Nu te uita la mine 40 

Ii veni dorul de ea. Se rasuci pe loc si se intoarse din drum.
Deschise usa.
Era in acelasi loc de o lasase.
-uite… Vreau sa iti zic ceva. Anume ca nu ma asteptam la acest efect asupra mea. De fiecare data cand vrem sa plecam fiecare separat, tot de atatea ori cineva cedeaza.
Ea il asculta. Privirea ii era deasupra capului lui.

Mainile se infipsera in bratele scaunului.
– si tot de atatea ori incepe nebunia. De cand te-am intalnit, chiar nu m-am uitat in stanga sau dreapta.
-abureli! Zise ea plictisita privindu-l drept in ochi. Crezi ca vii sa ma inmoi?
-iti zic ce e. Tu chiar esti o vrajitoare. Nu pot sa imi scot din minte intregul tau. Asa cum e. Cu carne. Cu nebunie. Cu zambet. Cu urlet in gand. Cu zgaraiat …cu tot. Tot, intelegi? Adineaori voiam sa ies din cladire. Chiar voiam. Si mi-a rasarit zambetul tau. Ala cand te uiti … Cand te uitai la mine. Si ma intrebai “la ce ma gandesc”. Il stii? Plus apoi imbratisarea. Si apoi cum imi rosteai prenumele pe un ton demn de sirene sau iele… NU MA INTELEG.
-ai baut ceva?? Ridica ea o spranceana.
-nu. Chiar..inca. Dar nu as vrea sa fii cu Laurentiu sau cum il cheama. Ion. Vasile. Sau oricine…O FI EL. Candva credeam ca nu sunt gelos pe nimeni. Pana cand mi-ai aparut tu, un fel de Anais Nin care cucereste ce vrea, cand vrea, cum vrea, daca vrea…iar eu sunt un prost. Asa ma simt. Ca te vreau. Oricat de mult…as nega.
-te-ar durea negarea?
-sau renegarea. Habar n-am. Stiu doar ca …imi lipsesti … pentru cateva clipe…
Ea isi schimba privirea si il fixa.
Voia sa vada slabiciunile din iris, din privire.
Ochii verzi erau atintiti asupra ei. Raspunsul ei izbi parca in piele:
– fie. Continuam circul asta. Sa te puna Aghiuta sa nu fie cum zici. Jar mananci.
El zambi.
-sunt pregatit pentru orice. Cred ca sunt masochist. Daca vreo persoana facea sau vorbea asa… NU ma mai vedea. Cu tine, e un declic undeva. Nu stiu unde.
-nu cred ca stii ce inseamna orice la mine.
Batu din palme.
Erau in spatiul ei.
Pitbull-ul alb era la picioarele ei.
-vezi daca minte. Eu sunt subiectiva si mi-e ca pierd detaliile.
Cainele se apropie de el. Cicatricea il ustura. Sangele ii fierbea.
Se intoarse la ea.
-ok. Ai trecut testul cu detectorul de minciuni.
Iepurele topai spre el.
-zi-i si lui la ureche ce ti-e frica sa zici.
-mi-era dor de tine??
-e prea banal. Daca nu suferi nu poti face o opera de arta. Daca nu plangi nu poti inalta zmeie. Daca nu izbesti in tine …nu poti ajunge departe. Daca nu plangi, nu poti spune ca stii ce e fericirea.
Privirea ei era spre sarpe si bivol.
-eu muncesc cat 10 oameni intr-o zi. Cu capul. Nu cu mainile. Am.nevoie sa imi zici povesti pana adorm sau sa ma tii in brate. Sau.. Sa ma legeni. Ce alegi in seara asta?
-ultima. Clar
Spatiul se schimba.
O tinea in brate si o legana. Mainile pareau aripi peste ea.
-sa nu ma mai pui in situatia sa plec…ca sa ma intorc. Stiu ca tu n-ai fi facut-o.
-daca eu nu te chemam telepatic… Ai fi venit?

Il zambea in timp ce desena cercuri peste el.
-da.
-ma rog. Fie. Vreau sa dorm. Chiar …vreau sa dorm. Simt ca lipsa asta naste monstri. Cum zicea Goya.
Se lasa peste el si atipi. Parul ei ii acoperea umarul..mirosul pielii il chema sa stea cu ea. 

Ofta.

o auzi vag:

-la ce… aaaaaaaaaaaaaaaaaah…te …aaaaaaaaaaaaah…gandesti? casca ea printre cuvinte.

-la tine. la mine. e asa… ciudat. cum .. ai un lasou invizibil.

-je? moi? lasou? ce sunt eu, vacar?

-nu. e un fel de snur invizibil in jurul meu…

ea adormi de-a binelea.

-ne vedem maine dimineata!

 

piele 6

lasa-ma sa te miros

 

pana cand aroma ta

imi va ramane in minte

pana la urmatoarea intalnire

de gradul 4

 

cand o sa imi cutremuri sufletul

cu privirea ta

 

lasa-ma sa te miros

pana cand visele vor fi a piele

a licurici

si fluturii vor zbura in gurile noastre

 

lasa-ma sa te miros

pana cand trupurile se vor uni

intr-un singur unghi

inchis altora

 

lasa-ma sa te miros

da-mi pielea ta

sa ma imbrac

si sa las urme

din tine

 

 

 

piele 5

 

O vedeam de pe trotuarul celalalt.

Mergea rapid. Nu avea miscari feminine. Deloc. Parea ori ca are o furie extrema in ea ori o durere. In suflet amandoua. Ca doua tornade.

Cum tinea geanta de laptop…

Trebuie sa traversez.

#

Am facut-o.

Sunt in urma ei. Sau in umbra ei.

Poarta geanta de laptop de parca are buzdugane. Sau un bici. Si urmeaza sa se bata cu Diavolul insusi. SAU… daca ea e insusi Diavolul?

Acum ii simt si parfumul. O colonie scumpa. Pe pielea ei a prins altfel nuanta 3. Nu e nimic floral.

Fata asta asculta muzica la maximum aparatului si o simt ca ar da si mai tare daca ar avea cum.

Se aude pana la mine. Care sunt cu 10 pasi in spatele ei.

E o muzica rock.

S-a oprit.

I-am vazut chipul. Plangea.

Nu pot intra in vorba. Trebuie sa merg in fata ei.

Si apoi sa o las sa ma depaseasca.

Pare blanda. Si da, cred ca e durere. Extrema. Nu furie. Nu am apucat sa ii vad culoarea ochilor. S-o opri ea undeva.

M-a depasit. Era alta piesa. Parca mai topaita ca cealalta. Usor balcanica. Nu era manea, era doar foarte diferita de sunetele celelalte.

O suna careva. O aud vorbind.

Parea suparata.

Inchise rapid.

Mi-ar fi placut sa pot sa o ajut, dar.. nu cred ca accepta.

Imi placea sa o observ. Parea un fluture prins in borcan.

Se opri iarasi sa schimbe piesa. Era sa o daram, ca ma gandeam cum ii arata sufletul de fapt.

I-am vazut ochii. Cei mai tristi IN ADANCUL lor. Daca treceai de voce sau expresia chipului. Pareau armele cu care se apara.

-Scuzati-ma! am apucat sa zic, sa nu par stupid.

-Nu e nimic!

Nu avea nicio inflexiune de suparare. Era usor un ton floral. Parca am vazut in egalitatea de vocale si consoane (asa pareau) niste frezii. Sau o culoare. Galben. Poate portocaliu.

Am luat-o iarasi inainte. Apoi am cotit la dreapta sa nu par idiot de-a binelea.

Ciudat. EU ma duceam intr-un loc. Si aveam si o ora. Nu sa stau dupa o necunoscuta.

Am sunat.

-Buna, unde esti? imi rasuna tonul inalt al prietenei.

-Vin spre tine. M-am oprit sa iau flori.

-Ah. ok.

-CE credeai?

-Nimic. Credeam ca nu mai vii!

-Vin cand ajung. NU?

-CORECT! si-mi inchise.

DE CE am zis ca iau flori?  Nici nu ma gandesc sa iau asa ceva. 

Vad o batranica asezata pe un prag de cladire. Ceva cu albastru si galben. Perfect. M-a salvat.

Ii dau o bancnota si imi zice “Nu am rest, maica!”. I-am raspuns ca nu e nevoie de rest. Eu ii multumesc! Si sa se duca sa manance ceva. Cel putin. I-au dat lacrimile si vrea sa imi dea toate buchetele. Am dat din maini ca nu e nevoie! Mi-a aruncat o vorba: Nu te merita cea pentru care iei!

M-am uitat mai bine la ea. Avea un ochi atacat de o infectie si celalalt era cu glaucom.

Nu ma stia. Nu poate sa arunce asa cu termenii.

-Stii ceva, mamaie?

-Fata, maica. Nu e ceea ce pare! Nu e pentru tine!

-DE unde stii? Poate luam pentru mama florile!

-Nu! ESTI grabit! Invata sa astepti! Hai, du-te! Te asteapta! Placerile sunt ieftine. Sufletul nu se lasa cumparat.

