conștientizarea (awareness) demenței și implicarea comunității în viața persoanelor cu demență (cum ar fi facilitarea participării la activități comunitare și combaterea stigmatizării persoanelor care suferă de demență), formarea îngrijitorilor- care sunt adesea membri ai familiei.

Dintre țările care raportează date până în prezent, 81% au realizat o campanie de sensibilizare sau de reducere a riscului de demență, 71% au un plan de demență, 71% oferă asistență și formare pentru îngrijitori, în timp ce 66% au o inițiativă prietenoasă cu persoanele cu demența.

Toate aceste activități sunt recomandate de OMS în Planul global de acțiune privind Răspunsul la Sănătatea Publică la Demență 2017-2025.

Planul oferă un plan cuprinzător de acțiune, în domenii precum: conștientizarea demenței; reducerea riscului de demență; diagnosticul, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu demență; cercetarea și inovarea; și sprijinul pentru îngrijitorii de demență.

Acesta (Planul, n.m) sugerează acțiuni concrete care pot fi luate de factorii de decizie politică, furnizorii de servicii de sănătate și asistență socială, organizațiile societății civile și persoanele cu demență și rudele acestora.

Planul a fost elaborat cu atenție pentru a se sublinia importana respectării drepturilor omului persoanelor cu demență și implicării acestora în planificarea îngrijirii lor. Sunt incluse obiectivele pentru care se poate măsura progresul.

Demența este un sindrom în care există o deteriorare a memoriei, a gândirii, a comportamentului și a capacității de a efectua activități cotidiene, se indică într-un raport OMS. Deși demența afectează în principal persoanele în vârstă, aceasta nu este o parte normală a îmbătrânirii.

În întreaga lume există aproximativ 50 de milioane de oameni cu demență, iar în fiecare an există aproape 10 milioane de cazuri noi. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență și poate contribui la 60-70% dintre aceste cazuri.

Demența este una dintre principalele cauze ale handicapului și a dependenței în rândul persoanelor în vârstă din întreaga lume. În plus, demența are un impact fizic, psihologic, social și economic, nu numai asupra persoanelor cu demență, ci și asupra îngrijitorilor, familiilor și societății în general.

Demența afectează fiecare persoană într-un mod diferit, în funcție de impactul bolii și personalitatea persoanei înainte de a se îmbolnăvi. Semnele și simptomele legate de demență pot fi înțelese în trei etape.

Astfel, în etapa incipientă sau stadiul incipient al demenței adesea aceste simptome sunt trecute cu vederea, deoarece debutul este gradual. Printre aceste simptomele frecvente se includ: uitarea, persoana pierzând timpul sau locurile familiare.

Stadiul intermediar: pe măsură ce demența progresează spre stadiul mediu, semnele și simptomele devin mai clare și mai restrictive. Acestea includ: individul uită de evenimentele recente și de numele oamenilor din jur, având dificultăți din ce în ce mai mari de comunicare. Apoi, acest om are nevoie de ajutor cu îngrijire personală se confruntă și cu schimbări de comportament, inclusiv întrebări rătăcitoare și repetate.

În stadiul tardiv –stadiul final al demenței- este unul de dependență și inactivitate aproape totală. Tulburările de memorie sunt grave, iar semnele și simptomele fizice devin mai evidente. Simptomele includ: persoana nu știe despre timpul și locul prezente sau trecute, are dificultăți în recunoașterea rudelor și a prietenilor, având o nevoie tot mai mare de auto-îngrijire asistată, apar dificultăți de mers pe jos, schimbări de comportament care ar putea escalada – până la agresiune.

 

 

de pe net

de pe net

cifrele pentru dementa, SUA de pe net

cifrele pentru dementa, SUA
de pe net

 

Dr. Simona Simionescu

ECDC: 1din 2 persoane cu HIV este diagnosticata tardiv

0

1 din 2 persoane care trăiesc cu HIV în Europa este diagnosticată cu întârziere, se precizează într-un comunicat de presă al ECDC (sau Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor).

În acest sens, atât ECDC, cât și OMS (Organizația Mondială a Sănătății) solicită îmbunătățirea practicilor de testare HIV.

de pe net

de pe net

 

 

Ce arată noile date epidemiologice?

Cu peste 160 000 de persoane nou diagnosticate cu HIV în întreaga regiune, incluzând peste 29 000 de cazuri noi din Uniunea Europeană și din Spațiul Economic European (UE / SEE), această tendință a continuat și în 2016. De asemenea, din acel total de 160.000 de cazuri noi, 80% sunt în spațiul Europei de EST.
51% dintre diagnosticările HIV raportate au loc într-un stadiu târziu al infecției.
„Două treimi, adică 68%, din noile cazuri diagnosticate cu SIDA în regiunea UE/SEE au avut loc în termen de numai trei luni de la diagnosticarea cu HIV, ceea ce indică faptul că acești oameni au suferit infecția cu mai mulți ani în urmă”, a explicat directorul Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, Dr. Andrea Ammon.
În acest sens, oficiile regionale ale OMS și directorii ECDC subliniază că pentru a reduce numărul de viitoare infecții cu HIV, Europa trebuie să se concentreze pe trei domenii principale:
  • să acorde prioritate măsurilor de prevenire eficiente și cuprinzătoare, cum ar fi sensibilizarea cu privire la efecte și complicațiile bolii;
  • promovarea sexului sigur – prin utilizarea prezervativelor și a terapiei de substituție, furnizarea de programe de schimb de seringi și profilaxia pre-expunere pentru HIV;
  • furnizarea de servicii medicale eficiente de consiliere și testare a HIV, inclusiv servicii de diagnoză rapidă, testare HIV pe bază de comunitate și auto-testare HIV; și
  • asigurând accesul rapid la tratament și îngrijire calitativă pentru cei diagnosticați.
Diagnosticul precoce este important deoarece permite persoanelor să înceapă mai devreme tratamentul HIV, ceea ce la rândul lor crește șansele de a trăi o viață lungă și sănătoasă, se mai menționează în același comunicat.
În plus, prin diagnosticul precoce se reduce riscul de:
  • transmitere în continuare a HIV, deoarece tratamentul eficient are ca rezultat o încărcătură virală nedetectabilă, adică virusul nu mai poate fi transmis altor persoane;
  • în curs de dezvoltare a SIDA, ținând seama că numărul cazurilor de SIDA s-a dublat (aproape) în partea de est a regiunii în ultimul deceniu; și
  • contractarea sau dezvoltarea concomitentă cu tuberculoza, cea mai comună boală care însoțește SIDA în regiunea UE, în special în cea estică.

