Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

jaf cu stil recenzie

Comedia nu are vârstă! Asta ne vor demonstra veteranii de la Hollywood Morgan Freeman, Michael Caine şi Alan Arkin care sunt pregătiţi să dea marea lovitură.

În numele răzbunării şi al disperării, cei trei apelează la clasica metodă „banii sau viaţa” şi se pregătesc pas cu pas, temeinic şi fără grabă, să… spargă o bancă.

Rezultatul? În primul rând hohote de râs.

 

Synopsis:

Câştigătorii Premiului Oscar Morgan Freeman, Michael Caine şi Alan Arkin formează o echipă de pomină şi interpretează rolurile a trei prieteni de-o viaţă Willie, Joe şi Al, care decid să rişte viaţa liniştită de pensionar şi jocurile de bingo lipsite de orice palpitaţie pentru un plan ilegal, atunci când toate economiile lor sunt pierdute din cauza unor tertipuri bancare.

Disperaţi că nu-şi pot plăti facturile şi nu-şi pot sprijini familia, cei trei iau măsuri extreme, ba chiar letale pentru o persoană la vârsta a treia: vor jefui însăşi banca din cauza căreia au rămas fără bani.

 

Warner Bros. Pictures şi Freeman Entertainment distribuie filmul Going in style – JAF CU STIL. 

Din cinematografe din 14 APRILIE 2017!

 

Recenzie Simionescu Simona 

In aceasta comedie avem de-a face cu o situatie cat de poate de fireasca – bancile si tertipurile tehnice pe care le implica “imprumuturile”, pensiile si alte aspecte (cand acestea isi revoca dreptul de a-ti lua casa in cazul in care nu poti plati rata). Situatia se aplica in cazul pensionarilor, care dupa 30-40 de ani se vad brusc si fara pensii, si posibil in pragul colapsului financiar.

Filmul incepe cu Joe (Michael Caine), care devine martor din greseala la un jaf (fiind la banca pentru ca neplata, cu un plic galben, iar “ofiterul” ii zice malitios ca “vai, asta nu e grav, sa vedeti plicul rosu”). Acesta are un mic dialog cu “seful” hotilor, care e empatic – surprinzator?.

Normal.

DUPA acest jaf, banca/partenerul bancii declara ca nu poate plati nicio pensie, ca isi schimba sediul in Vietnam… MECANISME prin care sa nu se achite si sa respecte munca unor oameni.

Cand Joe primeste vestitul plic rosu, prin care e anuntat ca va ramane fara casa – in care locuiau fiica si nepoata lui-, acesta decide ca e o solutie sa faca si el, impreuna cu prietenii lui de-o viata, Willie (Morgan Freeman) si Al (Alan Arkin) sa jefuiasca banca – chiar pe aceeasi care urma sa ii ia casa.

Bineinteles, actiunea este animata de replici amuzante, cu farmecul si carisma acestor actori veterani.

Pentru a pune planul in actiune e nevoie si de ajutorul unui SPECIALIST – in jaf.

Si de aici, pana departe … puteti sa va imaginati – sau nu- sirul evenimentelor.

Un film pe care il recomand cu multa caldura si veselie – pentru ca chiar merita vazut. :) Eu i-am dat un 9, nu e un film cu actiuni chiar previzibile (si o sa vedeti de ce!). Si e chiar binevenit SEARA! dupa o zi obositoare si cum mai vreti voi de lucru.

arhiva personala vizionare de presa 11.04.2017

arhiva personala
vizionare de presa
11.04.2017

 

Si trailer-ul. :)

 

 

 

posted by blue henrietta in cinema and have No Comments

no country for old men recenzie

Salutare!

Filmul a avut premiera prin anul 2007, adica acum 10 ani- ma rog, era noiembrie 2007 cand s-a lansat, deci aproape 10 ani. Ceea ce ii da savoare o sa urmeze in cateva randuri.

Filmul No country for old men  debuteaza cu seriful Ed Tom Bell (aka Tommy Lee Jones) care povesteste despre un tanar care a ucis-o pe prietena lui de 14 ani, denumita atunci “crima pasionala”, dar care, conform marturiei tanarului de la acea vreme, “he tolt me there weren’t nothin’ passionate about it. Said he’d been fixin’ to kill someone for as long as he could remember. Said if I let him out of there, he’d kill somebody again. Said he was goin’ to hell. Reckoned he’d be there in about 15 minutes.

in paralel, cineva (subaltern)  inchide telefonul zicand ca care “are totul sub control” … mai putin pe Anton Chigurh (interpretat de Javier Bardem mai mult ca perfectul), care-l va sugruma cu mainile goale – desi incatusate. Ce e interesant? Ca nu arata niciun fel de emotie pe chip.

si sunt doar primele 2-3 minute din film.

APOI, Anton opreste un alt ofiter cu masina de politie – pe care si-a luat-o din unitatea de unde s-a autoeliberat- pe care-l impusa drept in mijlocul capului – dispozitivul sau “Sofisticat”…

Moss (aka Josh Brolin), un veteran de razboi care “vana” caprioare (si rateaza tinta) se duce dezamagit pe camp si vede dare de sange proaspete – nu, nu erau de caprioara, ci de… caine(dupa cum afla cu binoclul)- un supravietuitor de fapt (trebuie sa priviti toata “scena”). nea Moss urmareste directia opusa si ajunge la mai multe masini de “politie” care erau goale, pentru ca oamenii de condusesera erau cadavre – mai era un caine. In zona lor, Moss gaseste  intr-o camioneta, tadaaa, heroina – ceva kilograme, mai exact.

se mai uita -stanga, dreapta, mijloc- si vede cativa copacei. la umbra unuia dintre copaci, statea un nene – ca avea pantofi ascutiti, purtati si para-purtati, de desert si cel putin in Texas. la fel.. de mort. :)) si LANGA el, o valiza cu 2 milioane de dolari.

(APROPO, MAI toti folosesc ACEL accent texan! aruncat printre litere).

Dupa ce face aceasta descoperire, Moss decide sa ia cu el, dupa multe oftaturi ciudatele, dar … da, ia in camioneta lui VALIZA. oare…de ce sa iei probe de la locul faptei? doar pentru ca .. lacomie? INTREBARE.  valiza va fi ascunsa undeva – de fapt, nu risca. o sa stea cu el .. prin zona.

aceasta decizie -tipic omeneasca- va fi de fapt apanajul actiunii si intrigii viitoarei desfasurari de gloante si cadavre.

