lobul primitiv 27

Da, viata complicata a Laurei Matei devenea si mai complicata cu fiecare alegere, minut, idee.

-Nu! deci…nu vreau sa inteleg!!! 

Iesise din bratele lui, in picioarele goale, pasea cu grija cand il auzi:

-unde pleci?

-sa ma.. pis?

-perfect. te intorci,da?

-ah…platesc chirie …ar fi cazul.. oricum ma duc la baia asta, nu la cea centrala..

-aha.. bine.

se intoarse pe partea ailalta.

-vorbeste in somn?!?! 

-vrei sa iti gatesc ceva?? il auzi brusc mai clar.

-sa ce? da.. cum.. du-te..fa ce vrei!

il vazu ca isi pune un tricou pe el si ca se tropaie la baie.

auzi frigiderul, apoi ouale sparte, apoi cum da drumul la aragaz – avea chibrituri- si apoi cum alearga sa deschida geamul de la balcon.

il vazu brusc in fata usii.

-cu sunca sau fara?

-cine?

-omleta…cine? se amuza el de fata ei.

-ah..fara. nu suport mezelurile.

-ceapa verde? cascaval?

-da. ambele. in acelasi timp.

-si separat ce?

-separat… nu stiu.

Ranji ea uitandu-se in jos.

el pleca bombanind si o lasa in pace.

il auzi cum spala vasele -din nou- si apoi reveni:

-ceai sau cafea?

-ceai. negru sau rosu. in raftul de sus, stanga ta.

-mai e si o alta stanga pe aici? rase el.

-da.. e stanga mea, care de obicei e dreapta.

-sa nu iti iei carnet.

-nici nu voiam!

-sa nu gandesti! ca sa fiu mai explicit. masline nu ai, parca.. deci.. ma multumesc cu ce ai…

-am un suflet mare, o inima mare…

-si gura mare si … am inteles.

il prinse de mana.

-tu comentezi cam mult, nu crezi? se uita ea fix la el. s-ar putea sa ma excite ca esti indaratnic.

-da? credeam ca te enervez.

-da… e o excitatie produsa tocmai ..prin nervi. culmea, cu tine e asa ciudat … imi raspunzi…comentezi… si ma intrigi..si ma lasi asa..cu gura cascata.

-poate e cazul sa o inchizi, nu?

pleca de langa ea.

-tradare. tradatorule!! lasule! nu se abtinu sa ii strige.

il intoarse din drum.

-cum mi-ai zis?!

-tra..datorule?

-ma faci las? veni spre ea brusc.

ea facu ochii mari.

-imi zici ca sunt las?

-ah… da?adica vorbeam cu tine..si dispari… mi se pare aiurea…

 

veni langa ea. se puse la nivelul genunchilor ei si ii saruta genunchiul.

-ai un semn aici.

-ah…de la scara rulanta.

-cum …ai reusit?

-pai.. am luat in sens invers scara…si a trebuit sa urc…in timp ce coboram..si aproape de final… mi-am prins piciorul.. a sangerat ceva timp…

-aham.. si aici? si puse limba mai jos de genunchi.

-e secera. caram iarba pentru iepuri.

-cu secera?

-crengile de salcam..le taiam cu secera..care a zburat in piciorul meu.

-sa presupun ca a curs sange iarasi..

-si inca … in ce hal! adica..

ii linse cicatricile.

-ce mai vrei de la mine? uit, om batran stau in genunchi sa iti ling ranile… ce mai vrei mai mult? si ma faci si tradator..

se uita la el, il mangaia pe coama de par.

-mda.. o nesimtita mai sunt si eu..

-heeei… nu zice asa.. nu in sensul ala iti ziceam.

se uita la ea.

-mi-esti draga. nu vreau sa ne complicam.

-aoleo, de fiecare data cand aud asta … iese o ciorba. dar poti continua. mai sus! se uita la el.

-nu … lasa. ca ard omleta. apropo..

se ridica rapid si disparu.

auzi o injuratura.

-heeei! tu nu injuri!

-le-am..ars.. m-am luat cu tine.. si.. risipa…

veni cu tigaia. i le arata.

-mah.. nu numai ca sunt arse, mi-ai facut muci tigaia. adica.. muci. eu nu le ard, ca nu le fac cu ulei -omletele mele sunt free in oils- si vii tu, priceputescu…

-le arunc, nu?

-nu.. o sa le mancam asa cum sunt. si daca mor, macar stii tu cauza decesului.

veni la masa si il ajuta cu vasele si paharele.

-scuze ca e locul mic..

-lasa…ca o sa te duc la mine. azi. ca sa vezi ce am si eu… ca omu’.

-ca animalu’! rase ea.

el turna ceaiul si apoi omleta.

-te rog.. hai sa o aruncam.. mancam la mine. fac ceva frumos la cuptor..numai nu manca aia.. ma simt..

-laaasa…

lua o furculita.

-e numai ulei man. ce dreacu’ ai pus?

-oua si ulei si …ce ai zis.

-eu nu folosesc ulei. stii ce e aia?

-nu? nu!??

-chiar deloc. si de mod si de timp.

 

##

erau la ultima curba.

-ce e aia? arata ea cu degetul?

-casa mea!

-monstrul ala?!??

-da.

-cu cine ma intalnesc si eu nu stiu?

-cu mine!

-amuzant! ce faci de fapt?

-conduc??masina?

-nu mi-as fi dat seama! rase ea.

el se dadu primul jos din masina, ii deschise portiera.

-nu pot sa cred!

-nici eu! habar n-am ce mi-ai facut…valet?!

-nu stiu. ca eu in principiu nu fac nimic. doar ca se intampla cum gandesc.

-cred ca ma lucrezi mental. vrajitoare mica!

-daaa… mica si complicata.

se dadu jos si il vazu cum deschide portile cu un aparat, apoi intra cu masina si o lasa la intrare.

In fata ei se intindea o gradina imensa. venira niste pisici pe langa ea.

-uuuuuuiiiiteee ce draaaguuuti suuuunt!!! si ii lua pe toti in brate.

-aah…au purici… daca nu te superi, lasa-i jos!

-nuuu!!

un pisic i se atarna de geaca, altul se cocotase pe umar, altul era pe cot aninat… unul ramase ciulit si se uita la el.

-asta nu te place.

-cred si eu.

-ce om …

trecu pe langa el cu pisicile pe tot corpul, ca un brad de Craciun si topaia la un moment dat.

-CE e pe jos?

-sunt iepuri!

-abia mai vad. nu stiam ca ai si iepuri!

-am si multe altele. hai sa iti arat.

pisoii adormisera la ea in brate si acum iepurii o urmau. din fata lui se fereau.

-ce le faci? ii bati? ii iei la picioare?

-nu!

-pai si ce au de fug de tine?

-sunt rau!

-esti … eram sa zic eu o prostie.

lasa pisoii in cos, ii inveli si apoi lua si trei iepuri in brate.

-au…

-da bine! ca au! daca as sta pe capul tau n-ar avea nimeni nimic. si ar fi si spalati. si taiati la gherute (cerceta labutele iepurilor).

-vrei..sa te ocupi?

-tu ii tii si eu le tai unghiile! da-mi o unghiera pe care nu o folosesti. si mare!

-nu am!

-adu-mi ce ai si nu mai comenta! si niste betisoare de urechi. si o manusa de latex.

-betadina vrei? zambi el privind-o altfel.

-da. sau bicarbonat si apa. si nu mai sta ca stanca pe langa mine.

se duse in casa. aprinse luminile. se duse in camera mare si cauta ceea ce ii zisese.

-e o fata sufletista. si ii pasa de animale. inseamna ca ceea ce zice asa se intampla.. iar sufletul ei e chiar … pur. ar fi bine sa o tin pe aproape, sa ma vindece de ranile mele …de nesiguranta mea.. de timiditatea mea prosteasca. si da, pare chiar .. ok. betadina.. parca aveam! unde naiba am pus-o!!? unghiera aia a mea.. nu imi vine sa o dau pentru animale, dar nha.. e ea aici ce pot sa comentez? nu ii place. betisoare de urechi? ce vrea sa faca? manusi de latex??!!?

reveni in cateva minute, cu tot bratul plin de instrumente si un zambet larg:

-uite!

-mersi!

ea nu se uita la el. era concentrata pe iepurii agitati de prezenta lui.

-adineori erau calmi…cum apari, cum intra strechea in ei. ce le faci???

-nimic!

-nu te cred! zici ca ii chinuiesti.. tu ii cresti si mananci?!?

-nu!

-eu cred ca asa faci!! si poate au vazut pe rudele lor cum dispar…

-s-ar putea sa fi taiat doi-trei…

-“s-ar putea”??!?!

se uita urat la el.

-bine.. gata. ok. nu mai tai niciunul. or sa se inmulteasca si fac iepurimea.

-poti sa ii vinzi nu sa ii ucizi. geez!

lua manusile de latex, si le puse pe maini, apoi lua betisoarele de curatat urechile si le facu urechile ca noi, le scoase si pamantul din nas si acum ii puse iepurii in brate.

-stati potoliti! amandoi!

-dar..

iepurele se zbatea ca la exorcizare in mainile lui.

– tine-l si nu-l scapa! te rog!

il stranse mai bine si ii vorbi:

-sezi bland, ca te tai!

iepurele mai rau facea!

-bai omule.. cum sa ii zici asa ceva!?!?

-biiine! stai potolit ca ne bate pe amandoi!

iepurele se potoli brusc. se uita la ea.

-hai, da-mi labuta. sa iti fac pedi-manichiura.

iepurele o privea curios. ceilalti patru erau pe langa picioarele ei.

-cred ca animalele mele sunt .. vrajite de tine.

-adica?

-uita-te la ele!

se uita jos la iepuri, pisicile deja dormeau…

-poate … tuturor le trebuie cineva care ii tina in brate, sa se simta protejati, sa le vorbeasca …sa le povesteasca.. nu stiu. nu ma pricep. fac doar ce imi trece prin minte.

-constat! e foarte bine! poate asa …ar trebui sa fie!

– gata! cu primul! cine urmeaza?!

ceilalti iepuri se uitau si aproape ca ziceau: “eu!”, “ba’ nu! eu!”…

-zici ca esti Alice in tara minunilor!

-aproape! hai, da-mi-l pe blanila prepeleac ala pe gri! pare cumintel!

-pare! ranji el.