Mai multe detalii aici.

Dr. Serban Damian: Alimentatia trebuie sa fie suficienta; acest lucru inseamna ca trebuie sa acopere necesarul energetic al fiecaruia

0

Cine este Dr. Serban Damian?

Dr. Serban Damian e medic specialist in nutritie sportiva – a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International. In momentul de fata este si nutritionistul echipei nationale de fotbal, iar consultatiile si testarile pentru sportivi (si nu numai) la Centrul Superfit din Bucuresti.

In anul 2006 a publicat volumul Superfit. Esentialul in fitness si culturism – o carte la care am lucrat trei ani si care aduna cele mai importante informatii din nutritie, antrenament (de forta si cardio), slabire, suplimente nutritive si steroizi anabolizanti.

Anul acesta a publicat”Ecuatia slabirii. Ghid de nutritie si antrenament pentru o viata de calitate“, o carte de la care inveti cum sa mananci si …sa te autoeduci.

O sa fac eu o recenzie in doua saptamani, dar mai e pana o deslusesc 😀 (NU am fost niciodata buna la rezolvat ecuatii si de aceea… imi (auto)rezerv acest timp).

 

Interviu Simona Simionescu 

Simona Simionescu (S.S.): Ce reprezinta de fapt o alimentatie sanatoasa? Poate sa fie aceasta “healthy” si fara implicarea psihicului? Uneori, oamenii se plang ca “desi nu mananc mult, ma ingras”… ma gandesc ca uneori exista senzatia ca ceva nu e bine psihologic … stress, neimpliniri… deci care ar fi definitia unui stil de viata sanatos pana la urma si cum IL MENTINEM?

Dr. Serban Damian (S.D): Un paragraf plin de intrebari la care nu se poate raspunde simplu sau pe scurt. :-)

Tocmai de aceea am scris “Ecuatia slabirii”, care in mare parte se refera la alimentatia sanatoasa si la relatia dintre mancare si psihic.

Sper ca tu si cititorii tai sa aveti rabdarea sa imi cititi cartea, pentru a primi raspunsul (aproape) complet la aceste intrebari. Totusi, ca sa nu te las fara raspunsuri, as enunta principalele repere ale unei alimentatii sanatoase.

In primul rand, alimentatia trebuie sa fie suficienta; acest lucru inseamna ca trebuie sa acopere necesarul energetic al fiecaruia.

Acest necesar difera foarte mult de la om la om: sa facem doar o comparatie intre o femeie de 50 kg sedentara si un barbat de 100 kg, sportiv de performanta, care face 4 ore de efort intens pe zi… Realizam ca diferenta de nevoi energetice este substantial.

De aceea, trebuie sa ne adaptam recomandarile fiecaruia in parte. Apoi, alimentatia trebuie sa fie echilibrata, atat la nivel de macro si micronutrienti, cat si in privinta principalelor grupe de alimente.

Exista tendinta sa se exagereze in diverse directii: exces de zaharuri simple si/sau grasimi (mai ales in cazul celora carora nu le pasa de alimentatie), exces de proteine (aici mai frecvent in cazul celor prea obsedati de alimentatia sanatoasa si in cazul sportivilor), excluderea sau consumul excesiv din anumite alimente (prea multe fructe sau din contra, exces de carne, exces de paine etc.).

Asadar, echilibru si moderatie.

Un alt principiu important este varietatea. Regimurile monotone pot induce carente. Cu cat sunt mai restrictive, cu atat aportul de micronutrienti este mai limitat. Se poate ajunge la hipovitaminoze si deficite minerale. Pe termen lung, acest lucru este un risc pentru sanatate.

Spre exemplu, vegetarienii sunt mai expusi deficitului de B12 fata de omnivori. Din alt punct de vedere, varietatea este necesara pentru a nu ne plictisi de aceleasi si aceleasi alimente. Iar asta ma face sa trec la al patrulea principiu, cel al placerii. Hrana nu este doar sursa de energie, ci si sursa de placere. Trebuie sa fim impacati cu ceea ce mancam, sa ne placa, sa ne bucuram.

Este atat de gresit si problematic sa fii in razboi cu hrana, sa te simti frustrat ca nu mananci ceea ce iti doresti, sa ai sentimente de vinovatie…

Ma intrebi despre implicarea psihicului – da, evident ca hrana are un rasunet extrem de important asupra psihicului. Este o nevoie primara, iar lipsa ei nu se rasfrange doar asupra corpului, ci si asupra mintii. Am un intreg capitol in carte dedicat acestui subiect.

Problemele emotionale se manifesta de multe ori in alimentatie sub forma unor abuzuri sau restrictii.

Ca specialist trebuie sa poti identifica aceste aspecte si sa il indrumi pe pacient catre psiholog sau psihiatru. De multe ori, problemele sunt mult mai profunde decat par la prima vedere.

S.S: Nu o sa va intreb de “care e dieta cea mai buna pentru slabit” ci … care e atitudinea cu care sa se MENTINA aceasta “dieta”?

arhiva personala S.D.

arhiva personala S.D.

S.D: E clar ca nu exista “cea mai buna dieta”, ci poate cea mai buna abordare personalizata – fiecare om are caracteristicile lui si trebuie sa ne adaptam recomandarile in functie de profilul sau.

Mentinerea programului de slabire si mai ales a unui stil de viata sanatos tine foarte mult de educare, de schimbarea unor obiceiuri nocive, de mediul in care traieste persoana, de posibilitatile sale, de nivelul intelectual. Nu vizam schimbari peste noapte, ci mai curand un proces lent, in care anumite obiceiuri sunt inlocuite cu altele si prin repetare ajung sa devina noua normalitate. Nu e simplu. Partea buna e ca se poate pana la urma.

