Posts Tagged ‘ figurativ

securitatea din priviri

 

Salutare!

A merge prin Bucuresti nu e atat de rau pe cat pare – la o prima vedere. Printre poluare, violenta verbala, gaze de esapament, asfalt cu tot felul de dejecte (din doua specii diferite cel putin) mergi si tu ca omul, sperand ca poate “o fi mai bine pe trotuarul celalalt”.

Asa ca, desi era duminica si eram in trecere si pe fuga, am intrat din curiozitate la un vernisaj – stiti zona Universitatii Bucuresti? eh, la Cercul Militar cazi dintr-una in alta – expozitie, gen, fara sa vrei.

Asa am ajuns si aici, unde Paula Tudor a avut expozitia de Retrospectiva pentru doua saptamani –  din perioada 20 martie – 5 aprilie 2017 (as far as I remember) si nu am regretat cele … 10 minute.

 

 

www.uap.ro

www.uap.ro

Am un obicei – sa nu ma apropii de tablouri, pentru ca mi se pare ca le iau din intimitate (si anume… le iau din mister)!

Inainte sa incep ce am in minte despre munca artistei, o sa subliniez ca incerc sa fac ceva constructiv, nu distructiv, pentru ca, nu-i asa, o vorba poate ucide sau poate alcatui o lume in sine. adica, CUM conteaza si CE atunci cand te apuci sa “iti dai cu parerea”.

In primul rand, cateva poze facute cu tot cu camerele pe mine, deci din sursa personala (cine poate lua in cadru si prizele? aah?):

 

BUN!

Si ce avem noi aici?

Ochiometric vorbind: echilibru sufletesc, armonia liniei si culorii, spatiul bine definit, siguranta – tuturor elementelor care alcatuiesc o idee si dincolo de ea, sunt acolo.

Nu o spun eu, poate o zic altii mai bine – cu siguranta. Insa mie mi-au placut mai multe aspecte la aceste lucrari:

  1. dualismul echilibrat dintre culorile calde si reci, dintre liniile masculine si feminine, dulci, rotunjite,
  2. predominanta staticului foarte mult – ziduri, felinare, pavele, mori, barci – care povestesc acel moment *cum e atmosfera, cum era afara, poate si putin din starea sufleteasca a artistului atunci cand era (sau nu) prezent ACOLO
  3. ca exista dincolo de acel moment la care privesti o continuitate – e actual, e viu (desi stau, barcile acelea sunt pe o apa care se misca (imperceptibil, dar da). interesant e ca barcile sunt directionate in trei directii – doua aproape ca se ciocnesc frontal, apoi “vine” si o a treia din mijloc. Poate simbolistica o fi si o anume ca cifra 3 – Sfanta Treime, ordinea Dumnezeu-Univers-OM, cifra perfecta (in China este o triada prin care se desavarseste omul), poate fi trecut, prezent sau viitor … and so on cu cifra 3. 
  4.  fata din bula-lacrima- am simtit aici o tendinta de izolare sociala, ca poate exista uneori emotii neconfortabile *teama de a nu fi judecat/respins/umilit/jignit/inteles. Chiar daca fata este intr-o bula, forma este de lacrima – deci, oarecum, ceea ce am simtit mi-a dat de inteles ca “undeva” si “candva” a fost (probabil) vorba de asta. Copacii din padure sunt tineri *ca si fata* insa uscati sau fara frunze, ceea ce inseamna ca ar fi vorba fie de lastari, care trebuie lasati sa se dezvolte/maturizeze, fie sunt pe pamant nerodnic, neprielnic vietii – iar lacrima ar fi un raspuns la aceasta tema. Tabloul cu fata in bula-lacrima mi-a dat de gandit *si inca imi da.
  5. barcile trase la debarcader – iarasi 3!!- sunt iarasi un punct de gandit. de ce? doua dintre ele sunt acostate la debarcader, iar cealalta, pregatita sa acosteze. Psihologic, pare ca cineva vine catre o aceeasi directie, catre o aceiasi locatie, catre un tot unitar.
  6. toate lucrarile au o poveste (chiar si statica) de spus. figurativa si abstracta.

Impreuna, toate tablourile duc catre o intregire a personalitatii artistului.

Concluzie: distictia, misterul,difuziunea, simetria,  culoarea, siguranta (privitorului, care nu se sperie sa mai vrea sa priveasca) te cheama sa vrei sa privesti si sa te intrebi de unde a pornit oare?

Raspunsul mi l-a dat pictorita atunci: cu flori. deci tot static.

Da, exista poveste si unde e static. Chiar si aici, culorile, umbrele, liniile, simetriile aduc nuanta dulce a povestii tabloului catre privitor.

B. H.