Fratii Coen realizeaza si cu aceasta ocazie un film in care iti pun la incercare anticiparea, rabdarea, nervii, simturile, ratiunea… ce vrei tu. ceea ce este bine, pentru ca daca era lipsit de sens – si stim cate filme exista fara noima sau baza de intriga lucrata…

trecem peste parerile personale.

Anton este personajul principal! el este cel “vanat” si deopotriva, el este cel care “vaneaza”.

Moss este personajul secundar foarte bine jucat si el – schimbul de replici de umor negru satisfac “nobletea” oricarui om (“dar mama ta e moarta! ce cauti la ora asta prin oras? unde te duci?” (sotia lui) la care el “eh..atunci ma duc sa o salut eu!”). Moss are remuscari si se intoarce la locul crimei – pe care il descoperise el primul- si constata ca sunt multe lucruri schimbate – desi aparent stau la fel, totusi… ceva nu e la fel.

cum se uita Moss in spate sa vada daca e masina la locul ei, ii vede pe unii care ii dezumfla roata, iar apoi gonesc spre el… ca apoi.. sa il urmareasca (ei din masina si el pe jos) o bucata de drum buna, il nimeresc cu alicele si .. ei bine, Moss cade intr-o rapa, “urmatorii” dau drumul unui pitbull .. care .. va inota cot la cot … sau ma rog.. peste umar cu Moss si va fi in cele din urma impuscat (canidae gen!).

Filmul in sine este o panza de paianjen – Anton e paianjenul- iar restul, niste musculite care pica cu voia sau fara voia lor in plasa asta. Este o plasa rezistenta, care te va tine pe scaun cel putin 1 ora si 30 de minute.

Scena din benzinarie ne ofera o imagine a tipului de personalitate a lui Anton.

Ei bine, tot filmul este acel psihopat – meticulos, rabdator, care suceste mintea pe toate partile, care vrea sa nu fie vazut – scena cand e ranit in intersectie si cere camasa unui pustan, pe care i-o plateste si ii zice “you didn’t see me”… da! Anton se considera un zeu al destinului, al sortii – victima trebuie sa isi aleaga partea monezii (cap sau pajura), e intrebata, martora fiind la o alta crima “it depends… if you see me!(?)”…

toate aceste reguli proprii – el face dreptatea “dupa propria regula”, propriul calapod si propriile “masuratori”, pentru care nu trebuie sa fie vazut.

Rolul lui Javier este atins bine, personajul are intensitate, “le face si desface” in filmul acesta. Ucide fara remuscare, fara emotie, fara nimic uman – e pur si o “motivatie” ceea ce crede el ca e bine.

Acea arma cu care se impusca vacile arata de fapt “cum considera” SAU reflectia sa despre oameni – considerate de genul “niste bovine”. Orice scena in care apare Anton iti ridica pulsul – cand il stranguleaza pe “ofiter”, cand impusa omul din hotel, pe “avocat”, pe .. n :)). Toate adunate aduc o frecventa cardiaca la 130 de batai pe minut.

O scena interesanta e cea in care intreaba la biroul de informatii despre viitoarea sa tinta – Moss. Si normal ca tipa nu ii spune pentru ca asa e protocolul. Cand vine cu acest motiv o lasa in viata – procotolul fiind un argument al legii pe care nu-l putea contrazice… pleaca. Nu inainte sa observi treceri de ton – de la “acel ton” cand e sigur ca obtine ce vrea, la cel de amenintare, mai jos, ca apoi cand intreaba a treia oara – si e acelasi raspuns- e tonul politicos. normal, nu-i merge cu orice ton si-ar lua, pentru ca femeia nu-si schimba cuvintele – le folosea pe acelasi pe acelasi ton*cu o usoara iritare cu “You don’t hear? WE DON’T GIVE NO INFORMATION!?”.

Scena cu benzinaria si cu vanzatorul indica alta parte a lui Anton. intreaba fireste cat il costa benzina si ce mai vrea sa cumpere si poarta o discutie nu tocmai placuta cu vanzatorul – ma rog, placuta in sensul ala, de tensiune psihica. Vanzatorul il provoaca printr-o simpla politete, astfel ca Anton devine in replici conflictual. – chestii de joaca psihologica. dupa replici de genul

V: it’s something wrong?

A: You askin’ me if it’s something wrong with anything?

iti dai seama cam spre ce se gandeste Anton deja.

Adica, il intreaba la cat inchide – brusc, vanzatorul zice “now”, la care Anton “now it’s not a time” :)) …la care vanzatorul o schimba: generally at dark, dark.. (very dark, cel mai dark dintre dark de noapte!).

dupa ce ca nu-i vede frica omului din fata lui, prin acea fata plina de dispret si replica “you don’t know what you’re talkin’ about!”, dupa multe tatonari sa vada daca il omoara sau nu – vanzatorul era considerata victima deja, in tot acest timp- Anton il pune pe vanzator sa aleaga cap sau pajura.

dupa multe alte replici, de ti se scoala parul pe ceafa, vanzatorul alege cap, ceea ce era, deci.. scapa. acel gen de joc psihologic.:)) cam asa joaca un psihopat. CAND vede ca o victima nu pare credibila, ii ARONDA el sansele de supravietuire, momind-o cu un pariu: ah..da? daca iei asta, traiesti, daca nu faci asta, nu prea. :) si asa, “bai, eu nu am fost chiar vinovat aici, adica… daca el n-a stiut, ce vina am eu ca l-am impuscat?”.

apropo, recent am citit un studiu belgian – 10 psihiatrii au vizionat 400 de filme considerate “psihologice” cu psihopati si bla bla. 😀 ei bine, Anton pare acel gel perfect de psihopat, iar Hanibal Lector nu prea.

Si chiar asa am simtit si eu – am vazut Tacerea mieilor si toata seria cu Lecter (ma refer la unul dintre cei..400). Ok, mananca creier de om, omoara bla bla, dar nu e psihopat Lector. e vorba de un canibalism aparte, descoperit (si deci DOBANDIT) pe vremea razboiului, comportament pe care si l-a dezvoltat odata cu scena in care isi vede familia mancata de nazisti si pe care ii va urmari pana la unul sa ii decimeze – adica, razbunare, cum i-am zice in termeni non-psihopupu. cam atat. ca stie psihologia criminalului, o stie pentru ca fost si e unul si ca e “logica” aparte. nu pentru ca nu are remuscari – ba’ are, chiar multe, pentru ca se “intimideaza” la vederea agentului Starling… si tot asa (copii, oameni vulnerabili). Ceea ce nu e cazul aici, la Anton. Anton rezista fricii, rezista senzualitatii amestecate cu spaima *Moss l-a trimis pe Anton acasa la nevasta-sa, scena e “dezastruoasa”*, rezista lacomiei, rezista… CE VREI SI CE NU VREI. insa nu arata o inclinatie “uite, eu lacrimez cand vad ca am eu sange pe mine”. nici macar atunci.

