Posts Tagged ‘ abuz

cinematice

Nu stiu cum naiba, da’ cand imi intra ceva in minte, nu pot scoate acel gand nici cu… forta si nici cu frumosul.

Revin la acea obsedanta idee cu arta cinematografica de azi.

Zau – si cand zic zau! e zau de  zau- ca se ajunge la saturatie de aceleasi teme.

cum? inca nu le-ati invatat?

– casa bantuita si noul locatar – sau noii locatari!-

– fatuca indragostita de vampiri/ varcolaci/ si alte neamuri 😀

– rapiri si pararapiri – rapitii rapitilor care au fost salvati fiind rapiti :)) –

– un copil cu puteri paranormale- paratembelic din fire, dar asta e, se promoveaza tot felul de “oameni” –

– problemele de cuplu mai importante fata de copilarie

– ” bazate pe povesti reale” – toaate sunt,ah? si alea cu apocalipsa acvatica aproape?

cand nici n-a fost vreuna?-

–  proiecte/ laboratoare si experimente periculoase pentru omenire- gen … pasari, furnici, virusuri, animale si alte plante-

– ah… sa nu uit. Daca are succes un film, trebuie partea 2, 3,4,5,6,7 – fara numar, fara numar!! – vezi Saw – si al sau Jigsaw- , cu mult ketchup si mufe inspaimantate, case lasate in moloz aproape, coduri.

Din criza de scenarii, regizorii se indreapta incotro vad cu ochii nimerind peste romane de cea mai joasa speta. Nu am nimic impotriva ecranizarilor, dar cand un film ” creeaza” un subiect mult mai slab decat acel roman prost, va puteti imagina rezultatul.

Exista suficienta realitate pentru a nu mai fi nevoie sa se recurga la metoda ecranizarii. Insa realitatea e atat de vasta, incat ai nevoie de un simt de orientare aparte ca sa poti fixa niste repere. Mai ales ca verosimilul, o categorie estetica de nelipsit fie din film, fie in literatura, nu trebuie sa lipseasca.

Ceea ce nu inseamna ca ttebuie sa ne intoarcem la cine verite.

Insa trebuie sa ai intuitie, talent si creativitate pentru a realiza nu doar un story, ci un subiect care sa te tina cu sufletul la gura de la prima scena la aceea finala, strecurand printre imaginile simple ale povestii macar o viziune originala daca nu una filosofica.

Toate acestea se pot face prin asa numitul procedeu al perceptiei subliminale. Imaginea subliminala este o imagine care nu poate fi vazuta cu ochiul liber, dar pe care creierul nostru o percepe.

Ideea pare noua, dar a fost emisa de Leibniz in secolul XVII, ce face referiri la existenta unor fenomene psihice inconstiente numite ” perceptii mici” care se produc sub un prag de constientizare si care pot influenta mersul perceptiei si gandirii constiente.

Imaginea subliminala este o forma de manipulare si inclusiv inrobire psihologico- intelecto- afectiva/ emotionala.

Cam aici s- a ajuns cu ” regia de filme”.