RSS
 

nu te uita la mine 22

14 Aug

Se ridica in pat si incepu sa ii danseze, dupa ce ii puse la calculator muzica. nu ii placea neaparat, dar fiindca o vedea zambind intr-un mod aparte nu putea comenta.

Ii vedea tot ce avea si ce nu voia sa mai vada. surase.

genunchii ei rotunzi parca urmau o curba de sarpe, corpul ei parca prinsese forme mai clare, mai sinuoase si o auzea:

-dirdidi daridada…cici….

ii facea semne sa vina spre ea.

i se avarli la picioare, mai sa o rastoarne.

-ce e cu piesa asta?

-taaci..shhh…

se unduia, umerii ei urmau o un ritm din mintea ei.

-ale ale cici…

zambetul acela doar pentru el.

-esti in pasa buna?

-nici pe departe. incerc sa ma calmez. machi-machi…

-ce mai ai? plescai el.

-nu te priveste. insa muzica ma calmeaza.

-da-i mai tare. tocmai!

se ridica si dau volumul la maxim. ii alese urmatoarea piesa.

-sa nu exageram! zise ea ranjind.

o lua de talie si o salta, o invartea …o rasucea… o punea si o iarasi o invartea.

intra si el in ritm.

parca venise ceva in ea.

o surprinse cand o invarti in aer cat de sus putea el.

-da-ma jos! vars!!!

o lasa usor si apoi o apleca pe spate, cu mana sub coloana.

-ce zici? spontan?

-ce sa mai comentez? bis?!!? vrei si tu totusi sa fii gol? dadu ea din sprancene. nu e corect. unul nud si celalalt imbracat.

se conforma. de data asta a fost si mai aprig ritmul si … il simtea alfel.

-am scos bestia la plimbare? radea ea.

-d-asta nu ma dezbrac! se dadu inapoi sa se imbrace.

ea ii puse mana pe haine, “nu” facu din deget aratator, “nu am terminat cu tine” parca ii zicea din priviri, “asteapta” ii dadu semn din doua degete si schimba ritmul.

il lasa pe pat, ii puse degetul pe buze si se conforma.

apoi o vazu cum danseaza. nu era vulgar, nici kitschos, nici.. avea ritmul in picioare si brate, amplitudinea “zborului” ei era aparte. apoi trupul se unduia dupa sunete. sincronizarea cu ritmul era perfecta. nu putea comenta nimic.

statea de departe de el – credea ca ii va dansa in poala.

o vedea zambind intr-un mod in care nu o mai vazuse sau poate era acelasi din momentele lor… duse mana la cap si ii simtea privirile.

acum se transforma conform cantecului.

era un sarpe imblanzit.

mainile ei erau gratioase in aer. mici, rotunde, cu firicelele de par ridicate (lasase geamul deschis si era curent), cu …

apoi se opri si schimba piesa iarasi.

abia se obisnuise cu ritmul.

 

acum devenise alta femeie. altceva ii zicea sa stea potolit pe pat si sa priveasca furia descatusata din ea.

o vedea serioasa, o alta.

arunca mainile de parca taia in jurul ei. picioarele erau incordate la maximum. vedea muschii toti si venele…

credea ca ii va vedea capul pe jos la cum il rotea si cum spatele facea curbele cu amplitudine inalta.

-sa nu te… dezmembrezi! ii zise cu voce mica.

-nu ai tu treaba! veni raspunsul ei, printre dinti aproape, pentru ca ii comentase la piesa.

miscarile sacadate si rapizi in acelasi timp il trimiteau cu gandul la robotii neantrenati.

nu stia ca poate si d-astea dansa.

si da, parea voodoo child si ea. zambea in sinea lui.

se termina piesa. ii zbarnaiau urechile de la volumul dat – de el, curios.

o vazu ca se apropie de laptop din nou. alta piesa.

 

o vazu cum sare din pat pe podea, dadea din maini ca la concertul ei (invizbil?) si apoi incepe nebunia. topaia si sarea de pe toate obiectele si ateriza mereu in picioare. ca pisicile.

voia sa nu o vada cazand si sa inceapa…alta nebunie.

apoi o vazu dubstep aproape. nu stia ca se pricepea. nici el nu stia cate mai avea de vazut si auzit. dar nu se plictisea cu ea.

ritmul era bun. miscarile ei nu erau deloc provocatoare. isi puse tricoul pe el. macar atat.

dupa ce se termina piesa se arunca peste el. cu totul. il rasturna.

-cum a fost? o auzi peste el cu zambetul cat fata.

-minunat! tot ce faci …

-nu minti!

-dar de unde naiba sa mint? chiar am ramas uimit. esti chiar buna!

-bine! acum vreau sa fac cu tine ceea ce am asteptat de ceva ani buni – cam …14!

-poftim??! ce?

o vazu pe laptop. tasta si apoi dadu drumul la piesa.

 

si apoi o vazu intr-o zona care ii facu ochii mari.

parca … plutea.

apoi schimba registrul. ritmul.

asculta cuvintele si o simtea pe ea. acum intelese mai bine cum era!

-lasa-ma sa respir! pot sa ma dau jos?

-nuuuu! se auzi de undeva.

apoi o simti peste el cu totul.

era potrivita. parca se nascuse …

se potrivi si el pe ritm si se tineau de mana pe “na na na na na”.

-te-ai prins, nu?! zambea ea de deasupra lui.

-dar ce ma crezi? incuiat?

-half-blood! rase ea cu capul pe spate si cu mainile peste genunchii lui.

chiar cand se termina piesa o auzi si pe ea cu un sunet gemut, apoi o simti tremurand si lasandu-si mainile peste el.

 
 

te aud si vad

12 Aug

 

La fiecare masa singura
Stau cu tine
Te vad aici, cu mine
Si e dureros sa nu pot sa iti zic ceva
Nimic nu te atinge 
Pare ca e degeaba
Timpul
Se comprima si ma strange

 

te aud in tacerea dintre noi

vrei sa spui ceva si nu gasesti calea

sa ma intorci din privirea stelelor

 

te vreau si in acelasi timp am ajuns

sa doar te privesc

intr-o liniste

cu o licoare alaturi de ganduri

ca sa le racoresc

mintea mea febril te vrea

in orice

oriunde

oricand

de ce?

pentru ca asa e fiinta mea

acum

aici

mereu

nu sta

se misca

alearga

zboara

inoata

iti canta

te mangaie

nu o irosi in timpi care nu isi au spatiul

necesar

barbatii au termen de valabilitate

asa cum si femeile se ofilesc fara dragoste

nu iubire

trebuie constanta

nu vorbe formale sau reci

 

darama zidul si lasa orgoliul

sa te vad de aproape

nu eu pierd … ci tu, dragul meu

si nu stiu daca iti permiti orice

 

 
 

body and soul

10 Aug

Søren Aabye Kierkegaard was a XIX-th philosopher considered by many readers one of the hardest being to understand. Only the twentieth (XX-th) century began to understand what he meant to say.