Nici seriful nu se lasa mai prejos – chiar daca apare in a treia zi dupa ce a fost crima din desertul texan SAU poate era granita cu Mexicul PENTRU ca asa ne spune geografia invatata printr-a saptea, la granita cu Mexicul e Texasul… – SI INTERVINE SI EL.

 

Anton e … cum se zice “demential”. Doar ascultati-i gandurile si uitati-va la mimica.

in aceasta scena (de mai jos,ca de ea vorbesc) pentru o fractiune de secunda se lasa ‘dus’ de cuvintele lui Carson – un nene mafiot din politie. E interesant cum il intreaba de reguli pe Carson – NU PARE GENUL CARE SA AIBA SCRUPULE!! :)) si desi sunt asemanatori (ucid cu usurinta) e o diferenta de “motive”.

Daca priviti cu atentie aici, spre deosebire de Chigurh, Wells pare chiar un tip rezonabil, cu motivatii de inteles – cum ar fi banii? Atunci cand Anton Chigurh aproape ca apasa sa -l ucida pe Wells, acesta il intreaba “Ai idee cat de nebun esti?” si ii ofera bani lui Chigurh, insa Anton nu vrea bani, ii pasa de propria forma de dreptate. ori, pana la urma, chiar si pentru psihopati, banii nu au aceeasi valoare. In acest caz, “dreptate” inseamna ca Anton Chigurh trebuie sa-l omoare pe  Wells, din moment ce Wells trebuia sa-l omoare pe Anton. DECI, aceasta scena e una iarasi intensa si iti provoaca teama si in acelasi timp, e putin sadica.

si da, afla pe pielea lui ca Anton “e mai rau ca ciuma”. 😀

 

 

O alta scena in care il vedeti pe Anton “asa cum e” … e cea in care e la motel – se descalta, isi ia arma de impuscat vite (ma rog.. oameni, in cazul lui), si merge catre o alta camera de motel in care ii gaseste pe dealer-ii de droguri (cei cu camioneta de la inceputul filmului, ei bine..erau si ei chemati de altii sa le aduca si duca heroina dintr-un loc in altul…) si pe care taca-paca … ma rog. pac pac! insa, pentru unul dintre ei e putin ingaduitor – in sensul, in care, trebuia sa nu se murdareasca chiar pe toate camasile. glumesc. 😀 trage perdeaua baii pentru ca nu merita nici macar sa-l priveasca. :) si da, aici, in camera aceasta de motel isi va lasa sosetele :)). cata delicatete, Anton. SCOATE o moneda (din acelea “ordinare”) cu care deschide locul de aerisire al camerei – unde va vedea urme de scrijelire – valiza? Moss fusese pe aici?

 

 

Nu degeaba si-a luat Oscarul  No country for old men! 

Fratii Coen au reusit o reteta pentru OSCAR? 😀

aici aveti trailer-ul, poate va uitati la ceva INTENS, CARE VA TINE PE ARCURI si dupa ce il vizionati, nu stiti exact pe care parte o preferati – MOSS, ANTON … ?

PS: eu stiu de care parte sunt. :)) nu mai trebuie sa va zic, nu? 😀 si cred ca mai bine mergea titlul “You don’t have to do this” pentru ca toata lumea inainte sa fie impuscata de Anton zice acest lucru. hmmm, laitmotiv?

Pe aceasta cale intreb cetatenii: CINE ARE romanul lui Cormac McCarthy? :) POATE as gasi si mai multe “chestii” d-ale lui Anton – poate anumite gesturi sau fraze …?insa multe dintre ele le-am aprofundat destul. Va mai las si pe voi. :)

 

B.H.

 

 

posted by blue henrietta in cinema and have No Comments

ana, mon amour recenzie

Sinopsis:

 

După ce a câştigat „Ursul de Aur” cu filmul „Poziţia copilului”, regizorul Călin Peter Netzer revine pe marile ecrane cu un nou proiect ce explorează dinamica celor mai importante relaţii din viaţa unui om. „Ana, mon amour” este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu.

 

Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, fortându-se până la limită în încercarea de a o salva.

 

O producţie Parada Film, un film distribuit de Freeman Entertainment, „Ana, mon amour” îi aduce pe Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu în premieră pe marile ecrane, din 3 martie 2017.

 

 

Declaraţia regizorului:

 

Ana, mon amour” este o poveste despre încercarea unui om de a afla cum ceea ce nu a văzut, ceea ce nu a spus, chiar și  ceea ce nu a gândit i-a format viața.

„Cred că este important să înțelegeți de ce ați rămas cu Ana.” Ii spune analistul lui Toma în timpul unei ședințe de terapie.

Filmul nu explorează erodarea relației lui Toma cu Ana, ci mai degrabă relevă imposibilitatea reală de a construi în mod corespunzător o relație. Iubiții se comportă ca și vasele comunicante din domeniul fizicii; ei curg unul în altul cu propriile lor nevoi neîmplinite. Personajele sunt prinse profund în ceea ce psihanaliza numește transfer: redirecționarea sentimentelor și dorințelor existentecătre un obiect nou.

Adevărul întotdeauna găsește o cale de a supraviețui negării lui. – Călin Peter Netzer

Recenzie Simionescu Simona

Psihanaliza isi are inceputurile prin secolul XIX – XX si isi pierde parintele, pe Sigmund Freud in cel de-al Doilea Razboi Mondial – in apropierea anilor de incepere a acelui act monstruos (orice razboi mi se pare monstruos, ca in Guernica, lui Picasso).

Revenind la oaia numita psihanaliza, aceasta urmareste in principiu sa explice foarte multe acte, ganduri sau chiar scrieri prin principiul sexualitatii si ascunderea acestor “delicte”. Exprima fireste totul prin prisma sexualitatii- gaseste motivul dincolo de aparent ca fiind un material invaluit al sexualitatii.

Bun. O mica parte e rezolvata pana aici.

Filmul psihanalitic urmareste sa transpuna niste actiuni firesti si motivandu-le ca fiind consecinta unor “manifestari sexuale”.

De exemplu, in filmul romanesc “Ana, mon amour“, regizat de C. N. se arata o mare parte din actiunile personajului principal – care, supriza! nu e ANA, ci Toma, prietenul ei (sau dusmanul ei?).