-nu-l agita! ca ma supar.

-gata sefa! nu-i fac ceva anume.

^^

ii taie gherutele si ultimului iepuras, scoase manusile si se indrepta de spate.

-greu! mai ai ceva de curatat pe aici?!

-da, dar e cam intuneric si tu esti musafir. eu zic sa ne oprim…

-hai…veterinar check.. dadaca de matze check.. ia sa vad eu..ce ai tu pe aici!

holul era plin de incaltari.

-ah…astea ale lu’ cine este!?

-cel care strange pe aici..

-serios!?

-pai da, sta cu mine.

-esti gay?! ridica ea o spranceana.

-nu! nu sunt. ti-am dat motive sa crezi asta?!

-nu stiu..habar n-am. cum e lumea in ziua de azi de nu stii de unde afli minuni… nu se stie. nu m-as supara… dar nha…

-nu sunt. voiam sa iti iau geaca sa o pun in cui.

-ok.

-sau la spalat, pentru ca ai pus matzele pe tine…

-pai si maine?

-o sa ai o alta geaca pana se usuca asta!

-poftim?

-il trimit pe nea Nicu sa ia. Nu nea Nicu ala, nu mai face moaca asta, ca nu se ascunde aici.. si-ti ia din mall si gata. si vii maine seara si ti-o iei uscata.

-aha.. interesant, adica eu o sa dorm aici?

-da. in camera separata. e o camera mare.

-sper sa nu ma ciopartesti.

-nu. iti fac voodoo..

-termina!

-hai sa gatesc ca eram dator cu ceea ce trebuia sa fie micul-dejun, a ajuns sa fie de fapt cina.

-eu unde stau?

-cu mine, la bucatarie. ma ajuti.

-mda.. esti cam batraior si trecut, da …trebuie sa ajut.

-veezi..ca ma faci batran?

-eu te-am facut? credeam ca maica-ta!

-potoleste-te!

veni spre ea. o lua in brate si o saruta.

-hai…cine e …cum e?

-eu sunt ametita. indeparteaza-te ca daca ma aprind…iei si tu foc nu numai eu.

-pot compensa.

-nu. acum! hai sa gatim! ce gatim!?

-iepure! rase el.

-nu! nu imi zice.. ca chiar..! facu ea ochii mari.

-nu! glumeam! voiam sa vad ce fata ai! esti… mortala. pacat ca nu pot sa te inregistrez!

-mda.. mi-a trecut cheful! zi sincer, ce gatim? facem cartofi pai? cu ochiuri?

-seara? tu esti normala la cap?

-nu? nu am zis niciodata ca as fi..dar nici nebuna nu sunt. muhaha…

o trase spre el. ii respira parul.

-auzi? mai bine du-te si spala-te, ca mirosi a animale si fac eu ceva pe aici.

-daca dau de nea Nicu’ ala la baie..ca se .. cine stie ce?

-el vine noaptea. tarziu! de fapt el vine dimineata. nu sunt sanse mari sa ne intersectam.

-poftim? de ce?

-maine dimineata la 4 plecam.

-unde? si ce mall e deschis la 4?

-stai linistita. o sa fie bine.

-cine?

-tu. o sa fii bine.

-ingropata si rastignita pe lumea ailalta!

-nu… noi plecam dimineata.

-ce mall e deschis aici..la 4 dimineata!?

-cel din viena!

-poftim?

-plecam dimineata si maine pana la 8-9 suntem la Viena. vreau sa vezi Viena prima oara. ai zis ca n-ai fost nicaieri, da? incepem si noi cu Budapesta, Viena..

-daaaaaaaaaa…cum sa nu… sa te cred!?

-mi-am luat liber!

-eu nu! ce zic maine?

-ca te doare capul, ca ti-a venit…ca cine stie ce…tu esti femeie…stii mai bine.

-ce sa stiu mai bine? sa inventez sau sa mint? ei bine, eu nu ma pricep sa mint. adica..de fiecare data cand incerc, iese opusul la iveala si ma fac de rahat..deci.. nu mersi. o sa zic ca ma duc la viena. am castigat la milka sau care era concursul si gata.

-wow! foarte matur! se amuza el. totusi, du-te si spala-te. eu pun toate hainele la spalat si gata… si ma apuc de curcan. vrei?

-bleah!

-pf.. nu am altceva.

-iaurt ai?

-da.

-simplu, nu cu cacanella, bla-bla-nella…

-cel mai simplu. si e de bivolita.

-perfect. o sa imi pice greu, asta e…o sa fiu agitata in somn…

-cine a zis ca dormi??!

-ah…nu am voie? zambi ea.

-nu! nu tu! ii surase el inapoi.

o dezbraca haina cu haina, ca pe ceapa si apoi o duse in dormitor.

avea o blana alba pe jos (doamne…zi ca nu e de iepure! zi!) si apoi se dezbraca si el.

-ah.auzi? nu vrei tu sa te duci sa gatesti?! nu ma simt prea confortabil..

-ce s-a intamplat?

-blana aia de jos..e de iepure? spune sincer! nu ma lua cu lugu lugu ca nu tine la mine.

-da.

-d-asta erau iepurii aia ingroziti de tine…

-cam…da..

-da-te la o parte, dispari! o auzi brusc cu o voce inalta.

-ce s-a intamplat!

-dispari! am plecat. nu imi pasa… o sa iau eu animalele, dar nu acum.

-frate…ce ai?

-cum poti sa cresti iepuri si sa iti pui blana pe jos sau sa ii mananci…?

-simplu..

-nuuu..nu e simplu! pentru mine e complicat…eu empatizez cu animalele…si..nu! deci nu! da-mi toate hainele am plecat…pa si pusi!

o vazu ca era furioasa, ii tremurau mainile si se transforma total. ii era rusine ca o facuse asa..

trecu pe langa el si aproape ca fugea prin casa si sa plece mai repede.

se imbraca in graba si veni dupa ea.

-te rog… sunt… ma simt..

-cum? esti! nu mai trebuie sa zic eu CE anume trebuie sa simti!

isi lua sosetele rapid si apoi restul hainelor si ii arata un deget din mijloc.

-pentru ca il meriti! esti crud! naspa! egoist! si te miri ca pleaca lumea din jurul tau.. cum ai putut!!!?

ii dadura lacrimile.

-sunt iepuri. se inmultesc rapid.

simti o palma usturatoare peste fata. mai veni una din partea cealalta.

-si astea sunt palme.

ii prinse palma.

-te rog…

 

 

 

 

 

 

Dr. Serban Damian: Alimentatia trebuie sa fie suficienta; acest lucru inseamna ca trebuie sa acopere necesarul energetic al fiecaruia

Dr. Serban Damian e medic specialist în nutriție sportivă – a făcut specializarea în acest domeniu printr-un program internațional organizat de către Comitetul Olimpic Internațional. În momentul de față este și nutriționistul echipei naționale de fotbal, iar consultațiile și testările pentru sportivi (și nu numai) le face la Centrul Superfit din București.

În anul 2006 a publicat volumul Superfit. Esențialul în fitness și culturism – o carte la care am lucrat trei ani și care adună cele mai importante informații din nutriție, antrenament (de forță și cardio), slăbire, suplimente nutritive și steroizi anabolizantț.

Anul acesta a publicat”Ecuația slăbirii. Ghid de nutriție și antrenament pentru o viață de calitate“, o carte de la care înveți cum să mănânci și …să te autoeduci.

O să fac eu o recenzie în două săptămâni sau luni, dar durează până o deslușesc 😀 (NU am fost niciodată bună la rezolvat ecuații și de aceea… îmi (auto)rezerv acest (răs)timp).

 

Simona Simionescu (S.S.): Ce reprezintă de fapt o alimentație sănătoasă? Poate să fie aceasta “healthy” și fără implicarea psihicului? Uneori, oamenii se plâng că „deși nu mănânc mult, mă îngraș”… Mă gândesc că uneori există senzația că ceva nu e bine psihologic … stress, neîmpliniri… deci care ar fi definitia unui stil de viață sănătos și cum ÎL MENȚINEM?

Dr. Serban Damian (S.D): Un paragraf plin de întrebări la care nu se poate răspunde simplu sau pe scurt. :-)

Tocmai de aceea am scris „Ecuația slăbirii…”, care, în mare parte se referă la alimentația sănătoasă și la relația dintre mâncare și psihic.

Sper că tu și cititorii tăi să aveți răbdarea să îmi citiți cartea, pentru a primi răspunsul (aproape) complet la aceste întrebări. Totuși, ca să nu te las fără răspunsuri, aș enunța principalele repere ale unei alimentații sănătoase.

În primul rând, alimentația trebuie să fie suficientă; acest lucru înseamnă că trebuie să acopere necesarul energetic al fiecăruia.

Acest necesar diferă foarte mult de la om la om: să facem doar o comparație între o femeie de 50 kg, sedentară și un bărbat de 100 kg, sportiv de performanță, care face 4 ore de efort intens pe zi… Realizăm că diferența de nevoi energetice este substanțial diferită.

De aceea, trebuie să ne adaptăm recomandările fiecăruia în parte.

Apoi, alimentația trebuie să fie echilibrată – atât la nivel de macro- și micronutrienți, cât și în privința principalelor grupe de alimente.

Există tendința să se exagereze în diverse direcții: exces de zaharuri simple și/sau grăsimi (mai ales în cazul persoanelor cărora nu le pasă de alimentație), exces de proteine (aici mai frecvent în cazul acelora prea obsedați de alimentația sănătoasă și în cazul sportivilor), excluderea sau consumul excesiv din anumite alimente (prea multe fructe sau, din contra, exces de carne, exces de pâine etc.).

Așadar, echilibru și moderație.

Un alt principiu important este varietatea. Regimurile monotone pot induce carențe. Cu cât sunt mai restrictive, cu atât aportul de micronutrienți este mai limitat. Se poate ajunge la hipovitaminoze și deficite minerale. Pe termen lung, acest lucru este un risc pentru sănătate.

Spre exemplu, vegetarienii sunt mai expuși deficitului de B12 comparativ de persoanele omnivore. Din alt punct de vedere, varietatea este necesară pentru a nu ne plictisi de aceleași și aceleași alimente.

Iar asta mă face să trec la al patrulea principiu: cel al plăcerii.