S.S: Care e diferenta dintre cura de slabire si dieta? Romanii au tendinta sa incurce termenii.

S.D: Sunt termeni superpozabili in limba romana, iar din punctul meu de vedere si-au pierdut din putere si seriozitate, in sensul ca se refera mai curand la ceva non-medical, o abordare nestiintifica (fara dovezi stiintifice), pe termen scurt, cu rezultate incerte. Iar daca se mai asociaza si cu un nume propriu, gen “dieta lui Gigel”, deja iti dai seama ca nu prea merita sa iti bati capul cu asta.

De fapt, dieta vine din greceste si inseamna “stil de viata”, insa in romana se refera mai curand la ce spuneam anterior.

Eu fac alergie cand sunt implicat intr-o discutie despre “diete”, dar n-am ce face, asta e meseria mea. Prefer sa vorbesc despre “program de scadere in greutate”, ca formulare mult mai apropiata de abordarea mea cu pacientii.

S.S: Ca tot vin sarbatorile (nu e sloganul reclamei Coca Cola), ce sfaturi aveti din punct de vedere al comportamentului + ce ar trebui sa fie pe masa de Craciun? Poate fi inlocuit Ghita (porcul) cu o carne alba si care ar fi pana la urma strategia: respectam traditia sau mancam “sanatos”?

S.D: Da, putem sa il inlocuim pe Ghita cu orice, insa nu e obligatoriu. Carnea de porc nu e chiar asa nociva pe cat se crede. Exista parti ale animalului mult mai slabe decat clasica ceafa. Pe de alta parte, totul tine si de cantitati. Daca te indopi, ai o problema. Daca bei pana faci pancreatita, ai o problema. Poti sa te bucuri de sarbatori, chiar cu preparate traditionale, fara sa acumulezi kilograme, fara sa faci colecistita si fara sa privesti perioada asta frumoasa a anului ca pe o fatalitate de genul, vai, vin Sarbatorile, iar trebuie sa mananc pana plesnesc…

Eu le spun pacientilor sa guste din ceea ce le face placere, dar sa nu faca excese.

Sa manance in aceleasi cantitati ca pana atunci, ba chiar mai putin, pentru ca multe preparate traditionale sunt mult mai concentrate caloric (de exemplu, cozonacul este o adevarata bomba calorica).

In plus, cine e preocupat de aceste mese, poate gasi variante mai usoare, gen sarmale din carne de curcan, dulciuri cu blat subtire si fructe etc.

de pe net

de pe net

S.S: Tinerii sunt, mai nou, atrasi de bauturile energizante – cu motive “vine sesiunea”, “vine Bac-ul… bla bla examene…”. CE le recomandati si care sunt riscurile unui consum cronic sau acut de bauturi energizante?

S.D: Bauturile energizante pacatuiesc prin aportul destul de important de zaharuri simple si prin substantele cu rol neuroexcitator (de tip cofeina, taurina si altele).

Consumul in cantitati mari de astfel de produse poate sa induca stare de agitatie neuropsihica, tahicardie, tulburari de ritm cardiac, iar daca se asociaza cu alcoolul, problema e si mai mare, pentru ca acesta mascheaza efectele bauturilor energizante si se poate ajunge mult mai usor la abuz.

Pe termen lung, consumul moderat nu e neaparat o problema, fiindca persoana va capata toleranta, asa cum facem in cazul cafelei, insa bauturile energizante inseamna o doza nedorita de zaharuri simple, ceea ce oricum nu e de bun augur.

S.S: Exista mituri –ce-i drept – despre continut ridicat de fructoza din mousse-uri. Ce inseamna un mousse de fapt, care e diferenta dintre el si smoothie (si aceasta forma de consumare a fructelor a devenit populara prin mall!!) si … daca nu e mai bine totusi sa curatam fructele si sa le consumam ca atare?

S.D: Mousse sau smoothie e cam acelasi lucru. Termeni pretentiosi pentru piure de fructe, adica fructe sau legume foarte bine pasate. Moda sau nu, e bine ca oamenii consuma fructe, pentru ca acestea sunt utile in alimentatia noastra, evident in cantitati moderate, tocmai pentru ca sunt incarcate cu zaharuri simple (fructoza si altele). Nu e diferenta mare intre un fruct intreg si un smoothie/mousse. Se pastreaza toate principiile nutritive.

Sa zicem ca smoothie are un indice glicemic ceva mai mare, din cauza maruntirii, insa nu e mare diferenta.

Pe scurt, un pahar de smoothie e ok, mai ales daca vine dupa efort, insa nu e recomandat sa bem litri intregi pe zi, doar pornind de la ideea ca daca sunt fructe, automat totul e ok.

In plus, e bine sa adaugam si legume, care au mai putine zaharuri.

S.S: Cum e o zi din viata dvs din punct de vedere alimentar? Sunteti un model?

S.D: Nu m-as lauda.

Sunt si eu un om, dar totusi incerc sa practic ceea ce predic, asa cum se spune. Nu prea imi permit sa calc in strachini pentru ca organismul meu ma taxeaza imediat: am tendinta la ingrasare si ma lupt dintotdeauna cu acest aspect nedorit.

In plus, de cand am inceput sa alerg si sa particip la concursuri, fiecare kilogram in plus se cunoaste. Incerc sa am trei mese pe zi si sa intercalez si doua gustari (de obicei fructe).

Mananc destul de civilizat, fara prajeli, cu minimum de grasimi, cu restrictie la paine si mai ales la dulciuri (desi aici e o mare batalie cu poftele).

Imi place carnea, trebuie sa recunosc, dar in aceeasi masura si legumele.

Sunt consumator de lapte si iaurt, iar de oua destul de rar. Nu pot sa zic ca imi place sa experimentez prea multe alimente noi sau preparate deosebite.

Sunt fericit cu bucataria romaneasca (varianta light) si cu alimentele traditionale din zona noastra. Ok, imi plac cartofii prajiti, insa nu mananc prea des (mai ales de cand folosesc un aparat de gatit Philips AirFryer, care face cartofi pai copti, cu gust de cartofi prajiti, deci mult mai economici din punct de vedere caloric).