Iarasi ma suna. M-am intors cu spatele.

-DAR CE LE FACI? le culegi?

-Nu.. acum..am gasit…buchetul! zis eu incruntandu-ma.

Aproape exasperata era vocea mea. Nu imi placea sa fiu controlat.

-AZI?

-In 10 minute.

-BINE.

Inchid enervat de-a binelea. M-am intors. Plecase femeia.

-CE?

Mi-am aprins o tigara.

Ceva e ciudat. 

Traversez trei si ajung in fata blocului ei.

-Deschide, te rog! ii zic la interfon.

Desi ar fi trebuit sa deschida automat, nu?

Imi deschide.

Era in halat.

-uite, pentru tine!

-Multumesc! ce ti-a luat atat?

-am luat flori, ti-am mai spus.

-Ai plecat la 5. Nu iti ia atata timp! 1h!?

tonul ei era inalt.

– Care e treaba de fapt?

-Niciuna! se uita la mine in gol.

-Nu sunt cine voiai sa fie? Sau nu sunt cum vrei sa fiu?

-NU..

-ATUNCI?

-Nimic!

Scadea intensitatea tonului.

-E ceva ce nu-mi spui..

-Vreau sa luam o pauza!

-CAT de pauza?

-DE TOT. DA. asta e adevarul. O pauza de tot. Sa nu ne mai vedem.

Imi rasari ochiul infectat al babei de ma fixase. Si buzele ei cand rosti “nu te merita”.

-Ok.

Dau sa plec.

-GATA? atat? nu zici ceva…orice? Ca nu esti de acord?

-NU.

-deloc?

-ce sa zic? oricum, pe mine nu m-ai intrebat, deci.. decizia e complet a ta. Sa fii sanatoasa.

-Dar poate e sindromul ala inainte de ciclu!

-Nu m-ai intrebat!

Am apasat pe clanta si am inchis usa.

Jos, la 4 strazi e un restaurant. O sa ma opresc sa mananc ceva.

 

#

Am ajuns.

Nu pot sa cred.

La o masa mai incolo e fata cu geanta de laptop. Cea pe care am vazut-o mai devreme.

Oricum, nu cred ca mi-ar da cu laptopul in cap. Sper.

-Scuza-ma, astepti pe careva?

-Nu! De ce? isi ingusta ochii.

E mioapa! imi zic.

-Ma gandeam daca ai mancat sau ..

-Am mancat. Mai devreme. Multumesc pentru intrebare!

-Ce lucrezi acolo?

-Niste cuvinte. Asamblez cuvinte. Ioana! Tu?

-Sergiu.

-Incantata. O sa fii Serj pentru mine. Ok?

-Perfect. O sa comand ceva de mancare cat ai tu de lucru.

-Ok. Ne intelegem vad. Ca nu imi place sa fiu intrerupta din munca.

-Muncesti? Acum?

-DA. Am zis ca asamblez cuvinte. Scriu. Ca sa supravietuiesc.

-Aah. Ok. Daca vrei sa iei un desert, nu te sfii. Platesc eu. SI sa nu comentezi ca nu esti de acord! adaug repede cand am vazut ca voia sa riposteze.

M-am uitat in ochii ei. Acum, la lumina, pareau blanzi. Nu o culoare bine definita, dar blandetea era acolo. ASTA e tot ce trebuia sa stiu despre ea. Nu ma interesa nimic despre ea.

Am comandat.

Asteptam. O priveam cum tasta, cum lua o gura de chestia aia lichida si colorata.

Mainile ei micute sareau pe tastatura de parca erau oite. Sau iezisori. Pe campie.

Imi arunca un zambet. Imi ajungea. NU i-as fi cerut nimic. Nici macar numarul de telefon. Nici trecutul. Nici cum a ajuns pana aici.

 

 

 

 

d-ale medicinii 1

Sa ne delimitam aparent de justitie (care o devina o nesiguranta nationala), eu vreau sa scriu exact si fix ce vad in sistemul (antisistem) sanitar.

Esti rezident? 
Stai linistit. Vei avea un salariu de baza de 1450 lei (adica minimul ala, minimul de minim!) plus un spor DUPA CARE AI FUGIT ASUMAT cand ti-ai ales menirea. In unele cazuri. Sa nu generalizez.
In plus, tot daca esti rezident nu iti face vise prea multe ca vei sta pe acasa si cu familia la televizor vazand un film – ma refer prea des. Ori ea va intra in concediu de maternitate si tu, care esti baiat rezident va trebui 1. Sa faci nspe garzi pe luna si 2. Sa te imprumuti pt programul “prima casa” (o infectie bancara, parerea mea! Menita sa te faca sclav pe o perioada de …n ani [30 daca te tin picioarele si mai putin daca miraculos iti faci 9 capete si 10 brate plus 100 de picioare]) ca sa simti ca ai “o familie fericita”. Riscurile nu se discuta. (Sa schimbam putin proverbu’).
Invers, daca esti fata si basca ta, rezidenta, super. Ai pus-o. Iti iei ceva (finesse, in principiu sau daca te crezi Wonder Woman, Urgente si alte “ramuri” foarte solicitante(wow…ce termen, nu l-am mai citit!)) si..ramai gravida. Ca orice femeie pana la urma asta va face. Va ramane. Grea. Mai grea si mai lata-n solduri, ca doar d-astea sunt asa – sa caram niste kile, placenta.. Nu sunt late asa, ca se plictisea Dumnezeu sau cine pana la urma ne-a creat sau ne-a lasat sau ..implantat. Bun, ai ramas grea, iti iei ca orice muritor de rand (si foame, in cazuri mai putin fericite) si …stai acasa concediul maternal. Daca ai familie care sa te ajute, norocul tau. Daca nu, … Ghinion!
(Nu rad deloc cand fac randurile astea! Sunt furioasa si nemultumita).
Stai asa, draga caprioara, ca cei doi ani de maternitate nu se pun (fireste, ca doar e ceva asa, …nu stiu, eu una l-as considera vechime, o sa ma explic de ce!) pe cartea de munca si…specializarea ta va dura x(anii de rezi, standard) +2 ani (sau cat vrei, dar cand esti mama iti vine sa ii stai musai!) pt ca “ai luat concediul maternal”.
Da, dreptul de a fi mama (plus sarcina, care e o stare FIZIOLOGICA a femeii!!! Cum is flatulenta si eructatul, reactii fiziologice d-ar-ar sa dea ciuma in ele, ca sunt si astea privite ca pe o ciuma de unii, plini de nu stiu.. Or trai intr-o bula de nefiziologic) e privit asa, ca “o imposibilitate si necontributie la Stat”.
Da …si pentru asta o am un punct mare si negru si alb si mov.. Din partea misoginilor. Ok.
Bun. Mai departe, draga rezident din Romania.. Vine vremea de salariu -mijloc de condru de luna- si …drag telespectator la viata ta, acea salvare de bursa -la sfarsit de luna (uneori cu date incerte, dar asta e, mai rabzi tu nitel, arandu-i stomacului doar niste poze sau mancand mec… De ce? Iaca pentru ca ai rate. Si telefon mobil. Si facturi. Si lista poate continua.)
Nota bene: Asta daca nu te tin parintii ca pe miss univers si ken. Mai sunt si d-astia. Norocosi. Felicitari. Iesiti acasa.
Daca insa nu te regasesti in aceasta viata boema de rezident, probabil te afli printre 2500 care nu …au loc. De munca.
Da. Acum 10 ani (eram a 12-a, ca tot omul crescut normal), maica-mea imi zicea sa fac medicina ca “o sa ai un loc de munca asigurat”. Mda.. Mi l-am asigurat eu dupa 2 ani jumate. Aproape 3. Dand de 4 ori. Si ramand, pe langa cei 2499 de tineri inca un an, ” la vatra”.
Norocul meu ca stiu (sau nu) sa scriu. Depinde de cine evalueaza aceasta “calitate”.
Da. In fiecare an (din 2014 incoace) ma aflam printre cei 2499 de nefericiti de soarta. De ce? Nu pt ca suntem toti tampiti .. Pt ca sunt alocate (in scarba!) 3500, hai asa, maximum 3700 de oase – traducere: locuri (loc de munca temporar, dat de perioada specializarii) si posturi (nedeterminat de nimic. esti boss. In Ciorogarla. Sau Dealu Mare.)
Daca esti rezident .. Mai primesti din mila si bonuri de masa pt mancare sau pe acel mirific card pe care spitalul pune cat poate -200/300 lei. Cat poate ala e probabil ceva anchiloza sau nu stiu, shopping compulsiv. Nu m-am prins. Cert e ca te salveaza pe alocuri. Intri in Mega/Lidl/ce vrei tu, dar mare sa fie+franciza si ii spargi.
Dupe care intri in panica man pana la salariu.
Dupe care te certi. Cu cine vrei. Chiar si cu pacientul -la foame orice om face urat. Oricat de calm e/ar fi.
Am scris mult?
Nuuu…
Ne vaicarim (noi asa, luati ca natie) ca nu sunt medici.
Strategii?
Cand nu stii
– numarul medicilor care trebuie sa se pensioneze (formarea asta de rezident dureaza cel putin 3 ani si maximum 7, ca neurochirurgie! Si inca una, dar … lipsus#lapsusdastiudarfaceamsafiemaialtfel) si medicii is oameni, incredibil… Nu stiu. Poate unii nu stiau. Dar si medicii racesc. Mai si mor. Wow. Suprinzator, nu? Deci ..se mai si pensioneaza. Daca nu moare. De infarct sau avc. Sau cancer. Adica..asa..cum o fac oamenii. Incredibil!!
– NECESARUL PE JUDET (ADICA SA SE DUCA OAMENII PE TEREN (IN ORICE LOCALITATE, DACA DSP NU FACE) SI SA VERIFICE PE TOATE SPECIALIZARILE CARE E IN LIPSA, CARE E PE APROAPE… CARE SUNT FULL OPTIONS, DESI MA INDOIESC DE ULTIMA),
– un plus in cazul oraselor mari (adica acelea cu peste 300.000 de oameni),
-dispozitivele medicale…medicamentele..
Ahaaa…