Hrana nu este doar sursă de energie, ci și sursă de plăcere. Trebuie să fim împăcați cu ceea ce mâncăm, să ne placă, să ne bucurăm.

Este atât de greșit și devine o problemă să fii în război cu hrana, să te simți frustrat că nu mănânci ceea ce îți dorești, să ai sentimente de vinovație…

Mă întrebai despre implicarea psihicului – da, evident că hrana are un răsunet extrem de important asupra psihicului.

Este o nevoie primară, iar lipsa ei nu se răsfrânge doar asupra corpului, ci și asupra minții. Am un întreg capitol în carte dedicat acestui subiect.

Problemele emoționale se manifestă de multe ori în alimentație sub forma unor abuzuri sau restricții.

Ca specialist, trebuie să poți identifica aceste aspecte și să îl îndrumi pe pacient către psiholog sau psihiatru.

De multe ori, problemele sunt mult mai profunde decât par la prima vedere.

S.S: Nu o să vă întreb de „dieta cea mai bună pentru slăbit” ci de atitudinea cu care să se MENȚINĂ această „dietă”?

arhiva personala S.D.

arhiva personala S.D.

S.D: E clar că nu există „cea mai bună dietă”, ci poate cea mai bună abordare personalizată – fiecare om are caracteristicile lui și trebuie să ne adaptăm recomandările în funcție de profilul său.

Menținerea programului de slăbire și, mai ales, a unui stil de viață sănătos țin foarte mult de educare, de schimbarea unor obiceiuri nocive, de mediul în care trăiește persoana, de posibilitățile sale, de nivelul intelectual.

Nu vizăm schimbări peste noapte, ci mai degrabă definim un proces lent, în care anumite obiceiuri sunt înlocuite cu altele și prin repetare ajung să devină noua normalitate.

Nu e simplu. Partea buna e că se poate până la urmă.

S.S: Care e diferența dintre cura de slăbire și dietă? 

S.D: Sunt termeni superpozabili în limba română, iar din punctul meu de vedere și-au pierdut din putere și seriozitate.

Se referă mai curând la ceva non-medical, o abordare neștiințifică, pe termen scurt, iar rezultatele sunt incerte. Dacă se mai asociază și cu un nume propriu, gen „Dieta lui Gigel”, deja îți dai seama că nu prea merită să îți bați capul cu asta.

De fapt, dieta vine din grecește și înseamnă „stil de viață”, însă în limba română se referă mai curând la ce spuneam anterior.

Eu „fac alergie” când sunt implicat într-o discuție despre „diete”, dar n-am ce face, asta e meseria mea. Prefer sa vorbesc despre „program de scădere în greutate”, ca formulare mult mai apropiată de abordarea mea cu pacienții.

S.S: Că tot vin sărbătorile, ce sfaturi aveți din punct de vedere al comportamentului + ce ar trebui să fie pe masa de Crăciun?

Poate fi înlocuit „Ghiță” (=porcul) cu o carne albă și care ar fi până la urmă strategia: respectăm tradiția sau mâncăm „sănătos”?

S.D: Da, putem să îl înlocuim pe Ghiță cu orice, însă nu e obligatoriu.

Carnea de porc nu e chiar așa nocivă pe cât se crede.

Există părți ale animalului mult mai slabe decât clasica ceafă. Pe de altă parte, totul ține și de cantități.

Daca te îndopi, atunci ai o problemă. Daca bei până faci pancreatită, atunci ai o problemă.

Poți să te bucuri de sărbători, chiar cu preparate tradiționale, fără să acumulezi kilograme, fără să faci colecistită și fără să privești perioada asta frumoasă a anului ca pe o fatalitate de genul „vai, vin Sărbătorile, iar trebuie să mănânc până plesnesc…”

Eu le spun pacienților să guste din ceea ce le face plăcere, dar să nu facă excese.

Să mănânce în aceleași cantități ca până atunci, ba chiar mai puțin – pentru că multe preparate tradiționale sunt mult mai concentrate caloric (de exemplu, cozonacul este o adevarata bombă calorică).

În plus, cine e preocupat de aceste mese, poate găsi variante mai ușoare, gen sarmale din carne de curcan, dulciuri cu blat subțire și fructe etc.

de pe net

de pe net

S.S: Tinerii sunt, mai nou, atrași de băuturile energizante – cu motive „vine sesiunea”, „vine Bac-ul… bla bla examene…”. CE le recomandați și care sunt riscurile unui consum cronic sau acut de băuturi energizante?

S.D: Băuturile energizante păcătuiesc prin aportul destul de important de zaharuri simple și prin substanțele cu rol neuroexcitator (de tip cofeină, taurină și altele).

Consumul în cantități mari de astfel de produse poate să inducă stare de agitație neuropsihică, tahicardie, tulburări de ritm cardiac, iar dacă se asociază cu alcoolul, problema e și mai mare, pentru că acesta maschează efectele băuturilor energizante și se poate ajunge mult mai ușor la abuz.

Pe termen lung, consumul moderat nu e neaparat o problemă, fiindcă persoana va dezvolta toleranță, asa cum facem în cazul cafelei, însă băuturile energizante înseamnă o doză nedorită de zaharuri simple, ceea ce oricum nu e de bun augur.

 

S.S: Există mituri despre conținutul ridicat de fructoză din mousse-uri. Ce înseamnă un mousse și smoothie și … dacă nu cumva nu e mai bine totuși să curățăm fructele și să le consumăm ca atare?

S.D: Mousse sau smoothie e cam același lucru. Termenii pretențioși pentru piure de fructe, adica fructe sau legume foarte bine pasate.

Modă sau nu, e bine că oamenii consumă fructe, pentru că acestea sunt utile în alimentația noastră -evident în cantități moderate, tocmai pentru că sunt încărcate cu zaharuri simple (fructoză și altele).

Nu e diferența mare între un fruct întreg și un smoothie/mousse. Se păstrează toate principiile nutritive.

Să zicem că smoothie are un indice glicemic ceva mai mare, din cauza mărunțirii, însă nu e mare diferență.

Pe scurt, un pahar de smoothie e ok, mai ales dacă vine după efort, însă nu e recomandat să bem litri întregi pe zi, doar pornind de la ideea că dacă sunt fructe, atunci automat totul e ok.

În plus, e bine să adăugăm și legume, care au mai puține zaharuri.

 

S.S: Cum e o zi din viața dvs din punct de vedere alimentar? Sunteți un model?

S.D: Nu m-aș lăuda.

Sunt și eu un om, dar totuși încerc să practic ceea ce predic, așa cum se spune. Nu prea îmi permit „să calc în străchini” pentru că organismul meu mă taxează imediat: am tendință de îngrășare și mă lupt dintotdeauna cu acest aspect nedorit.

În plus, de când am început să alerg și să particip la concursuri, fiecare kilogram în plus se cunoaște. Încerc să am trei mese pe zi și să intercalez și două gustări (de obicei fructe).

Mănânc destul de civilizat, fără prăjeli, cu minimum de grăsimi, cu restricție la pâine și, mai ales, la dulciuri -deși aici e o mare bătălie cu poftele.

Îmi place carnea, trebuie să recunosc, dar în aceeași măsură și legumele.

Sunt consumator de lapte și iaurt, iar de ouă, destul de rar. Nu pot să zic că îmi place să experimentez prea multe alimente noi sau preparate deosebite.

Sunt fericit cu bucătăria românească (varianta light) și cu alimentele tradiționale din zona noastră.

Ok, îmi plac cartofii prăjiți, însă nu mănânc prea des (mai ales de când folosesc un aparat de gătit Philips AirFryer, care face cartofi pai copți, cu gust de cartofi prăjiți – deci mult mai economici din punct de vedere caloric.

Și da, îmi place mult înghețata de calitate, la care trebuie să fac mari eforturi să mă abțin.

de pe net

de pe net

S.S: Despre consumul de carne roșie există atâtea studii controversate încât nici nu mai știi ce să zici… Totuși, care e părerea dvs despre consumul cronic de carne roșie?

S.D: E o realitate cunoscută și dovedită prin studii că un consum excesiv și îndelungat de carne roșie, mai ales în lipsa unui aport suficient de fibre, poate să favorizeze anumite forme de cancer, așa cum este cel de colon.

Pe de altă parte, nu trebuie să ne isterizăm și să nu ne mai atingem de carnea roșie.

Cantitatea este cea care contează.

E de preferat să ne limităm la 2-3 mese pe săptămână, iar cantitatea să nu depășească 200 g.

În altă ordine de idei, e bine să ne gandim și la modul cum e preparată carnea (nu doar cea roșie) –  dacă e arsă, afumată, excesiv sărată, are aditivi adăugați (ca în cazul mezelurilor și a cârnaților), pentru ca în aceste situații nu doar carnea în sine este problema.

Privind și mai de la distanță, trebuie să analizăm alimentația în tot contextul ei: avem suficiente fibre, legume, fructe, ceva care să contrabalanseze aportul de proteină animală?

de pe net

de pe net

S.S: Recomandați un pahar de vin roșu pe zi?

S.D: Da, recomand. De fapt, nu eu, ci literatura medicală. 😀

Se afirmă că între consumul de alcool și sănătate există o relație sub forma literei J, ceea ce s-ar traduce prin faptul că un consumator moderat are riscuri de îmbolnavire ușor mai reduse decât cineva care nu bea deloc.

Desigur, odată ce consumul începe să crească, riscurile se accentuează, iar consumul cronic este o mare problemă pentru sănătate.

Vinul roșu este o băutură folosită de mii de ani și ar fi păcat să nu ne bucurăm de această licoare, păstrând însă limitele.

S.S: Sfaturi pentru părinți privind alimentația copiilor școlari și preșcolari. 

S.D:

  • Să îi preocupe alimentația lor și să nu lase la voia întâmplării.
  • Să evite produsele cu mulți aditivi, coloranți, potențiatori de gust.
  • Să limiteze dulciurile și sucurile – de fapt ar trebui evitate complet.
  • Să țină dimensiunile porțiilor sub control.
  • Să existe un ritm al meselor.
  • Să mănânce în familie, nu la televizor, nu izolat.
  • Să le facă o minimă educație nutriționala copiilor.
  • Să le controleze periodic greutatea.
de pe net

de pe net

S.S: Sfat pentru situațiile stresante – examene, alte perioade consumatoare de energie.