Si da, imi place rau inghetata de calitate, la care trebuie sa fac mari eforturi sa ma abtin.

de pe net

de pe net

S.S: Despre consumul de carne rosie exista atatea studii controversate incat nici nu mai stii ce sa zici… totusi, care e parerea dvs despre consumul cronic de carne rosie?

Poate fi nociv?

Poate determina construirea unor factori prin care … sa apara cancerul?

Da, mai apar si studii d-astea care, personal, sunt speculatii pentru a deveni vegetarieni –repet, e o parere personala. Care e adevarul pana la urma?

S.D: E o realitate cunoscuta si dovedita prin studii ca un consum excesiv si indelungat de carne rosie, mai ales in lipsa unui aport suficient de fibre, poate sa favorizeze anumite forme de cancer, asa cum este cel de colon. Pe de alta parte, nu trebuie sa ne isterizam si sa nu ne mai atingem de carne rosie.

Cantitatea este cea care conteaza.

E de preferat sa ne limitam la 2-3 mese pe saptamana, iar cantitatea sa nu depaseasca 200 g.

In alta ordine de idei, e bine sa ne gandim si la modul cum e preparata carnea (nu doar cea rosie), daca e arsa, afumata, excesiv sarata, are aditivi adaugati (ca in cazul mezelurilor si a carnatilor), pentru ca in aceste situatii nu doar carnea in sine este problema.

Privind si mai de la distanta, trebuie sa analizam alimentatia in tot contextul ei: avem suficiente fibre, legume, fructe, ceva care sa contrabalanseze aportul de proteina animala?

de pe net

de pe net

S.S: Recomandati un pahar de vin rosu pe zi?

S.D: Da, recomand. De fapt, nu eu, ci literatura medicala.

Se afirma ca intre consumul de alcool si sanatate exista o relatie sub forma literei J, ceea ce s-ar traduce prin faptul ca un consumator moderat are riscuri de imbolnavire usor mai reduse decat cineva care nu bea deloc.

Desigur, odata ce consumul incepe sa creasca, riscurile se accentueaza, iar consumul cronic este o mare problema pentru sanatate.

Vinul rosu este o bautura folosita de mii de ani si ar fi pacat sa nu ne bucuram de acest aliment, pastrand insa limitele.

S.S: Sfaturi pentru parinti privind alimentatia copiilor scolari si prescolari. 

S.D:

  • Sa ii preocupe alimentatia lor si sa nu lase la voia intamplarii.
  • Sa evite produsele cu multi aditivi, coloranti, potentiatoare de gust.
  • Sa limiteze dulciurile si sucurile (care de fapt ar trebui evitate complet).
  • Sa tina dimensiunile portiilor sub control.
  • Sa existe un ritm al meselor.
  • Sa manance in familie, nu la televizor, nu izolat.
  • Sa le faca o minima educatie nutritionala copiilor.
  • Sa le controleze periodic greutatea.
de pe net

de pe net

S.S: Sfat pentru situatiile stresante – examene, alte perioade consumatoare de energie.

In ceea ce priveste examenele sau alte perioade stresante, eu consider ca trebuie sa mentinem o linie corecta a alimentatiei, sa ne hidratam suficient, sa nu facem exces de stimulante si dulciuri (care ne dau senzatia ca putem rezista mai mult).

A, si sa invatam din timp, fara “sa ingrasam porcul in Ajun”, asa cum se spune!

 

 

Dr. Koray Özduman: It takes a team to solve neurosurgery problems. The patient and the surgeon are the most important parts of this team

0

Prof. dr. Koray Özduman is a turkish neurosurgeon with whom I’ve had the pleasure to change a few words about neurosurgery in Turkey and … about the steps that had to be been taken in this field.

He graduated from the Faculty of Medicine of Istanbul University in 1998 and received the degree of Neurosurgery specialty in Marmara University Faculty of Medicine Neurosurgery department in 2005.

He worked at Yale University between 2002 and 2003 as a ‘clinical fellow’ and between 2005 and 2007 as a ‘research fellow’.

Since 2008 prof. dr. Koray Özduman can be found in Acıbadem Kozyatağı Hospital Neurosurgery Department, Istanbul.

 

 

Simona Simionescu Interview

Simona Simionescu (S.S): One of my question is “When does education begin in neurosurgery?” What is your point of view about this?

Prof. dr. Koray Özduman (K.Ö.): Neurosurgery is a very demanding profession. To perform surgery in the brain tissue which is highly specialized and where every bit of tissue performs a different and important function, you have to know the functions and the anatomy extremely well.

This requires constant training for years, just as an athlete performs. But this is only one aspect. Because such training can only teach you how to perform safe surgeries.

But to treat diseases of the brain, you also have to know the diseases very well. Most of these, such as tumors or vessel problems in the brain are not well known, even today. Therefore the neurosurgeon also has to have an unstoppable curiosity and a drive for exploration.

personal stuff

personal stuff

S.S: How is a day in the life of a neurosurgeon?

K.Ö: It starts early, very early. In the very quiet hours of the day you think about your patients and plan once again. Usually around 8:00AM we are in the operating room. Most neurosurgeons spend most of the day in the operating room. This is where we feel most comfortable. This is where everything is arranged to help you perform your surgery.

Neurosurgery is really neurosurgery, to achieve your goal without hurting your patient is very very difficult and requires that you are mentally prepared. This in addition to all the technical equipment, which needs to be in perfect condition. You have to think about many many different parameters and make sure that everything will go fine. When the surgery ends with success then you are the happiest person on the planet.

SS: Over the years of surgical practice, you have had extreme cases – from those minor to extremely serious ones. What were the memorable cases that remained in your long-term memory and, perhaps, slipped into your soul?

K.Ö: I am a tumor surgeon. And treating tumors takes a long time. You become like family with your patients. Just like in your own family you have good times and bad times together with them.

Any success makes you happy.

The greatest joy is to see them call you to ask how you  are after they have returned to their daily lives for years.

personal stuff

personal stuff

S.S: Can new guides be updated or proposed in a sub-sector of neurosurgery (in the area of diagnosis and care management)? I’m talking about brain trauma and abscess/infections.