Povestea lor incepe intr-o camera de camin si … in prima parte auzi pe fundal actiuni “sexuale” ale altora, iar ei… incearca sa “o arda” pe nihilisme si anti-nihilisme – e sau nu SUPRAOMUL lui Friedrich Nietzsche un erou sau de fapt e victima propriilor alegeri pentru ca se indeparteaza de NORMA considerandu-se superior?? si daca e superior, de ce ar mai avea nevoie de societate? care e nevoia supraomului in realitate?

Mda, grave probleme. Aici mi s-a parut intr-un fel un pic prea mult pentru un cinefil, dar tinand cont ca erau studenti la Litere, mai stii? asa se CUR-TEAZA pe acolo. Ma intreb studentii de Filosofie cum vorbesc despre Nietzsche? CLAR, medicinistii nu vorbesc d-astea! garantez!

Din inceput iti dai seama ca Ana are anumite probleme psihanalitice (vorbind!) – brusc, dupa atata “auzit” al actiunii celorlalti din camera vecina, i se usuca buzele, o iau transpiratiile, “o doare burta” (am crezut ca e gravida, dar nha.. ce sa zic? nu sunt specialist in psihologie!) si … ii pune mana lui Toma peste burta ei – detaliu: rochia era foaarte subtire si foarte alunecoasa- si apoi i-o tot coboara. Bineinteles, in gandul meu mi-a zburat un dracusor: aaahaaa.. d-asta ti-era cald? ntz ntz ntz. damn it. eu te trimiteam la ginecolog degeaba? fir-ar sa fie!

Toma, barbat fiind, trupul ei cutreiera. mai putin sau mai mult la adancimi de diferite leghe sub..mare.

Filmarea – per ansamblu- mi s-a parut obositoare si provocatoare (De dureri de cap).

Cadrele prea stranse care releveaza anumite detalii neimportante – hai sa fim seriosi, cat de important era ca Ana nu era epilata? daca imi arata in schimb ca are o rana pe umarul stang pana jos la sale poate era mai convingatoare “trauma ei”, pentru care se face atat caz si firmele PRODUCATOARE de benzodiazepine care ii ofera “solutia” (nu sunt adepta pilulelor nici daca te taie durerea pe din doua!). Sau ca Mircea se transforma din iubit in infirmier – nu stiu cat a fost devotament la faza cu spartul usii de termopan ca sa o gaseasca pe Ana luand supradoza de pastile si … scena devine scatologica de dreptul – spalatul la propriu la fund (al ei), ca era cu cacuta la fund (si asta in detaliu, in caz ca nu iti dadeai seama, trebuia si zoom eventual sa simti si mirosul, daca se putea…)…

Da, intr-o relatie faci mult mai multe decat ai fi fost dispus sa recunosti ca poti face, insa cum faci asta si “ce asteptari ai” … nu incap in acelasi capitol. nu il speli pe unul la fund sperand ca intr-o zi o sa-ti intoarca gestul inapoi, ci esti acolo pentru ca …ai ales sa fii si poti sa faci asta – si sa asumi pana la capat totul…

Dupa multa actiune, la un moment dat te trezesti cu Toma ca sta intins pe canapea si povesteste unui psihanalist – avem multi in Romania? just asking.

E ceva paradoxal aici: in timp ce ofera atatea detalii care n-au treaba uneori cu o conturare a personajelor, iti dai seama ca mai mult te agiti tu sa intelegi si sa simti ceea ce “incerca” personajul sa simta – care …de fapt, povestea niste actiuni si atat.

Si iti dai seama apoi: aaaaaaah, toata povestirea asta din obiectiva devine subiectiva…si aah, poate Ana nu era chiar asa de  “sensibila”, poate era puternica, doar ca nu a nimerit oamenii potriviti pe langa ea … poate nu stie ca acel Supraom poate fi oricand ea. pentru sine? 

Toata actiunea si filmul in sine sunt parti per se din flashback-urile- amintiri, ca sa vorbim si romaneste – lui Toma. OK, am stabilit intr-un fel sensul: DECI va povesti in continuare ceea ce a patit, sarind anumite etape, topaind pe axa timpului – si nervilor tai, obosindu-te la un moment dat!- cu actiuni si consecintele unei singure directii.

Vizitele tinerilor in ambele parti de parinti (Botosani (ea) si Pitesti (el)) arata diferentele 1. culturale/educatie, 2. economice, 3. de mentalitate si 4. planuri. In timp ce parintii ei il intreaba pe Toma si ce face, si ce drege, cate camere are apartamentul ala al lui, ii arunca o ciorba si o tocana in farfurie, parintii lui Toma se preocupa de partea somatica, vizibila din comportamentul Anei servind bruschete – ceea ce o inhiba pe Ana, care cere permisiunea sa se duca la baie, pentru ca… anxietate.

Anxietatea e un simptom – in mare parte. nu e boala in sine. intregeste un tablou. insa ea, la ea e doar anxietate in sine si lipsa aia incapatanata de a reactiona cand trebuie, de a participa la ceea ce in jurul ei… da, ne duce cu gandul la depresie… insa… sunt multe simptome care se pot controla si fara pastile. benzodiazepinele provoaca dependenta – fara ele esti pierdut. si sincer, din cate da de inteles Toma (salvatorul ei) … cate isi putea permite – pastile, gen?

Cand ramane gravida – cum i-a zis tatal lui Toma (pana nu-ti tranteste un plod nu te lasi si dupa aceea.. sa vezi tu… te face asta asa si asa.. in loc sa-ti vezi de treaba ta te tii dupa curul ei de moldoveanca) solicita cele mai scumpe analize, invazive, care nu aveau sens  – ah, da, pastilele alea … se putea renunta la ele daca exista vointa si un pic de antrenament zilnic sa treci peste trauma – daca a existat vreuna, pana la urma! relatarile si povestirile uneori pot fi amplificate din dorinta de a fi victima.insa sincer, Ana e victima propriilor alegeri.

Asa cum nici noi, dincolo de ecran, nu prea stralucim in alegerile din viata noastra.

Intrebarea psihanalistului Ce anume v-a tinut langa Ana?

raspunsul care-ti vine “…  ILUZIA unei relatii reusite prin prisma “Sacrificiului”, “compromisului”, “intelegerii”, “respectului”…”

Vizita si seara petrecuta la un cuplu – el flegmatic si o ea mai bisericoasa si frigida mental – ne arata o noua Ana. Brusc e mai “vorbareata” si “provocata” (sa nu zic are colti!) de stilul si gandirea celui flegmatic… si te intrebi, ca omul: ori e prefacuta (ceea ce verifica partial cu prima scena) ori .. asa alege ea sa fie (sa se creada o victima, cand de fapt…e calaul, dar iarasi nastem o controversa, ca aceasta parte de actiune … acest unghi e cum a vazut Toma totul).

