Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

lobul primitiv 18

Eu, Laura Matei cred ca am vazut si auzit destule incat acum cand am ajuns la un prag … imi vine sa le pun pe pereti.

Cu mana mea, cu imagini mentale si cu trairea unui copil care le vede si aude prima data.

 

Pe P l-am intalnit la o intalnire importanta. Era acum ceva ani.

Avea un zambet mortal, ochi albastri si acel corp pe care l-ai mangaia si zgaraia ca apoi sa o iei de la capat. Plus un fund de cel putin…mangaiat.

M-am tot invartit, l-am studiat din toate profilurile posibile si frontal …si apoi a intrat el in vorba- folosea celularul si vorbea nemteste (mi-a facut semn ca o sa vorbim dupa).

In timp ce asteptam se protapise si o viespe pe mana stanga. Vorbeam cu ea – auzi? alta treaba nu ai? decat sa ma pisti pe mine? du-te si tu la flori, fa un spagat pe acolo, nu aici. NU vrei sa mori ca proasta aici?

Ciudat e ca m-a ascultat – cred ca era mascul, astia asculta. Femelele au de comentat. 

A terminat si el de vorbit si imi arunca un zambet ca ce fac, cum ma cheama, ca m-a vazut si ieri – un eveniment lung ca durata, ce poate sa faca…

-Laura Matei! intind eu mana dreapta si clipocesc din ochi (imi intra si soarele in ochi!).

isi zice el numele si apoi vorbim de domeniul meu. apoi explica treaba pentru care a venit pe aici, ce face el, curiozitati – ma intreaba de ce si cum e la noi in tara- … tot felul. Apoi ajungem la filme si picturi. Fara sa vrem, habar n-am cum naiba am ajuns de la cariera la “ce muzee ai vazut?” …

In fine, daca nu eram cu lucrul, mai ca plateam eu taxiul sa il iau pe sus la o cafea si nu numai.

Iarasi ma ia cu o moleseala de dupa sex -care n-a fost cu el, dar pe care poate ni-l doream asa de tare, ca am zis “pas” amandoi. Acum stau si ma gandesc ca poate amandoi ardeam pe dinauntru si totodata am refuzat tocmai ca sa nu ne parlim.

Ma rog. Revin.

M-a intrebat daca vin la un eveniment din seara aceea. Nu eram eu convinsa ca e locul meu acolo, dar … uitandu-ma la el am zis “sigur…ca da. de ce nu?” si apoi a aruncat el “ne vedem acolo”.

Am disparut si eu pe o usa laturalnica, iar el pe cea paralela, cu telefonul la urechi – il suna careva, tot din tara lui.

Tocmai cand sa ma gandesc ca poate l-am prins pe Dumnezeu de maneca – de obicei agatam ceea ce era “valid” mental- acum …ma felicitam ca parca arata si el si ..chiar e viu si verde si funny…si ochii aia…

Mai sa imi iau si o tava pe picioare plus stalpul cladirii in cap, cand ma suna si pe mine sefu’:

-Laura? Unde dracu’ esti? Stam dupa tine de 10 minute sa apari sa prezinti draciile alea de histograme si evolutii. PREDICTII!!!

-da, sefu’! acus’ apar si eu! asta dupa ce ma spal pe maini, ca mi-e ca m-am mozolit de ciocolata! (il stiam pe sefu’, un burtos simpatic, cu chelie si bretele uzate ale pantalonilor, ca era de treaba cand auzea de ciocolata).

-ah… bine! i se domolea furia din glas.

-2 minutele!

ma duc eu la baie, ma spal pe fata, imi dau doua palme si ma duc in sala.

pana sa il vad pe sefu’ ca isi trecea degetele pe masa a neasteptare, il vad si pe tipu’ de am vorbit cu el. ERA PARTENER SAU TREBUIA SA FIE?!??!

Imi dreg glasul si incep sa prezint.

Engleza mea britanica a prins ecou si parca zburam cu el in camera – cu satenul meu cu ochi albastri. El ma aproba din cap si degetele lui tineau un pix asa.. nefiresc de senzual, incat incepeam sa ma gandesc la altceva. DACA ERA GAY?!?!?! si eu ma dadeam cu capul de masa de placere numai cand ma uitam la el? phaa…macar pot sa rad cu el, nu? si inca sa ma topesc…

Dupa sedinta, el a batut palma cu sefu’ (Care vorbea o engleza de zici ca o facuse cu femeia de serviciu cand taia iarba, eventual iarna! :)) ) si apoi veni entuziast: BRAVO! mi-a placut de tine! si inca imi placi! ne vedem diseara!

am ramas tablou, cu o fata demna de filmele de comedie.

-imi placi??! 

imi venea sa alerg dupa el: cum adica? in ce sens? poate iti plac asa, ca om? sau… ca ce?

m-am abtinut.

sefu’ ma lua deoparte:

-stii cine e tipul acela? e mostenitorul afacerii lu’ tac-su, un nemtalau cu greutate pe piata imobiliara si nu numai. l-ai convins sa investeasca aici. stii ce inseamna asta? o priiiima! ai 3000 de euro in plus pe card. in seara asta ti-i dau! nu pot sa cred cat de incantat sunt! ce ciocolata ai mancat de te-a tinut asa ocupata?

-milka. aia cu aere. cu bule!

-aerata?

-aham!!

-iti iau eu maine 10!

si batu “cupa” si cu mine si pleca pe dupa usa glisanta.

Eu am ramas sa strang calculatorul cu baietii din hotel si le-am cerut o bere – gatlejul vrea si el atentia lui. 

 

#dupa un timp

Mi-am luat cea mai buna rochie a mea, cu umerii goi. Eu, Laura nu port sutien – decat daca e camasa alba. Nici la aia n-as purta daca nu mi s-ar vedea sfarcurile roz-maro-ce-culoare-or-fi-pana-la-urma.

Mi-am luat o jacheta si am fugit pe usa.

Am ajuns la locul cu pricina. Il vedeam cu o tipa blonda, vai mama ei – am crezut ca sotie-sa. M-am indreptat catre bar – un pahar de sampanie. Meritam, nu?

Vine sefu’ la mine, la masa.

-Laura esti minunata in seara asta! arati de milioane! Frumoasa rochie!

eu dupa o gura de sampanie radeam ca toanta singura.

-DA, de la primul. Am pastrat-o dupa atata timp. Nu ma intreba, draga Mircea, de ce.

(mentionez ca toata lumea, dupa ce betivesc mi- e “draga”).

-da! ce bei tu acolo sa beau si eu?!

-sampanie, rose, seaca. cea mai seaca dintre sampanii. daca ma intrebi pe mine, e o posirca.