Cand nu le stii sau NU ITI PASA cum numesti MIZERIA ACTUALA un sistem sanitar?
Iar tu, cel mai mic dintre pamantenii medicali din acest land (ca la noile “legi”..o sa fie no country for old man, unul real)… Tu sa le suporti. Sa vezi cand dai de medici care te formeaza si te lasa pe afara sau tipa sau .. Hai ma, exista si inversul. Intotdeauna. Care se poarta ca o closca. Sau calut de mare. Depinde daca e femala sau mascul. Ala mare, de departament. Si cei de pe “stagii”.

Esti medic specialist/primar?

Doar pe aici medicul e ultimul om in stat. Doar pe aici medicul nu e respectat. Doar pe aici iti vine sa te iei cu mainile de par cand iti apar batrani la internare si nu vine nimeni la ei, copiii au leucemii devreme- foarte devreme- …trebuie sa respecti protocoale peste protocoale chiar daca incalci Juramantul lui Hipocrate. Da… Doar pe aici medicul e cam legat pe cruci zilnic si eventual biciuit ca vrea sa faca ceva.
Ah…si sa nu uit… Da ..medicul aici e vinovat si ca trateaza si ca nu trateaza. :-)) ironic.
Nu el trebuie sa vina in intampinarea pacientului la primiri urgente – pt ca e deja IN URGENTE. PERSONALUL ala auxiliar (ca d-aia i se zice AUXILIAR in mama mamii lui de ROMAN CARE stie ce inseamna cuvintele (nota bene: mai verificati dictionarul! Auxiliar asta chiar inseamna in afara “care e pe langa, de ajutor, sa vina in sprijinul a CEVA:CUIVA”… )… ala trebuie sa mai vada si pe langa.
Da…la spital nu vii ca n-ai ce face acasa. Vii ca te doare. Dumnezeu sau cine e pe sus la Butoanele noastre…ne-a lasat un dar: durerea. In functie de ea ne e bine sau rau …si asa apreciem starea de sanatate -din pacate, durerea apare f tarziu in cancer. Cand e cancer +durere fii sigur ca testul la coliva e pozitiv- asta e testul meu, nu e omologat, stati calmi. Nu vii la medic cand te doare…si ai burta cat galeata… Pentru ca nu are ce sa iti faca. Mare branza pentru tot atotstiutorii de umf google. Dar pentru un medic …un caz d-asta il costa ceva sufleteste (in mod normal) – faptul ca nu poate face orice pt ameliorarea sau imbunatatirea conditiei pacientului- e in bioetica mai mult despre acest aspect.
Anyhow
… Societatea e divizata. Parerile sunt impartite. Foarte multi arata spre medici ca sunt vinovati – aproape de orice.
De la mizerie (in 6-15 ani de studiat nu ne invata sa dam cu mopul in spitale. Chiar nu asta invatam. Invatam sa ajutam omul. Sa ii fie mai bine…sa previna, Sa controleze boli (alte boli daca are unele si e la risc sa faca si altceva) si pana la boli nosocomiale (de care parca nu se auzea nimic acum..10 ani??desi ele existau si atunci. Si da…ele sunt si in Germania si pe oriunde).

Invatam ca in raceli nu se iau antibiotice. E scris pe toate gardurile. Cine respecta? Eu si altii 400. Daca suntem 400. Poate suntem 330 sau 423. Cine stie de fapt DE CE dau medicii antibiotice in raceli?
Citeam un studiu facut de Asociata Psihologilor din America (sau Canada? Sau Australia?) ca medicii prescriu aceste medicamente pt ca sunt asteptari de la acestia. Gen: cum…vin la tine si tu ..nimic? Nici macar un antibiotic nu-mi scrii sa iau??
Chiar daca in realitate….virusii nu dispar cu antibiotice. Raceala e de virusi cauzata. Astia isi fac de cap si cu antibioticul peste ei. :-) si cu linex pt “protectie gastrica”. Alta gaselnita. De marketing farma.
Invatam sa resuscitam. La ATI ne-a invatat si pe bebe si pe adulti si pe copilul de la 7-8 ani in sus. Sunt diferente majore de CUM se face.
In scoli ar trebui manevrele astea sa fie stiute. Precum si educatia sexuala. Nu ma intereseaza parerile ca “nu”. Ma intereseaza ca atunci cand e cineva pe jos sa nu stai ca popandaul si sa te uiti cum se zvarcoleste si apoi moare semenul tau. Daca esti crestin ori esti pana la capat…ori pe parti (de aici pana aici da (cand ii iei portofelul si fugi,ca doar esti roman, no?, de la brau in jos nu prea si clar de la cap pana in brau nici atat).
Astea trebuie invatate in scoli. Citeam un studiu(de l-an ratacit) ca in Suedia 60% dintre copiii de 6-18 ani stiu si sunt invatati sa faca CPR. La noi? Analfabeti functional, mame la 13ani… Etc.
Chestii d-astea.
Nu avem cum sa ne civilizam daca societatea pe intregul ei e… Moderato futabile (alt termen de-al meu).
Nu avem cum sa facem pasi mici, dar siguri cand sunt interese personale la mijloc. De orice natura, nu e corect ca batranii sa fie batuti si trimisi la cersit, copiii sa doarma flamanzi, padurile sa dispara si, implicit… Totul sa se duca dracului.
Nu e normal sa ne uitam pe dupa umar pentru ca nu esti sigur daca nu iti iei un pumn sau cutit.
Hai sa facem Romania mare – in sensul de CU CARACTER (scuzati, pardon de cacofonie). Hai sa o ridicam, sa fie o tara nu cu prostituate, hoti, cersetatori, oameni violenti, depresivi si fara niciun Dumnezeu.
Ma intreba un prieten zilele trecute: daca cineva iti injunghie mama…si tu vezi, ai si tu un cutit la indemana…ce faci?
Ma uitam opac. “Cum ce sa fac? Nimic. Si nu iti da ochii peste cap. Cu ce as fi eu mai presus ca acela? Cu nimic. As fi la fel de criminala. Cand iti da cineva o palma, intorci obrazul. Nu sari si tu. Asa e normal.”. La care el: nu! Tu esti anormala. Nu te-ai razbuna? Nu te-ai racori nitel?. “Niet govarish. Nu as dormi eu. Pentru?”. “Ai o singura mama…nu mai multe.”. “Piei drace, ca tot nu probez traditional cutitul ala.”
Deci: alegem sa fim oi sau ciobani? Sau macar un caine de stana?

 

pentru cei de la butoane!