În ceea ce privește examenele sau alte perioade stresante, eu consider că trebuie să menținem o linie corectă a alimentației, să ne hidratăm suficient, să nu facem exces de stimulante și dulciuri (care ne dau senzația că putem rezista mai mult).

A, și să învățăm din timp, fără „să îngrășăm porcul în Ajun”, așa cum se spune!

 

 

Paddington 2 recenzie

Synopsis

Cel mai simpatic ursuleţ revine în decembrie pe marile ecrane cu o nouă aventură care va încânta întreaga familie. Paddington trăieşte fericit alături de familia Brown în Windsor Gardens, unde s-a integrat de minune dăruind fericire şi marmeladă pe oriunde ajunge. În timp ce caută cadoul perfect pentru cea de-a 100 a aniversare a mătuşii Lucy, emblematicul personaj găseşte o carte unicat în anticariatul domnului Gruber şi se angajează în tot felul de activităţi pentru a strânge bani să o cumpere. Însă, atunci când cartea este furată, pentru Paddington şi familia lui devine prioritară demascarea hoţului.

 

Recenzie Simona Simionescu

Salutare la rubrica de „cinema” de pe blog-ul acesta! :)

Astăzi o să fie despre ursulețul Paddington, povestea începută din 2014 continuă -și va mai continua- și anul acesta.

Un film tocmai bun pentru perioada de sărbători de iarnă, de privit cu familia. Aventurile lui Paddington au o paletă întreagă de stări – de la fericire și extaz (Când salută și povestește de fiecare vecin și nu numai) până la tristețea când e încarcerat (pe nedrept, 10 ani! 10???).

Cum e Paddington poate ar trebui să fie educați unii (ca să nu zic majoritatea) copii(lor) – bunătate, blândețe, maniere, să zică adevărul, să vadă binele în toți și toate lucrurile înconjurătoare, să nu își piardă speranța, să aibă încredere în ceilalți CHIAR dacă există riscul să fie dezamăgiți…

Da, poate simți furie și dezamăgire când actorul (fost VIP) fură cartea pe care o vrea Paddington pe post de cadou pentru mătușa lui plus că poliția îl vede doar pe el ca vinovat.. Poate simți cum la pușcărie chiar arată toate părțile din oameni care, la prima vedere, par niște escroci, criminali…cine știe ce. Poate simți cum e dezamăgit Paddi că la vizită nu mai vine nimeni din familie – care încerca să prindă hoțul…

Iar toate sfaturile mătușii Lucy sunt cât se poate de umane – nu de urs, nu pentru un animal venite din partea unui animal. Ci pentru oameni. Un urs e educat să fie …om. Și nu doar om, OM.

Ursulețul acesta merită să fie puțin lăudat – că la ce e în realitate, după ce se termină filmul, uneori îți vine să o iei prin pădure (dacă mai e vreuna întregă).

Nu voi povesti toaate întâmplările din acest film -unde ar mai fi hazul?- însă țin să vă precizez următoarele:

-am fost plăcut surprinsă că a. mi-a plăcut și b. chiar a meritat să mă duc. pe lângă c. e foarte faină urmărire hoțului pe …câine. 😀 e chiar amuzantă.

-Hugh Grant sau Phoenix Buchanan e chiar ok-uț, până și în filmele de genul acesta. El în principiu, în ultimii ani și-a ales diverse roluri (personaje cu bani, dar negative într-un fel sau altul!) care îl prind 60-70%. Adică e ok-uț ăla. Nu e strălucit de rău, dar nici … Phoenix Buchanan e un fel de personaj rău pentru că așa e tradiția … din familie. =))

-Knuckles McGinty (bucătarul din pușcărie) e un intrus interesant. În sensul că e autoritar, fioros, niciun condamnat de acolo NU vrea să aibă de-a face cu el, iar Paddi face exact ceea ce nimeni nu reușește: să îl facă bun pe K, să schimbe meniul (era un fel de fiertură, de nici …) și.. să-i fie prieten. :)

Dacă e să o luăm în mare, Paddington 2 ESTE un film despre cum să fii bun, să vezi și să faci bine, să aduci lumina în jurul tău și tot așa.

Paddington 2 va fi în cinematografele din țară începând cu 1 decembrie. Filmul este distribuit de Vertical Entertainment, dublat sau subtitrat.

Paul King semnează regia și părții a doua din seria (care va urma) Paddington, cel care a realizat și „Bunny and the Bull” sau traducerea neaoșă „O călătorie de pomină” în 2009.

Favoritul tuturor, ursul Paddington revine la cinema

Copiii l-au cunoscut pe Paddington mai întâi în cartea lui Michael Bond din 1958 – „Un urs pe nume Paddington”. Ultima carte scrisă de Bond, care a trecut în neființă anul acesta la vârsta de 91 de ani, a fost lansată în ianuarie 2017. De-a lungul anilor, Bond a scris mai bine de douăzeci de cărți care s-au vândut per total în peste 35 milioane de copii în întreaga lume și care au fost traduse în 40 de limbi.

Personalitatea micului urs din Peru, ale cărui maniere impecabile și bune intenții conduc frecvent către momente extrem de comice, a cucerit publicul de toate vârstele, iar aventurile lui sunt recunoscute acum drept povești clasice pentru copii.

Paddington a ajuns pentru prima dată pe marile ecrane în 2014, iar personalitatea lui călduroasă și amabilitatea fermecătoare l-au transformat în mascotă naţională, recunoscută peste tot în lume.

În aceeași măsură, filmul a fost extrem de apreciat de criticii de specialitate care i-a oferit distincția de „Cea Mai Bună Comedie” la Empire Awards 2015.

Cu încasări de peste 250 de milioane de dolari la nivel mondial, aventura iubitorului de sandwich-uri de marmeladă a devenit de fapt cel mai profitabil film de familie independent non-american din toate timpurile – un record absolut care a surprins până și echipa de producție și a determinat-o să se gândească la o continuare.

Filmul continuă povestea lui Paddington, care ajunge la Londra în căutarea unui cămin și a unei familii.

Adoptat de familia Brown din Windsor Gardens, ursul devine unul dintre cei mai îndrăgiţi locuitori din cartier. În timp ce caută cadoul perfect pentru aniversarea de o sută de ani a mătușii Lucy, Paddington vede o carte tridimensională unică în magazinul de antichități al domnului Gruber și, pentru plata căreia se angajează în tot felul de munci ciudate -frizer, ștergător de geamuri.. Cu toate acestea, cartea a intrat și în atenția unei celebrități locale, actorul Phoenix Buchanan (interpretat de Hugh Grant), care are scopuri ascunse și nu vrea să o împartă cu altcineva.

Actorii Hugh Grant și Brendan Gleeson se alătură distribuției primei parţi, alcătuită din Hugh Bonneville, Sally Hawkins, Julie Walters, Jim Broadbent, Peter Capaldi, Madeleine Harris și Samuel Joslin, Ben Whishaw ca voce a lui Paddington și Imelda Staunton ca voce a mătușii Lucy.

O producţie StudioCanal, filmul „Paddington 2” are lansarea pe marile ecrane din ţară începând cu 1 decembrie și este distribuit în România de Vertical Entertainment, atât în varianta subtitrată, cât și dublată.

 sursa: Comunicat de presă Vertical Entertainment

Dr. Koray Özduman: It takes a team to solve neurosurgery problems. The patient and the surgeon are the most important parts of this team

Prof. dr. Koray Özduman is a turkish neurosurgeon with whom I’ve had the pleasure to change a few words about neurosurgery in Turkey and … about the steps that had to be been taken in this field.

He graduated from the Faculty of Medicine of Istanbul University in 1998 and received the degree of Neurosurgery specialty in Marmara University Faculty of Medicine Neurosurgery department in 2005.

He worked at Yale University between 2002 and 2003 as a ‘clinical fellow’ and between 2005 and 2007 as a ‘research fellow’.

Since 2008 prof. dr. Koray Özduman can be found in Acıbadem Kozyatağı Hospital Neurosurgery Department, Istanbul.

 

 

Simona Simionescu Interview

Simona Simionescu (S.S): One of my question is “When does education begin in neurosurgery?” What is your point of view about this?

Prof. dr. Koray Özduman (K.Ö.): Neurosurgery is a very demanding profession. To perform surgery in the brain tissue which is highly specialized and where every bit of tissue performs a different and important function, you have to know the functions and the anatomy extremely well.

This requires constant training for years, just as an athlete performs. But this is only one aspect. Because such training can only teach you how to perform safe surgeries.

But to treat diseases of the brain, you also have to know the diseases very well. Most of these, such as tumors or vessel problems in the brain are not well known, even today. Therefore the neurosurgeon also has to have an unstoppable curiosity and a drive for exploration.

personal stuff

personal stuff

S.S: How is a day in the life of a neurosurgeon?

K.Ö: It starts early, very early. In the very quiet hours of the day you think about your patients and plan once again. Usually around 8:00AM we are in the operating room. Most neurosurgeons spend most of the day in the operating room. This is where we feel most comfortable. This is where everything is arranged to help you perform your surgery.

Neurosurgery is really neurosurgery, to achieve your goal without hurting your patient is very very difficult and requires that you are mentally prepared. This in addition to all the technical equipment, which needs to be in perfect condition. You have to think about many many different parameters and make sure that everything will go fine. When the surgery ends with success then you are the happiest person on the planet.

SS: Over the years of surgical practice, you have had extreme cases – from those minor to extremely serious ones. What were the memorable cases that remained in your long-term memory and, perhaps, slipped into your soul?

K.Ö: I am a tumor surgeon. And treating tumors takes a long time. You become like family with your patients. Just like in your own family you have good times and bad times together with them.

Any success makes you happy.

The greatest joy is to see them call you to ask how you  are after they have returned to their daily lives for years.

personal stuff

personal stuff

S.S: Can new guides be updated or proposed in a sub-sector of neurosurgery (in the area of diagnosis and care management)? I’m talking about brain trauma and abscess/infections.

K.Ö: Neurosurgery had advanced enormously in the last 100 years. This has been a constant improvement. Every 10 years new technology and new techniques are introduced that make the profession even better. However, we are not there yet. Our capabilities for treating surgical problems has improved enormously. The latest of these advances was in the field of tumors. Molecular biology was so influential in the last 10-15 years that today we have to forget everything we knew about tumors and re-write everything again. This has brought us great power in understanding brain tumors. With this help of molecular biol0gy we can diagnose, treat and follow brain tumors with such accuracy and efficiently that could not even be imagined 20 years ago.