-data viitoare te iau pe tine, nu pe nevasta-mea ca sa alegem vinurile si ce trebuie!

-nuuu! poate imi iau o matura pe spinare de la ea. E o femeie simpatica!

-Pacat ca nu e asa ca tine! se intinse el cu vorba.

ridic o spranceana:

-ete pula! pardon, penis! nu ati vrea pe cineva ca mine sa va sacaie o zi intreaga!

-stii, uite..cine indrazneste sa zica asa sefului? numai tu! si nici macar nu ma supara!

radea.

– e grav. de obicei unii se aprind ca “vai, o domnisoara, ca tine….”

-de parca nu a auzit nimeni de “penis”.

m-am departat usor sa iau ceva de mancare.

Ma uitam la felurile alea. Numai tartine, tartinase, tarti.. ma-sa. Nu mi se parea nimic comestibil si care iti ramana in minte.

cascaval cu prosciuto, cascaval cu rosii, cascaval cu … 

am luat-o la fuga. cautam desertul.

tartine cu ce dreaq e aia maronie? aaah..ciocolaaataaa… 

am plecat.

ok, doar bem. ca vad ca de mancat e pustiu. o rata, un sos de tartar sau aioli sau curry – nu pot sa cred ca vreau curry acum.. 

Veni tipul cu ochii albastri de la pranz langa mine. mai sa fac infarct ca m-a speriat.

-hey! ce faci? imi arunca el.

-eu? drink! je vreau sa drink pana … la loc comanda.

i-am zvarlit semi-englezeste-cu-semi-frantuzeste.

incepu sa rada.

-esti frumoasa!

-ah..la pranz nu ma recunosteai! am inteles!

-vrei sa iti aduc ceva sa mananci?

cacat! tocmai de acolo vin si nu prea mi-a facut nimic cu ochiul. ce sa zic? da? sau nu prea?

-da… daca poti si nu te deranjeaza, cascaval cu prosciuto. si cred ca are si ardei. daca te uiti cu microscopul.

-ok! radea el plecand de langa mine.

-inca un pahar de sampanie! ma adresez eu chelnerului. auzi? dar o priza pe aici ai?

-da.. pentru incarcat telefonul, nu?

-iectzact! zic eu scotand din geanta instrumentele.

-gheata?

-nu!! sau…da. pune.

-altceva?

in mintea mea eram deja cu limba pe gatul tipului cu zambetul mai mult ca perfect, pe care il priveam cum culegea delicat scobituri cu prosciuto.

-nimic! zic intr-un final.

Cand sa ma rasucesc, apare si el.

-uite! gata!

iau eu o gura de sampanie, apoi una de cascaval si carne. ma uitam la el de parca era prima oara cand vedeam un barbat. ce-i drept, asa specimen frumusel nu prea mai vazusem de ceva vreme… decat poate in filme?

si cum ma pierdeam asa in reverie sexuala, aud in departari intrebari catre mine.

-si, ce vrei sa facem?

imi venea sa ii zic: sex. si apoi sex. ca apoi sa sex din nou.

in schimb am scos pe gura:

-niste poze si apoi ne caram de aici. nu ma simt in pielea aici. e prea… adica… uita-te si tu.. cred ca suntem ultimii care mai racaim pe aici.

-da… ma duci tu unde vrei!

phaaa.. in pat? se poate? nu se poate, ca e doar de o persoana. de fapt, stai.. ca e de o persoana… si daca suntem doua…deci una trebuie sa doarma pe lateral sau peste cealalta… niiiiiceeee! 

-ok… let’s get out of here!

mai sa il iau de guler sa iesim pe usa, ca imi amintesc de telefon si incarcator. si numarul 6.

damn it! de ce trebuie sa ma simt vinovata? ce, el daca s-ar fute cu vreuna de pe la el de la munca s-ar gandi la mine? adica, ce? nu poate sa o cheme la el la birou…sa ii arate cum se roaga corect? in fata icoanei ..?

imi iau telefonul, primesc un buchet de flori (ofilite) de la chelner (nu stiu de la cine, dar cand sa citesc CINE, suna si telefonul si am aruncat in geanta biletul) si mergem in paralel, el ascultandu-ma pe mine cum aproape ca urlam in telefon – un tip nu stiu ce gresise el la ceva si mi se ratoia, de parca eu il impinsesem la asa ceva. Apoi, dupa ce am inchis, pe strada, din mers, ii mai arunc niste glume proaste – campioana la d-astea- si apoi intram in local. Normal ca radea si la astea.

Normal? de ce ar fi normal?

ne asezam la “masa mea” care era aproape de ceasul care se invartea mereu.

chelnerul ne aduce meniurile.

ma intreaba cat inseamna in banii nostri nu stiu ce suma.

-1 leu? dar ce crezi ca sunt eu? convertor in centi? poate 1 euro.

ii explic eu si el imi zice ca in tara lui alcoolul e scump. de zece ori fata de la noi. si apoi imi face semn ca pot lua ce vreau eu si cat vreau eu. face el cinste. cu orice.

si iarasi arunca acel zambet.

imi venea sa il iau asa departe si sa nu-l mai arat la vreuna. :) doar pentru cum arata si cum ma facea sa ma simt. avea un aer asa degajat si .. parca ma venera sau nu stiu ce naiba era.

mai vorbim noi -cam 2 ore – timp in care curgeau si paharele, plus sarutarile, si apoi ii zic ca imi pica ochii pe masa de (ne)somn.

-ok… sa te conduc acasa.

-bine! apuc si eu sa adaug.

noroc ca nu e chiar atat de departe!

ne-am oprit in parcul din fata casei.

m-a tinut in brate – mirosi a carolina herrera?– si imi explica ce e in mintea lui.

-de la pranz am stiut ca esti o femeie cu care pot rade si vorbi de toate.. e o inteligenta dincolo de sensul clasic. sunt persoane care citesc si doar atat, nu se implica in ceea ce li se intampla si le trece viata prin fata ochilor… tu nu! tu te agiti. am vazut cum vorbesti de picturi, filme, carti, geografie… istorie. literatura iarasi.

-eh… esti dragut..

ma saruta mai apasat si imi puse mana pe sanul drept. apoi cobori cu mana.

am facut ochii mari si n-am zis nimic. nu ne vedea nimeni, deci … nu avea loc, nu?

mormaia ceva ca ii place de mine si … l-am tras usor de par, mai ales ca imi placea tot facea.

-tu nu vrei sa ma atingi?

-ma rog…da, de pe la … 4…

-da?

-mda.. nu intreba de ce. doar sa stiu daca esti viu si real si…

am pus mana pe sexul lui. logic, tare.

-cum ti se pare?