Acelasi mecanism de gandire si pentru Toma, care solicita la 5 luni de despartire/divort aceste sedinte de psihanaliza – si care te poarta cand la inceput, cand la sfarsit, cand la perioada cu gravidia, cand ca e rau, cand ca  e bine …oboseste (un ochi neantrenat, nha.. ca poate nu multi considera asa).

Iarasi ajung la faza cu filmatul: intra in “gaura” actiunii insa nu in ansamblul ei sa lase oamenii sa se desfasoare.

De exemplu, la un moment dat, citesti pe fata ei scarba si sila de actul sexual – strambaturi ale chipului, incruntaturi, priviri si evitari nu chiar subtile, in timp ce Toma era avid dupa ea. Fie e si asta o tehnica de subjugare a psihicului, fie in sine asa s-a dorit (n.b: nu am stat la conferinta de presa de dupa film pentru ca eram intre dureri de cap din toate partile si intre ras isteric, de nervi si nu stiam care e ordinea celor doua stari).

Unele scene nu sunt credibile – cati ani pot trece pana cand treci de depresie? raspuns: multi ani cu mult mai multi ani fata de relatia lor. Tudor, copilul cuplului pare intr-un fel o oglinda a relatiei celor doi. Dependent de maica-sa, nu-l ia in seama pe tatal sau. Oare… o fi o oglinda placuta? te poti recunoaste?

Dupa multe povestiri iarasi te trezesti cu Toma la psihanalist si taie orice asteptare (acum devine pe minus!) – de ce trebuiau sa isi dea cu parerea despre vis – daca a fost vreun vis, pentru ca parea asa real (ca doar e povestirea lui, a ceea ce s-a intamplat!).. de ce? de ce sa rupi tot ziarul cand nu iti place un titlu de acolo? de ce nu-l lasi deoparte si citesti mai tarziu? cand esti pregatit sa citesti si acel articol?

 

Nu sunt adepta la astfel de filmat – da, imi plac detaliile, imi place si nuditatea, dar parca … nu asa. Parca brutal si neslefuit. Chiar asa, daca filmul e recomandat celor cu varsta peste 18 ani se pune fizic sau mental, care dintre ele e criteriul?

Se puteau oferi subtilitate si mistificare a unor gesturi, puteai arunca aperturi pe cadre focalizate – sa nu para ca esti un voyarist slinos care se uita la sex, la dush (eu o luasem pe campii la faza cu spalatul (ei) la fund, mi-o imaginam cum isi revine brusc si tabara pe el, dar nha, fire naravasa sunt! si ma trezesc cu ea la spital… chiar era pe bune, eu nu…)

Incercam sa anticipez anumite actiuni, nu iesea. Ceea ce a fost foarte bine, chiar..recomandat.

Din toata relatia de inceput, dupa nspe ani de relatie – nu prea iti dai seama cati! – cei doi ajung sa se urasca – in trepte diferite. Mi s-a parut ca ea il ura mai demult, dar nu asta e ceea ce conteaza.

ANA, MON AMOUR” contine multe aspecte pe care le ignori sau le vezi superficial – vizita la popa, vizita la moaste, vizita la psihiatru, la psihoanalist (Toma), viata de cuplu (cu suisuri si coborasuri, din cer in abis) – chiar si subiectiv aratate publicului pot fi tinte ale tale. te pot privi sau te pot atinge acolo unde nu credeai – da, stiu MENTAL vorbind.

“Ana, mon amour” este inspirat dupa romanul lui Cezar Paul- Badescu, respectiv “Luminita, mon amour”, carte publicata initial in anul 2006. Detaliile din carte sunt oarecum altfel: Luminita, in depresia ei sau starea in care se afunda zilnic, ajunge la un paroxism in care refuza sa iasa din camera studenteasca si ajunge sa il foloseasca pe Toma sa curete dupa ea: Soluţia a fost una care, cândva, a făcut istorie: nu poate să meargă Mahomed la munte? vine muntele la Mahomed! Adică am făcut in aşa fel încât să aducem WC-ul în cameră. Cum nu aveam canalizare pentru o astfel de treabă (era, lângă uşă, doar o chiuvetă amărâtă, cu scurgerea de la ea), am improvizat. Pipi îl făcea într-un borcan – pe care îl vărsa în chiuvetă, de ruşine să nu mă vadă lumea pe hol ducând, trofeu, lichidul galben la budă – iar caca pe un ziar, pe care-l împăturea apoi cu grijă şi mă trimitea cu el la toboganul de gunoi.

In acest film te simti intre Zeus si Hades – viata si alegerile sale, implinerea si fuga catre ceva pe care ajungi sa nu mai intelegi deloc pentru ca poate de la inceput nu a fost accesibil tie – sa intelegi, sa accepti.

PS: Mai potrivit  ca titlu era “Toma, mon amour” ca el da, el centreaza, el arbitreaza, el antreneaza, el face echipa, el e patron si spectactor in relatia cu Ana – si chiar si cu Diana (din cate nu ne releva noua, dar aspect care se releva din tipul de personaj-barbat in relatiile cu femeile!).

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in cinema and have No Comments

fantezie si prietenie

Salutare!

In curand in cinema (deocamdata e avanpremiera) o sa fie filmul dupa romanul lui J. K. Rowling “Animale Fantastice si unde le poti gasi” – titlul e lung, insa nha…cine sunt eu?

Daca perioada 2001-2009 ati ratat-o cand se facea “Harry Potter”, acum s-a revenit la un altfel de efecte.

Newt Salamandra (asa a fost traducerea numelui) tocmai ce vine..in America cand au loc tot feluri de evenimente violente.

Newt este un tip destul de bland si atasat de animalutele lui din valiza – si lumea de dincolo de ea.

Actiunea incepe cand se valiza lui si a lui Kawlsky se incurca – si el pana la urma e cu valiza cu gogosi, iar Non-Magul este atacat de tot felul de animalute.

Intre lumea brutala a Non-Magilor – vezi Credance si “mama” adoptiva (care batea cu o curea orice copil) si lumea vrajitorilor incepi sa alegi lumea cu grifoni si tot felul de plantute sentimentaliste.

Prietenia unui Non-Mag cu un prieten al animalelor fantastice e interesanta – iar actorul care e “non-mag” face toti banii (ca interpretare si expresii ale fetei).

Aurorul G, o femeie care respecta legea -si care a fost “data afara”- o sa il inteleaga pe Newt (asta dupa ce il ia prima oara pe sus ca nu a respectat legea vrajitoreasca)… iar sora ei va fi “interesata” de Non-Mag (in nuantele prieteniei si sentimentelor).