Poate ajunge si pe sus ca NU SUNT MEDICI SI 3 POSTURI ZVARLITE NU ajuta/rezolva/sustine pe plus CU NIMIC PROBLEMA.
A te ocupa de rezidenti nu tine de “eh..m-am spalat azi pe corp,maine nu ma mai spal, ca racesc!”.. nu. Tine de Cum iti tratezi viitorul.
si se vede ca deocamdata cu indiferenta.
pt mai 2017 “se incalca legea” daca relocau ceea ce nu s-a ocupat sau s-a zis pas in noiembrie 2016, se lua foc daca se dadeau posturi si locuri REALISTE – gen..nu stiu.. sunt 41 de judete…cu n comune si sate? Pai…cam 100 de bucati de posturi pe o chestie s.a.m.d. si la fel si la locuri – tot cam 100. Sa poata sa fie fiecare la locul lui si period. A forma un medic specialist nu e ca si cum bati din palme. Ah, e rezident, stie ce face!
Ai stagii si aici! Iar un stadiu de 3 luni pe x sectie NU TE FACE X SPECIALIST! te lasa tot rezident, pe ceea ce esti. Nu ai competente pt X sectie (de stagiu).
E greu sa gandim simplu?
Nu!
Trebuie sa lingem dosurile UMF-urilor, pt ca ele fac jocurile, sa inchidem spitalele, sa fie o atmosfera de c… intre colegi – de parca le iei ceva de la gura (si nu, nu era mancarea) …si tot asa. Nu asta inseamna medicina. Nu asta inseamna responsabilitate.
Rezidentul nu e musca sau … de care se impiedica unii si trebuie trimisi la facut externari si atat. Sau sa intrebe ei pacientii vesnica intrebare “dar de ce ati venit la spital?” – poti sa schimbi “ce va supara?”, “ce s-a intamplat?”, “de unde veniti si unde vreti sa ajungeti?”, o gluma, o maslina. Ca la spital nu vine nici sa faca selfie, nici sa aduca pachetelul cuiva si nici sa dea party. E o parte pe care n-am inteles-o, oricate anamneze as fi facut, schimbam ordinea.😂
Bun.
Si in plus, preferam sa chemam medicii pensionati ca sa fie medici pe sectiile din Slobozia si alte orasele? E normal? Adica in loc sa isi vada de batraneti si la 75 de ani sa fie tot la spital, iar f… aia din “armata” (mare armata avem noi? Ne aparam cu furculita si doua prastii) se pensioneaza la 51 de ani (au obosit) si pe 240.000 lei…despre ce vorbim aici?
Cum sunt medicii vazuti?
Luati de prosti? Ultimii care pot marai? Sclavi? executanti? pot fi scuipati de pacienti si “de cei din sistem”? care culmea, o parte dintre EI au terminat aceeasi facultate… Ma indigneaza si socheaza toata mascarada asta… ma irita la maximum… 

 

NOTA BENE!

PE MINE NU MA FACI SI NU MA SIMT MEDIC PENTRU CA GRILE.

SAU NU IMI IEI SAU DAI  INTUITIA SI SPIRITUL UMAN PENTRU CA NU PUN SAU DIMPOTRIVA, CA PUN, A SI PUN B SAU C, PE LANGA D SAU E. DECI NU ASTA TE FACE MEDIC REZIDENT. PENTRU CA UN PACIENT ..CAND IL AI PE 1 IANUARIE CAND TE DUCI PRIMA OARA NU E O GRILA DE A,B D SAU A,C,D – SI EVENTUAL IL PUI SA ASTEPTE NITEL PANA AJUNGI SA II GASESTI GRILELE CORECTE.
pardon.. capitolele corecte.

NU AM LUAT 950 DE PUNCTE… de parca asta conteaza.. un sistem invechit, cu oameni ruginiti in gandire …de la primul pana la ultimul. executanti si cam atat.

in niciun stat din UE nu se dau grile sa ajungi rezident. e o alta manevra de a evalua sau ca absolventul sa isi aleaga ceva.

la noi?

arunci 3500 de locuri si posturi pentru 6000 de oameni. tineri.

ceilalti 2500 sunt someri. cu acte. cu medicina. “lasa mama, ca ai loc de munca”…nuuuu… nu are loc de munca DECAT DACA respectivul absolvent ISI IA ceva… dar in principiu, nu prea se ia, ca cineva din familie e deja medic. sau e mai comod sa ti se cuvina totul si sa ai pe modul usor…

Nu ti se asigura nimic aici. Insa trebuie sa ramai sa lupti. chiar si cu morile de vant. tot e o lupta. Don Quijote de ce l-ati citit? :)

 

bullet head review

Sinopsis Bullet head

Trei infractori de carieră se trezesc captivi într-un depozit, cu oamenii legii pe urmele lor. Ceea ce nu ştiu incă este că o ameninţare mai mare se află chiar în depozit.

 

 

Recenzie Simionescu Simona

 

Salutare!

Anul 2018 se anunta intens si plin de emotii – de toate nuantele. Asta daca ar fi sa ma iau dupa acest film, in regia lui Paul Solet *NU va zice nimic? Think again la cele doua filme Grace (2006 si 2009) sau la The Faces (2012), in care iarasi te tineai de scaun sa nu lesini prin sala de cinema.

In fine, trec si eu la ceea ce Bullet head (Capcana mortala) este, si anume un film thriller foarte bine gandit, realizat si interpretat. PUTIN previzibil, dar trec peste acest detaliu, cand vad distributia: Adrien Brody, Antonio Banderas (e the bad guy aici), John Malkovich (oooooh! da!!!).

Cu toate astea mai este un personaj secundar, pustache addicted de droguri, Gage (Rory Culkin), care, desi te va enerva cu rolul asta a la Frodo (tineti minte de cate ori ii spun toti din jurul sau sa nu puna inelul care trebuia dus si sa nu mai fie, in Mordor (adica acel inelus cu scrisul asta: Ash nazg durbatulûk, as nazg gimbatul, Ash nazg thrakatulûk agh burzum-isi krimpatul) pe dest si el tocmai aia face? mie una imi venea sa il bat! si in carti e la fel, ba’ inca mai face si alte tampenii!), ajungi pana la urma sa empatizezi cu el -mai ales cu decizia lui. Si chiar sa uneasca pe cei doi “colegi” pentru a iesi din depozit.

Apropo, in filmul asta e necesar sa iti placa rasa canidaelor. Altfel, mi-e ca … nu e bine.

Ca actiune, Brody, Malkovich si Culkin (fie, personajele lor!) sunt niste hoti/talhari/jefuitori/alte alea! care se afla intr-un depozit central – aici, depozitul asta chiar e o hala, vai mama ei, care are (din fericire) lumina (deci nu e chiar ca “Seiful”, de luna trecuta, de imi venea sa imi bag unghiile in gat de plictiseala si de prostie (film cu zumbalai tembelici si iarasi hoti si … o mizerie ieftina previzibila si …non-sense)).  Si astia 3 bajeti se tot cearta ca sa se afle ca de fapt pustache, pana la urma are nevoie de o doza de ceva (orice drog, nu ma prind sa specific, dar cred ca era heroina!). Pustache are un tatuaj cu un ciocan. O sa aflati pe parcurs SIMBOLUL lui.

In fine, Banderas e personajul negativ, care …transforma un caine speriat si abandonat, intr-o masinarie de ucis -facea curse ilegale de lupte intre caini. eh..SI catelul asta in afara ca omoara tot, .. ma rog, va las sa mergeti la film. Ca daca va povestesc eu CHIAR tot filmul nu cred ca e cea mai buna “solutie”.

Adevar sau provocare?

Sensibilitatea, teama, prietenia, crimele, lacomia, banii, singuratatea, logicul si ilogicul SUNT toate in acest film -foarte bine gandite si puse in practica. Subtilitatea vine tocmai din povestile fiecarui personaj cu aceasta specie de animale – cainii. Daca e o poveste trista sau fericita, fiecare astfel de patruped a contribuit la ceea ce personajul a devenit.

Orice CAINE sau animal (in sine) lasa o amintire ca o umbra in imaginea si constienta fiecarui om. Iar in acest film, toate se vad la extreme.

Un film la finalul caruia am plans (putin si mai mult, nu mai conteaza) pentru ca … mi-am amintit de cainii pe care i-am avut. Fie ca e vorba de Pantof (primul caine de care eram constienta ca e caine, era un maidanez portocaliu, care FIRESTE rodea pantofii daca era liber plus ca manca 10 gaini asa, pac pac fara sa se uite cum arata penele lor sau daca …erau de fapt cocosi! :))) si pana la Lulu (alt maidanez, salvat dintr-o punga lasata intr-o statie de ratb, care … e o splendoare sa il ai in jurul tau) … toti au fost caini pe care i-am iubit. Apropo, animalelor le dau ORICE mananc eu – de la eugenii si cozonac si struguri si.. ORICE am zis! pana la paste si fripturi de sta matza in coada!).

Sincer, Bullet head e un film sensibil, care te tine in corzi pe TOATA durata lui (94 de minute!) si pe care ar trebui sa il vedeti. Ajungi sa empatizezi cu patrupedul foarte mult … adica asa… instant. Chiar si cu drogatul. Chiar si cu …adica fara sa vrei ti se pare ca poti fi in orice situatie. un film care iti pune si rotitele in miscare – nu orice om frumos imbracat are si caracter sau e bun, nu orice om de rand e hot, nu orice drogat ajunge asa din fericire sau multumire cu sine…

Ii dau un 8 spre 9 Capcanei mortale– e intens si sincer, pe placul meu (nu pentru ca E Banderas, ci …asa! TOT!).

Sfarsitul shakespearean mi-a taiat tot cheful, dar … na, nu toate filmele sunt cu final fericit (happy ending).

 

 

povesti cu sfarsitul nesfarsit

Salutare!

Exista povesti de iubire (nu de dragoste, alea intra in alta cutie) care incep si se termina …cum au inceput. Fie furtunos fie lent si dureros. Atunci cand se incepe furtunos totul devine obositor pentru el si pentru ea -sa tina pasul, sa fie constanti (mai ales ca in societatea de azi constanta e ceva rarism spre deloc vazuta..). Consistenta cu care exprimam sau ascundem adevaratele masti poate da calea spre “mai mult” sau “si-au trait pana s-au plictisit unul de celalalt”.