-mediu. cam 16 cm, nu?

-17.

-n-ai recunoaste ca sunt 16, asa-i? mai ales ca exista si o piesa, sweet sixteen…

-ai castigat. m-ai convins. ma faci sa… te vreau. nu e bine…

-da, ajungi in rai. mai ales ca e o singura viata.

-imi placi prea mult. eu cred ca o sa ne mai vedem! mult mai des.

-da?

-da! o sa vin pe aici peste o luna! ne vedem atunci pe indelete. o sa ma uit dupa tine sa vad ce faci! promit!

si ma saruta pe gat, cu mana inca in frisca mea – eram plina de sos pe dinauntru.

am scos niste sunete -spre surprinderea mea si apoi m-am potolit.

-hai…sa te conduc spre … ah…

-taxi!

-da… aia!

-chiar te plac! dar putem astepta! nu asta era intentia la vizita asta…

-daa… eu nu stiam cine esti, cum arati si bla bla. si … cum zambesti…si te uiti la mine.. si acel.. pha..

-acel ce?

-nu stiu. acel ceva firesc dintre noi..

-deci nu am fost singurul care a simtit?

-nope!

-bun! tocmai! eu zic sa pastram asa. cum e! firesc!

-da…sexul poate fi oricand, nu?intreb eu.

-da. dar nu acum!

-ok… nu acum!

-nu iti face griji, va fi.

-nu de griji e vorba. e ca mi-e somn.

-te-as inveli eu, dar trebuie sa plec maine! imi zise el.

-hai… sa cautam un taxi si taci! nu mai zice multe!

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 17

Laura statea cu o carte in mana. Citea printre randuri. O plictisea sa citeasca economie si …

-FUCK! ies din casa! Nu mai stau! Imi fierb neuronii… atatea cifre… parca e un sos de cifre in capul meu.

Isi facu un dus si iesi pe usa.

-Am uitat gunoiul! nu ma mai intorc.

Era pe strada, cand auzi telefonul din geanta.

-oooo…dar ce am aicea, e plin de caprioare, stai sa imi scot alicea.

Raspunse.

-AAALO? si isi tuguie buzele amuzata, ca sunetele sa se rotujeasca.

-Ce faci, frumoaso?

-moama, daca ziceai ceva nou era o chestie. asa, mi-e ca trebuie sa inchid.

si chiar inchise.

suna iarasi telefonul.

-daca frumoaso nu e bine, femeia desteapta si devreme acasa?

-hai lasa vrajeala…ce vrei?

-ce ocupata esti!

-ce maine suni. intotdeauna zici „maine” si se fac 4 luni. Ia zi…asa faci si la lucru?

-Scuza-ma, baby chiar am avut treaba.

-nu ma „baby” pe mine ca nu sunt toapa.

-chiar iarta-ma. sunt un prost. am fost …

-cu alta. asa suna mai normal. si? ce? ti-a fiert scula?

-nuu! mi-am dat seama cat de prost sunt!

-incredibil! si m-ai sunat sa imi zici asta?! fix azi?

-dar ce e azi?

-uite… ma duc la ginecolog.

-serios? vrei sa vin si eu?

-sa te consulte la ovare sau oua?

-termina. sa te astept si sa mergem la o cafea.

-auzi? crezi ca sunt tampita sa mai ies la o cafea dupa ce m-ai plimbat pe gerul ala din ianuarie prin Herastrau? vrei sa imi zici ca in patru luni AI FACUT ROST DE 14 LEI?

-baby…pardon. Laura, iubito! iti jur…

-poate eu sa te injur. Si cum de mai ai numarul meu? te-a uscat aia de bani si ti-ai amintit de proasta de Laura care asculta, intelege, nu se enerveaza cand dai nspe mesaje pe banca … ah? ia zi?

-jur.. iti jur…

-baiete! una si una fac doua. sterge numarul si lasa vrajelile obosite. m-am obosit de specimene d-astea. nu au nici 10 lei in buzunar, dar vor gagica. dar stai, ca ar avea 10 lei daca e asa si pe dincoace.. in schimb, daca nu e mahalagioaica si bla bla materialista, care sa te intrebe: si tu din ce plm traiesti? … ah? vrei asa sa vorbesc? eu am principii, ma temperez si nu fac scandal. cand e de taiat craca, eu tai copacul cu totul. si ma pricep la asta, ca legaturile sa nu mai fie decat in termenii mei. altfel, nici o linie la stanga sau la dreapta. tu acum pisi vorbe la gard. cine stie ce gonoree ai luat de pe la aia si te nimesti sa ma „cafea”. nici macar nu vreau asa ceva la ora asta. tu vezi cat e ceasul? 7 seara! la 7 nu se bea cafea. tampitule!

si inchise.

tonul era asa de ridicat, ca ragusise.

-fir-ar. ce m-a enervat! pana mea. m-a tinut pe o banca in Herastrau 3 ore. sa imi vorbeasca de caini, de vecinii care tin lei in curte si cine stie ce animale – tigri si pula calului in varf de bat. si acum, in aprilie-mai… sa imi bag pixul.

Iarasi suna telefonul.

-bai … tu nu pricepi de vorba buna?!?!

-Ma scuzati, domnisoara sau doamna Laura Matei? o lua in primire o doamna.

-da?

-ati aplicat pentru postul de receptionera. Mai sunteti interesata?

-oarecum. in principiu, da.

-ati dori sa stabilim un interviu?

-da.

-cand v-ar conveni mai bine?

-acum? plusa ea.

-bineinteles. stiti unde vine Stefan cel Mare?

-da. il stiu si pe Stefan.

-ok. primul bloc, pe dreapta. e o clinica de stomatologie. intrati si ziceti numele. o sa va preiau eu in cateva minute.

Laura ajunse. Nu era rau. totul curat. Mirosea a bani. Putea sa ii respire.

spuse numele si intr-adevar, veni o femeie intre doua varste sa o preia.

-Mirabela.

-Laura.

-Ia te rog loc. Un pahar cu apa?

-Ah, nu! Ma duceam sa beau o bere. Nu beau apa dupa ora 7 seara.

Mirabela surase.

-De ce ai aplicat la postul de receptionera?

-ca n-am loc de munca.

-corect. si totusi ati auzit de noi?

-noi? de firma? nu! cred ca o vedeam asa din tramvai. dar de auzit sau vreun cunoscut sa fi fost pe aici… nu prea.

– vad ca aveti experienta cu oamenii… mda, ce ma deranjeaza la oameni?

-ipocrizia.

-atat?

-e importanta. din ea rasar mai multe.

-cum ar fi?

-duplicitatea. rautatea, lacomia, invidia, cinismul, ironia de calitate ieftina.