He talked lots about faith, love, being loved, the difference between some human needs.

Why about faith?

Because his father whom were a priest cursed God.

Next?

He left his fiancé.

And then he wrote a book about SEDUCTION, called The Seducer’s Diary. 

some ideas that I’ve got after a reading -in 12 degree:

Faith is a choice, not a direct reception – Every man chooses to believe in something or someone, no matter who is God, a flower, Allah or who knows what deity. In addition, each one has the free will to decide – or not – if it is worthwhile to have hope elsewhere than in himself (to believe in something other than one’s own power or will).

Kierkegaard described love whom it’s the urge to love and be loved, a fundamental need of human kind. this need is characteristic of every person and that lies at the heart of what is often, somewhat misleadingly – natural love, understood as the passionate desire and inclination we are immediately driven by when we love.

In Works of Love Kierkegaard asks himself or ourselves: “Where does love come from, where does it have its origin and its source, where is the place it has its abode from which it flows?”

where he answers: “This place is hidden or is secret. There is a place in a person’s innermost being; from this place flows the life of love…but its hidden life is in itself motion and has eternity within itself.

Kierkegaard wrote that love it’s inexplicable and enigmatic and that love can’t be explained and rationally justified – and that doesn’t mean it cannot be felt.

the erotic dimension and to the fact that there is an intimate connection between love and the body- his own ideas.

Love it is a connection that is not, in the first instance, sexual, but which simply allows the urge to love to be noticeable in and through the body of a person.

Lyricism and imagination have to be and are in the same time the meanings in life.

 

cu de toate

09 Aug

in salata asta de zi cu zi, numita viata avem parte de tot felul de stari si ganduri…

in primul rand avem stari de nemultumire.

ca apoi sa le contracaram cu cele de multumire… foarte putine de altfel.

adica deep down… nu esti chiar 100% multumit, dar e ok, e cat de cat ceea ce te asteptai.

fii atent ca ceea ce simti azi se amplifica maine. iar poimaine e ca un bulgare.

-stii de ce?

-nu!

-pentru ca doare sa fii cu tine. cu tine intr-o gradina fara sa fie altcineva.

tu esti cel mai mare dusman al tau. ca apoi sa se multiplice oglinzile mintii tale. in ceea ce simti.

speranta nu moare, dar ucide. mintile. asta e sigur.

zambim strain ca sa putem sa trece peste o alta zi.

radem la glume proaste doar ca sa nu parem sociabili sau amabili.

aruncam masti peste tot – oferim doar parti din noi ca apoi sa le adunam in timp cu alte ocazii.

facem chestii pe care uneori le regretam – timpul sau banii sunt la discutie subtire, linia nu se mai pune uneori, pentru ca se contrazic si se includ in acelasi timp.

viata pare o salata sau un magazin de verdeturi si legume. acum ai un cartof, peste o jumatate de ora dai de ceapa (plangi) si peste doua ore ai parte de o gulie – nu imi vine acum cuvantul pentru ce, dar il voi scrie pana la final.

scurta concluzie?

controleaza-ti viata! pana nu te duci pe la 60 de ani si degeaba ai ajuns acolo, daca nu te-ai modelat si pus cate o caramida de la fiecare om din viata ta. daca tot ceea ce ai trait a trecut prin tine. cunosc oameni care asteapta ca de fiecare data sa cedez eu de parca sunt un buzunar de sentimente si de rabdare. nu sunt Iisus, oameni buni! M-am saturat sa las de la mine cand voi sunteti indiferenti si va doare in cur. v-o zic cat se poate de limpede!

nu mai am rabdare cu nimeni, pentru ca timpul meu e limitat aici. pur si simplu asa e. aceasta salata se mai si oxideaza. nu e immortal. nimeni nu e nemuritor. toate se duc. toate se lasa. toate pica intr-un joc de domino, nu? piesele se duc una dupa alta, dupa un mecanism simplu…

nu va mai dati aere, ca e vara si nu dau bine!

ah, sa nu uit! tinerii pot da semne celor varstnici daca se simt in varsta. si nu, nu iti cade mana sa scrii SI TU din propria initiativa. nu e ca si cum se dizolva mana sau scade rangul. mandria si orgoliul nu fac ceva bine. niciodata nu au facut.

si in plus imbratisarea trebuie sa fie simtita cu inima, adica DIN SUFLET sa imbratisezi pe celalalt. daca o faci in sila de complezenta, poti sa iti bagi gestul in cur. tot la fel de simplu pot sa zic ca n-are sens.

JOCURI in viata nu se accepta. nu in cazul meu. daca nu v-ati prins, chiar ma mahnesc cand vad asa ceva DE ANI de zile. in locuri unde ar fi trebuit sa fie cu totul altceva.

da, sunt incomoda, dificila, insa cretina si tampita nu sunt. asa cum cred unele specimene de sex feminin care isi iau  drepturi de maaari psiholoage, mari intelepte in alte sufletului. sunt emotio-ratio sapiens. pana va prindeti voi, cele cu diploma de pareri, incercati sa va vedeti in oglinda.

nu eu sunt indezirabila. mie nu mi-e frica sa ma uit in oglinda nemachiata.

si pst, vezi ca rujul acela chiar nu merge cu tenul.

si ultima concluzie: nu am personalitate multipla. :) nu aud voci. cum v-ar placea voua, sa ziceti ca sunt nebuna. nu, dragilor. sunt anormala, dar nu in sensul acela. nu simt picantul. nu simt durerea la parametrii ei si nu imi amintesc ce fac cand ma infurii. adica pe bune, uit lucruri sau faptele de atunci. cand trece episodul, clipesc.

atata tot.

ah…ca am intrebari cat pentru 1000 de vieti, nu e vina mea ca esti strain si sunt ca un caine care te miroase mental. ca apoi sa te lase in sufletul lui.

si ca sa intelegi o parte miiica, de un 0.5% din mine, va recomand incepand cu minutul 3:00 piesa.