Such examples are many, today we are advancing significantly in many areas of brain diseases. However there is one fundamental thing that is missing still.

We still cannot repair damaged brain or spinal cord tissue. Repair is normally done automatically in most of the tissues.

For example when you cut your skin, it will heal within a matter of days. And when you don’t have problems such as infection, it will heal perfectly. After the healing you will not be able to tell if the tissue was wounded or not. But this is not the case in the brain or in the spinal cord. To make you the person you are two billion neurons need to talk to each other and make an innumerable contacts with each other. When a portion of this network is damaged, due to trauma, tumor, infection or any other insult, it is extremely difficult to restore the original function.

S.S: How is neurosurgery in Turkey? What are the advantages and shortcomings observed over time in this area, compared to the European neurosurgery centers?

K.Ö: Turkey is very advanced in Neurosurgery. We can compete with any country in the quality, precision, efficiency and safety of our surgeries.

Any surgery or any technique that is present on the world is available to us. Surgeons in our part of the world, in Turkey, in Romania are very good. This is because we train well and we operate very much.

In addition we have access to technology in Turkey. We have gadgets like microscopes, ultrasound, navigation, fluorescent imaging and MR inside the operating room. We have endoscopes and stereotaxy that help us make smaller and more precise surgeries.

We even have Gamma Knife in the surgeons hands to make surgeries without making any incisions.  Our neurology colleagues come to the operating room to monitor functions of the patients to protect them. All of these technologies and the good training allow us to make precise, effective and safe surgery.

SS: How do you think you can remove these disadvantages?

K.Ö: The only drawback I am seeing is that today we cannot invent new technologies. This requires total devotion of the country to invest manpower and money into research and development.

S.S: What message do you have for every patients requiring surgery in the spine or head?

K.Ö: Neurosurgery is not what it was 25 years ago, it is not what it was 5 years ago. Everthing is improving very rapidly. I would tell the patients not to be afraid and to be in close contact with their surgeons.

personal stuff

personal stuff

S.S: What is your message for young students who would be tempted by neurosurgery (and this field)?

K.Ö: Neurosurgery it’s the most advanced and the most sophisticated field in medicine. Any student needs to be both clever and very very very hard working. But these are not enough.

The student must also be curious and skeptical.

He or she must always question the dogma!

S.S: What are the pros and cons of such a demanding job -neurosurgery? 

K.Ö: There is nothing like neurosurgery. It is the most satisfactory field in medicine. Every single one of the successful neurosurgeons I have known have loved their jobs and have taken great satisfaction in their work.  

Neurosurgery it’s a constant challenge, constant strive for the better and this makes you fell alive, feel useful.

mustele pot purta si transmite mai multe boli decat se credea anterior

Despre muste se spun multe insa nu se cerceteaza cu atentie compozitia bacteriilor sau bolilor pe care acestea le poarta si/sau pot transmite mai departe.

De aceea, un grup de cercetatori din Brazilia, in colaborare cu cei din Statele Unite si Singapore au facut analize si au descoperit de fapt amploarea si potentialul ridicat de transmitere a bolilor pe care mustele il ascund in diverse parti ale corpului.

Mai precis, conform unui studiu efectuat in Federal University of Rio De Janeiro la departamentul de genetica si genomica, aceasta echipa a examinat microbioamele a peste 116 de muste care traiesc in mediile urbane, rurale si naturale din Brazilia (America de Sud), Statele Unite și Singapore (Asia).

Dintre habitatele urbane pe care le-au analizat au fost o piata alimentara, un spital public, un parc public si un depozit de deseuri menajere.

Din mediul natural ei au colectat mustele dintr-o zona protejata din padurile tropicale amazoniene si din diverse ferme de animale.

Care a fost metodologia?

Cercetatorii au extras si secvențiat ADN-ul din capul, toracele, abdomenul, picioarele si aripile mustelor – numele de Chrysomya megacephala pentru specia din zonele naturale si, respectiv, specia Musca domestica, pentru mustele analizate din zonele domestice (rurale si urbane).

Rezultatele?

Echipa de cercetatori a gasit 33 de specii de bacterii si patogeni care sunt implicate si in patologia umana. Un redutabil agent patogen regasit in analizele brazilienilor este Helicobacter pylori (H.P), o bacterie care este implicat in ulcerul gastric, un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului gastric si sindromului MALT, o subspecie de limfom non-Hodgkin. Acest H.P a fost gasit in 16 specii de muste dintre cele 116, insa acestia nu stiu cum se face transferul, respectiv acestia au realizat ca pana acum nu s-a luat in considerare aceasta modalitate (prin vector).

Referitor la transportul bacteriilor, cercetatorii colaboratori din Singapore au demonstrat ca picioarele si aripile mustelor prezinta cea mai mare diversitate microbiana din corpul acestora, sugerand ca bacteriile folosesc mustele ca navete – “este posibil ca bacteriile sa supravietuiasca calatoriei lor, sa se dezvolte si sa se raspandeasca pe o suprafata noua“.

Ce invatam totusi din acest studiu?

  1. regulile de igiena -DE RESPECTAT CU SFINTENIE pentru ca 33 de potentiali agenti patogeni nu e un numar de 1-2… sunt 33 de moduri de imbolnavire infectioasa, aparute “din senin”, “nu stiam ca …” sau “dar eu am mancat branza …si nha.. nu e Salmonella?”… poate fi Salmonella, adusa (probabil) de o musca. 😀
  2. cand iesiti in parc sau la picnic – de regandit CUM se mananca si daca se merita ca orice aliment expus in natura merita sa fie “gustat” si de o musca :D. Apropo de Salmo (cum ii zic eu, de zici ca suntem prietene de cafea), foarte multi stiu de toxiinfectii alimentare, dar de febra TIFOIDA, paratifos? Nimeni? O sa revin cu materiale, ca …scap regulile de igiena la multi si … nu e ok. OK, zicem ca nu avem timp, ca munca, ca … si mancam prostii si junk-food, insa SANATATEA ..NU E DE JUNK.. sanatatea tine de tine, OMULE. nu de vecinul de bloc sau de cel din trafic cu care te claxonezi. So..
  3. o observatie a specialistilor – avand in vedere cat de usor pot ridica si contine bacterii, mustele ar putea fi folosite pentru a detecta de fapt microbii din zonele greu accesibile 

 

Dr. Simona Simionescu

 

 

murder on the orient express review

Sinopsis:

Începe ca o călătorie interesantă cu trenul prin Europa, dar se transformă rapid într-una din cele mai misterioase, pline de suspans și palpitante povești spuse vreodată. Din romanul celui mai bine vândut autor Agatha Christie, “Crima din Orient Express” prezintă povestea celor treisprezece străini aflați într-un tren, unde toată lumea e suspectată, atunci când unul dintre ei intră în cursa contra cronometru pentru a rezolva puzzle-ul, înainte ca ucigașul să lovească din nou.

 

 

Recenzie Simionescu Simona

Salutare!

Daca sunteti fanii detectivului pensionat Hercule Poirot si a aventurilor sale descrise si scrise de Agatha Christie,  well..acesta e un film de must have pe retina.

Crima din Orient Express este plina de surprize pentru Hercule Poirot, cel care masoara si distanta la care doua oua fierte ii sunt servite – adica e atent la orice detaliu.

Dupa ce salveaza imamul, rabinul si evreul de la o pedeapsa pe care nu o merita(u) niciunul, Poirot este rugat de Bouc (un tanar, fiul milionarului celui care are Orient Express) sa vina pe acest luxos tren, ca sa vorbeasca si nu numai.

Doar ca, toti cei 13 oameni care platesc sa calatoreasca prin 10 capitale sunt cumva legati intre ei – intr-un mod sau altul.

Deductia, logica si chiar flerul parca nu ii sunt indeajuns detectivului in acest caz plin de “intortocheli” mentale si sentimentale.

Fiecare dintre cei 13 oameni se incadreaza ca fiind suspecti – de la initiala cu “H” si pana la barbiturice… si totusi, parca anumite aspecte nu se leaga..

Hercule se indoieste la un moment dat -desi chiar el zice ca “sunt probabil cel mai bun detectiv din lume” de judecata sa, cerand parca iertare fostei iubiri, Katherine.

Cate putin despre fiecare personaj?

Ratchett este un novice (cum se autointituleaza, desi nu e tocmai cinstit in caracterizare) in colectia de arta si vinderea lor mai departe -ci mai degraba un escroc, care cere ajutorul lui Poirot sa il apere de dusmanii pe care si i-a facut de-a lungul anului si o luna de pacaleli.

D-na Hubbard e doamna cocheta, care pare ca flirteaza si poate cuceri cu usurinta barbatii.. Complicat, va las personajul de analizat si singuri.

Pilar Estravados pare ca e foarte credincioasa, foarte pioasa, ca e …pudica si eventual plina de calitati. Din nou, re-ganditi si voi. Faptul ca vezi vicii peste e o problema – care atrage catre sine intrebari sau retorici.

Cu toate acestea, reconsiderand filmul putin (gandind la rece) orice personaj (sau character) este “prea prea” sau “foarte foarte” – de la chip, pios, sigur pe sine la violent, slugarnic sau arogant.

In toate invalmaseala de informatii si conexiuni intre si dintre personaje – sa nu zic aflux de sentimente, un mix de tensiune si evitari/ezitari, Poirot se gaseste in situatia in care parca tot ce stie sau poate gandi este putin dat peste cap.

Distributia filmului este magnifica – de la Johnny Depp (cunoscut ca Ratchett), Michelle Pfeiffer (dna. Hubbard) sau Penelope Cruz (Pilar Estravados) si pana la Willem Dafoe (Gerhard Hardman), Judi Dench (sau printesa Dragomiroff) sau Kenneth Branagh (Poirot).

 

Crima din Orient Express ramane un film fara momente plictisitoare – nici cand trenul se opreste din cauza unei avalanse care …pica peste sina – actiunea continua spre vestul europei in toiul ierni si, desi totul pare inghetat pe afara, parca totul clocoteste sub o oala de defecte, minciuni, masti sau trairi contradictorii – pe care Poirot si Bouc le resimt si trebuie sa treaca printre ele ca sa ajunga la un adevar crud, evident si nemilos.

Crima din Orient Express este un film regizat de Kenneth Branagh, cel care a regizat si Thor (2011) sau Jack Ryan (2014).