In istoria asta de 10 ani -de relatii mai mult sau mai putin esuate lamentabil sau poate doar in mintea mea s-au terminat (ca daca as avea o nevoie de ceva pe pariu ca se poate apela?) – am constatat urmatoarele:

-nu e necesar sa scrii si sa exprimi TOT. oboseste partenerul si fie te ignora fie retine tot si te plesneste cu ele de fiecare data cand vede ca o dai cotita

-m-am descoperit constant. adica nu e o reteta anume de multumire. insa tandretea trebuie sa primeze. daca ai steagul ridicat si te intereseaza doar atat … nicio sansa. poate daca e alta. 😀

-personalitatea mea si stilul meu deloc confortabile si groaznich pe alocuri nu au facut casa buna

– insa tocmai ca sinceritatea a fost la cote inalte mai mereu mi s-au iertat multe – poate chiar daca nu meritam mai nimic -sau poate chiar mai mult? glumesc. nu sunt genul de tipa care sa stea sa se uite mirata si cu ochii plini de lacrimi ca te desfaci la camasa si repari chiuveta. pot cel mult sa iti desfac o bere ca recompensa sau un tonic. daca s-a ars becul ma duc sa il schimb. sau bat cuie. oricum, nu e greu. doar daca nu am chef de ceva anume … zic. in principiu spun prea multe si uneori nu sunt cuvintele pe care le-ai dori auzi. sau citi! dar nu pot sta cu gandurile in mine prea mult.

-uneori eu am fost cea “sexuala”, alteori invers – si asta pentru ca de fapt voiam altceva. ori “acum” ala ori “ceva mai mult” sau “altfel”. niciodata n-a fost la fel nicio relatie sau prietenie. sau act.

-cine zice ca e o reteta a cuceririi tipului sau tipilor sau ce mai rasare in cap – abunda articolele alea „cucereste-l” sau „semne ca te place”… si daca te holbezi la el si nu zice nimic asta nu inseamna ca e timid musai, ci pur si simplu ca nu-l interesezi. mare branza. mai sunt 3 miliarde de barbati. aaaah, ca dreptul de posesie si „il vreau pe ala” de zici ca bietul om e o pereche de pantofi, iar din punctul lui de vedere deja te vede ca pe o masina – ori d-aia ieftina pentru care nu se osteneste sa o ia ori d-aia scumpa de n-are chef decat sa dea o tura, hai doua si apoi sa caute una cu pret mediu. Era la un moment dat ca daca fumezi, bei si injuri clar il faci sa plece. Acum nu zice nimeni sa iti bagi 4 pachete de tigari in gura, sa ai branula cu alcool dupa tine si sa suferi de Tourette, dar nici sa pici in aia cu „aaaaaaaaah… eu nu fac asta.. nu mananc aia…nici nu concep sa … ”. SA FIM SERIOSI. omul e facut sa greseasca, dezamageasca si sa sufere. mai mult sau mai tarziu, si daca esti cuminte sau „rea” poate sa plece la fel cum a venit -din viata ta. si daca te schimbi pentru el crezi ca faci ceva bine? sa uiti vocea ta si dorintele tale? crezi ca il tii langa tine? nuuuu… daca vrea sa plece, tot o va face si fara sa faci neaparat ceva anume.

Sfaturile universale nu ajuta pe nimeni. Nici macar cei de le scriu nu le folosesc. :)

ca sa cuceresti pe cineva trebuie sa fii tu. ataat. ca esti sau nu pe placul lui … nu te poti juca cu gusturile. si nici judeca. :)

uneori ai fi surprinsa, draga caprioara, ca tocmai defectele sunt chiar interesante si fac lucrurile sa se miste. intr-un fel sau altul.

 

 

 

Biblia si fantomele sale sau cum sa te torsionezi in gandire

Salutare!

De astazi e cazul sa revin la vechile placeri -intelectuale, spirituale si nu numai.

Despre cartea de fata pot sa desfac mai mult -petalele- si sa va port pe unde vreau.

Sa o iau cu o introducere finesse: cartea din fata mea a venit ca raspuns (sau poate chiar completare) a celei din 1996 a francezilor Francoise Dolto si Gerard Severin (in fine, sunt si accente pe acolo, dar nu am eu tastatura pe franceza), „Les Evangiles et la foi au risque de la psychanalise ou la vie du desir”.

Cu toate acestea, Didier Dumas regaseste in Biblia si fantomele sale noi drumuri pe care religia le-a lasat in urma sa: psihanaliza si istoria.

Fie ca e vorba de druizi, samani, mistagogii greci (adica preotii din Grecia Antica), fie ca e de Freud si teama lui de a nu fi luat in colimator de Papa si de alti reprezentanti ai Bisericii – asa cum a facut din psihanaliza o imbracaminte stiintifica pentru a evita partea si complicatiile biblice-, Dumas atinge multe aspecte ale religiei, istoriei si psihanalizei ca intr-un tetraedru intors pe toate partile.

Astfel, multe aspecte ale psihanalizei isi au originea (radacina) din civilizatiile au fost mentionate in Biblie. Exemple? Primii doi copii ai lui Adam si Evei apar sub denumirea de forcluziune a Numelui-Tatalui, condamnarea lui Cain este de fapt teoretizarea fantomei (intalnita la Nicholas Abraham), iar in ceea ce priveste povestea lui Noe si a copiilor sai – teoria transgenerationista dupa care s-au construit de fapt clasele sociale (cu toate astea nu exista un autor care sa fi teoretizat acesta idee :) ).

despre fantasme si vise -materiale de studiu ale lui Jung mai mult, decat ale lui Freud, care era pamantean in actiuni si gandire-, Dolto si alti specialisti sunt unanim de acord ca reprezinta de fapt senzatiile corporale ale imaginilor, nu neaparat (Sau per se, cum imi place sa zic) ale cuvintelor. Altfel spus, cele doua “instrumente mortale” sunt de fapt gandiri in imagini – pe care le asimilam si in primii 3 ani de viata, iar apoi … se torsioneaza totul spre “un material fluid” – in jurul constiintei.

Limbajul imaginilor este unul mai putin explicit, dar cu mult mai profund, mai dens, mai expresiv decat acela al cuvintelor.

Unele imagini sunt acelea din Biblie: Dumnezeu care il scindeaza pe Adam sa o extraga pe Eva, Noe care se imbarca pe ARCA cu fauna (in dublu exemplar, pentru reproducere) … sunt toate un limbaj de sine statator -si reprezinta procese mentale per secundam pentru a da sens viselor. Cunoastea inconstienta din acest limbaj al imaginilor este si ea plina de pericole- nelipsita de absurd deseori.

Psihanaliza are scopul de a le introduce si traduce (pr)in constiinta. Analiza unui vis nu este per primam un act de sine statator, nu e niciodata exhaustiva si nici nu se finalizeaza odata cu terminarea unui vis sau a unei imagini. Ea continua, proaspata si in alte “sensuri” sau “imagini” ani de-a lungul.

ISTORIA?

Dumas propune o analiza si o paralela interesanta intre povestea din Vechiul Testament si Revolutia Franceza – Biserica Catolica nu a incurajat citirea si propagarea religiei (sub FORMAT de Biblie). Sub domnia lui Ludovic al XIV-lea persoanele care aveau un exemplat de Sfanta Scriptura erau trimisi usor la galere – cu toate astea, hughenotii nu mai stiau cum sa ascunda astfel de volume de soldatii avizi de varsarea de sange + de respectare a cuvintelor ludovicului. Pe vremea aceea, bonetele femeilor erau considerate sacre – astfel hughenotii au inceput sa scrie si transcrie cuvantul Scripturii in miniaturi care dispareau de fapt in parul sotiilor atunci cand soldatii veneau “flamanzi” si cautau prin dulapuri si pardoseli.

Majoritatea oamenilor credeau ca Biblia a fost scrisa de MOISE, iar ganditorii si oamenii literelor ca Spinoza sau Richard Simon care voiau sa darame aceste gandiri erau boicotati, iar teoriile lor cel putin interzise.

Alte piste – Tora, ADICA textul ebraic al Vechiului Testamentului sau Deuteronomul si chiar textul sacerdotal (i.Hr) sunt texte in care nu se regasesc ingeri, demoni, vreo divinitate sub chip de Sarpe sau Gradina Edenului (sunt scrieri pline de legi!).

Biblia si fantomele sale iti arata cum mitologia descendentilor lui Adam si ai lui Noe se transmite prin diverse modalitati -cel putin limbajul imaginilor si chiar al legilor- in lungul sir al generatiilor (din care facem parte).

Fantomele sunt de fapt legaturile cu realitatea -chiar daca ne place sau nu- a Bibliei.