 

 
No Comments

Posted in me

 

Allegorical Surrealism

09 Aug

Astazi o sa va scriu despre Suprarealismul Alegoric.

Comparativ cu cel Metaforic, acesta exprima prin lucruri concrete (camasi, papusi, magicieni, apa…) sensurile abstracte – drama sociala si individuala, insingurarea, instrainarea, uitarea, iubirea, imbratisarea, tandretea..

Sau altfel spus, daca in Suprarealismul Metaforic prin obiecte se dadea un sens sau imaginea era dincolo de ea- gaina era femeia, piatra era sufletul… – in Suprarealismul Alegoric prin obiect se exprima ceva abstract. deci metaforic = sens concret si alegoric =sens abstract. ne-am inteles, sper.

 

Daca luam fiecare dintre cele trei tablouri vedem urmatoarele:

-magicianul care tine in “ate” intinse un balerin sau un artist, iar dupa scena e un peisaj calm. Fata de actiunea din “corzi”, agitatia “artistului” sau omului de rand, in spate este calm.

-camasile imbratisate si furoul singur, lasat stingher te duce cu gandul la un cuplu de gay – chiar daca timpurile de atunci (secolele XIX-XX) nu erau CHIAR calme, intre razboaie. totusi, culorile camasilor arata ca e un act pasnic, de sine statator. sau …chiar daca e aceeasi persoana, numai camasile si-ar arata tandretea. furoul ramas singur nu se poate mangaia nici cu manusile lasate si ele la “voia intamplarii”. Pare ca de undeva de sus e privita actiunea, iar privitorului ii e lasat doar frontalul. atat e dreptul lui, ales de artist.

-tabloul cu fata (probabil o nereida sau o naiada, cine stie?) care se acopera cu marea… sensul apei mereu a fost de liniste sau legatura intre doua lumi – cea umana si cea de dincolo. Neptun, zeul marii pare oarecum desenat in profil in stanci. Nudul feminin este dulce, linia aduce a realism sau magic realism, insa el pare aproape sculptat. actiunea de ridicare sau acoperire cu marea e si ea una facuta dupa o “oarecare” asteptare sau “drept” -castigat din pensula artistului.

 

-nudul feminin inconjurat de alte mii de capete pe deasupra … ca niste masti? well, in el ma regasesc. complet. deci in singurate, cand esti tu cu tine si iti vin sutele de ganduri, stari, masti pe care nu le vrei sa le vezi sau altii sa le descopere… cine ar putea sa simta…

-prin fereastra de lemn patrunde oceanul cusut la masina. hmm, aici sufletul, puritatea, si linistea sunt capsate de “societatea” care gaureste si lasa “urme” adanci pe suflet. poate o modelare dupa ea? artistul a luat deja decizia asta: toate se vor mula dupa cusatura (vorba/ gand/ fapta ale societatii).

 

Pe artist il cheama Alex Alemany si este nascut in Valencia, in data de 5 ianuarie 1943. Multi il trec la realismul magic. Eu nu l-as pune acolo. Nu eu.

 

nu te uita la mine 21

09 Aug

Dimineata era insorit. O zi de duminica aproape ca oricare alta.

O gasi in bucatarie. Fuma la chiuveta. e mult zis “fuma”. pufaia si facea foarte mult fum. era tot in picioarele goale.

-n-ai voie in casa sa fumezi! stii asta! zise el tusind.

i-o zise categoric.

-tocmai. ca n-am voie! se intoarse spre el.

era muscata pe tot antebratul stang. erau urme proaspete.

-ce naiba iti faci?

-ma disperi. ma faci sa ma musc si daca as putea manca singura, as face-o. in schimb, imi inghit tacerea si vorbele pentru ca nu esti in stare sa imi zici ce e in sufletul tau. ma irita al naibii sa crezi ca sunt de dat praful.

-dar nu te consider asa! chiar deloc! cred ca esti afurisita si asta imi place.

-nu iti place! nu iti place si stii! undeva in tine stii ca sunt total opusul tau. ca eu pentru tine mi-as manca si pielea in schimb tie ti-e frica de mine. sa imi zici “pleaca”! poate asta vrei, nu? poate te incurc! cine stie!? eu nu vreau boli cu tine! doar ca iti place de cine stie care. eu imi pierd lucrul daca iau ceva, intelegi?

i-o zise scuipand vorbele. era furioasa. o simtea.

-nu am facut nimic!

-ai gandit!

-stai putin! despre ce vorbim? ce infectii?

-puroiul asta sufletesc pe care mi-l deschizi si il faci sa se acumuleze. e un puroi de nesiguranta care mi se sparge zilnic prin tacerea ta… mi-l alimentezi.

se uita la chiuveta. isi arunca scrumul in ea.

-si inca ceva. nu ma lua de proasta. niciodata sa nu iti inchipui ca nu-ti stiu miscarile. iti stiu orice. chiar daca pare ca nu ma uit in directia stiu si cand respiri cantitatea de aer. si cand oftezi. si ca acum “aberezi”. nu aberez. ti-o zic pasnic ca in momentul cand voi fi indiferenta e nasol. poti sa aduci lumea la picioare. n-o sa ma impresioneze. sunt genul care si-ar lasa totul pentru tine, care ar alerga pana in Alaska in picioarele goale.. dar nu ma pune sa nu te mai vad. ma arde azi, ma arde maine, insa cand iau coaja aia … n-o sa mai fiu langa tine. nu astept. timpul nu asteapta. totul e in miscare. daca erau toate statice, la fel, mereu in acelasi loc, noi oamenii ne-am fi plictisit. pentru ca nu suntem statici, in mama ei de treaba.

-vrei dinamism? ce vrei de la mine?!?!

o privea in ochi.

-ma infrunti? vrei sa iti zic ce vreau? nu ai simtit? esti …strain, asa-i? te uiti prin mine sau cum? te credeam mai destept, nu asa opac. si stramt.

se intoarse cu fata spre el.

cu un ochi plangea si cu jumatate de fata radea rautacios.

-omule drag, nu pricepi ca nu sunt ca orice om de pe aici!? desfac, creez, asamblez si distrug la final dintr-o privire sau gand orice. ti-e greu sa realizezi asta? mintea mea e un castel. caramizi singure, puse de mine si altii. scarile sunt cuvintele de legatura. ferestrele sunt faptele. acoperisul e din idei. d-asta pare ca e cerul direct, pentru ca sunt libere. vreau sa fii liber. as fi in stare sa asist cand esti cu alta, dar nu trece peste sentimentele mele cu bocancii. nu, asta nu iti ingadui…

indrepta tigarea spre el. trase in ea fumul si i-l arunca in ochi.