Pana la urma, “Animale fantastice…” e un film previzibil – vezi Credance si “actiunile lui”.

Aurorii sunt destul de “reci”… Colin F e curios ca a inceput sa joace in fantasie – e imposibil sa nu-ti vina in minte filmele de actiune si dramele in care a jucat( atunci cand vezi)..  si cu toate acestea la final…surpriza… chiar da… surpriza (singura non-previzibila!). Cu o vraja Revelio … poti da peste cine stie cine. si cine stie la sens normal si figurat.

Povestea lui J.K.Rowling ramane in acelasi fantasie dulceag, de care (daca iti place stilul) nu te saturi.

:-) mie personal mi-a placut filmul si este de un 8.5. Merita vazut in perioada de basm a Craciunului, iar copiii il pot vedea ca pe o sursa de imaginatie – si o sa va tina in priza.

Ar trebui sa nu se simta Credance – totusi. D-asta i-am mai luat din nota. Copiii abuzati sau neintelesi tind sa devina previzibili.

Blue

 

 

 

Tags:
posted by blue henrietta in cinema and have No Comments

numai de la 50 in sus?

Oameni buni sau rai sau neutri…

Am fost ieri la Fifty shades of Black, o parodie -jumatate reusita si cealalta jumatate nereusita, pentru ca exagerat-…

Buun. Haideti sa va zic asa… :-) pe lung si lat despre ce era vorba in original -desi nu cred ca nu stiti-.

In original, o studenta face practica (foarte practica) la o firma cu cladire inaaaaalta a lui Christian Grey. Nenea are probleme cu capul. :-)) Nu asta voiati sa stiti,dar … normalul meu e anormalul vostru si anormalul vostru e normal sau logic. So, aici ma refer la normal meu si anormalul din exteriorul experientelor mele… pare subiectiv,stiu.

In fiiine, nenea Grey-cel-sadic o va tortura sexual pe …zi sa-i zic… damn! :-)))

In parodie insa, pe varianta cu negrii, uneori se exagereaza cu unele chestii… insa am ras. :-) Nu neg ca am ras. Insa la parodia si dupa The Magic Mike (pe care ..ei…ah…greeeu de explicat) nu am ras. Mi s-a facut putin rau… :-) ca era cam…exagerat. insa amuzant. Insa exagerat. :-)))

Cina cu familia lui Black, la club… interesante. ;-))

Mi-a placut faza cu ea, entuziasta ca o va duce cu elicopterul si…ei bine…el o duce cu autobuzul. Ataat va zic! 😀

Sau… nu! Lasa! Mergeti!

E de 7: i-am luat pentru unele tente vulgare, asincronism, iar uneori… pana si ea mi de parea…un pic… :-)) exagerata.

Nu va recomand daca sunteti pudici,pocaiti,martorii lui Iehova si alte penticostali. :-) Nu e genul vostru. :-)

Si, pentru ca eu vad putin diferit unele aspecte, va pun un film care ruleaza pe soselele din Romania:

 

10986804_658413620936390_4112336108751942627_n

Tags:
posted by blue henrietta in cinema and have No Comments

agentul UNCLE

O sa intru direct in subiect: daca n-ai bani nu te misti. sa nu indraznesti sa iesi sa traversezi strada fara bani. asta a fost concluzia. :)))
actiunea a fost interesanta: doi rivali spioni -ai Rusiei si SUA- ajung sa lucreze in echipa pentru a ajuta la aducerea unui savant… tatal tipei pe care amandoi o plac- in mod diferit-…
a fost cat de cat comedie, insa nu cat sa razi mereu. eu mi-am scapat si o injuratura printre dinti, dar nha… :) se mai intampla. pai cum sa nu injuri cand trebuie sa se mai faca un film ca tipul blond – adica tipul KGB sa o sarute pe Gaby – care e tipa din Ex Machina,adica Ava?! 😀
Napoleon Solo este brunetul, spion SUA, respectiv de la CIA, iar din partea KGB este Kuryakin Illya – wow… dar…suna ruseste cu varf si indesat!-, iar Gaby este… nu va mai zic cine este, ca sa mergeti la film.
eu am ramas cu gura cascata de rolul lui Hugh Grant… adica…serios? el? nu l-am mai vazut in filme din… ah… voi mai tineti minte?!
Bineinteles, lupta binelui impotriva raului – o organizatie cu nitcai bani care voia sa realizeze bombe nucleare- … totul e un tipar.
Nu stiu cum sa va zic, dar parca .. cand e previzibil, nu prea iti place- mie una!-. sa fie altfel…sa te surprinda…
costume: as fi chiar nesi daca as zice ca nu mi-au placut, deci 10.
actiune (insa): 8
personaje si restul cu prietenia:8
la un moment dat Solo gaseste o camioneta un cos cu vin rosu, niste branza, rosii, sunca, in timp de Illya este alergat-inotat- de catre italienii de la baza tipei bogate-… mi s-a parut aproape funny, ca mi se pare ca asa parca fac unii cand ai nevoie de ei… stau, se asaza la masa, mananca, isi pun telefonul pe silentios..tu te dai cu capul de masa ca ai nevoie de ei… si ei… abonatul x nu poate fi contactat…lasati un… biiip! 😀
previzibil? da. deci 7.
per total e de vazut, insa… mai e si Everest. 😀 in program, ma refer!
prea pentru aroganti asa, nu stiu cum sa zic.

Tags:
posted by blue henrietta in cinema and have Comments Off on agentul UNCLE

cinema-tice 1

Stati linistiti…la cate filme am sa va povestesc … mi-e ca nu aveti rabdare sa cititi tot. :)
1. Orase de hartie
2. Hitman 2
3. Transporter – Mostenirea
4. Labirintul – Incercarile focului
5. sexu’, bata-l vina
Tin sa precizez ca au fost evenimente pentru presa, gen inainte sa apara oficial. si da, nu am avut timp din august pentru ca… d-aia si d-ailalta.