K.Ö: Neurosurgery had advanced enormously in the last 100 years. This has been a constant improvement. Every 10 years new technology and new techniques are introduced that make the profession even better. However, we are not there yet. Our capabilities for treating surgical problems has improved enormously. The latest of these advances was in the field of tumors. Molecular biology was so influential in the last 10-15 years that today we have to forget everything we knew about tumors and re-write everything again. This has brought us great power in understanding brain tumors. With this help of molecular biol0gy we can diagnose, treat and follow brain tumors with such accuracy and efficiently that could not even be imagined 20 years ago.

Such examples are many, today we are advancing significantly in many areas of brain diseases. However there is one fundamental thing that is missing still.

We still cannot repair damaged brain or spinal cord tissue. Repair is normally done automatically in most of the tissues.

For example when you cut your skin, it will heal within a matter of days. And when you don’t have problems such as infection, it will heal perfectly. After the healing you will not be able to tell if the tissue was wounded or not. But this is not the case in the brain or in the spinal cord. To make you the person you are two billion neurons need to talk to each other and make an innumerable contacts with each other. When a portion of this network is damaged, due to trauma, tumor, infection or any other insult, it is extremely difficult to restore the original function.

S.S: How is neurosurgery in Turkey? What are the advantages and shortcomings observed over time in this area, compared to the European neurosurgery centers?

K.Ö: Turkey is very advanced in Neurosurgery. We can compete with any country in the quality, precision, efficiency and safety of our surgeries.

Any surgery or any technique that is present on the world is available to us. Surgeons in our part of the world, in Turkey, in Romania are very good. This is because we train well and we operate very much.

In addition we have access to technology in Turkey. We have gadgets like microscopes, ultrasound, navigation, fluorescent imaging and MR inside the operating room. We have endoscopes and stereotaxy that help us make smaller and more precise surgeries.

We even have Gamma Knife in the surgeons hands to make surgeries without making any incisions.  Our neurology colleagues come to the operating room to monitor functions of the patients to protect them. All of these technologies and the good training allow us to make precise, effective and safe surgery.

SS: How do you think you can remove these disadvantages?

K.Ö: The only drawback I am seeing is that today we cannot invent new technologies. This requires total devotion of the country to invest manpower and money into research and development.

S.S: What message do you have for every patients requiring surgery in the spine or head?

K.Ö: Neurosurgery is not what it was 25 years ago, it is not what it was 5 years ago. Everthing is improving very rapidly. I would tell the patients not to be afraid and to be in close contact with their surgeons.

personal stuff

personal stuff

S.S: What is your message for young students who would be tempted by neurosurgery (and this field)?

K.Ö: Neurosurgery it’s the most advanced and the most sophisticated field in medicine. Any student needs to be both clever and very very very hard working. But these are not enough.

The student must also be curious and skeptical.

He or she must always question the dogma!

S.S: What are the pros and cons of such a demanding job -neurosurgery? 

K.Ö: There is nothing like neurosurgery. It is the most satisfactory field in medicine. Every single one of the successful neurosurgeons I have known have loved their jobs and have taken great satisfaction in their work.  

Neurosurgery it’s a constant challenge, constant strive for the better and this makes you fell alive, feel useful.

mustele pot purta si transmite mai multe boli decat se credea anterior

0

Despre muste se spun multe insa nu se cerceteaza cu atentie compozitia bacteriilor sau bolilor pe care acestea le poarta si/sau pot transmite mai departe.

De aceea, un grup de cercetatori din Brazilia, in colaborare cu cei din Statele Unite si Singapore au facut analize si au descoperit de fapt amploarea si potentialul ridicat de transmitere a bolilor pe care mustele il ascund in diverse parti ale corpului.

Mai precis, conform unui studiu efectuat in Federal University of Rio De Janeiro la departamentul de genetica si genomica, aceasta echipa a examinat microbioamele a peste 116 de muste care traiesc in mediile urbane, rurale si naturale din Brazilia (America de Sud), Statele Unite și Singapore (Asia).

Dintre habitatele urbane pe care le-au analizat au fost o piata alimentara, un spital public, un parc public si un depozit de deseuri menajere.

Din mediul natural ei au colectat mustele dintr-o zona protejata din padurile tropicale amazoniene si din diverse ferme de animale.

Care a fost metodologia?

Cercetatorii au extras si secvențiat ADN-ul din capul, toracele, abdomenul, picioarele si aripile mustelor – numele de Chrysomya megacephala pentru specia din zonele naturale si, respectiv, specia Musca domestica, pentru mustele analizate din zonele domestice (rurale si urbane).

Rezultatele?

Echipa de cercetatori a gasit 33 de specii de bacterii si patogeni care sunt implicate si in patologia umana. Un redutabil agent patogen regasit in analizele brazilienilor este Helicobacter pylori (H.P), o bacterie care este implicat in ulcerul gastric, un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului gastric si sindromului MALT, o subspecie de limfom non-Hodgkin. Acest H.P a fost gasit in 16 specii de muste dintre cele 116, insa acestia nu stiu cum se face transferul, respectiv acestia au realizat ca pana acum nu s-a luat in considerare aceasta modalitate (prin vector).

Referitor la transportul bacteriilor, cercetatorii colaboratori din Singapore au demonstrat ca picioarele si aripile mustelor prezinta cea mai mare diversitate microbiana din corpul acestora, sugerand ca bacteriile folosesc mustele ca navete – “este posibil ca bacteriile sa supravietuiasca calatoriei lor, sa se dezvolte si sa se raspandeasca pe o suprafata noua“.

Ce invatam totusi din acest studiu?