De ce Hercule Poirot pastreaza luciditatea sau logica la cote inalte? Care e diferenta intre el si Holmes?

Well, my dear Watson (cum imi place sa zic eu, cand am acea blandete aparte, in clipele de liniste/multumire) pentru ca Hercule e atent la ceea ce face omul cu obiectele – pe unde/cum sunt lasate, cum le foloseste, de ce le utilizeaza sau …mai precis CE nu spune de fapt si ce se intelege din ton sau privire. Holmes…well are si el tactica lui, insa e pe alta latura, mai pe practic. Ca sa fac o comparatie, din punctul meu de vedere Hercule pare a fi Jung, iar Holmes pare un Freud – ma refer la metoda folosita (unul pe psihic, iar celalalt pe fapta per se/mobilul a fiecarui personaj.

Intr-o concluzie simpla: nu te lua dupa aparente, pentru ca dincolo de masti -muuulte masti- si vorbe se ascunde o rana sufleteasca …si, ca sa evit cacofonia, odata netratata, aceasta da intr-un fel de puroi -cum imi place mie sa ii spun amestecului RAZBUNARII si Furiei – ce nu poate fi vindecat cu una, cu doua.

Probabil va intrebati daca merita acest film o parte din timpul vostru (dureaza 114 minute)?

Depinde … Mie mi-a placut – si nu pentru ca imi plac scrierile Agathei (ca am citit nspe nuvelase cu Poirot)-, ci pentru ca Branagh e foarte atent la detalii – pe care le reda cu destula eleganta si rafinament in aceasta ecranizare.

 

Virgil Iantu a imbatranit 20 de ani pentru rolul din Ghinionistul

Celebrul prezentator tv, Virgil Ianţu, s-a transformat total la indicaţiile regizorului Iura Luncaşu şi a renunțat aproape complet la podoaba capilară- acceptând şi un machiaj generos-, care l-a îmbătrânit cu cel puţin 20 de ani, totul numai pentru rolul său din comedia ,,Ghinionistul”, conform unui comunicat de presă.

din comunicatul de presa

din comunicatul de presa

În interpretarea unui tată dedicat, dispus să-i ofere fiicei sale tot sprijinul material necesar, personajul interpretat de Virgil Ianțu (domnul Dinu), va descoperi pe propria-i piele că cele mai importante lucruri pentru un copil rămân atenţia şi iubirea necondiţionată. În plus, relaţia conflictuală pe care Dinu o are cu fiica sa (interpretată de Sânziana Tarţa) îl va determina să reconsidere felul său de a fi.

din comunicatul de presa

din comunicatul de presa

„Ghinionistul” este o comedie despre haz de necaz și care beneficiază de cea mai impresionantă distribuţie – îi  aduce împreună pe Vlad Logigan, Sânziana Tarţa, Gheorghe Visu şi Radu Gabriel în rolurile principale, precum și pe Dorian Popa, Levent Sali, Diana Dumitrescu, Ruby, Augustin Viziru, Virgil Ianţu şi Codin Maticiuc, se mai indică în același comunicat de presă.

Scenariul filmului „Ghinionistul” este semnat de Salex Iatma, Iura Luncaşu şi Radu Gabriel, producători ai comediei fiind Iura Luncaşu şi Andrei Băltăreţu-Iancu.

Filmările pentru comedia ,,Ghinionistul” au avut loc în luna octombrie a anului trecut, în oraşul Reşita, precum şi în împrejurimi.

Povestea comediei „Ghinionistul” este despre un tip prea prins în grijile zilnice şi prea convins că este urmărit de ghinion, încât uită că unele lucruri depind doar de el pentru a-şi îndeplini visele. Ce-i drept, are multe „pieze rele” în jur.

Un film ce e distribuit de Vertical Entertainment și care va avea premiera pe marile ecrane din 8 decembrie a.c.

Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor recenzie

Sinopsis:
Filmul spune povestea lui Doru, un tăietor de lemne rămas văduv de o săptămână. Doru știe că va trebui să o ducă înapoi la orfelinat pe Meda, fetița pe care au avut-o timp de opt ani în asistență maternală. Ca să o păstreze pe Meda acasă și să poată depune el dosarul pentru asistență maternală, Doru trebuie să facă rost de bani.
 
Însă într-o localitate izolată, unde doar mersul la tăiat de lemne și vânzarea vacilor pot aduce bani legal, Doru este forțat să accepte, după ce a încercat tot ce este omenește posibil, să participe la o acțiune de braconaj.

În decurs de 6 zile, Doru se transformă dintr-un om serios, care respectă anumite principii, refuzând să participe la comiterea unor fapte ilegale, într-un om torturat de imposibilitatea de a o păstra pe Meda.

 

Recenzie Simionescu Simona 

Drama psihologica “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” reda imaginea omului pus la zid din toate partile si care, in cele din urma cedeaza … Insa nu cum ne-am fi asteptat (crima, viol sau cine stie ce furtusag).

Doru (aka Serban Pavlu, magistral in rol) isi tine lacrimile atunci cand i se diagnosticul final al mortii sotiei – “si pana la urma…de ce a murit??”, la care doctorita ii spune cu parere de rau “as zice ca mai degraba anevrismul. i-a plesnit o vena in cap“.

Tot el urmareste un iepure si il prinde in capcana, pentru a avea de-ale gurii pentru o saptamana – pentru el si Meda, tanara de 14 ani care e la el in casa – de 8 ani in asistenta maternala si care, era trecuta pe numele sotiei, si de aceea lucrurile se complica dupa decesul ei.

La scoala din sat invata toate clasele intr-o camera – in timp ce clasa intai da test dupa “dictare”, in clasa a opta copiii sunt ascultati la istorie, iar cei de a 4a fac Muntii Dobrogei.

Politia satului nu e chiar o autoritate si pentru cetatean – fiind dupa “primar”, cand dupa Pandele (interpretat de Florin Zamfirescu), cand dupa cine are “gura mai mare”.

Doru traieste toate dramele in el, e un introvertit, iar cand reuseste sa zica “dar anul trecut ati acceptat caprele lui X care …nu aveau 4 ani…” … a provocat revolta si furia celui care dadea bani pe ele – de care Doru avea atata nevoie, ca sa isi pastreze fata langa el.

Radiografia obiectiva si dura a vietii interne, a “cum merg lucrurile” atunci cand nu ai nicio parghie si cand parca toate merg impotriva ta – socrul nu vrea sa il ajute, vecinul l-ar folosi ilegal la prins ursi, Pandele nu-i semneaza niste atestate, tatal unui baiat cu care iesise Meda are un dinte impotriva lui asa, din principiu, ca se poate, alcoolistul care isi bate copilul zice din sant ca ar matura cu el …

Moralitatea? Umanitatea?

Meda (aka Ana Radu) este o fata aflata la varsta curiozitatilor, insa ar avea nevoie si de cineva cu care sa vorbeasca.. o persoana care sa o indrume spre o directie, insa nici nu are pe cine sa intrebe -Doru nu pare prea deschis intrebarilor si nici nu se poate descurca onorant, mai ales ca o cauta prin sat dupa ce bea cateva toiuri de tuica-, dar nici pana la urma nu ar intreba nici ea. Se da o lupta in ea, insa ea e intre a se rupe de copilarie si a deveni adult.

Dascalul scolii simte imediat dramele fiecarui copil, si chiar atunci cand tatal alcoolic si-a agresat copilul, el a intervenit si a zis ca va fi dat spre adoptie -prima oara copilul a venit cu un ochi vanat, insa .. a doua oara, cand nu a fost ascultat profesorul inteles ca e o problema si copilul ar avea rani grave, i s-a imputat lui incompententa politiei care, desi vazusera primele vanatai, acum…se scoate basma curata.

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” merita privit pentru ca este o oglinda reala a ceea ce se intampla atunci cand ai nesansa de a avea “parghii”, cand totul pare inchis intr-un cerc – Doru se zbate in saracie, insa ar fi fost una cinstita. Pana la urma accepta sa participe la un braconaj de ursi – dupa ce vede ca pe rand toate portile i se inchid in fata.

Dosarul pentru asistenta maternala nu se obtine de pe o zi pe alta, insa Doru trebuie sa respecte anumite reguli si sa aiba niste semnaturi. Pe care nu le obtine pana la decizia cu braconajul, insa … deznodamantul ramane deschis oricaror interpretari – poarte sarind in ilegal o pastreaza pe Meda, poate e prins si intra la puscarie…

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” o sa va dea de gandit.

AH! E o diferenta intre adoptie si asistenta maternala. Si asta ramane un subiect la care sa va ganditi cei care credeti ca puteti face un bine si aveti CUM si suflet pentru a da sansa unui sufletel sa fie fericit.

Premii?

“Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” a fost prezentat in premiera mondiala la Festivalul de Film de la Sarajevo 2017 (a luat Premiul pentru Regie si Premiul pentru Cel mai bun actor, Serban Pavlu).

 

https://www.youtube.com/watch?v=bOk4mWFDQRY

 

 

nu te uita la mine 37

Se pregateau sa mearga SPRE Laurentiu.

I se parea o corvoada sa se aranjeze.

-Dar daca nu vreau sa ma machiez …are ceva?

-Atunci NU te machia! ii spuse el intreband-o din ochi “care cravata sau daca sa iau papion?”.

-E prea mult!! nu poti merge in vizita cu papion. e prea … mult. si cravata deja mi se pare ca ma depasesti. eu cu ce ar trebui sa ma imbrac? in rochie de mireasa? :))

-biiiine!! atunci ce sa iau? e frig afara…

-un pulover si …pantalonii aia gri. sau bleumarin. si ciorapii aia negri. si cu pantofii tot negri.

-e prea mare contrastul.

-da…de 20 de centimetri. cum sa nu! atunci nu ma mai intreba.

se intoarse cu spatele la el.

-fac cum vrei tu… aoleo… lionesse!

-mda.. bine. faci asa de ochii lumii. imbraca-te cum vrei. ia-ti si costumul de ginerica. pentru o fucking vizita.

isi arunca pe ea niste blugi si o bluza de trening. ofta de doua ori si isi dadu cu strugurel.

-ce mai e? se intoarse spre el cand nu mai auzea zgomote sau vreo vorba.

era gol.

nu mai se imbraca deloc.