1. Orase de hartie, dupa romanul lui John Green ‘Paper towns’ nefiind genul meu, insa curiozitatea impingandu-ma sa merg, mi-a lasat ideea ca filmul e numai pentru pusti de 12-19 ani. nu ca m-as simti batrana sau matura extraordinar, dar am atipit la el. cu toate scuzele de rigoare si a priori extazului altora, eu am ramas cu ideea aia… ca orasul de hartie nu numai ca nu exista, dar mi se pare destul de … pierdere de timp.
nu pot zice multe, pentru ca… as darama tot filmul. ok, inteleg iubirea tipului pentru tipa razvratita si atipica – Margo-cea-cu-buze-ciudatele-, insa nu inteleg rautatile si razbunarile ei pentru tipii cu care a fost, pentru prietenele care i-au furat iubitii… ca apoi sa zica niste replici de om matur…
adica… total diferit actioneaza si altfel gandeste.
ok: actiune:6. personajele necunoscute, totul semi-amuzant… mi se parea ca John Green era serios, dar nha…cand am vazut filmul, mi s-a parut ca o varsta are si alta scrie.
am plecat din timpul filmului – asa cum o voi mai face si la… al 4-lea de care va voi vorbi. ma rog… pentru ultimele 10 minute, plec. mi se pare uneori tortura 😀 cand vad ca se persista pe un drum belicos sau din contra… leeeeeent si fara noima.
un 6 si ii ajunge. din partea mea!

2. eh… pentru ca spiritul meu e intr-o continua miscare- niste electroni se tot ciocnesc, ideile la fel…vin si pleaca si se impletesc la final si tot asa- despre al doilea film, HITMAN 2, pot sa zic ca scaunul e inca franjurat – de la unghiile mele-.
Tipul, care e asasinul platit – Rupert Friend- mi-a facut imaginatia prastie – si nu in mod normal, pentru o sala de cinema-.

Agentul 47 continua acelasi stil serios si precis – cel putin la capitolul acesta, James Blond si Ethan par niste amatori cu armele alea, folosind si facand risipa de gloante/cadru- … aaaaaah… da… cam asa am fost tot filmul.
actiunea e foarte buna, te tine in 13-14, tipul fiind foarte naravas.. mi s-a parut ca exact asa ar fi si el-ca masina aia prinsa in atatea carlige…
lacomia celor care erau pe urmele tatalui fetei – care se va dovedi ca de fapt… 😀 sunt … mai bine va uitati- … oricum… pentru cei carora adrenalina le flutura prin vase de sange mai repede fata de drame si lacrimogene -nu-s fana drame!- poate sa mearga cu avant si imbold.
😀 10! curat! cel mai.. subiectiv notat! ca si urmatorul! 😀

3. In ceea ce priveste Curierul 4 – Mostenirea m-a luat prin surprindere. Nu mai era Statham… ci alt britanic, tinerel.. insa… nha…
Mi-a placut actiunea – cursul ei-, nu neaparat subiectul, respectiv totul este o razbunare a unei prostituate – care are pe langa ea niste colege de acord cu planul- impotriva pestilor ei- ma rog, lor-. adica subiectul filmului n-a fost ceva atat de spectaculos.. insa traseul a fost ok. cu adrenalina, emotie, rational si irational… iar tac-su e fainut! :3

Ed Skrein, face din curierul vechi sa fie mai stilat si altfel… si da, e si rapper si si-a pastrat la unele replici -desi retinute- acelasi gand.
un film bun pentru cei care sunt nostalgici de vechiul Transporter sau primul CURIER.
si da, sunt si eu nostalgica dupa Jason Statham. era matur si mai… aprig.. si… 😀 da… subiectivismul imi da ghes sa scriu mai bun :D.
oricum, pustache va avea timp sa devina un curier matur. 😀
7.5 si mergeti cand inca e vremea buna! daca nu, mergeti la altceva. in parc. :)
ps: apropo, tipa – Anna-blondana-banana- mi s-a parut foarte plata, fara substanta, fara expresivitate – in afara ca avea tocuri si haine parca de la Dragonul Rosu… d-asta i-am taiat cu spor si gratie din nota.
cred ca d-aia nu a mai fost Jason: i-a lipsit subiectul…nu l-o fi impresionat nici replicile… 😀 zic si eu.

4. Labirintul – Incercarile focului – de lunea asta!- a fost crima si pedeapsa pe viu.
Incercarile focului reprezinta de fapt al doilea film – din cele 3, pana la final!- ale lui James Dashner.
cand e isterie cu ceva, apoi poti fi convins ca e fantasy.

cred ca 40 de minute am murit putin cate putin. si in alte 20 de minute am murit sigur. un film pentru cei care imaginatia sigur nu are de-a face nici macar cu 10% logica. adica, zombie?? 20 de minute numai cu zombie…
nu am rezistat pana la capat, am plecat exact cu 5-10-15 minute de final. in rest, m-am dat cu capul de scaunul din fata. si vorbesc serios.
crima! pentru cineva care s-a dus sa vada ceva si … pana la urma.. n-a fost nimic. ah…ba’ a fost o pierdere de timp…
sunt niste pusti ce cauta informatii despre organizatia WCKD… dau de RAU, insa… pana urma, afla tot ca sunt cei de la WCKD or ceva inrudit. se hotarasc sa plece din baza RAU printr-o evadare – reusita de conlucrarea echipei… merg prin Arsita catre Bratul Drept – nici nu stiu ce e Bratul Drept, da’ ei merg…- si pe rand mor prieteni din gasca aia… bla bla.
pentru mine a fost un bla bla, pierdere de timp si un cucui. in frunte. si neuroni lipsa. :)
pana si Mike XXL pare de 3. 😀 asta mi s-a parut de 1? 0.001? 😀
in fine, sunt fana fantasy, dar…nu cu strigoi/zombie/oameni de…
pentru fanii cartilor si filmelor nu-mi cer scuze. asta ca sa stiti ca de data asta nu imi cer scuze. :) period!

5. Sexu’, bata-l vina e o comedie interesanta, cu tabu-urile la vedere si cu faptul ca…da… intre un barbat si o femeie, oricat de prieteni ar fi, mereu se va agata si sexul intre ei-de ciorapii ei sau de cureaua de la pantaloni a lui. 😀
o comedie realista si o comedie utila.

Lainey are o nerezolvare-cel putin sexuala- cu un doctor, iar Jake nu poate fi… stabil. cu toate glumele lui, se indragosteste, dupa “noi suntem prieteni si nu trebuie sa facem sau zicem chestii sexuale/senzuale”… pana la urma de Lainey.
un film liniar – aproape- si util pentru…cupluri. 😀 e bine sa fie vazut in cuplu. :)
comedie si rasete:9. uneori ma depasea si pe mine. :))
subiect: 8. adica era logic si e logic ca hormonii si irationalizarea vor avea loc pentru ca e…firesc. suntem oameni, cu afinitati si cu congruente spirituale, senzuale, fiziologice… si tot asa.
un tip si o tipa mereu vor fi atrasi -oricat ar nega- de ceva. indiferent ca de spirit sau trup… nici macar nu sunt convinsa ca indiferenta dintre doua persoane nu ascunde de fapt ceva…
deci da, in orice prietenie dintre doi oameni de sex opus- in acest film- se baga si sexul. ptiu…cum a iesit…ca unsa! 😀
un 8, pentru ca e de ras si i-am luat de actiunea plata uneori – uneori fortata, uneori ragusita parca!-.