-…niciodata! Ai inteles?

-si eu as putea sa te vad cu altcineva. dar sa fie o ea. sau ele.

-poftim?

trasaturile i se imblanzisera brusc. lacrima parca se opri ca la comanda. rasul isteric acoperi incaperea si parea dens.

-du-te! si impusca-te!

-doar daca iti place …eu n-as avea nimic impotriva. chiar as fi de acord si as trece peste infidelitate.

se uita la ea. rasul ei devenea un latrat.

-esti nebun! eu nu ma pasez. eu nu ma mut. doar tu ma poti muta in mintea ta si inlocui. asa cum o faci de o vreme.

se intoarse iarasi si isi aprinse alta tigara dupa ce o stinse pe aceea.

-te rog, fumeaza afara! trebuie sa aerisesc.

deschise usile.

se intoarse spre ea.

-te rog! am zis de doua ori deja.

-ti-am zis ca nu vreau!

-nu am auzit!

-zi-mi ceva sexual!

-vreau sa ma culc cu tine!

-nuuuu! asta nu ma excita. excita-ma ca sa uit de suparare. asa functionez eu. zi-mi ceva sa ma excite!

se intoarse spre el.

avea narile marite si pupilele dilatate.

-nu am idee. iti jur ca nu ma pricep!

simti o mana pe organ.

-dar la ce te pricepi!? spune-mi? te pricepi sa ma faci sa ma simt inutila, urata, tampita, chioara, nedorita, ne…nimic? la ce te pricepi, zi-mi!?

-clar sa te excit nu …

-hai sa iti zic eu… daca as fi in locul tau. ipotetic, da? ranji ea fixandu-l.

-da.

si-i povesti totul in 2 minute, cu detalii care ii faceau ochii mari. si nu numai.

-acum cum e?

-tare!? intra el in joc.

-aham.. tot eu sa fac si treaba ta? si slabi stransoarea.

-se pare ca.. te pricepi mai bine… hai sa ne impacam!

-nuuu, azi nu ne impacam asa.

si pleca de langa el.

-ma lasi asa? ca un bou intaratat?

-exact asta esti! ii rase ea inapoi. cel mai mare bou. pierzi pe barba ta, nu pe a mea. habar n-ai ce ai langa tine. nu sunt periculoasa, nu sunt mahalagioaica, nu iti dau in cap, nu te fac de ras la petrecerile tale simandicoase la care am fost si vrei sa fiu pe acolo.. stiu sa iti fac capul patrat cu tot felul, te adorm si te trezesc mangaindu-te… nu am urlat la tine niciodata, nu ti-am zis nici da-te mai incolo.. si tu? tu ce? iti imaginezi cine stie ce tempi passati si …nu uita ca iti miros mintea mai repede ca urma trupului. nu te juca cu puterea asta.

-n-ai nici dreptate si nici..pe departe. ceea ce imi imputi e egoism.

-imput? output?

-da. datele tale -input si imputarea ca verb – sunt gresite. nesiguranta ta ma darama.

-ete…te striveste. micutul de tine. sa te ridic de sub daramaturi?

-macar stinge afurisita aia de tigara. parca zici ca nu se mai termina- asa fum faci cu ea.

o stinse.

-gata. spune-mi, dragule cum e! il privi cu foame.

isi linse buzele. ingusta ochii si astepta sa atace.

-e cum iti zic.

-bine. sa zicem ca e ca tine. sa zicem. nu ca as fi de acord. si ce propui?

colturile gurii se ridicau prin aceeasi privire.

-hai, lasa ideile astea. iti faci griji degeaba. esti doar tu. doar.

-am obosit sa ma lupt cu mine in mine ….

cazu in genunchi pe gresia bucatariei.

-m-am saturat. mi se pare ca e un joc stupid… cel mai stupid joc.. nu ma pot opri sa-l joc. ce ti-e greu sa accepti ca esti intr-un loc la mine unde nu se poate ajunge de catre ceilalti? ti-e greu?

il privea in sus. intrebarea ei ii rasuna in cap.

-spune-mi!

o ridica in brate.

-iarta-ma! iarta-ma! nu vreau sa te supar. nu mai disparea. nu mai fugi. nu mai.. nu stiu cum si ce sa zic sa nu te supar. nu stiu cum sa gandesc sa nu pasesc pe linia rosie. asa ma simt. ca sunt pe front sau pe un camp cu mine ascunse.

o facu sa se agate de el. o imblanzea. o simtea relaxata.

-fa ce vrei din mine! sunt a ta. doar si numai! si lasa femeile si … alea. nu am decat idei. daca vrei ti le povestesc pe toate. dar nu… ma … instraina. nu te purta de parca nu ma vezi. arata-mi ceva nou… tine-ma in brate. atat. leagana-ma cand ti-o cer…asculta-ma…

il privea atat de bland ca era sa o scape.

-te rog ai grija! il simti ea.

-da, da! ma gandeam la cuvintele tale. nimeni nu mi-a zis atatea… ma simt atat de coplesit si…

-depasit?

-descoperit. vulnerabil.

-ah.

-parca dai o cortina cand vorbesti. parca imi citesti in suflet si minte…

-ti-am zis ca asta fac… dar nu vrei sa crezi…

-ne-am impacat? nu-mi place sa ma cert cu tine. e ultimul lucru de care sau pe care sa il mai pe cap.

-cred ca da. deocamdata.

incepu sa il tachineze.

-nicio femeie nu a pus asa mana pe penisul meu! serios! si niciuna nu mi-a descris exact ce vrea.

-eteee… niciuna nu avea gura sau creier..

-nu stiu. poate curaj?

-poate?

-serios. nimeni nu m-a atins atat de direct si sa ma priveasca asa. sau sa imi zica …stii tu ce!

-dar ce vorbeati nene? cum e vremea? cat costa chilu’ de rosii? cum merge bursa?

-nu! dar clar nu asa.

-“aah dragule… poti sa iti pui limbuta pe cele doua broboane de struguri?” si tuguie buzele intr-un mod amuzant. Fanuuus!

il facu sa rada.