Cartea lui Dumas ofera atat scrierea ecumenica, cat si cea a lui Andre Chouraqui a unor “dovezi” biblice a “lumii ideilor” in care ne putem scalda -daca avem intrebari si cautam raspusuri care mai de care “altfel” sau care sa inchida un ciclu al valorilor -transmise la scoala si in viata de zi cu zi. Configuratia sensurilor oferite de Dumas devine o alta cu cat citesti mai mult. De exemplu, Gradina Edenului are “un cordon ombilical” si o “falicitate divina” intruchipate prin pomii care cresc acolo si prin fluviul cu 4 capete/brate – impartindu-se spatiul in 4. Uitati deci un limbaj al imaginilor.

 

 

lobul primitiv 35

Se uita la el.
-nu pleci? Parca plecai! Voia confirmarea.
-vrei? Zambi ea.
-nu. Stiu. Habar n-am. Mi-e tot aia.
Isi baga mainile in buzunar.
Ea se incrunta. 
-ti-e tot aia? Esti sigur? Ca pari ca un copil d-ala care da cu piciorul in ce vede.
-nu.
-ma bucur. Zi-mi cum de reusesti sa imi placa cinismul asta ieftin? Il bagi in fata tuturor. Si apoi..
-e o armura..
-asta m-am prins de la primele vorbe. Dar dincolo de el esti minunat. Si nu zic complimente barbatilor. Crede-ma..
-mai devreme ziceai ca sunt arogant…
Inca avea mainile in buzunar.
-esti. Stai calm. Orice om are.
-nu sunt bun la ce?
-ah… Pai … Nu e ceea ce pare.
-la pat? Asta apreciezi tu?
-nuuu… La altceva.
-la ce?
Se plimba prin bucatarie cu mainile in buzunar. Ea era pe scaun. Picior peste picior.
-la ce nu ai pricepe. La a-ti arata sentimentele. Desi tanjesti dupa o persoana care stie cum sa se arate si dezvaluie in fata ta, desi tu nu esti bun la asta. Dar imi place ca nu ai masti. Adica asta esti si punct. Cine intelege bine, cine nu.. Urmatorul tren.
-d-asta am zis ca semanam. Asta am vazut in tine. De fapt, tu esti un vulcan mocnit. Si eu.
-tu? Vulcan? Ai prea multa rabdare. Si o folosesti foarte bine. Eu… o alta mancare de peste.
Suna la usa.
Ea se ridica rapid.
-ai un musafir?
-e C.
Trecu pe langa el rapid.
Il privi in ochi.
Il vazu in prag. Facu ochii mari.
-spune ceva.
-de ce ma simt coplesita?
-pentru ca nu ti-a trecut.
-corect. Asta era.
-pot sa intru?
-nu. Din pacate nu vreau sa intri. Vreau sa imi spui ce e.
-cum ti-am zis la telefon. Voiam sa terminam show-ul. Nu sa il continuam.
-corect. Eu voiam sa nu te vad, credeam ca ai uitat unde stau..
-nu.
-auzi.. Tu poti sa vezi niste greseli de conta, nu?
Se uita la el fix.
-da. Pot sa le si repar, de ce?
-atunci intra.
C facu ochii mari cand il vazu pe Mircea.
-salut!
-eu plecam!
-nimeni nu pleaca! Copii rasfatati si enervanti. Tu o sa il ajuti pe el. Cu o chestie. Care nu sunt eu. Eu cu el am terminat-o. Cu tine(si arata spre Mircea), nu. Acum potoliti-va ca va dau cap in cap.
Liniste. Priviri tacute de la unul la altul.
Laura ii tranti un vraf de dosare lui Cosmin.
-acum. Te uiti peste ele. O sa ai putina linista si lumina.
-constat. Ca e un singur bec.
Mircea se stramba cand ii dadu dosarul. Cosmin il lua afectat de parca lua gandacii striviti de pe talpa bocancilor.
-va vad. Puteti sa nu o faceti pe pizdele afectate? Chiar ma enervati.
-daca n-ai fi tu de fata, i-as da una! Mocnea Mircea orice cuvant.
-si eu.
-pentru ce? Orgolii? Pareri absolute despre un concret … De o clipa?
-nu. Pentru tine.
-eh hai. Deci …nu o cred p-asta.
-vrei sa ne vezi?
-sunt pacifista. Nu vreau sa aud.vezi-ti de ale tale. O ora ajunge? Vrei ceva de baut?
-nu. Apa.
Il lua pe Mircea.
-tu nu faci ca trenul. Voia sa vorbim si..
-si i-ai zis ca nu te intereseaza. Ceea ce…
-te flateaza?
-socheaza.
Ea punea lamaie intr-un pahar cu apa.
-se zice “tine-ti prietenii aproape. Si dusmanii si mai aproape.” sau ceva inrudit. So… Pentru tine…
-i-as fi dat una. Pentru faza din restaurant. Erai ca un caine abandonat. Asa aveai privirea cand l-ai vazut intrand cu tipa … O cunosc. Doar ca eu o simt pe dinauntru.
-multumesc. Pot sa ii dau si singura.
Disparu cu paharul.
O auzea cum ii raspundea. Usor afectat. Cu vocea tremurata. Ofta.
O vazu inapoi.
-degeaba te minti, Laura. Ai suporta de la el si altceva. Pe langa inselatul asta.
-nu. Chiar nu. Una afisez si alta simt. Simt ca i-as trage una peste ochi si, in acelasi timp,ca nu se merita.poate eu fortez lucrurile.poate eu ma exprim mai mult decat trebuie.
O vazu intoarsa spre balcon.
-o fi spatiul asta mic, dar am ajuns si eu sa te cunosc. Nu ceri ceva neomenesc. Eu cand ai zis ca nu sunt bun, am presupus ca la pat.
-nu ma intereseaza cum e fiecare la pat. De fapt, eu nu ma gandesc la nimic atunci. Si apoi ma gandesc la tot. Apoi e un platou de liniste. Poate eu nu ma pricep si… O ard aiurea. O ard asa la flacara lampii ca moliile.
-nu. De ce te vezi asa rau? Mie imi convine cum esti. Ah da, mai trebuie sa te porti frumos cu oamenii ca sa se poarte frumos cu tine, dar pe tine nu te intereseaza. D-asta poate … Ajungi la conflictele din tine.ca acum. Tu vrei ceva ce poate mie nu-mi convine. Apropo, de ce e asa liniste??
Iesisera din bucatarie. Usa de la intrare era deschisa. Actele nu mai e rau nicaieri.
-jur ca ii crap capul! Trecu pe langa ea furios.
Se incalta din mers si arunca o vesta pe el.
Ea isi baga unghiile in carne.
Il suna pe Cosmin. Nu raspundea. Desi vedea un telefon pe pat care lumina.
-cat de prost poti sa fii si tu???
Lua telefonul. Era cu parola.
-ok… Sa vedem… Data nasterii?
Nu.
-anul?
Nu.
-Anul meu?
Bingo.
-ma lasi? Am zis la misto.
Isi vazu apelul pierdut plus inca vreo 16.
Intra in mesaje.
O tipa…un tip… Urmarea continutul.
Aparu Mircea. Cu Cosmin de urechi. Il impinse in hol.
-sobolanul era la traversat de strada. Ala e telefonul tau?
-da.
Se duse catre Laura.
-da-mi-l!acum!
-pentru cine lucrezi?
-pentru Pavelescu.
Laura facu ochii mari.
primi un pumn in figura.
-asta e pentru Laura. Si asta (urma al doilea pumn) e pentru mine. Lasi actele aici, iti iei telefonul si nu o mai suni. Niciodata.
Nasul lui Cosmin sangera.
-si pe ea o bati?
-nu. De ce?
-poate merita si ea.
-si daca ar merita, nu as da.
Isi trecu mana prin par.
-pleaca acum.
Laura se uita absenta la ei. Se albi pe loc. Se clatina si pica.
-te rog, pleaca. Nu e nevoie de tine aici!
-nu o meriti!
-ea nu merita ce i-ai facut! Pleaca.
Actele ramasesera pe pat inerte. Cosmin pleca.
Mircea aduse un pahar cu apa si zahar. Citise el ca poate fi cateodata si o coma hipoglicemica.
Nu isi reveni.
-Laura…ce e… Ce ai? Ce nu mi -a zis???
Ii vedea tot desenul vascular pe fata. Desi era alba. Respira greu. Pulsul abia decelabil.
Suna intr-un final la ambulanta. Isi plimba mainile prinnpar nervos. Ii venea sa planga si sa urle la ea. Poate se trezea.
O vazu ca misca pleoapele. Vasele dispareau de pe chip. Il privea fix.
-Mircea!? Nu pleca. Ramai… Si cand iti zic eu. Ramai.
Il strangea de mana.
-plangi? Nu face asta..
-ma simt ca intr-o piesa trista si prost scrisa. Sau poate doar eu interpretez slab. Nu pleca. Nu …
Stransoarea slabea.
-e ceva ce nu mi-ai zis? O saruta pe frunte.
-multe. Sunt multe de le-am tinut in mine. Uimitor. Da, stiu. Nu ar parea!
Schita un zambet vag. Privea undeva in stanga lui. Deasupra.
-te rog, iarta-ma. Sunt foarte obosita. Vreau sa dorm.
Si mana ii cazu inerta dintr-a lui.
-sa nu faci asta. Sa nu indraznesti sa faci asta! Ma auzi??
Venira cei de la ambulanta.
-puneti padelele. Direct. La maximum.
Se plimba cu mainile in par. Si se uita la oamenii care tot incarcau in ea curent. Niciun raspuns.
Se puse pe vine. Ii facea masaj cardiac cu disperare. Si plangea. Nu mai vedea decat corpul Laurei
-domnule…am incercat. Nu raspunde.
-trebuie! Trebuie!! Trebuie sa raspunda. Trebuie… Nu poate sa fie asa.. Nu e asta finalul ei! Raspunse el cu vocea in lacrimi. Trebuie! Tot repeta alternand respiratiile lui cu miscarile pe xifoid. Trebuie! Se auzea din cand in cand.
Paramedicii il luara de pe jos.
-domnule… A murit. Asta e adevarul.
-nu.nu.. Nu concep. Nu.. Nu…nu va pricepeti la nimic.
-da’ chiar a murit. Nu o vedeti??
-nu. Nu o vad moarta. E pe undeva. Rataceste.
-cum nu? Bea un cogniac cu Dumnezeu si vine mai tarziu acasa. Domnule, va rog… Plecati de langa ea.
Nota pe o tableta neagra.
-ora decesului (consulta telefonul)…20:24. Ziua joi. semnati! Aici!
-du-te domnle’ ca nu semnez nimic.
-face parte din procesul verbal.
-nu intelegi ca nu semnez? Nu semnez!
Plecara cei de la ambulanta.
Inchise usa.
O puse pe pat. Stinse lumina. O inveli de parca tocmai o auzise ca ii era frig si o tinu in brate. Plangea langa ea.
-nu poti face asta. Te rog! Sunt cum zici tu. E fix ceea ce ai observat. Dar, te rog…nu face asta.
Adormi.