GATA! mi-am facut si temele fata de voi! :)
promit sa nu mai las atat timp intre cronicile mele. scurte,dar… explicate -sper eu!-.

Tags:
posted by blue henrietta in cinema and have Comments Off on cinema-tice 1

mike cel xxl

Nu e oferta de la cine stie ce supermarket, ci despre partea a doua de la Mike stripperul…
Parca filmul din 2012 a mai avut un Dumnezeu.. cel din 2015 – adica cel de-l vazusi azi- e ceva… de nici dusmanului nu l-as recomanda. nici macar unuia caruia ii sunt indiferenta. nici macar… nu mai gasesc cuvinte. va prindeti voi.
atata vorbarie si atata “aventuri” pe drumul catre ultima reprezentatie – am zis ca e stripper, da?!- incat… abia la final e ceva mai… si alea sunt vraiste..
costumele: cum poate un tip sa poarte 1 maieu – sa zicem 3- albe, de tractorist de uzina? sa nu zic de pantalonii parca luati de la Dragonul Rosu..
Frate…deci..nu e posibil! am adormit! efectiv!
deci nici Biblia daca ar fi ecranizata TOATA nu ar avea atata non-sens si plictiseala… i-ar pune ceva piper in actiune… aici a fost atat de liniar, ca nici la glume – au fost glume?!- nu am ras!
Tarzan e naspa, Richi parca e ceva de capul lui, tipul din CSI e funny.. Mike parca trage de timp…
ah… nu am nimic cu femeile mai plinute si negrese, dar aici parca a fost dedicat… iar sa vezi niste tipi dansand erotic – uneori vulgar- peste niste “balene esuate” mi-a taiat tot elanul pentru sex. cel putin 2 ani! E imposibil…
la inceput, nu inteleg de ce exista o tipa cu o casca pe cap si care topaie si sare prin pat in timp ce tipii vorbesc… !??
deci: nicht logica, nicht actiune, nicht nimic…
eu sincer i-am dat -infinit, dar ca sa fie de la 1 la 10 i-am dat 3! si e pe pozitiv.
Concluzie:
Fata de cel din 2012, care mai avea ceva fainut in el… aista e … o labareala de timp. Nha. Iete! Yeti! :-))

posted by blue henrietta in cinema and have Comments Off on mike cel xxl

Image Post

ex machina final

Tags: ,
posted by blue henrietta in ART and have Comments Off on Image Post

noutati cinematografice 2 De data aceasta va voi…

noutati cinematografice 2

De data aceasta, va voi spune cateva cuvinte despre EX MACHINA, un film in regia lui Alex Garland si care ne releva un viitor umanizat al robotilor. Acei roboti care sunt perfectionati, dusi la extrem cu inteligenta artificiala si care duc la perfectiune atat defectele cat si calitatile umane.
Caleb- Domhnall Gleeson, un tanar programator dintr-o firma de IT, castiga la loteria interna a firmei, o saptamana la seful lui retras, Nathan – aka Oscar Isaac.
Ajunge cu elicopterul aici, apoi e intrigat de replica celui care a pilotat elicopterul – si pleaca rapid!- “urmeaza cursul raului”. Ajunge intr-un loc retras, un fel de institut de cercetare… in care robotica si informatica erau in peisaj.
Nathan il va pune la incercare, intrebandu-l de Testul Turing, acel test prin care se testeaza inteligenta artificiala si procesul de gandire proprie… ca un fel… umanoid.
Pana la urma, testul Turing va fi picat de Caleb, nu de Ava… insa va las sa vedeti voi si de ce!
este un Thriller ascuns si totodata, SF.
Nu va recomand dupa ora 7 filmul… veti fi prea obositi sa fiti atenti la detalii.
de asemenea, orice asemanare cu alte filme nu veti vedea chiar pana la capat. :))
tipa AVA – aka Alicia Vikander- e personajul principal feminin care are de fapt zarul! si tot ea il arunca.
stiti ce am simtit eu in timpului filmului? ah… un mare gol. in stomac. nu pentru ca mi-era foame, ci ca ma simteam atat de … hai sa nu zic proasta ca nu pricep exact ce e cu informatica – in afara de word, jocuri si alte chestii – …?! nu.. o sa va simtiti la fel. 😛
Si, ca sa fiu si mixandra, pana si roboatele sunt fufe. =)) 😀 Ava incepe sa flirteze la greu cu Caleb, mai ales ca era singur si ii spune ca nu are prietena si sta singur… Deci.. inteligenta artificiala creata de Nathan e una complexa, nu doar circuite si litere. contine sexualitate, manipulare, lacomie, rautate… exact “defecte” ale lumii umane… iar Ava il pacaleste prin “fetita” si rochitele pe care le tot flutura… :)
Caleb este parca in sens inversat in experiment…
Actiune: 7 – Parca finalul ii mai da nota, in rest… uneori se exagereaza cu o anumita tensiune. se expliciteaza tensiunea sexuala, care da presiunea si duce actiunea pana la final. exista o anumita limita si in stiinta. iar aceea nu e sexuala, pe care sa te bazezi. Atunci cand Ava il intreaba pe Caleb daca o place, ea va insista pe acest aspect, incat il deruteaza… ea doar apasa butonul asta pentru a scapa, pentru a supravietui… era un robot programat, care stia ca va muri la un moment dat… si ah… nu exista o limita si a violentei asupra robotilor…?! adica eu nu am priceput de ce trebuie sa creezi ceva…doar ca sa ai ce sa distrugi?! :-/
Previzibil?! – 9 Nu. nu e. pana la un punct ti se pare ca nu e actiune… iar actiunea incepe parca la final…cand de fapt… ramai cu un gust asa… ca vom fi manipulati de ceea ce cream.
intriga: 9. Lupta pentru supravietuire i-a fost programata si Avei – SI MAI MULTOR roboate.. –
Costume: 7. Rochitele is rochite, dar cand tipa servitoare – robotica si ea- isi scoate “pielea” de plastic…parca iti da un fior pe spate… si pielea din jurul ochilor… iiik!!
Per total, eu i-am dat un 8 si pentru ca imi plac stiinta si SF, am apreciat clipele de experiment mai mult decat berile consumate de Nathan sau de intrebarile puse in cerc. 😀 :))
Cu ce pleci din sala?
Supravietuirea si singularitatea te fac … om! =))

posted by blue henrietta in ART and have Comments Off on noutati cinematografice 2 De data aceasta va voi…