-serios?

-da. as putea sa fiu ipocrita si sa va zic ca imi plac unghiile dvs mari, insa .. nu pot. pentru ca m-au zgaraiat cand mi-ati intins mana.

-ma scuzati.

-nu e nimic. doar ca … nu pot fi ipocrita.

-da. desigur. ce v-ar determina sa lucrati cu noi?

-un loc de munca stabil, cu actele in regula, un colectiv cu care ai ce vorbi si dincolo de „protocolarele” si „formalele” buna ziua! si ne vedem maine!

-ook… si ce nu v-ar placea la noi sa gasiti?

-nu stiu. favoritisme pe baza de … culoarea rujului si volului buzelor si nu pe alte criterii.

-de ce ati plecat de la fostul loc de munca?

-e intrebare cu dus si intors. in primul rand, un om nu pleaca de la un loc de munca pentru ca e multumit. cred ca are anumite asteptari sau poate se vede intr-o anumita „barca” la care vasleste singur. e ca la casnicii… cand unul da din gura, ca e frumos peisajul, tapetul si celalalt transpira punandu-l… de unul singur, nu iti vine sa stai. pleci. macar sa bei o bere. dar pleci. de la ultimul loc de munca am plecat pentru ca ma sugruma senzatia aia de „urmarire”, „nu e bine”, „nu esti buna”, „esti…”, de .. insuficient. da, era o insuficienta reciproca. care e ca un sulf.

-sigur vreti sa fiti receptionera? aveti potential in alta arie, nu cu publicul.

-cum ar fi?

Laura o privi brusc cu indulgenta.

-ceva din umbra. nu stiu exact.

se intoarse la privirea de dinainte.

-mda. probabil.

 

 

-Aveti si altceva sa ziceti?

-Nu prea. aveti dvs alte intrebari pentru mine?

-Nu.

-nu-i asa ca nu o sa fiu selectata? cautati altceva.

-da.

-multumesc!

-o seara placuta!

-super!

Laura isi lua geanta. se ridica, deschise usa si se pierdu in multime.

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 16

 

Eu, Laura Matei, am avut o influenta negativa asupra barbatilor. I-am cam bully pe unii si pe ceilalti i-am manipulat sentimental – asa e termenul, nu? Insa am continuat sa ma joc si inca ma prefac. Cred ca asta fac. Ma prefac ca ii inteleg. Tin minte si acum o abordare de mahala a mea. Voiam sa joc rolul demult.

L-am intalnit intr-un bar. Era scriitor. Parea tocilar. Imi beam amaraciunea de bere – urasc berea, insa fiind dupa o calamitate de barbat (era in tempi passati de ma dispera), m-am retras intr-o sticla de bere pe seara. Mare cantitate, stiu! Insa e indeajuns sa numar lebede pe pereti. Ce eram eu mistocara si fara bere, dar cu o Stella la bord eram avion cu reactie.

-Ia zi, papuse, vrei sa fii intepat?

V-am zis ca urmeaza un limbaj de mahala? Stati linistiti, va fi tragedie.

-Poftim? se intoarce el.

-Nimic. Voiam sa stiu cum stai cu inflatia!

Bineinteles, replicile erau insotite de-o privire neinteligenta si deloc “subtila”. Plus ca imi dregeam vocea de parca o luam de pe sticla.

In celalalt colt al incaperii vad o tipa cu rochie lunga, neagra. Statea in picioare in dreptul unei mese si se uita spre noi.

-Ce? raspunse el ciudat.

-I se zice PIB! 

Omul era si el ametit de cap. Poate nu intelegea economia tarii. Se apropie de mine. Si ma saruta!

-Tu vorbesti cam mult! Trebuie sa fii sarutata mai des! 

Si-si baga limba in gura mea.

-NUUU!! Fara limba! Nu suport! Fac urat! Si nu esti Rhett Butler! apropo de replica precedenta. 

-Aeoleo! Dar unde e romantismul? 

-ASTA nu e romantism! Sa imi verifici amigdalele si faringele…lasa medicii sa faca asta! 

-Ah, numai astia trebuie sa te sarute asa?! 

-Nu! Aia macar fac un exsudat si afla daca am o cocomarla pe acolo… tu nu ai voie! 

-Bine! Jucam dupa cartile tale!

8 minute ne-am sarutat intruna. Fara sa respiram -parca. NIMIC nu conta.

Tipa cu rochie neagra continua sa se uite spre noi.

-Da, am o speranta de viata crescuta rau de tot! imi raspunse el intr-un final, gafait.

Am inceput sa rad isteric si am fost iarasi acoperita de gura lui.

-Vorbeam serios! reusesc sa mai mormai ceva. 

-Hai sa plecam de aici! imi sopti el. 

-Parca aveai sotie! 

-S-o tie! lasa! Hai sa iesim de aici! E multa lume.. 

-Eu ma duc direct acasa. Mai am si eu o casa… 

-Deci locatia ta este … 

-Acasa. Mersi de sesiunea de sarutat pe nerasuflate. 

-Eu iti multumesc! Stii cati ani am? 

-Dupa profilul din bec cred ca … 45? 

-Am 32! ce dracu’ femeie!? 

-Priveste partea buna… pari mai experimentat! 

-Ma jignesti! 

-Esti femeie care se simte atacata de presiunea anilor? 

-Nu stii cum e la barbati? avem crize toate viata.

-Niste crizati nefututi. mereu va plangeti ca nu va ajunge ce aveti.

-Unde crezi ca pleci?

-Am zis de doua ori: A-C-A-S-A! si asta fac! 

-Lasa-ma sa te conduc. Si buzele astea (mi le atinse) merita o poezie! 

-Romanta buzelor neprihanite! 

-Femeia care vorbeste mult! zambi el oprindu-se. 

Ma privi.

-Nu arati deloc rau! ai niste ochi superbi! poate despre ochi o sa scriu. si despre saliva. 

-Foarte poetic. ce sa mai zic?? nu vrei sa zici de ce trag clopotele Mitica atunci cand ea face bataturi in barba? 

Incepusem sa rad isteric, intinzandu-ma dupa berea lui.

-NUUU! nu mai bei. Pisicile n-au voie! 

-De unde stii ca sunt pisica? Poate sunt…nu stiu… dragon?

-Esti pe dracu’! si el bau din bere. 

-Da’ imi faci sete! am abordat alt ton, mieunat.

-Iti iau o apa plata. Numai sa taci! 

-Nu te duci acasa? 

-Nu! tot acolo ajung, intre 4 pereti… Aici macar am inspiratie. “Roza”. 

-Ce ROZA? 

-TU! Tu esti ca o roza! 

