RSS
 

Posts Tagged ‘emotional’

geografice

26 Sep

E primul cuvant venit in minte. am scris prima oara “in mine”, dar sa nu ziceti ca am luat-o pe aratura, am zis “minte”!
cum ma simt si ce fac? sau ce fac si de ce am zis asa?

ma gandeam la hartile emotionale geografice. stiti, ca un fel de muntii ratiunii, cu apele limpezi ale constientei, cu dealurile spirituale – de aici vezi cel mai bine o intindere plana, plata sau cerul-, cu zone de campie monotone ca zile de munca -rutina zilelor si jocul de-a “eu pot”, cand e “oare ar trebui?oare e bine sa fac la fel aceleasi lucruri?oare e bun drumul pe care sunt acum?!”.
o harta iti arata directia, detalii despre locurile in care poti ajunge si in care ai fost… o harta emotionala geografica iti arata ce simti si ce poti fi capabil sa simti. muntele ratiunii poate ocupa un loc mai mare sau mai mic, iar partea cu emotia la fel…
constienta insa trebuie sa se infiltreze fluid, constant in toate. de ce? sau cum poti infiltra constienta in iubire? sau de ce nu, in indignare? da masura, da eleganta gesturilor si vorbelor, da vibratie sunetelor si gandurilor. constienta e menita sa fie fluida. prin ea se curg afluentii celor doua mari componente ale omului: ratiunea si simtirea. prin constienta devenim umani. prin ea, spiritul ia contur, prinde aripi!
sa va pun si baza pentru care am zis ce am zis: Eschil- Constiinta este o faclie care lumineaza inima si un judecator neadormit pe care omul il poarta totdeauna cu el.

Mi-au placut filosofii Greciei antice, in special triada- asa ii spun eu- Socrate-Platon-Aristotel. :) De la ei inveti atatea, incat… te miri cum de nu am incercat sa dam o alta nuanta a gandirii.

O harta emotionala geografica exista in fiecare. dincolo de noi. e intr-un loc atarnata -in cuiul existentei fiecaruia- si arata diferit pentru fiecare.
cred ca harta mea arata interesant. 😀 foaaarte. un munte maaaare, in nord, strabatut de multe firicele de apa, dealuri multe in jurul muntelui si campii line in vest si est, strabatute de apa si ele. inca ma intreb ce mai e in sud, dar cred ca e tot munte – Muntele lui Venus? :)) -.
de ce?
pentru ca prin simturi ajungem in infinit. infinit de infinit.
chiar asa, ce e infinitul? e oare doar 8 ala intors si facut praf la integrale, functii si alte matematici -intortocheate-?
simturile sunt porti. porti catre infiniturile neexplicate.

ceea ce se face cu corpul trebuie sa fie arta. totul trebuie privit ca ceva perfectibil si “poate fi mai bun”. nu neaparat schimbat cu totul, doar … perfectibil.
corpul trebuie sa fie ars paradoxalia – v-am mai spus eu despre arta lui Duffy ca e ars paradoxalia, prin ianuarie!-… trebuie sa fie dincolo de piele. nu e piele. e o matrice informationala, plina de impulsuri si informatii de la receptorii tactili – de vibratie, termici etc- pana la gene-da, pielea are genele ei, de la cele care codifica informatia genetica despre culoare si fermitate, cat si cele care ii dau timpul – totul e temporal. totul e supus timpului. si totul are mecanisme.
chiar si harta emotionala geografica. :) cum e ea facuta? de cine si cat timp ia pana se realizeaza una? cine scrie legenda? sufera modificari? la ce scara?

si apropo, ca tema pentru acasa: Paul Ricoeur, “Metafora vie”. sa cititi! :) o sa vedeti pana unde se pot descompune mecanismele gandirii si catre ce duce de fapt o astfel de actiune. normal, catre “metafora vie”! 😛

ps: harta emotionala geografica e vie. e in miscare. intr-o descriere si rescriere… dintre sine si catre ceva maret. dintre fiinta mica, speriata, care sta intr-o camera inchisa, fara bec, catre fiinta care se daruieste, care accepta si care stie sa ofere caldura, liniste, calm, blandete si acea … lumina! :) cam asta.

 
Comments Off on geografice

Posted in D-ALE MELE, me