lobul primitiv 34

-si care e leacul asta despre care se vorbeste aici? Arata ea enervata in monitor.
El veni. Puse maine pe spatar si citea pe dupa umerii ei. O simtea ca era tulburata. parca ar fi vrut sa isi roada unghiile si se abtinea foarte mult.
-citeste cifrele. Raspunsurile sunt acolo! arata el cu degetul aratator pe ecran.
Se indeparta.
Deschise calculatorul lui. Cauta subiecte similare.
-stai putin! Stai! Nu te enerva. 
-ce? Nu e ceea ce pare?? Cifrele sunt reci. Nu imi plac. Parca mi se scurg pe vene. Si imi ridica ratiunea la 220.
-leacul ala..uite!
Primise mesaj.
-e un film.
Deschise.
Se stramba la inceput apoi completa:
-as fi vrut sa fie alte raspunsuri. La acelasi subiect.
-uneori, raspunsurile nu sunt cele asteptate. Sau pe care le vrem. Ci exact cele care par focoase si turboventilatoare.
-turbo- ce?
-nu conteaza. Focoasele stii ce sunt…
-bla bla nave de lupta…bla bla pac pac moare lumea. D-astea?
-miss bla bla. Da. Cum ziceam, conditiile necesare…
-ma scutesti? Crezi ca lumea traieste neaparat in conditii? In necesar? Nicio nevoie nu e pe deplin satisfacuta. Mereu ramane una in urma. Mananci, te apuca setea. Le faci p-astea, iti vine sa te … Si apoi somnul si apoi tot asa… Niciun om nu e pe 100% multumit. Nici eu. Nici tu. Mereu va fi ceva in urma. Sufletul. Mintea. Par pe linie, dar ele sar de la una la alta. Suntem rationali? Zi-mi un lucru rational 100% fara emotie. Satisfacerea ratiunii fara emotie? Si invers? Cand emotia se lasa dupa ratiune?
-intr-un fel, conditia in sine e initiata, nu? Sau esti nihilista?
-pana acum eram satanista… Parca era nihil sine deo…
-au contraire, mon amie.nihilistii nu cred in …ceva. Nici in Dumnezeu si nici..in altceva. Tu despre ce leac cautai acolo?
Ea se ridica.
Se intoarse spre el.
-un leac contra prostiei. Un leac impotriva indiferentei. Un leac …
O prinse de mana.
-vulcanul Laura. Potoleste-te. De ce nu poti fi ca orice femeie? Ce te crezi, Ioana d’Arc???
-si ce vrei? Un pres? Un catel? Nu ling pantofii. Si nici altceva. Nici mana. Daca ma agit inseamna ca nu sunt de acord si ca traiesc. Ce cauti tu, Mircea, …nu e aici.
Se elibera din mana lui.
-si clar n-ai cautat unde trebuie. Du-te la cele care zic “da” la orice zici. Si care zambesc frumos. Si care dau frumos. Eu sunt zgomotoasa. Din orice punct de vedere. Pt ca inauntrul meu tac.
Isi scoase laptopul de la incarcat.
-ia tot. Eu am plecat. Ia-ti tot. O sa caut de lucru. O sa fie bine. Imi iau o pisica. E mai utila ca toti barbatii la un loc.
-nu poti vorbi serios…
-ba’ chiar asa cum se aude. M-ati umilit mental si in toate felurile cum ati vrut. Vrei altceva, du-te. Nu te tin.
-ce ai? Am de lucru. Niste acte. Aseara am vazut ca trebuie refacute toate actele. Pe 6 luni.
-si eu ce legatura am? Leacul meu…
-nu sunt eu.
-nu asta. E altceva.
-despre ce e vorba?
Suna telefonul.
-cine e?
-C?
-poftim? Parca nu te vedeai…cu el.
-vorbesc.atat.
Raspunse.
-nu..da. Da. Nu. Da..
El pleca din incapere.
Inchise.
Il gasi in bucatarie.
-te vezi cu el…acum?
-nu.
-nu???
-nu.
-te uiti la mine si zici “nu”?
-da. 😒mai vezi pe careva pe aici?
Ea misca barbia nervos.
-nu merge asa. Vin cu tine.
-ok. Ma duceam sa ma vad cu Zoe.
-nici nu e romanesc.
-actually… E Noe..
-hai termina! Sunt vulpoi batran. Ce ai de gand sa faci?
Il lua de mana.
-iti fac cinste. Cu o cina.
-nu mersi. Nu stii sa faci una.
ce … Subtil o zici. Nu iti fac eu. Cei de la restaurant. Poti sa nu mai fii sarcastic si caustic cu mine? Nu ma forta sa iti zic de sa iti iasa pe nas.
-ia zi.
-esti arogant. Nu traiesti nimic. Te infranezi. Calculezi totul. Pana si pasii pana la mine. Ti-e rusine. De tine. De mine. (Ii vazu pupilele). Crezi ca esti bun? (Ii vazu mainile).
-atat? Slab. Credeam ca poti mai mult.
-nu e nevoie sa dau totul acum. Oricum, tin sa te anunt ca esti om. Ca mine. Oricat nu ti-ar placea.
-poison ivy. Aroma asta o ai. Si tot imi place. Stii de ce?
Ea dadu din umeri.
-oricat ai vrea tu sa fii altfel esti ca mine. Acida. Dedesubt insa e ceva frumos. Stii si tu. Da. Asa cum e. Dinamica. Suspans. Happy smile.
-tu ai zis asta?
-psihologie inversa.
-ah ..de fapt nu simti …
Se apropia de ea.
-simt al naibii. De mult. Si nu te las sa vezi. Nici pe altii.
O mangaie pe fata.
-ma omoara ca nu iti faci breton.
-du-te la una cu breton. Care se aranjeaza. Care traieste intr-o bula de perfectiune. Si care nu respira.
-nu mersi! Prefer sa ma albesti tu.
-eh hai. Pe cine pacalesti? Sunt opusul tau. Total. dar complet!
-nici nu trebuie mai mult. 
-I am out. pastreaza si fa ceea ce vrei tu. I am off. Go fuck yourself. Chiar nu mai stau.
-Esti singura care mi-a vorbit asa.
-ma bucur. De fapt… Poate d-asta ai ajuns asa. Ca nimeni nu ti-a vorbit astfel. si nici nu cred ca se risca. pentru poate …nu contezi pentru ei. sau pentru mine? cine stie. poate nu te respect, mai stii?

-daca nu ma respectai, ma dadeai tu dracu’ de la inceput si gata.

-ah, deci stii ca pot face si d-astea? fireste ca puteam sa te si injur pe scurt si gata. dar ai avut ceva in pozitia corpului sau in priviri si ma chema sa vreau sa ating. cel putin.

-eu?

-da, domnule Florescu.. sunteti sexy.

-te-ai lovit la cap!

-oare?! crezi ca numai eu vad? pe pariu ca sunt si altele care te vor.

-posibil. nu ma intereseaza.

-dar de ce?

-pentru ca momentan sunt ocupat cu tine.