-nu! nu asa! nu te comparam cu altele, iti ziceam ca nu…ma asteptam …

-sa iti descriu drumul matasii limbii dintre Occident si Orientul femeii? baby, eu ard. nu te juca cu focul daca nu stii cum sa il intretii! si isi misca sprancenele in acelasi timp. Vino si ia-ma!

-Nu ma intarata iarasi!

-dar vaaai, de ce? nu faci fata distractiei?

-o sa faci tu spatele! ii raspunse el serios lasand-o pe pat si urcand-o intre perne.

ii desfacu sireturile rochiei cu dintii, apoi o mana o baga pe sub lenjerie si isi ingropa fata in pieptul ei.

o simtea cum se arcuieste in mana si se impinge in el.

-ia-ma! sunt a ta! ii repeta la ureche.

Ii saruta antebratul stang:

-vreau sa zbori, nu vreau sa te frangi cu mine! lasa-ma sa iti ascult cantecele din colivie… lasa-ti ideile …nu le mai ascunde de mine.. te rog! nu-ti fie frica!

ii saruta gatul, apoi buzele. o simtea excitata si ca il vrea.

-tot ce pot sa zic e …ca nu mai stiu ce vreau sa spun… doar … fa ce vrei din mine. tot ce vrei..

-vreau sa fii tu. asamblata. fara sa te prabusesti… fara sa plangi. nu asta e intentia mea. nu sunt superficial cum ma tot suspectezi. crezi ca nu ma gandesc la tine cand nu esti langa mine? crezi ca ma uit la ambalaje feminine?

isi trecea mana peste coapsele ei.

-e cum zici tu!

-numai in clipele astea esti de acord cu mine?

intra in ea. o simtea arzand.

ii zambi. il imbratisa cu coapsele si soldurile. il dirija ca tempo.

-parca ma asteptai…

-de ceva vreme, da! mi-ai ranit orgoliul…

-eu? tot eu?! radea el.

-da. tu.

-hai …taci si tu putin!

 

 

 

 

 
 

lobul primitiv 13

08 Aug

Laura ajunse acasa.

Isi arunca geanta pe pat si se baga la dush.

isi puse muzica la laptop si asculta in cada. Inchise ochii. Se lungi toata.

Se gandea.

C atunci cand il cunoscuse jurase ca nu divorteaza, bla bla. A facut-o si s-a insurat cu alta, o blonda care dadea bine cu el, dar … nu il simtea implinit pe intregul cu ea.

Si asa s-a dovedit, intr-un final.

Aveau o chimie egoista intre ei. Adica daca ea ii zicea “vaai, am eu o idee creata…nu am facut-o peLuna” … pac, era in stare sa se duca la NASA si sa ajunga cu ea pe Luna. Genul ala. De nebun cu bani. Era doar nebuna si fara bani.

Da…ii placea C. Intr-un sens pe care nu voia sa il admita: sex-senzatii-adrenalina -nebunie-spontan.

Toate intr-un cuvant.

Stia ca in alte parti nu obtinea asa ceva.

Zambea.

-cine naiba ma ia in serios pe mine?

Si pana la urma ce vreau eu de la barbatii astia?? Pana acum pare ca nimic, am intrat in viata lor si am iesit, tot cam la fel. Eu poate mai sifonata ca ei. In schimb, doar de cateva ori am fost o varianta mai buna a mea, sa vreau sa fac ceva cu viata mea..in rest? Pierdere de energie, de neuroni, griji, bani,de timp… unii poate nici nu stiu ce culoare imi place -chiar asa…ia sa ii sun. Doar intrebarea asta si inchid. Fara amintiri, fara “iti aduci aminte…”.

Lua telefonul mobil si apasa. Avea numerele in cap.

-Buuunaaa… (ton fals, isi drese vocea). Buna, voiam sa te intreb ceva.

-zi, principessa.

-Ce culoare imi place??

-mov. Asa stiu.

-ok.

Inchise. Mda, cand era cu el chiar ii placea mov. Dar nu asta era culoarea.

Forma alt numar.

-salut! Am o intrebare sa iti pun.

-Zi, pui!

-ce culoare imi place?

-galben!

-mersi!

Inchise.

Abstraaact!! Gaaalbeen???

Forma al treilea numar.

Bla bla introducerea.

-albastru!

Bingo isi zise, se apropie.

-turcoaise.

-biiine, pe care te bazezi??

-ambele.

Oook… ne apropiem.

De la al patrulea afla de verde.

Nu e chiar rea culoarea, dar nu chiar.

Al cincilea ii zicea de albastru.

Si a sasea oara era albastru.

Mda, e clar. Eu sa stiu toate rahaturile voastre si voi … ga-ve-mo-tur-albastru.

Si nu,nu e ceea ce credeti. Aqvamarin in mama ei de culoare. Nu e nici asa si nici asa. E cum sunt eu. Nehotarata si apriga si … calmata doar de apa. D-asta stau 100 de ori la dush.

E … o prostie sa crezi ca cineva te cunoaste. Ca iti ia clatite pana ajunge acasa si iti face masaj, vaai…

Dar daca nu stie nici cat porti la pantofi si ce culoare iti place…ce naiba sa ceri??

Arunca telefonul plictisita si isi tinea mainile pe marginea cazii.

-n-as refuza totusi un masaj. Vaai…cat as vrea la umeri..si coloana..si mai jos..si picioarele..si capul…

Suna telefonul inapoi.

-cacat. Trebuie sa ies asa din cada.

Iesi. N-avea de ales.se sterse in graba pe maini si raspunse.

-Doar atat aveai sa ma intrebi?

Se uita la numar.

-Pai da. Ce? Era altceva??

-ma gandeam sa trec pe la tine. In jumatate de ora.

-dar ce onoare. Te-ai ratacit?

-nu. Voiam sa iti aduc ceva.

-o coroana de flori?

-Esti morbida. Nu. Ceva frumos.

-Ultima oara ceva frumos a fost ceva de nici n-am putut sa port si nici n-am putut da mai departe. Sper sa fie comestibil.

-o sa iau si ceva de mancat, ca tot ai pomenit.

Mda..puteam sa tac??

-ne vedem. In 30 de minute.

Inchise.

Scoase apa din cada, isi usca parul, luase o rochie pe ea, isi puse cercei lungi (sa accentueze linia gatului) si astepta. Se mai uita la numar. Nu ii venea sa creada. Aerisi camerele.

Dadu si cu mopul.

Iar se spala pe fata.

Se parfuma.

Tocmai cand sa isi piarda rabdarea (limitata), auzi sunetul interfonului.