-Altul Celalalt imi zicea Angelica… Eu “angelica”? 

-Da. Asa esti. Ai o piele fina.. 

-Ca de bebelus. 

-Mai. 

-Lasa vrajeala. Nu ma impresionezi. 

-Stiu! Nu te intereseaza nimic de fapt.

-Scrie pe fata mea? 

-Nu stai la vrajeala. Ia zi, ce iti place in pat? 

-Sa mi se faca? 

-Da…logic! 

-Nu stiu exact. Lingurita? Cate trei pe zi- dimineata, pranz si seara. 

-Lingurite? Asa multe? 

-Sunt doar trei lingurite. Ce e asa rau? 

-Nu iti place pe la spate, cum vor fetele toate? 

-Eu nu sunt toate. Eu sunt una. Si doar una raman. 

-Oral faci? 

-Nu prea. 

-De ce?

-Nu e scopul meu in viata. Valabil si la anal. 

-Esti cu prejudecati? 

-Nu. Dar nu mi se pare ca trebuie numai si decat voi sa va simtiti bine. Mai sunt si eu. Si daca eu nu vreau, de ce sa zic “imi place” doar ca sa ce…? 

-Da! Ai si tu dreptatea ta. Si totusi… 

-Imi plac linguritele si sa fiu linsa. Cum trebuie. 

-Pe toate partile? 

-Nu mi s-a probat teava de esapament. Probabil ca as rade. Habar n-am. 

-PIB-ul meu e de 17 cm. Ajunge? 

-E mult. 

-Adica? Cum e mult? 

-Mai taiem din el. Il dam la sanatate. 

L-am facut sa rada.

-Speranta de viata e de 3 ore. De 4 ori. 

-Buna speranta asta. Cu sotia sau cu cine? 

-Cu oricine. 

-Cine pica sau cum?

-Cam multe intrebari. Nici nu stiu cum te cheama. 

-Laura Matei. Tu?

-Horia Macor. 

-Ma..ce ?

-E nume strain. Macor a fost un nene important din Serbia. 

-Duuu-tee maa… lasa-ma! 

-Inflatia pe seara asta … e de 900 lei. Te tine? 

-Ceee?

-Iti dau 900 lei. Sa stam o seara impreuna. 

-Ma crezi curva? 

-Nu! Vreau sa mergem la un hotel frumos, sa mancam si sa dormim. 

-Dormim? Eu nu fac sex dupa alcool. Nu merge, deloc. Nu ne impacam. 

-DE CE? 

-Nu am o enzima la pizda care sa ma tina uda si dupa ce imi belesc ficatul si pancreasul si neuronii.. 

-Esti amuzanta, Laura. Nu cred ca mi s-a mai zis asa. 

-Sunt capricioasa. 

-O apa plata! ii zise el chelnerului. E pentru tine! 

-Si e de 900 de lei? 

-Nu. Ti-i dau si fara nimic. Ce studiezi? isi aprinse el o tigara.

-Eu? am inceput ceva…Trebuia sa ma las, dar am zis ca trebuie sa o termin, ca e datoria mea… Se tot uita o tipa la noi! ii zic eu.

El se intoarce. Se uita spre ea fara sa se ridice de pe scaun si o priveste indelung, in tacere.

-Cine e?

El se rasuci pe scaun din nou, cu fata spre Laura.

-Asa sa faci! …e nevasta-mea.

-Constat! 

Venise apa.

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 14

Laura primea mesaje.

oh..come on!! nu acum! nu cand incerc sa ma adun! mi-e greu sa ma maturizez si la 29 de ani, d-apoi…

Citea mesajele si nu le raspundea.

Unele erau de la o tipa care o simtea ca o place si ca ar fi mers pentru ea pana la capatul lumii, insa nu voia ea sa fie acel mijloc de transport.

daaa… asta sunt eu? mijloc de transport?? 

se uita in istoric. nu se mai ocupase de ea de ceva vreme. cauta frizuri care se faceau acum.

clickaia nervos de trei minute. mesajul tipei o facuse sa ii tremure mainile. de emotie.

dar nu ma pot concentra. ce dracu’ am?!

ii raspunse pana la urma. se vedeau intr-un alt oras.

si trebuia sa o ia de acasa.

trebuia sa se pregateasca.

tuns, ras si frezat apoi unghii si intai o betiveala. poate uit de numarul 6 si el…nu v-a suna. 

venise.

era bruneta, cu buzele subtiri si sanii mari.

cah! nu! nu!!! 

se uita la mai bine. era acoperita de fond de ten si pe picioare -daca ar fi avut cum.

-Laura! reusi sa zambeasca politicos si fortat in acelasi timp.

-Mihaela!

OOO… AAA….

se uita mai bine la ea.

da, pare o Mihaela! 

Isi trecu mainile prin par si se aseza pe locul din fata.

isi arunca geanta cu hainele pentru o seara – abia isi aruncase un tricou si o lenjerie cu mare sila- si incepu sa vorbeasca.

Laura gesticula in timp ce vorbea. O facea pe Mihaela sa nu fie atenta la drum si nu asta isi dorea niciuna.

-Stii? pe mine primul m-a invatat prost. adica pana mea, bajetul -ditai barbatul fata de mine- le avea cu oralul. Doamne, dupa o intalnire cu el ieseam prea lesinata de atatea orgasme cat sa mai stau potolita pe scaun. Si culmea e, ca nimeni n-a fost asa dornic de oral cum a fost el. sa imi faca. acum, constat ca trebuie sa fac un manual de instructiuni: cum sa o folositi pe Laura! se ia in stare intreaga si se doreste calea blanda si sigura de a o aduce la service.

Mihaela nu zicea nimic. Probabil nu avea ce sa mai zica, nu?

-baaai, si sa veeezi…ce tupeu au unii… sa le-o sugi tu…de parca e datoria ta, parca ai vreun contract cu ei si cu restul … sau da, alta gaselnita. analul. wtf? ai luat-o tu cumva zilnic de trebuie sa imi ceri mie? ce-s eu? cesiu?

-da, te inteleg. Bogdan, cu care urmeaza sa ne vedem –whaaaaaaaaat??? say ce? opriiiiti tiiiiimpul..vreau sa cobor– asta crede ca … analul e cheia fericirii…

-mda.. le-as baga un strapon in cur pana mi-ar intra si mana pana la cot sa ii invat minte p-anal-istii lu’ peste ce inseamna analul. si pizdele astea care se cred virgine luand-o in cur… fuck you! you fuck your life.

Laura poza norii in pauzele de idei si exclama de parca era prima oara facea asta.

-staaai…sa vezi.. cat a trebuit sa ma rog de un tip … doaamne.. linsul asta e ceva nu stiu..trebuie sa zici ca iti creste ceva.