  1. regulile de igiena -DE RESPECTAT CU SFINTENIE pentru ca 33 de potentiali agenti patogeni nu e un numar de 1-2… sunt 33 de moduri de imbolnavire infectioasa, aparute “din senin”, “nu stiam ca …” sau “dar eu am mancat branza …si nha.. nu e Salmonella?”… poate fi Salmonella, adusa (probabil) de o musca. 😀
  2. cand iesiti in parc sau la picnic – de regandit CUM se mananca si daca se merita ca orice aliment expus in natura merita sa fie “gustat” si de o musca :D. Apropo de Salmo (cum ii zic eu, de zici ca suntem prietene de cafea), foarte multi stiu de toxiinfectii alimentare, dar de febra TIFOIDA, paratifos? Nimeni? O sa revin cu materiale, ca …scap regulile de igiena la multi si … nu e ok. OK, zicem ca nu avem timp, ca munca, ca … si mancam prostii si junk-food, insa SANATATEA ..NU E DE JUNK.. sanatatea tine de tine, OMULE. nu de vecinul de bloc sau de cel din trafic cu care te claxonezi. So..
  3. o observatie a specialistilor – avand in vedere cat de usor pot ridica si contine bacterii, mustele ar putea fi folosite pentru a detecta de fapt microbii din zonele greu accesibile 

 

Dr. Simona Simionescu

 

 

cu sanatatea la control 2

0

Salutare!

Ieri, 19 Noiembrie 2017 cei care au sustinut rezidentiatul au avut de luptat pentru locuri si posturi alandala aruncate prin tara si prin specialitati. Chiar asa, se face real o informare cu cati medici e nevoie in teren? Adica, la spitalul X, din orasul ala…si alalalt.. si la final, tac o linie si un total si sa ajungi la cifra de .. 400 pe specialitate? da, cam asa ar fi nevoie de fapt.

Pentru a nspea oara imi exprim nemultumirea si indignarea fata de acest proces de “pregatire” si “evaluare” = rezidentiat.

da ok… un absolvent trebuie sa stie una si alta, insa nu cred ca SA TOCEASCA e util. l-ar ajuta mai mult sa fie niste chestionare la care sa raspunda si in functie de ele sa fie repartizat – ca asa, opinia lui “eu vreau aia” si cand vede cu ce se mananca de fapt ACEL CEVA, mai da de nspe ori rezidentiatul si o ia de la capat. Nu se prea echivaleaza timpul pierdut.

medic nu esti cand stii sa pui niste grile -pe care uneori le face el complet, dar corectura e total anapoda… deci…nu e obiectiv. pe cat se asteapta unii.

bun, hai ca deja ma repet si nu asta e ideea.

anul trecut apareau specialitati noi:

http://rezidentiat.ms.ro/20161120/specialitati-noi.pdf

anul acesta credeti ca mai erau, DESI PESTE TOT SE PLANGE LUMEA DE LIPSA DE PERSONAL?

A forma un rezident nu se face asa in 2 zile, pac pac. Fiecare specialitate poate dura intre 3 si 5-6-7 ani. pe langa cei 6 de facultate. care sunt pe langa cele 12 clase. deci… 12+6+3-7 ani =21-25 de ani de scoala. Doar de scoala.

PLUS toata viata, ca trebuie sa citeasca si sa se educe permanent – apropo.. pentru cei care puneti 40 DE PUNCTE EMC PE AN, puteti sa si platiti pentru formarea medicilor? nu, ca fiecare congres costa – de la el in sine si pana la cazare, iar pentru rezidenti, dintr-un salariu de … 1450 lei nu prea iese bine 600 lei doar pentru …10 puncte EMC astea.. mai sunt si alte cheltuieli.. deci puteti sa mai puneti acolo … la salariu ceva? nu neaparat cifre d-alea cu 5600 lei … dar macar 2700 lei si neimpozitabili, iar formarea asta sa fie ASIGURATA MACAR PE PERIOADA REZIDENTIATULUI? Daca tot o aruncati p-aia cu “ne pasa de rezidenti” (din parti, la cum arata de fapt realitatea si faptele!).

Cand colo ca STAT si reprezentanti ai Ministerului Sanatatii (ca sunteti intr-o galeata) faceti ce?

Asta: http://rezidentiat.ms.ro/20171119/20171119-locuri.pdf

Adica ce era anul trecut NU mai e anul asta.

De ce? Doar pentru ca se poate? Pentru ca este orgoliul cat casa?

Am uitat sa va zic: poporul e popor. nu e tampit pana la loc comanda. din pacate. da, ok… unii sunt manipulabili, de dus cu zaharelu’ (asta e in legatura si cu gradul de educatie, uneori acesta lipsind desavarsire).

De ce suntem atat de prosti si de ingusti si de capre? de ce inghitim si tacem orice bazaconie?

A venit unu’ cu o idee acum 3 ani: ca sa tinem rezidentii in tara, aruncam 670 lei bursa (fix 670, nu mai mult nici mai putin… adica s-a trezit unul o fi visat el cifrele astea ca la escape room si gata.. pac… 670. wtf?) si parca.. le-am da si niste tichete de masa.

in rest?

Munca benevol si daca se poate, TOT EI sa ii suplineasca si pe aia care pleaca si pe aia care vor pleca. Adica gen..un om sa munceasca pt nspe. Oameni. Si ore.

Si da, ajung uneori medicii sa se balacareasca intre ei de fata cu pacientii “de ce nu-l internezi pe X ..ah? n-ai chef?” … mda.. nu cred ca ala cu diaree si salmonella si alte balarii de cocomarle sa fie internat sa zicem.. La hematologie. Intr-un spital care are ifose ca “e cel mai mare …” mda..cu oameni ingusti poate.

Sau la urgente sa lasi urgenta urgentei – cine stie cine si-a spart/rupt/a avut accident si cine are tignal mai tare ca il doare rinichiul sau bila?…

Ce e la noi e chiar asa, intre rasu’ plansu’ .. Daca vrei o consultatie, pac te duci pe unde vrei, DAI SI DIN PICIOARE ca astepti 1 -2-3 ore. Daca ai fi in Franta ai astepta DE FAPT 5 luni pana ajungi la un urolog sau neurolog sau oftalmolog… Aici, in RO, te duci la medicul de familie, jap te arunci intr-o caruta si ajungi pana la urma intr-un spital de stat sau privat si te vede neurologul sau urologul ala. In cele 5 luni uitai si ce aveai si de ce voiai sa te duci.

Medicul de familie in UK (cum zic fratii mei) face mai multe decat birocratia de pe aici – fie cu iertare, dar nspe foi si trimiteri nu prea pare medicina. Nici de familie. Pare asa, secretariat. acolo, un medic de familie are niste responsabilitati pentru a usura adresabilitatea catre celelalte specialitati – paracenteza, pleurodeza, mai ia si o tensiune oculara (pentru aceia cu glaucom) si tot asa. aici? “ce vrei?” … o ciunga. Si de restul caramele.