-imbraca-ma tu. cum vrei tu. promit ca nu mai comentez. promit!

-te repeti! zambi ea.

se apropie de el, se roti de doua ori, ii dadu doua palme peste fund (ups! ti-ai cautat-o!) si apoi incepu sa il imbrace.

-nu pot sa cred! ai atatia ani in curu’ ala rotund si sexy si ma pui pe mine sa te imbrac.. ca nu vrei tu sa intelegi de vorba buna…

-tocmai. ca sa nu mai fie nicio discutie … dar nu vreau galben!!

-parca ai zis ca nu comentezi!! trisorule!

pac. alta palma.

-dar ma doare!

-pana inveti ce inseamna promisiunea!

il imbraca in 3 minute.

-esti mult la stat de om.. trebuie sa ma catar pe scara sa ajung sa iti trag pe cap puloverul.

-te-ai descurcat excelent. oricum, nicio femeie nu m-a imbracat de la a la z asa.

-mda..nu cred ca ti-ai permite sa faci atatea nazuri.

inca o palma.

-asta pentru ce a fost?

-pentru ca pierdem timp. si nici nu am luat ceva sa mergem la omuletu’ ala.

-dar ce…suntem pe timpi?

-intotdeauna. astfel nu ajungi nicaieri. sau …ajungi doar ca …nu mai nimeni sa te astepte. surprise.

-da… ma rog.. e o meteahna de-a mea sa ..

-cand esti cu mine NU ai timp si voie sa intarzai. ORI te porti precum o faci cu altii si ma indepartezi instant (Ca ma consideri CA PE ALTII) …ori …MERGI in ritmul meu si esti salvat..

-gata! ok. ca tine. pot sa mai zic si eu ceva, totusi?

-da. considera ca ai 30 de secunde!

-ma simt… incalecat.

-perfect. asta era ideea.

rase de masca lui comica.

-nu face mutrita asta. vrei sa mergi sau nu? ca nu pari convins ca trebuie sa fii acolo.

-auzi? eu nu mai merg.

o auzi cum injura de cruce.

-tu iti bati joc de mine? ma pui sa te imbrac..sa astept …sa .. … zi mersi ca iti ard una peste fata. ce naiba ma iei.. ?

-glumeam.

-ramai fara par daca mai faci glume d-astea! iti jur! nu promit. eu trec direct la fapta.

intr-un final s-au pornit.

 

#

-Buna! Laurentiu el e C.

-Super! Incantat!

-Si eu! il studia Laurentiu.

Tusi cand parca nu ii mai dadu drumul.

-Da, pai… simtiti-va comod. ca acasa, asa se zice, parca, nu?

-cam asa! zise ea.

-ce ati adus voi aici? intreba Laurentiu cu o voce aproape sa atinga sunetele inalte ale ei.

-un cognac foarte bun. pare asa din plante si ultra-fin.

-turbo-fin chiar! zise si C tusind.

-ce dracu’ tot tusiti atata? e vreun cod morse si eu nu stiu?

se uita la ei.

ei schimbasera priviri rapid.

-e ceva ce nu stiu?

-pai.. am facut facultatea impreuna.

-poftim?

-whaaaaaaaaaaaaaat?

-da, nu chiar pe toata. m-am lasat in anul 2! zambi Laurentiu. Ca sa fac balet.

-chiar asa. nu stiam de unde … adica ea imi zicea de tine, dar .. nu am crezut ca e Laurentiu Florea. acel balerin care a mers peste tot in lume.

-mda.. ce sa zic… de parca …eu stiam cine e Laurentiu LA NIVEL INALT.

ea isi turna un pahar de cognac. intr-un minut era gol.

cei doi barbati se uitau la ea.

incepea sa rada zgomotos deja.

se incruntau unul la altul…si in 10 minute era manga.

-draga mea…eu zic sa…

nici nu termina ca o vazura amandoi barbatii ca alearga spre toaleta.

Laurentiu se duse mai repede.

o tinea de sold si era in spatele ei.

parca ii facea manevra Heimlich sau manevra de salvare de la sufocare. ea voma intruna, iar el se impingea.

venise si C si incepu sa tipe:

-aha!! vrei sa ti-o traga!

-poftim? zise ea printre jeturile vomei.

-ce ai auzit!

-despre ce vorbesti omule? nu vezi ca ii e rau!? intreba Laurentiu incruntat.

-ia-ti mainile de pe ea. acum!

-auzi? tu nu vezi ce se intampla?

-tocmai! vad foarte bine!

-adica ea a baut si tu te-ai imbatat??

-nu. ai vrea, nu?

-ce sa vreau?

se dadu in spate si era in genunchi in fata budei. era palida, transpirata si tremura.

ii arunca o privire rautacioasa si rosti cu sila:

-daca atat te duce capul, pleaca. poate chiar o sa mi-o trag cu el! tu ai fost cu Mirela, trebuie sa concurez cu ceva.

-asta e? vrei sa concurezi cu Mirela? nu esti la inaltimea ei.

-wow… nu mi-am dat seama. normal. nu am 1.75. Sau 1.72. Sau ..1.70 something.

-nu doar asta…

-aah..scuze…si ce voiai? 5 pozitii in 2 minute?

-poate.

-oral? eu nu ma pricep si nici nu…

-si cine sunt pentru tine?

-un tip. Daca insisti. Si nu vreau sa invat. ok? nu e treaba asta.

-deci te-ai culca cu Laurentiu sa concurezi cu Mirela? la ce?

-ti-a placut cu mine sau cu ea?

-vrei sa raspund?

-ah… cu ea, deci!

-ai fi surprinsa.

-chiar sunt!

urma un jet.

il auzi vag, in dreapta sus:

-cu tine mi-a placut, dar nu ar conta pentru …ca nu te impresioneaza nimic pe lumea asta.

se opri si il privi altfel.

-repeta, te rog!

-ce ai auzit. nu te-ar impresiona sa iti zic ca cu tine..

-de ce cu mine.. ?

-mmhh…mmh! se facu Laurentiu ca tuseste. trecu pe langa C si-i lasa sa vorbeasca. isi turna si el cognac.

-pentru ca …m-ai dorit.. m-ai facut sa ma simt dorit, iubit, imbratisat… le simteam ca te dai mie.

-de ce esti naspa? credeam ca ti-a placut cu ea si ca d-asta te duci…

-nu, am simtit-o ca vrea altceva.. si da, a fost…ce ziceai tu… dar … nu a fost cum ai zis tu pana la capat… da, ochii aia ai ei de caprioara ranita m-au impresionat, insa nu are personalitatea ta, ideile…astea … care ma fierb.. si …care ma modeleaza fara sa vreau.

-care?

iar un jet scurt.

intre timp veni si el langa ea.

o saruta pe umar si ii puse palmele pe frunte.

-iubito, hai sa te bag in pat. esti rece… si tremuri ingrozitor.

-stiu..mi-e frica de singuratate..ca o sa ma parasesti.. ca o sa pleci cu o alta Mirela ca … nu ma iubesti sau tii la mine…ca sunt o distractie, un bufon pentru tine…ca … iti bati joc de mine..ca … sunt … o oarecare…

-exagerezi. ai terminat cu scenariile fantasy? zambi el bland, luand-o de jos si spaland-o pe fata. ce ma fac eu cu tine?

-sau fara mine? nu asa e mai corect? Sughita ea.

-ambele forme in cazul de fata. nu, nu o te las singura. da, sunt nesigur. chiar daca par asa infoiat si cad toate pe langa mine, totusi, imi place atunci cand imi explici unele chestii..

-tu esti nesigur? Tuu??

-da.. imi impun sa fiu cel mai bun la lucru, sa fac totul perfect, sa nu am de ce sa ma ingrijorez, iar cu tine, mi se pare ca … te las uneori pe dinafara… si ca iti las timp sa te gandesti la toate prostiile.

-serios? Wow…nu mi-am dat seama.

aparu Laurentiu in usa.

-nu sunt gay! Urla el.

cei doi se uitau unul la altul.

-poftim? Rostira amandoi.

-ce ati auzit! nu sunt gay! Repeta Laurentiu.

-felicitarile mele! zise C. ma bucur. ce sa zic?

-si nu ma asteptam sa o vad la dublu… ci sa vina singura! Dadu el din maini.

ea isi musca buza de jos, lasand privirea in chiuveta.

-o doresti? il intreba C direct.

-daca o doresc? e mai mult de dorinta. E o …cum ii zice? Ah…dulce obsesie. Ca un fluid cand se strecoara printre degete.

-de cand? facu ea ochii mari, uitandu-se cand la unul cand la celalalt.

-de …ceva vreme.

-e..grav?

-da… pentru ca am anulat un turneu intreg pentru seara asta… am nevoie de ea… ard pe dinauntru, vreau sa ma atinga, sa se uite la mine cum te priveste pe tine, C! Te invidiez.

-EA?

-EU?

se uitau unii la altii.

situatia era jenanta si tensionanta de ambele parti.

ea se incrunta.

-stai putin…sa inteleg. pana acum parca …adica… stii ca am avut nspe certuri sau ma rog…inadvertente, ca aproape nu ma placi, ca iti sunt asexuala ..alea alea..

-da, asta am crezut si eu. pana cand am realizat ca daca nu vorbim … ma simt trist si gol.

-de cand vorbiti voi doi?? intreba C.

-de 4 luni! raspunsera cei doi.

ea se inrosi instant, iar Laurentiu isi tuguie buzele.

-NU e nimic. nu o sa dureze asta..

intoarse spatele.

-du-te cu el. du-te! Du-te!! Isi rasuci mainile C.

-poftim?

-daca asta vrei, du-te cu el! eu ma duc acasa! Zise C si trecu pe langa Laurentiu.

isi lua haina si tranti usa.

-am ramas cu tine? nu pot sa cred! Ii arunca o privire triumfala.

-situatia e complicata, Laurentiu. FOARTE!

si pleca dupa C pe holul blocului.

in sosete.

-te rog, asteapta! asteapta.

el era la lift.

-ce e?

-nu vreau sa raman cu Laurentiu. te rog, nu fi capos. asteapta-ma in fata blocului 2 minute sa ma incalt. doamne…nu am …de unde dracu’ sa stiu ce cacat se intampla?serios??

-tu vorbesti 4 luni pe la spatele meu cu el? de ce? ce te asteptai?sau ce voiai de fapt? sau ce vrei de fapt? te pisicesti pe langa mine si vrei alte brate, alta scula…alt…ce vrei?