-pe pariu ca voia sa o sugi…

-ooooh…daaaa… de fapt… ii era indiferent. ii era indiferent orice aproape. daca i se scula era o minune pentru el. mie mi se parea o victorie aparte. parca meritam si o medalie.

-te simteai vanator, nu? intreba Mihaela printre ochelarii de soare. de ce nu i se scula?

-mda… ma simteam si prost si nedorita. ca sa nu zic ca uneori … ma simteam in plus. avea asa o maniera sa vorbeasca pretioasa, de mai aveam putin si-i spargeam capul cu ceva. parca ma … lua la misto.

-pai?

-nu stiu. stau cateodata pe loc si analizez tot si ajung la concluzia ca las oamenii nepotriviti mie in viata mea. p-asta l-am placut din prima, fara discernamant. eram singura si rejectata de unu’ care visa numai 1.79.

-ce are 1.79 cu atitudine? sau personalitate?

-nu stiu. eu n-am asa ceva. ma refer la prima parte. celelalte sunt la locul lor. asa zic eu.

-sunt. sunt! vad eu destul de bine! ti-a zis cineva ca ii place zambetul tau?

-mda… de obicei se opreau sa zica “esti ciudata, dar in sensul bun!”. de parca ciudat asta ar fi “esti desteapta, dar mai ai nitel si ajungi Einstein”. NU e un sens bun la “ciudat”. e pur si simplu “ciudat”. e ca “bun” si “rau”. sunt un om primitiv. imi place sa mananc, nu sa gatesc, sa beau, dar nu orice si imi place la ce ma uit sa fut. la ce ma uit eu, nu la ce se uita ei. sau ele.

accepta “ele”.

Laura simti o smucitura in masina, apoi ritmul de mai inainte.

-Scuze, specifica.

-suntem la jumatatea drumului… ti-am zis mai multe despre mine, eu habar n-am…

-sunt lesbiana. asa am fost din clasa a cincea.

Laura se uita la ea.

-Si sanii aia de unde sunt?

-operatie. estetica. sper ca ai auzit de ea.

-da, ma faci taranca tampita?

-nu, parca zici ca nu ai sti. vrei sa pui mana?

-ah…conduci…

-opresc, draguto.

in secunda urmatoare, Audi bleumarin isi oprea motoarele.

Laura puse mana. isi mari ochii si zambi.

-nu e rau. dar…nu e ca la mine.

Mihaela puse mana pe sanii Laurei. erau pe autostrada si ele se pipaiau ca maimutele.

-Gata? putem sa mergem?

-imi placi cum mirosi. mirosi frumos. pe dinauntru.

-care …dinauntru? intreba Laura cu ochii mijiti din cauza soarelui.

-e un miros pur… nu stiu… nu te vad zicandu-mi ca sunt frumoasa fara sa fiu. sau…

-oooh… ah… da! apropo, nu esti stilul meu. sanii mari nu ma ademenesc. din contra, cei mici, cu sfarcurile in piercing, tatuajele … sado-maso… alea alea.

-serios?

-da, si nu brunetele. nu te avantajeaza, deloc. mai bine erau albastra. sau verde. ai ochii caprui si tenul alb. nu merge negru pur. ori faci suvite.

-esti dupa ambalaj?

-nuuu, doaaamne..nuuu!! doar ca stiu ce imi place.

-mie imi placi tu. chiar daca nu ai inaltimea mea, chiar daca nu ai facut chimia si chiar daca ai fost cu barbati.

-ma faci sa ma simt prost…

-asa si trebuie. sa vezi cum e.

-come on!! nu e corect!

-ce e corect, Laura? sa imi zici de toti 6 de parca is jurnalul tau? sau …cine stie ce?

-scuza-ma… nu a fost intentia mea, doar ca taceai si n-am stiut ce sa zic timp de 4-5 ore. ce sa zic si eu? cursurile de ASE? ridica o spranceana si din umeri.

#dupa un timp

ce ma fac? nu simt nimic. nu mi se ridica nici macar mana. nu pot sa insel. nu pot sa mint. nu pot sa ma prefac. nu sunt lesbiana. nici macar bisexuala. nici macar… de fapt, sunt mincinoasa. cea mai buna si in acelasi timp, cea mai proasta. nu pot sa ma culc cu ea. 

Laura tragea de timp la baie. Mihaela era in pat si o astepta. cu un pahar de vin in maini, pe marginea patului.

-Mai ai mult?

-imediat!

iesi din cada si se stergea cu prosopul de parca si-ar fi luat si pielea.

fir-ar! mai bine taceam dracu’ din gura! 

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 12

Nu plecase din casa lui C. Inca se tachinau

-Stii ce nu pricep, Laura? Daca tot zici ca il vrei pe celalalt, de ce esti inca aici? De ce?

ii arunca privirea aia in care o voia goala si in acelasi timp sa o aiba pentru o clipa ca apoi sa ii dea drumul.

-Ciudat. Uneori simt ca as avea ce vorbi cu tine, desi esti ingust la suflet si minte. nu? Sunt un om care nu simte ca are radacini intr-un loc, numit casa. Nu simt uneori bratele voastre masculine ca fiind casa, ca alte dati sa simt ca apartin si ca nu mai pot pleca pentru ca ma simt bine in ele.

-pe romaneste? sunt om de afaceri, nu pictor sau scriitor.

-mai pe scurt: cateodata ma simt bine cu tine intr-un fel in care nu ma simt cu el. si invers se aplica aceeasi regula.

-cum zici tu! si de ce nu ai pleca de langa mine?

-nu are de-a face cu ce facem noi. si in acelasi are EXACT acelasi motiv. e cu dus si intors acelasi lucru.

-pleaca! ma ia durerea de cap!

deschise usa. ea se strecura afara si chema liftul.

il vazu pe C cu coada ochiului cum inchide usa si vine cu ea in lift.

-te vreau!

si tabari pe ea.

-eu nu mai vreau nimic. da-te!

il impinse.

-nu te doresc cand devii dobitoc. si esti cam 70% din timp.

ii dadu jos mainile dupa ea in timp ce aproape ca scuipa cu venin vorbele. ii arunca o privire care sa acompanieze vorbele.

-si nu ma suna! in viitorii 40 de ani! ii mai zise pe acelasi ton. si vorbesc serios!

era suparata si incruntata.

-gata! vrei sa te duc acasa? se oferi el ca o impacare neutra.

-nu! nici nu vreau sa ma gandesc.

iesi prima din lift si aproape ca trantea tot ce avea in fata ei.

ajunse in strada. soarele o orbea de-a dreptul.