Poate pentru actul asta medical mai trebuie si responsabilitate.

Nu neaparat de frica malpraxisului, ci asa.. mai omeneste facut. Si nu, circ de fata cu pacientul nu e cea mai buna imagine a doctorului in societate.

Si culmea, femeile sunt mai artagoase si mai … nefericite in comparatie cu barbatii.. parca zici ca ele au testosteron sau C19H28O2  pentru aceia pasionati de chimie – apropo punctul de topire este de 155 °C…in caz ca nu stiati. Si nu tine de menopauza sau de certurile de acasa – uneori parca e un camp de lupta sa stai cu femei in aceeasi incapere. Unele se vor sefe, altele sunt tinute de sefi cu fetish-uri ciudate, in timp ce altele …asa sunt ele.

Insa revenind: rezidentiatul trebuie sa fie o perioada de pregatire sa fii un om responsabil, nu sa te dezumanizezi …sa devii o fiara si lipsit de scrupule, disperat de soarta si sa te astepti la bani, doar ca ai dat peste oameni care nu te reprezinta si nu se reprezinta nici pe ei…

Rezidentiatul trebuie sa fie o perioada in care mai pui niste caramizi la cine esti tu, sa iti gasesti un drum care chiar e pentru tine -si nu sa te intrebi zilnic inainte sa ajungi la lucru “ce caut eu aici? si ce trebuie sa fac de fapt?”…

Medicina nu mai e respectata pentru ca aceia care sunt in ea-si o practica- nu prea mai respecta omul in sine… multi fac sa fie, altii sa mai treaca o zi, ceilalti se zbat, iar altii… vor sa se care mai repede acasa. Insa cand tragi linie, nu sufera medicul prea mult – poate e stresat, da, dar … pacientul resimte toate neajunsurile.

Nu e medicul de vina neaparat pentru saloanele nespalate -desi ar putea sa se impuna si el-, pentru ca salteaua din salon nu e curata sau ca … apropo! M-am intrebat mereu de ce aceia care au diaree sunt internati cu aia proaspat operati de ceva – orice? De ce? Ca sa crape ala operatu’? Nu, nu intreb asa ca nu stiu…ca doar am fost si eu pacient de nspe ori si m-am saturat sa le vad -cat si invers, la stagii. E vreun fetish ceva?

 

 

 

 

 

Dr. Madalina Ciuhodaru: Cel mai rau lucru mi se pare sa nu ai posibilitatile salvarii pacientului

0

Doctor Mădălina Ciuhodaru este medic primar Obstetrică-Ginecologie în Iași, unde desfășoară activități de prevenție, dar mai ales de tratament în sferele patologiei și fiziologiei feminine – de la operații ample de histerectomie în caz de cancer de col uterin la asistarea și aducerea pe lume a copiilor. În TOATE însă trebuie suflet, dăruire, răbdare și mult talent.

Interviu 

Simionescu Simona (SS): Ce anume v-a determinat să deveniți medic/doctor?

Dr. Mădălina Ciuhodaru (M.C.) : Meseria aceasta a venit „natural” pentru mine. De când eram mică asistam toate pisicile și animalele de pe lângă bloc, apoi le duceam direct în pat pentru îngrijiri ulterioare. Eram fascinată de apariția unei noi vieți.

Am avut un tată care ne povestea la masă, cu mult farmec despre apariția vieții pe Pământ, Sistemul solar, Istorie antică etc.

Tata. Tata este motivul.

Și-a iubit aproape divinizat meseria. Știam de mică povestea întâlnirii dintre spermatozoid și ovul… „Sânge. Viață. Magie…”

SS: Dacă ați avut o situație critică… –puteți să o descrieți (Caz/cazuri, daca se poate :D)

M.C.: Situații critice… Hmm,știi care este prima întrebare pe care o punem noi?

„Pierdeți sânge?”

În obstetrică sunt multe situații critice.

Cel mai „rău” însă mi se pare să nu ai posibilitățile (ergonomia) salvării pacientului ori noi avem doi-„mama și fătul”.

SS: Aveți vreun regret că sunteți medic? Există aspecte care „nu coincid” cu felul dvs de a fi sau „dacă nu era medicina atunci alegeam…”.

MC: Să nu am bani /materiale să pot face o intervenție…Asta mă doare cel mai mult.

Nu mă văd făcând alta meserie.

Sunt extrem de binecuvântată să fac ceea ce îmi place.

SS: Care este cel mai bun lucru în a fi medic?

MC: Cel mai bun lucru în a fi medic?

”Every day you get to save the world”.

Acesta e cel mai bun lucru din viața unui medic.

Exista „viața chirurgicală”, care te acaparează.

Zile și nopți să gândești un caz greu.

Satisfacția ulterioară.

Bucuria.

Norocul nostru ca obstetricieni este ca „aducem viața pe lume”. Nu există nimic mai frumos sau mai pozitiv. Așa că, pentru onoarea și privilegiul de a face acest minunat lucru, Îi mulțumesc în fiecare zi.

SS: Care e patologia frecvent întâlnită în aria dvs de activitate? Și dacă suntem la patologii, ce le recomandați romanilor pentru a le preveni sau cel puțin să mai scadă „cifrele” în acest sens?

MC: Cea mai frecventă patologie întâlnită?

Lipsa de educație pentru sănătate.

Părerism-ul. Asta e cea mai frecventă patologie întâlnită în România la ora actuală.

Cum am mai spus: lipsa educației pentru sănătate, sarcini neurmărite, minore gravide(în obstetrică) și prea multe cazuri de neoplasm de col care ar fi putut fi depistat, recte tratat ulterior.

Sfaturi: importanța controlului ginecologic anual –acesta incluzând și controlul senologic!

Arhiva personala MC

Arhiva personala MC

SS: Aveți vreun mesaj pentru decidenții din domeniul sănătății privind aceste probleme??

MC: Mesaj pentru decidenți…Și dacă l-aș spune, m-ar lua oare în seamă?!