Ii auzi vocea. Sa lesine de emotie. Nici nu zise ceva si apasa. In alte 30 secunde aparuse si el in usa.

-Buna, frumoaso! Desteapta si ce vrei si nu vrei..

Avea un zambet in ochi.

Ramase fara grai.

Ii trebuiau palme.

-Da…aha…m. da. Asa…e. cum zici tu!

-pentru tine!

Si o pupa pe obraz.

Ataat…ataat??? Pe obraz??? Daaamn it man!

Inchise el usa ca ea ramase blocata in idee.

-Laura? Esti bine??

Nu,prea!

Ii batea inima prea tare ca sa inteleaga ce e cu ea. Era atat de coplesita de emotii, ca si sangele se aduna tot in obraji.

-da. Cred ca trebuie sa imi vina. Scuza-ma.

Se duse glont la toaleta. Simtise ea prima picatura, dar chiar …cand se uita la el??

-Ce dracu’?? ce e cu mine??

Deschise usa.

-vin imediat. Pune-ti ceva sa bei.

-frigiderul e scos din priza. Nu stiu cam ce sa beau..atatea oferte ai aici…

-Aaah..daaa.. am fost putin plecata (cu pluta sau cu sorcova?) Si … am uitat..acum o ora am aterizat (in cap)…

-ce ai vizitat?? Intreba el in spatiul dintre usa si capul ei.

-aaah…aaa…aa pai…chestii vechi… vechi rau..

(De tot)

-cat de vechi? Se amuza el de incurcatura ei si incercarea patetica de a se scuza.

-Pff.. cu praf pe ele? Nu stiu cum sa iti zic adevarul…

-incearca-ma.

-am fost doua luni la spitalu’ noua. Bine? Zise ea suparata si din ce in ce mai rosie in obraji.

El se incrunta.

-Oook. Si acum esti bine?

-Da. m-am incaierat pe strada si omul e in coma. Dar nu din vina mea. Era beat si s-a dezechilibrat…si nha…

-Ai bilet de externare? Pleca el de langa usa baii.

-nu. Nu am.

-e ca si cum n-ai fost.

Era incruntat inca.

-ma duc sa iau o bautura.

Si iesi.

Ramase cu mainile in poala. Mica. Se simtea prost. I se parea ca nu se va intoarce, ca nu o place, ca nu o intelege. Ii venea sa plece departe.

Isi facu toaleta.

Iesi. Se schimba (oricum nu va veni, nu?!) si se aseza la televizor.

Venise inapoi. Cu o punga plina de mancare si bautura.

-sa ai ce sa mananci. Si sa bei.

I le puse in frigider. In ordine.

Se spala pe maini la bucatarie si veni langa ea cu doua pahare de licoare maronie.

-iti multumesc ca mi-ai zis adevarul. Erai incurcata cu vechiturile alea.

Ciocnira.

-eu iti multumesc ca te-ai intors. Am crezut ca …

-iesitul e un pretext?? Nu. Vezi ca am luat si absorbante. Le ai in baie.

O saruta pe frunte si apoi pe buze.

-Wow! Reusi sa zica intr-un final si Laura.

Se topea pe picioare si inauntrul ei cand simtea langa ea. Nu putea sa se planga de ceva.

-tu ce ai mai facut?

-nimic. Am muncit si cam atat.

-oo.. h!

-te simti bine?

-de ce ai zis ca imi place albastrul? Stiai culoarea mea?

-eu asa stiu. Nu iti place albastrul?

-oarecum. Aqvamarinul.

-Ah! E bine de stiut! E foarte important. Sa iti dau ceea ce aveam de dat.

Vazu ceva impachetat.

-E de purtat??

-Nu stiu, deschide!

Lua pachetul.

-ah!ha!

O cutie in care erau o pereche de cercei albastri, cu un colier si bratara.

Laura facu ochii mari si se intoarse catre el.

-am facut ceva anume pentru ei? Sau am ceva de facut si eu nu stiu?

-nu. Ai asteptat. Cine stie sa astepte…

-nu ma lua cu Dostoievski la ora asta. Mie imi trebuie masaj nu ratiuni.

Nu mai trebuia sa zica de doua ori. Mainile lui erau in jurul umerilor si gatului.

-Cat de tensionata esti! Si ce de muschi ai! N-as fi zis.. cat de capoasa esti…

Palmele lui calde o faceau sa inchida ochii si sa se relaxeze.

-mmmmm…mmmai jossss.

Mainile lui coborau pe sira spinarii. O auzi si simti cum se foieste.

-maaaai joooosss…te roog.

La sale o vedea relaxata complet.

-sa iti dea Dumnezeu sanatate, noroc la bani si femei…si..

-taaci. Nu am nevoie. Am dat de tine.

-eu? Eu sunt oribila. Egoista…

-inceteaza. Nu esti egoista. Esti Laura. Si esti o femeie foarte desteapta, la care ma gandesc zilnic.

-gen…zilnic? Se intoarse ea cu capul.

-da..in fiecare zi daca zilnic nu e bine.

-nu asta am vrut sa zic. Adica “pe bune?”??

-Da.

Il simti cu buzele pe piele. Apoi cum o intoarce spre el.

-Da. Eu ma gandesc la tine. Si eu ma gandesc foarte serios… la tine!

O saruta pe umeri, pe gat.

-la mine?? Ce vezi la mine si eu nu vad?

-vrei sa iti descriu sau sa simt?

-macar primele 3 cuvinte, sa nu mor proasta.

-nu ai cum sa mori proasta! Primele trei? Desteapta, frumoasa, amuzanta, al naibii de sensibila si senzuala, vorbesti direct despre orice, nu ma pot certa cu tine…

-sunt mai mult de 3…continua.

-ajunge. Si mai vad un om altfel. Cu totul altfel. Unii se vor altfel, dar n -au farmec. Au poate frumusete, dar nu au consistenta pe care sa puna la egalitate cu frumusetea. Or tu…

-dar nu am 1.80

-cine a zis ca vreau eu 1.80??

-si nu sunt subtirica in talie…

-astea?? (Atinse soldurile cu blandete) imi plac la nebunie. Esti tu. Daca nu le aveai nu mai erai tu. Era altcineva. Soldurile rotunde inseamna ceva…

-fertilitate, senzualitate, maternitate..

-Exact. Si feminitate. Sa nu uitam.

-sa nu uitam! Vezi ca sex nu.