-stanga si mult in dreapta. parca asa era.

mergea cu umerii ridicati si mers sprinten.

ii suna telefonul. de la spital.

nu raspundea.

doar nu sunt nebuna, nu? adica ma rog, nu sunt nici ciudata, doar ca nu sunt normala. dar nu sunt nebuna. damn it! dar stiu ca insista!

raspunse.

-Doamna Matei? v-ati externat singura aseara sau ce ati facut? intreba doctora sinistru de calma si amuzata.

-pai nha.. m-am gandit ca daca dormeati toti…ce sa fac? sa va trezesc ca vreau sa plec? nu!

-ok. uitam acest episod. vreau sa ne vedem. singure. la un restaurant. fac eu cinste. unde sunteti?

-mie? cinste?? pentru ce?

-pentru ca sunteti sincera intr-un mod bizar si ca va asumati pana si escapadele.

-ah..nu cred ca e un compliment reusit, dar ma rog. da. eu nu am bani. in caz ca …

-am zis ca fac eu cinste. la fosta Cina e bine?

-e foarte bine. eram la Sala Palatului oricum.

C avea multe apartamente. Putea sa doarma si la Sala Palatului si la Aviatorilor si la Mama Dracului (o noua strada, hihihi).

O vazu pe doctora. Era proaspata. Parca dormise bine in garda asta.

-Buna ziua, doamna Matei. Ce mai faceti?

zambea cam mult. ceva nu era bine.

-Parca ati avut sex 10 zile asa ranjiti. ce dreaq sa fac? nimic?

-O sa vina si fostul sot.

-Poftim?

-Da… cred ca am inteles anumite aspecte si ne-am impacat. acum cateva zile mi-ai deschis ochii.

speram eu…sa nu…

venise. facu ochii mari. se ineca.

duse mana la cap de nervos si i se parea ca Dumnezeu ii face scene.

-Laura el e …

-STIU cine e.

-Poftim? facu ea ochii mari. Cum adica… stii? se inrosi ea.

Laura arunca 5 lei pentru apa si se ridica.

-Mi-a parut bine! zambi ea politicos barbatului.

Pleca rapid cu mana inca la frunte.

Nu pot sa cred! CICA EXISTI!!! 

Era primul ei. Pe care il stia ca pe un cal breaz. Si mai stia si ca o inselase. Cu altcineva… Ii venea sa il calce in picioare de cate ori il vedea. Acum nu stiuse ca ea era nevasta-sa – fosta. Da, divortase de cand era cu ea. Ciudat e ca voia pe ea sa o ia de sotie dupa ce o inselase. Si bizar era ca ar fi acceptat atunci, daca ceva din ea nu se razvratea sa ridice pumnii spre cer si sa plece direct din viata lui. Isi amintea ziua aia. Erau in fata unei biserici. Pe la Amzei. Se asezasera pe banca si ea avea umerii plecati in fata. isi tinea capul in maini.

-zi-mi… nu-i asa ca ai fost cu altcineva? 

-da…de unde stii?

-iti miroase pielea a slabiciune si pacate. altele decat cele cu mine. si spune-mi… crezi ca mai are rost sa mai vorbim? 

-eu cred ca da. uite foaia!

ii arata foaia mandru in care i se dadea liber la gagici. 

-succes! mult succes! 

se ridica si pleca. asta a fost toata scena. nu a tipat, nu i-a dat palme. nimic. s-a ridicat si a plecat din viata lui. asta merita, nu? ce rost avea sa consume energie?

Cand il vazu acum, dupa atatia ani… i se parea ca trebuia sa dea din cap. atat. nu mai merita decat un semn negativ de cap.

si femeia asta habar n-avea de el.

i se facu scarba de cum ajungeau relatiile sa fie. fata de ceea ce cunostea in familie, dragostea de la 7 ani pana la 80 si, ce vedea zilnic i se parea ca o parodie care nu se mai termina. e vreun episod care vrea sa intre in cartea recordurilor. pentru durata si calitate proasta.

-e o pierdere de timp sa astepti ca omul sa se schimbe. daca nu se mai simte bine cu tine, daca il lasa rece vorbele tale, why? why? si daca nu se uita la tine, why to be continued? 

nu ii intelegea pe cei care se casatoreau. niciodata nu i-a inteles.

-why? ca sa ai asteptari? sa ai cui sa reprosezi cu acte in regula? sa ai scuze pentru ce intarzai? pentru ce iubesti? ca sa te uiti la ce? la cum ii creste burta, cum i se lasa tatele si cum pune slana de un kil pe picioare? ca apoi cand te duci la mare sa te uiti la tipe tinere cu boli venerice sau in curs de a dezvolta vreuna? sa plimbi copiii de gat? da, e frumos. sa-i vezi. dar nu e frumos cand albesti cu tipete si urlete si boli de toate culorile si neamurile din te-miri-ce (normal, parintii nu considera ca ei ar avea vreo vina… “i-a crescut”, “a aparut”, “nu a mai avut asa ceva…”). niste mincinosi. asa suntem. ne mintim ca traim, ca stim ce inseamna iubirea si dragostea, ne mintim pe noi cu totul… suntem atat de patetici ca d-asta meritam viata asta scurta. ca nu stim ce sa facem in ea. suntem ocupati sa ne dam in cap, sa batem, sa ne omoram si sa ne mutilam sufletele… pentru ce??? pentru ce mama dracu’ atata … inversunare sa mori zilnic?

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 11

Se intorsese in camera. nu putea sa se aseze in pat, la loc. Statea pe un scaun cu mainile impreunate.

C deschise un ochi apoi pe al doilea si uita la ea.

-Ce ai?

-Trebuie sa vorbim!

-ai stat la baie peste 20 minute. cu telefonul. si nu s-a auzit nimic. Poate ai dat mesaje…

-Nici nu s-au trimis. Nu am semnal. Nu de asta e vorba… Trebuie sa incetam tot. Nu simt nimic pentru tine. Adica… nu e ceea ce caut…

-Ce cauti tu?

-tandretea, blandetea, imbratisarea, privirea doar …si numai pentru mine. tu n-ai niciuna dintre ele.

-cum? eu nu sunt tandru?

se uita in jos la el si ridica o spranceana.

-DACA si tu esti tandru eu sunt Patapievici. Nu! nu esti! n-ai nicio tandrete, privirile alea nu sunt pentru mine, sunt cu mine. nu despre mine.

-tu le diferentiezi? si pe cine ma rog .. ca nu pricep unde bati.

-tin la altcineva. tu …recunoaste. ca nu am fost ortodocsi de la inceput. adica a inceput la baie si se termina la tine, pentru ca nu te-ai dus acasa propriu zis.