-te vreau pe tine. atat.

veni liftul.

-in 2 minute sunt jos! il saruta pe buze scurt.

nu simti nimic inapoi.

se intrista.

ii dadura lacrimile pe loc.

-nu o sa te astept. nu am de ce! veni raspunsul lui.

-nu zice asta! zise ea cu ochii mari in lacrimi si cu fluidele deja iesind prin orificiile mici. se auzea un scheunat de caine batut. sau lup singuratic.

-nu face scena asta! nu cu mine.

-nu fac nimic. ele vin din mine. nu pot sa le opresc.

iarasi schelalaitul de lup.

-nu te astept! si usile liftului se inchisera.

se intoarse la Laurentiu. era in usa.

dadu din cap si o lasa sa se imbrace si sa se incalte.

si sa plece.

-ai grija! Apuca ea sa auda pana sa se inchida usile liftului.

#

n-am nici bani de taxi! Isi zise in lift.

deschise usa blocului brutal si il vazu asteptand-o pe banca.

-2 minute?! a fost un minut.

-mi s-au parut cele mai grele si lungi secunde ever! ii reveni ei glasul si zambetul. nu am vorbit cu el pe la spatele tau. m-am simtit ocolita si …lasata deoparte…plus ca am timp liber …si atatea idei…

-am constatat. deci nu il vrei pe celebrul meu coleg .. balerin! desi mi-ai marturisit ca te gandeai la organul lui…

-NU! nu! nu sunt decat cu tine.

-DE CE? eu n-am fost cu tine.. am fost si cu Mirela si cu…

simti ca i se invarte planeta.

-te rog, nu ma umili. nu imi umili inteligenta si sentimentele si timpul..

-glumesc. doar cu Mirela.

-corect.. daca ai fost cu Mirela puteai si cu altele… stau si ma milogesc degeaba…

se intoarse pe calcaie si in bloc.

lua liftul inapoi. voia sa ciocaneasca la usa. se opri.

lua liftul in sens invers.

el inca era pe aceeasi banca.

-m-am gandit eu ca te intorci! Surase el.

-de ce?

-n-ai bani de taxi! si geanta ta era pe banca. nu cu tine. Si pentru ca… Mi-e greu sa realizez…dar ma iubesti.

-ai si tu dreptatea ta. dar nu de asta neaparat m-am intors.

il saruta. lung. cu ochii inchisi. cu chipul in palmele ei.

-in viata ta daca mai primesti sarutul asta sa ma anunti.

isi lua geanta si pleca pe jos.

el o urma.

-ce vrei sa zici? Mari el pasii.

-m-am saturat. gata. ai fost cu 100 in acelasi timp sau cu una sau cu niciuna, eu nu sunt contabilul tau. debit si credit si ce tva ..m-am saturat. nu mai pot.

grabi pasii. aproape ca fugea de el.

traversa haotic.

-ai grija! il auzi vag, in departare.

din partea dreapta vazu niste prostituate si la cativa pasi, niste dealeri de droguri.

-pha…asta mai lipsea!

“Fetitele” se ocupau de el, iar de ea, dealerii.

-nu vrei marfa buna? rafinata? Zise unu’ din dreapta.

-poftim? se uita ea mirata.

luminile o orbeau.

-papusa, o iarba buna? clara!? Reveni intrebarea, acum din stanga.

-clara? margineanu?

-cine e aia? Se auzi si in spate un sunet.

-nu stiu..mi-a venit si mie!

-primesti pe prima gratis si la cealalta..o sa ne suni tu! Se apropia un tip mai mult de ea.

-nene, ati innebunit? nu iau droguri. drogul meu e viata.

se indeparta. cu dealerii dupa ea. iar el in urma lor.

-papusa, esti tanara…trebuie sa traiesti! Recunoscu vocea tipului din dreapta.

-indepartati-va de ea! il auzi pe el.

se uita in spate, desi n-avea obiceiul asta.

devenise furios in glas si vazu cum se transforma in umbra.

parea mai inalt, mai … puternic. ferm. autoritar.

clipi des. Ii placea asa.

-ce ai zic, nenea? tu te uiti la tine? Cine te crezi? Van damme ala?

-nu acum, dar in principiu ma mai uit. Ma cred eu.

-si? Cine … Mea esti tu? Oi avea 3. Esti nebun?

-nu vorbesc cu strainii! asa mi-a zis mama! Si nu vorbesc urat.

-aici nu-l contrazic! Zise ea amuzata.

strainii inca o urmareau.

aproape ca erau langa ea, sa puna mana.

simtea furia cum i se scurge in picioare si pumni.

inca mai continuau replicile. si nu ii convenea ca nu il lasau in pace.

-si ce… e fii-ta? Simti ranjetul aluia din stanga ei.

-nu!

-ah… o rapesti? O tii in beci?

-nu!

-e amanta? Insista cel din stanga.

-nu!

dealerii randeau deja in cor si aruncau cu injurii.

-pana aici! se auzi din dreapta lor o voce tunatoare.

unul cate unul disparea de dupa colt.

se auzeau oasele paraind in liniste.

el nu isi dadea seama cine e, dar putea deduce furia mocnind.

auzi doua injuraturi de organe genitale. zambi. o recunoscu. iesea la lumina.

ii sangerau pumnul si umarul drept.

-scuze. simteam ca am nevoie de asta. sa ii bat mar.

-nu pot sa cred. tu ma aperi pe mine?

-da… pechinezul la datorie. nume de cod.

-dar cum de i-ai caftit?

ea isi indrepta mainile, isi roti palmele, isi trosni degetele si zambi:

-sunt o delincventa notorie.

-esti ..ma lasi paf. auzi, nu i-ai omorat, nu?

-ah… nu pot garanta raspunsul asta. i-am cam decedat. in geanta am un cutit. cu care i-am julit binisor la maini si la gat. mi-am lasat initiala si pe jugulara lor! ranji ea satisfacuta.

-ai omorat 3 oameni?

-4. l-ai uitat pe ala negriciosu’.

-vorbesti serios?

-pentru tine… doar sa te atinga careva cu ceva… nu mai tin cont… chiar nu.

o privi mult timp in tacere.

-am mancat moartea…si apoi i-am dat drumul… crezi ca is oricine? iti zic eu…nu! si d-asta m-au apucat nervii… sa intarzai sau sa te doara in fund cand zici ceva… m-au apucat nervii instant.

-dar nu am vrut..

-nici eu sa ma enervez nu am vrut. nu asa planuisem sa fie..

-dar te-ai racorit bine… am simtit vorbele alea ca niste farfurii sparte. direct in capul meu.

-foarte bine.

-chiar i-ai omorat?

-nu. le-am rupt picioarele. la propriu. 😀

-cum naiba?

-le-am pus piedica si apoi rasucit picioarele. cate 4 perechi. 😀 ce sunet dulce acrisor…

-si de ce ai injurat la final?

-unul avea un cutit. nu eu. m-am ferit la timp. Se indrepta spre inima…mi-am aparat-o. Zic eu.

-doamne.. iubito…

se uita la mana ei. geaca in zona umarului era taiata si sangera.

isi puse mainile la ochi.

-trebuie sa intram intr-o farmacie.

-nuuu…

-nu am pansamente acasa. potoleste-te. esti om. chiar daca nu esti de acord cu mine, incearca sa traiesti. pentru mine.

-imi ceri asta? ridica ea spranceana.

-da. chiar …iti ordon! zise el ferm, sarutandu-i rana.

se sterse pe buze de sange si o lua in brate. fluiera la un taxi si o lasa pe bancheta.

-stiti cumva vreo farmacie?

-ce are domnisoara?

-complicat. duceti-ne la o farmacie! va rog. si apoi pe Aleea Alexandru. numarul 19.

-imediat. stiti ca tariful de noapte este 3,5 lei/km?

-cat o fi. asta e.

-ok..

masina gonea prin Bucurestiul nocturn. luminitele se sincronizau cu stelutele ei din minte.

-rezista!

-incerc! mi-e somn…mi se inchid ochii..

-era otravit cutitul?

-cred ca da! simt ca ma scufund intr-o mare…

-condu nene mai repede! du-ne la urgente. la floreasca!! aproape ca tipa C la taximetrist.

-parca era farmacie!

-e spital. constat ca e mai grav decat am anticipat. sau neanticipat? se scarpina el.

-uite…si elefanti roz.. si inca …uite crocodili de plus…uite si lalele …si o maaareee verzulie…cred ca e verde. Pare portocalie de fapt. Dar…staaai…vad si niste mingi…

-e drogata? Intreba soferul.

-nu. e otravita si acum delireaza. e intr-un fel de soc…

-e pe moarte? Sa stiu.

-daca iei tu toate semafoarele pe rosu s-ar putea!

o auzira tusind.

-calc-o nene pe rosu! pe verde! Pe mov. Pe negru. Doar calc-o si lasa conversatia!!

 

##

ajunsera la spital.

-va rog. e o urgenta. a avut loc o altercatie…si ea s-a ales cu o injunghiere…lama cutitului era otravita.

-da? banda Coltatu’? pe la Foisor?

-deci ii stiti?

-da. e matraguna. curcuma. si inca o pulbere. o sa ii dam ceva. o sa vomite mult..

-altceva nu se poate? ce sa mai vomite?

-o sa o tinem in spital 4 zile. cine sunteti dvs?

-CC.

-aha.. parca… sau ma insel…

-nu cred. nu conteaza. stau cu ea.

-in calitate de…?

-martor.

-ruda?

-nu.

-ok.

 

###dupa cateva ore

-cum te simti?

-nu ma simt. sunt. unde sunt?

-e clar. dormi. culca-te la loc. o sa dorm si eu langa tine, aici, pe scaun. nu plec.

-de ce?

-iar delirezi? pentru ca sunt cu tine. si nu mai pune intrebari.

-de ce?

-pentru ca ai deja raspunsurile.

-de ce?

-nu stiu.

-de ce?

observa ca avea un alt glas si privirea goala.

-ce naiba…?!

-de ce injuri?

-tu injuri mai rau!

-de ce?

-intreaba-te!

-de ce?

-ma culc.

-de ce?

-a fost o zi lunga.

-de ce?

-habar n-am. asa a devenit.

-de ce?

-nu mai raspund.

-de ce?

liniste.