Eu am o vorbă: Fiecare dintre noi să facă mult bine. Cât poate. Acolo unde se află.

Mă abțin (după atâtea reforme sanitare eșuate)să mă refer la decidenți.

Totuși, dacă ar fi să le transmit un mesaj: „Educație pentru sănătate. Prevenție”.

SS: Descrieți o zi din viața dvs (de medic).

MC: Amestecată.

Niciodata nu suficient de lungă pe cât mi-aș dori.

SS: Ce îi sfătuiți pe absolvenții ai unei universități de medicină?

MC: Absolvenții de UMF sunt minunați.

Vin cu atâta speranță. Cu atâta dorința în ei…

Sfaturi… „never give up!”

SS: Când nu sunteți la spital, dvs … Cum e viața dincolo de spital!?

MC: Viața de dincolo de spital…Exista viață dincolo de spital?!

…Liniște. Liniștea e fericirea mea.Timpul petrecut cu copiii mei. De neprețuit.

Take-home message: „Educație. Și asta se face si cu inima”.

SS: Aveți vreun hobby?

MC: Hobby-uri poate: grădinăritul -nu aș renunța niciodată la trandafirii mei- și înotul.

 

Despre prevenirea raspandirii germenilor in cabinetele medicilor

0

Prevenirea infecțiilor și practicile de control ar trebui să înceapă în momentul în care este programată vizita ambulatorie. Tot personalul din domeniul sănătății trebuie educați în ceea ce privește căile de transmitere și tehnicile utilizate pentru a preveni transmiterea agenților infecțioși. În plus, față de riscul de infecție asociată asistenței medicale în timpul evaluării și tratamentului medical, zonele de recepție și de așteptare ale instituțiilor ambulatorii prezintă ocazii de transmitere a agenților infecțioși între pacienți, persoanele însoțitoare și personal.

Astfel, transmiterea rujeolei, tuberculozei (TB), a altor infecții ale aerului, dar și hepatitei B și C, precum și altor boli infecțioase au fost urmărite în cadrul întâlnirilor medicale ambulatorii.

(  1.Nihill DMLundstrom TInfection prevention and control in the outpatient setting. In: Lautenbach E,Woeltje KFMalani PN, eds. Practical Healthcare Epidemiology3rd ed. Chicago, ILSociety for Healthcare Epidemiology of America, by the University of Chicago Press2010:35637; 2.Goodman RASolomon SLTransmission of infectious diseases in outpatient health care settings.JAMA1991;265(18):23772381pmid:2016835)

Majoritatea focarelor de boli raportate în instituțiile medicale ambulatorii au fost asociate cu neaderența la procedurile recomandate.

De aceea, în acest sens, Asociația Americană de Pediatrie (AAP) a publicat recent recomandările pentru prevenirea răspândirii germenilor în cabinetele medicilor (dat fiind că ne aflăm în plin sezon de răceală, gripă, infecții respiratorii de tract superior și inferior adeseori severe (o cauza frecventă fiind abuzul consumului antibioticelor)), se precizează într-un comunicat de presă al specialiștilor de peste Ocean.

Mai precis, AAP recomandă:

  • imunizarea obligatorie anuală a gripei pentru personal și documentarea imunității sau imunizării împotriva altor infecții care pot fi prevenite de vaccin (inclusiv tuse convulsivă, pojar, oreion, rubeolă, varicelă și hepatită B).
  • eticheta tusei și strănutului și igiena mâinilor
  • sălile de așteptare să fie echipate cu dezinfectanți pe bază de alcool și măști 
  • pediatrii ar trebui, de asemenea, să aibă la vedere memento-uri (vizuale) pentru a se acoperi nasul și gura cu coatele mai degrabă comparativ cu mâinile goale atunci când se tușește și strănută – pentru a se elimina în mod adecvat contaminarea țesuturilor
  • acele și obiectele ascuțite trebuie manipulate cu mare grijă. Unitățile sau locurile de depozitare mai eficiente de eliminare a acului care sunt impermeabile și rezistente la penetrare trebuie să fie disponibile lângă zonele folosite pentru injecție sau pentru venopunctură. Containerele trebuie utilizate numai până când se umple la trei sferturi de capacitate și nu trebuie să păstrate la îndemâna copiilor mici. Ar trebui stabilite proceduri pentru îndepărtarea și incinerarea sau sterilizarea conținutului. Dispozitivele cu acul prezintă caracteristici de siguranță ce ar trebui evaluate periodic cu ajutorul personalului care utilizează ace și ar trebui să se pună în aplicare dispozitive care pot îmbunătăți siguranța personalului medical și al pacientului;
  • trebuie respectate instrucțiunile standard pentru sterilizare, dezinfecție și antisepsie;
  • trebuie elaborate politici și proceduri pentru comunicarea cu autoritățile locale și de stat în domeniul sănătății în ceea ce privește bolile raportabile și focarele suspectate;
  • trebuie stabilită o politică de comunicare cu alte instituții de îngrijire a sănătății atunci când se referă la pacienți potențial contagioși;
  • ar trebui stabilite politici pentru comunicarea cu pacienții și familiile în caz de focare de boli infecțioase, urgențe și creșteri sezoniere ale infecțiilor (cum ar fi virusul sincițial respirator);

Printre alte sfaturi, raportul AAP recomandă evitarea stocării în camerele de așteptare a jucăriilor de pluș (cum ar fi animalele umplute), care sunt greu de curățat și în care se pot îngrămădi germenii.

Recomandările noi includ precauții speciale pentru pacienții cu fibroză chistică, ai căror plămâni sunt în special vulnerabili la infecțiile bacteriene rezistente la medicamente. Acești pacienți cu risc crescut nu ar trebui să împartă spațiul în zona de așteptare și să fie îndrumați direct în camera de examinare.

surse: https://www.aap.org/en-us/about-the-aap/aap-press-room/Pages/AAP-Updates-Guidance-to-Prevent-Spread-of-Germs-in-Doctors-Offices.aspx

http://pediatrics.aappublications.org/content/early/2017/10/19/peds.2017-2857

 

Dr. Simionescu Simona

Go to Top