-stiu. Dar pot sa te sarut si sa te tin in brate.

Mai lua o gura de bautura.

-doar metaxa avea. Sper sa fie ..

-Stai calm. Poti sa iei si paharul meu. Eu nu pot bea. Nu ma simt prea in apele mele. Ma copleseste prezenta ta. Adica parca imi uit toate chestiile undeva si tot ce pot sa zic “aaah…,aaai…,apai…”.

-am constatat, de ce?

-ma vad mereu sub tine. Si mereu imi rasar franturi si .. nha…

O tinea de mana.

-Shhh…calmeaza-te! Respira usor. Scoate afara aerul. Indreapta umerii si respira lent.

Se conforma.

-acum inchide ochii.

Facu intocmai.

Ii simtea mainile cum coboara pe burta ei. Apoi ii simti capul pe burta. Isi lipi obrazul. O privea.

-spune-mi…de ce ti-e frica?

-De singuratate, de paianjeni si de moarte. Deocamdata.

-Sunt aici. Sa te apar de toate.

Isi alipi mainile de talia ei.

-Inchide televizorul. Te rog.

Facu intocmai. Era o lumina difuza din baie.

Il simti cum o dezbraca usor.

-ah..nu cred ca…e…tocmai…

Il simti bland in ea.

-…biiine.

Il lua in brate si intra in ritmul lui.

 

 
 

Fata in fata

08 Aug

Salutare!

M-am tot gandit in ultima vreme – de o luna, mai precis- in ce ne transformam cu toata tehnologia asta. Cu goana de like-uri, de share-uri, de nu stiu…mi se pare ca o luam pe aratura cu ‘ai dat like lu’ aia…mie nu!’ Sau ‘de ce dreaq ai pus inimioara ??’ Sau la restaurant, prima chestie pac poze ca sa vada ‘dujmanii’ ca mananci salata cu martipan indoita cu ulei de cocos sau bambus sau rapita sau … cine stie de …

Adica inainte, te sunai pe telefonu’ fix, pac te vedeai, sarbai, tipai, chiuiai si plecai. Acum…nuuuu… facem nspe selfie, nspe poze din orice unghi si …postaaam. postaaam. Ne expuneeem. Ne araataam. De parca ar conta pt Gheorghe ca mananci praz cu ciuperci si limba de vita (nu ma intrebati…am zis si eu ).

Nu mai vorbim intre noi pt ca el a vorbit cu alta sau ea a postat un rahat sau cine stie ce…

Intre noi nu ne imbratisam si nu comunicam atunci cand suntem fata in fata..stam cocosati si aplecati pe telefoane, tablete…radem la unele chestii care nu sunt reale, radem ca se filmeaza cum se topeste ghetarul ala de 1 tona de apa – e grav! Nu e de ras!-… ne uitam la stapani care isi filmeaza animalele cum fut animale de plus sau mai grav…cine stie 3 oameni care bat pana omoara un cal – nu e de filmat asta, e pur si simplu de luat atitudine (la fel cand se filmeaza cand el o bate pe ea sau pe copil)…

Am impresia ca toata goana asta dupa tehnologie e un pretext sa ne mai ciomagim intre noi, sa ne indepartam unii de altii, sa sporim rautatea.

Eu am clipe de maxima atentie si clipe cand te las. Nu ca nu imi pasa. Nu. Ci fiindca e bine sa fie si putin aer – sunt totusi semn de aer cu ascendent de foc, deci is apriga in reactii si gandire (in caz ca nu s-a vazut in 5 ani)- in zilele astea de caldura.

Tehnologia se va intoarce impotriva noastra. Daca nu cumva nu se observa, ea a inceput sa roada suflete si minti de prin 2008 -sau de cand se facuse primul iphone. Si inca poate chiar de dinainte, prin lumea digitala si It.

Interesant?

Mda.. prietenia si iubirea se masoara dupa Iphone-ul cumparat de “iubi” (am alergie la asa ceva, la orice diminutiv) si totul se rezuma la gadget-uri, la “ce e nou in tehnologie” si cum “iesi in fata cu bratara care iti zice cand sa alergi si cum dormi. Plus iti trimite mesaj cand scoti bani din banca”.

:-) cam asta, pe scurt!

 
No Comments

Posted in reality

 

nu te uita la mine 20

07 Aug

urcasera un etaj. Usa grea se auzi in toata linistea norilor.

-Sefu’ ma scuzati, dar …

-Stiu! inchide usa sa nu iasa ingerii prin cladire.

vocea era intre ciudat de blanda si grava.

-Spune-mi, de ce vrei atat de mult sa mori? nu ai ce face?

se transformase in ceea ce era in interior. Ii inghiti pe amandoi si apoi disparu in noapte.

-daca voi nu ma vreti, eu va vreau! se auzi in mintea ei.

intra pe geam. el dormea.

se schimba la loc. aceeasi fata, aceeasi piele umana.

se aseza in pat. cu fata in sus. nu zicea nimic.

avea o liniste in interior. se intoarse cu fata catre el.

il privea.

-i wish i was a little bit more delicate…

nu o auzea.

se ridica din nou, pleca spre bucatarie. nu avea stare.

vazu in frigider chestii noi.

-parca nu mancai d-astea!

mirosi aerul.

-nimeni nou pe aici.

radea.

-iesiti afara.

Ii scoase si pe Dumnezeu si pe Moarte din ea si le puse un pahar cu apa.

-Asta e Terra. pe Terra.

dadu drumul la televizor. stirile aratau tot felul de lucruri petrecute din acea zi.

-uitati-va cum arata 24 de ore pe aici.

-da..

-nu, niciun “da…”. noi nu avem timp. noi nu avem prea multe alegeri de facut pentru ca nu putem sa le probam pe toate, trebuie sa ne multumim cu jumatate de viata si un sfert de trairi si un alt sfert de netrait. sau poate chiar procentele sunt inversate, insa … voi aveti tot timpul din lume. nu cred in tine (si arata catre Dumnezeu) ATUNCI cand imi dispar oameni dragi la o bataie de-a ta de palme. ca si cum ai stinge lumina. as vrea sa plec pentru ca nu imi gasesc locul. nu ma simt iubita de mai nimeni sau in cel mai bun caz, eu nu ma iubesc. eu cu mine sa traiesc singura nu ma simt capabila. as vrea sa ma lasi pur si simplu …

-Moartea nu e de acord. te las sa traiesti. nu sa supravietuiesti. te las sa iti vezi visele prinzand aripi mai repede, o sa vezi …

-dar daca nu vreau sa vad? nu vreau sa aud? daca nu mai vreau eu?