-“ocupat”???

el veni spre ea. ii dadu jos geanta de pe umar. apoi geanca. apoi puloverul dintr-o miscare ferma. o trase spre el.

-da, foarte ocupat. in mintea mea.

-ti-o tin ocupata?

-da..

o atinse pe gat, apoi isi trecu limba pe sub lobul urechii. o auzi chemandu-l si ii simti mana curioasa pe organ.

-zi-mi.. cat de ocupat!

-cat sa nu observ 6 luni la lucru ca sunt furat in stil mare.

se indeparta putin de ea. o privi.

-poftim?!

Lobul primitiv 33

Dadu niste telefoane.

Voia sa verifice.

Da,era milionara in euro. Brusc. Asa. Cum batea din palme.

Ce dracu’ sa fac acum? Parca n-as mai munci. Pentru o vreme. Dar dupa aia?

Se uita la el. Era obosit. Neras. Nedormit. Incercanat. La birou.
-auzi…chiar nu…pot sa cred!!
-taci. Am treaba. Te rog. Stai cuminte acolo.
-dar…
-shh.
O auzi vag cum mergea. O vedea pe sub ochelari cum se chinuia cu perdeaua. 
-zi-mi ca nu faci special. sa ma distragi.
-eu? da’ eu nu fac nimic. Incercam sa ai intuneric. Sa aprind …
-“sa ai intuneric ca sa aprind lumina”?
Se ridica de pe scaun.

Ea facu ochii mari.
-potoleste-te! O pupa pe obraz. Am de predat astea maine.
-pot sa ajut? Doar …
-nu. Tu nu lucrezi. O perioada. Te aventurezi sa salvezi fete violate, sa bati baietii de cartier.. Maine-poimaine aflu sa salvezi de la inec..
-aaah nu..sa nu exageram..nu inot. Deloc.
-n-as crede. E usor. Plutesti. Orice corp pluteste. Ma rog. Aproape.
-eu sunt exceptia. Din cauza panicii ma inec sigur.
Se uita la ea. Isi dadu jos ochelarii.
Ochii lui erau calzi. Prietenosi. Pe langa obositi – tipau dupa somn.
-dragule, dormi. Jur. Ai nevoie. Macar 6 ore.
-6?? Cine isi permite luxul asta?
-ma sperii! Vino!
Il lua de mana.
Il puse pe pat.
Il saruta si-i aduse un cadou.
-poftim..pentru tine. Nu e mult. Nu e ceea ce pare! Ranji ea, dezvelindu-si dintii si luminandu-si chipul.
-dar nu…e …cazul!
-nici sa nu te ridici, Florescule!
-cum mi-ai…zis?
-desfa-l si zi-mi de-ti place. Daca nu,oricum nu conteaza. 😅😅
-tu l-ai impachetat?
-treci peste politeturi. Rupe.
Se auzi sunetele hartiei rupte. Apoi ii vazu sprancenele zburlite. Aproape se uneau.
-o cravata??? Visinie???
-stai asa. E bordeaux. Nu e musai visinie. Visinie e pentru muritorii de rand. E bordeaux. Si doi…da. O cravata. Dar nu e doar pentru tine.

??
-uite.
O vazu cum se dezbraca. Facu ochii mari.
-esti…depr…
-…ivata?
-…avata! Si rea! si obraznica, mica mea caprioara. desi, nu pari deloc caprioara cand mergi.
O vazu cum isi pune singura cravata.
-fa-mi nod sau plimba-ma pana la biroul tau. Ia si o perna pana ajungi acolo.
-ce iti bazaie lampa acum???
-fa ce-ti zic! Se amuza ea de chipul lui.
Era contrariat, dezgustat, iarasi mirat si iarasi repugnat.
-si daca refuz si iti zic sa te imbraci, ce te faci?
-se refuza de doua ori. Nu e neagra. E rosie. De doua ori.
Se intinse dupa o perna si apoi o trase bland spre birou.
-acum ce se mai intampla??
-pune-te pe scaun. Si apoi perna pe poala ta. Nu da drumul cravatei.
Facu intocmai.
Ea era langa el cu capul pe perna. Goala. Cu cravata in mana lui.
-cum te simti? Intreba ea.
-prost. Ma simt tampit. Ceva nu se leaga. mi se pare ca ceva nu e bine. nu esti sclava mea.
-nu. Te simti socat. De ceea ce vreau sa faci.
-nu neaparat. De ce m-ai pus?
-sa te vad cum reactionezi.
Ridica mainile in aer.
-cum crezi ca as reactiona? Fac ce vrei tu. Chiar daca nu imi convine mereu. Sar si de pe stanca. Dar.. Uneori ma depaseste. Ai ceva in tine. Niste demoni. Pe care ii hranesti. Tu, cu gandurile tale. Uneori cu faptele tale. Aici, in cap… Nici nu vreau sa stiu ce ai. Acum. Ce ai avut. Ce vrei sa faci din ea. Cu ea. Trupul… Nu dai 2 lei pe el. Pui pret pe suflet. Plangi noaptea. Te aud. Eu daca lucrez tot te aud. Cum te foiesti. Aseara ai strans cearceafurile. Cand sa ma bag in pat, dormeai oblic. Am crezut ca ma duc la iepuri. M-am dus pe canapea. Plangi mult. Si mi-e mila de tine. Hai la psiholog. Poate te va ajuta. Zi-i ce ti-e frica sa imi zici.
Il asculta. Isi scoase cravata.
Lua o camasa alba de-a lui si se aseza in bratele lui.
-facem cum vrei tu! Zambi ea agatandu-se de el.
Adormi in clipa urmatoare. Cu o lacrima pe buza superioara.
-uf.. Ce ma fac eu cu tine?
Se uita cu ea lipita de el peste foi,vazu niste cifre care nu coincideau, le incercui cu marker-ul roz (ea ii schimbase si markerele) si ofta amuzat.
-intrebarea e: ce m-as face fara tine?
Se uita la cravata de pe jos. O lasase aruncata.
-esti un mister, domnisoara Matei. O iei, te dai sclava, apoi te eliberezi. Autoeliberezi.
O privea cand dormea. Picioarele ei erau peste bratele scaunului. Buzele erau relaxate. Chipul senin.
-cine ar putea sa te lase singura? Sau sa iti faca rau? Sau… Nu esti oricare. Construiesti si darami cu aceeasi forta. Cu aceeasi pofta.
Stransoarea ei slabea.
Mainile cadeau inerte.
-hai sa te duc pe pat. Esti mai obosita ca mine.
Tocmai cand sa se ridice, o vazu cu ochii deschisi:
-te-am auzit. Da, mi-e frica de mine. De ceea ce pot face. Atat bine, dar mai ales rau. Sunt o bomba cu ceas. Orice clipa cu mine. Mi-e frica de esec. De intuneric. De paianjeni. De singuratate. De … Frica. Toate astea… (Il strangea mai ferm pe dupa ceafa) … Sunt trecatoare. Corpul meu? Da. Nu dau 2 lei. E un ambalaj. E o carcasa. Nu m-a pasionat. Am incercat sa am grija de altceva. Si nu e vizibil
Poate doar in ochi.
-da. In privire se vad toate fricile tale. Ai o privire blanda, si… Totodata, care nu admite glume multe. Ai fi vrut sa ma bati atunci cand te-am refuzat cu prajitura. Tu taiai frumos, portionat, meticulos si eu repetam “nu” mecanic. Tii minte?
-cum as putea uita. Emotionata pana in varf de furculita, ca nu mai stiam sigur cine unde se tine.
-eu vorbeam ca o moara stricata, sa nu vezi ca sunt si eu tulburat.
-tulburel.
-crezi ca nu esti frumoasa, Laura?
Ii dadea parul de pe frunte.
-fa-ti breton. Fa-i ceva parului astuia. Iti ascunde fruntea, ochii… Si aici…fa-ti coc. (Ii prinse el cu o agrafa parul la spate). Uite… Acum da.
O privea in ochi. Isi puse ochelarii pe masa. Isi trecu mana pe gatul ei.
-e fin. N-ai avut multi barbati.
-putini si buni.
-daca erau buni, erau si acum cu tine.
-nu neaparat! Ne-am dezamagit reciproc. Pe scurt.
-nu ma intereseaza. Cert e ca nu sunt rani multe.
-daca ai avea rabdare cu toate…
Zambetul ei era trist.
-n-o sa ai. O sa pleci. Ca si ceilalti. Laura? E un trup. Laura? E …
-…in siguranta.
Se ridica de pe scaun cu ea in brate si o puse in pat. O inveli.
-vin imediat.
Stinse luminile si ii simti bratele in jurul taliei.
-nu mai plange. Nu mai tremura. Si clar nu te mai minti. Nu ajuta pe nimeni. Bine?
Se auzi un oftat.
O simti cum se rasuceste cu fata spre el.
-bine… Dar promite-mi ca te relaxezi. Pe mana mea.
-cum vrei tu.
Ii simti mainile pe piept. Pe burta. Pe cot.
-hai sa dormim.
-dupa 9 minute.