-nici nu se pune problema! zise suierand Moartea. Nu! VEI ramane aici si punct! se auzira doua voci ridicate si cu alta intonatie care nu admiteau contrazicere.

si disparusera amandoi.

se auzeau pasi.

el venise dupa sunete. erau altele pe care le auzise. o vazu cu mainile in poala, cu capul plecat, respirand calm si cu picioarele goale pe lateralele scaunului.

ea e.

-unde ai fost? cum ai intrat in casa?

-pe geam! raspunse ea fara sa isi schimbe pozitia corpului si de parca era evident incat el nu intelegea…

se incrunta la ea.

-unde ai fost?

-departe! si inapoi!

raspunsurile erau in raspar si nu le intelegea sensul.

-nu ti-e frig?

-mi-e indiferent! isi ridica ea privirea si il fixa 10 secunde.

se vedea tulburat.

-ti-e… indiferent ce?

-totul. nu are sens nimic. nu vad rostul. trebuie sa plec. iarta-ma!

iesea pe usa. in noapte.

-intoarce-te! ia-ti macar adidasii in picioare.

-nu… nu iau nimic. de obicei las totul in mainile oamenilor nepotriviti. vrei sa iau incaltamintea? nu ai inteles nimic, nu?

Se pierdu in noapte.

Paharele cu apa erau pe jumatate baute.

-Din trei se bea apa?

Nu se vedeau urme de buze pe niciun pahar sau nici amprenta.

-ce…?

 

 
 

cultura nu e rentabila

07 Aug

SaLuT!

Sunt genul de om care se agita pentru si din nimicuri. Sunt genul care iti zice de ketchup-ul de pe gura in caz ca esti public – insa ma irita teribil cand nu mi se zice mie (Ce castigi cu asta? e amuzant? primesti vreun Nobel pentru tacere si lipsa de fairplay?).

In alta ordine de idei, ceea ce tot constat zilnic ma oripileaza.

Faptul ca nu investesti in Muzeul de Arta, una dintre institutiile reprezentative -consider eu- ale umanitatii si intelectualitatii mie imi da de gandit. Ok, vrei turisti, vrei bani, vrei si faci festivaluri cu mult fast si fanfare, insa o cladire in care pastrezi niste ARTISTI, nu gunoaie, ar trebui mai mult respectata.

Da, cultura nu se vinde in Romania! 

Oamenii care apreciaza arta sau sunt autodidacti si incearca sa faca -putin- din aceasta arie VIZIBILA, care se agita si ar vorbi despre ea oricand cu mare placere – EU O FAC PE GRATIS- … ei bine, mor putin cate putin cand vad ignoranta si delasarea.

Da, pe mine ma omoara ca estet sa vad atata si atata nepasare.

Ma oripileaza ca ne complacem in alte valori – printre care, de departe, banul se distinge pentru ca ajunge sa ruineze sufletele si mintile multora. Imi moare zilnic cate o parte din mine cand trec pe langa Muzeul de Arta Cluj -ca sa fiu mai precisa… Nu avem cultura artei, nu avem o igiena sufleteasca, ne mandrim cu niste festivaluri in care ti se impleticeste mintea pana la 7 dimineata…

Iar oamenii sunt goi. pe dinauntru. sunt pur si simplu goi. Nu vad, nu aud, nu asculta, nu …nimic! constientele sunt adormite, demnitatea redusa la tacere, coloana vertebrala e ceva ce tine doar de anatomie.

Ma uitam si ma ingrozeam: curatorii nu iti zic nimic. nimic. ghizii nici atat. in afara de “buna ziua” si “la revedere” nu auzi. ah, da, auzi cum pasesti pe un parchet ros de orice -timp, ganganii- si care scartaie sub greutatea ta. nimeni nu ti-ar zice de Pallady, de Grigorescu, de Luchian, de ce uneori unii aleg nudurile sa isi exprime trairile sau de ce incercarile romanilor in arta au stagnat la nivelul de peisaje, nuduri aproape feminine – majoritatea par copii si nu atrag (in afara de nudurile realistilor, precum Sava Hentia sau Petre Abrudan), de ce toti romanii ofteaza la 2 lamai pe masa si un car cu boi.

Cine sa iti zica d-astea? sa te intrebe sau sa iti raspunda?

daca ai o parere esti “arogant” – si primesti “complimente” zilnic inclusiv de la membrii familiei, care cica se presupune ca is de partea ta, dar care nu te-au vazut in viata lor si nu te-ar recunoaste in 1000 de oameni. da, cam asta inseamna sa vorbesti pe gratis, pe blog, asumat despre arta. asta inseamna sa fii vizibil!

In Romania nu se simte. ajungi sa mergi pe strada aplecat de grija facturilor, ratelor bancilor si toate cacaturile care se leaga si se invart in jurul banilor -si tu dupa ei/ele-, iar la final, cand trece luna sau anul, ca nha, e etalonul ajungi la concluzia ca n-ai facut nimic. n-ai trait. ai supravietuit. ori asta nu e viata.

Cultura – in sensul de arta- nu se face aici.

nuuu, aici se fac legi pentru politicieni, aici fiecare se crede pe tarlaua lui desi nu are studiile alea – mai ales in medicina, muuulti medici apar dupa ce absolva umf google si isi inchipuie ca au si doctorat dupa 200 de ore de browsing si search pe google-, tara violentei, in care femeile nu au de ce sa se impotriveasca violentei domestice (“doar ea l-a ales, nu?“, “daca intervin poate imi iau si eu bataie, asa…lasa… da-o dreaq… daca nu tace…“)… tara in care oamenii mai mult se urasc, rar mai vezi oameni buni din afara inauntrul lor, rar mai auzi cuvinte de lauda sau sa simti ca se bucura cineva de reusita ta sau ….sa iti fie cineva alaturi cand ti-e greu… da, autosuficienti si plini de “eu sunt centrul lumii si trebuie sa te invarti dupa mine” sau “de aici pana aici te apreciez, aici nu, asta nu imi place … dar eu iti zic ca esti asa si pe dincolo”.

Nu au valoare cand consistenta din interior e diluata. cand nu esti constient ca ranesti. ignorand. lasand pe mai tarziu, fiecare ajunge in interiorul lui precum e Muzeul de Arta de aici. gol, prafuit, gaunos aproape.