-am ales sa stau cu tine ca aveai nevoie de mine. si de ce nu l-ai sunat pe celalalt?

-pentru ca aveam nevoie de sex. nu de imbratisare. in prima faza.

-ah..eu sunt “pula” ta, in schimb… eu trebuie sa te consider “femeia vietii mele”?

se ridica el din pat furios.

se enervase. nu-l vazuse asa.

-spune-mi! asta era?

veni spre ea.

o ridica de maini.

-spune-mi! si o tranti in pat.

-ce faci? intreba ea pe un ton jos.

-ce trebuia sa fac demult!

ii arunca hainele.

-imbraca-te! prost e ala care te iubeste!

-tu? tu ma iubesti pe mine?!!

-da! si mai ai si tupeul sa intrebi! esti…

-injura-ma! taie-ma! eu pe el il iubesc!

-si ce are el si eu nu am?!?!? intreba el enervat si turbat de-a binelea.

aproape ca se urca peste ea. se abtinea cu greu sa nu o agreseze.

-ma crezi ca nu te cred ca ma iubesti!? un om care iubeste nu agreseaza. nu face pe celalalt sa planga. nu obtine raspunsurile cu forta! isi ridica ea barbia si il privi fix. nu ma iubesti pe mine. iubesti o idee cum ca m-ai avea pe din-ntregul. mi-ai zis de aia blonda. mi s-a mutat mie privirea, am facut eu crize ca ai avea o amanta? pe mine m-ai pus la prieteni pentru ca ce? ca nu iti cer una si alta? nu vreau excursii exotice? ca te ascult cand imi zici prostii d-ale firmei? ca nu vreau nimic? nu cred ca e indeajuns sa crezi ca spunand cuvintele alea doua ma faci sa reconsider ce simt. cu el pot vorbi tot ce am in cap. tie daca iti zic ceva te plictiseste. daca nu e material sau terestru e mizerie, rece sau o prostie. ce gandesc eu e o prostie. ceea ce ti se intampla tie trebuie pus in rama. eventual sa laud. nu m-a interesat ca esti o persoana publica. nici la inceput si nici dupa.

il privea cu sila.

se ridica.

-si mie sa nu-mi arunci hainele asa. ca te carpesc cat esti tu de mare. ce crezi, ca ma injosesti pe mine? sau ca ma manipulezi si intimidezi? nici tirurile care trec la milimetru nu ma sperie. decat dupa ce constat ca puteau sa ma ucida. d-apoi istericalele tale. da, nu tin la tine. ai fost …si esti doar o pula. atat. asa cum si pentru tine poate sunt doar o pizda. si nu-ti da ochii peste cap.

-aberezi! n-am vrut sa ma comport asa…

-da… cum sa nu!? regrete eterne? el are tandrete. si da, am facut dragoste dupa ce te-am cunoscut pe tine. dar il stiam de dinaintea ta. si am asteptat. si emotionat. si am lacrimat.

-serios? ai plans?

-nu plans propriu-zis. a fost mai mult pentru ca emotia ma coplesise.

-stii ca imi frangi inima.

-ai?

el se duse la perete si dadu un pumn pe care ar fi vrut sa i-l aplice ei.

-daca mai comentezi prostii urmatorul pe tine va fi.

-am zis ca poti sa ma bati si omori, dar tot nu o sa schimb discursul si ceea ce simt pentru el.

se ridica si veni cu mainile goale in fata lui.

-da!

-nu pot!

si ingenunche in fata ei.

-nu pot! se lipi de corpul ei si ii saruta genunchii rotunzi.

-iarta-ma! sunt un cretin! poti pleca si veni oricand in viata mea. nu ma calca pe suflet! oi fi eu taran si prost, dar … nu ma lua de tampit sau stanca. cu sotie-mea nu mai fac nimic de ani de zile. stie de toate aventurile mele. insa nu stie de ceea ce e in mintea sau inima mea. si … imi pare rau daca iti fac scarba.

-nu imi faci nimic!

il mangaie pe cap ca pe un caine.

el ramase in genunchi in fata ei.

-zi-mi… te iubeste mai bine ca mine?

-stai putin sa delimitam. tu ma futi. el face dragoste. e o diferenta. tu vezi in mine o gaura umeda si calda, iar el … e mai complicat! se scarpina pe cap si pe frunte nervos.

-cat de complicat poate fi? zi-mi. poate ma schimb!

-nu o sa te schimbi! daca pana acum nu ai auzit de preludiu nu ai cum sa te schimbi. el e … ca o respiratie.

-scurt? termina repede? intreba el intrigat.

-nu. clar nu ca tine de repede. nu asta e baiul. nu ca termina poimaine sau in aceeasi clipa. e vorba cum se poarta cu mine in pat. si in afara lui. uite.. stii Fred Flinstone si Barney? si pe … Kant?

-primii da, ultimul nu inteleg ce e.

-primii is desene din epoca de piatra si ultimul e un filosof marisor bine al Germaniei. cam asa sunteti voi doi. tu FRED si el Kant.

– Ma faci inapoiat? primitiv?

-daca tu pana la 45 de ani nu stii ca femeia trebuie mangaiata cum vrei sa iti zic? Heidegger?

-asta cine mai e?

-pfff.. tot un filosof.

-bah, dar voi o faceti sprijiniti pe filosofi? se ridica el in picioare si uitandu-se urat la ea.

-nu! doar te comparam intr-un mod plastic. vrei sa iti zic ca esti un maniac al pizdei si ca nu iti pasa decat sa termini tu? asa e mai frumos?

-macar inteleg ca sunt un rahat pentru tine! deschise el geamul din camera. sau cum ai mai zis… “o pula”.

-nici macar nu ai nume pentru mine. esti o litera.

-ma jignesti prea mult deja. nu vrei sa incetam orice contact?

-nu o sa poti sa te abtii.

-stiu. si nici tu.

-mai vedem.

il privi fix. ca si cum il vana. miji ochii si scoase limba repetand “mai vedem”.

-sper sa te satisfaca sa nu mai vii la mine! raspunse el in timp ce ea se imbraca.

-poti sa taci?

-e lent?

-e cum e el. si imi place cum e.

-d-aia m-ai sunat pe mine si nu pe el.

-el nu era in club la ora aia.

-si cu ce se ocupa?

-n-ai tu treaba. de ce? vrei sa te bati cu el?

-ma doare in cur. sincer. nici acolo. poate sa fie si premier.

-nu e politician. e tot vizibil, dar nu ca tine.

-ah… te-ai setat pe vizibili? rase el.

ea isi puse rochia pe ea si se intinse sa ia geanta.

-trebuie sa plec. nu ma duc la el.

-spune-mi… tu crezi ca el tine la tine? asa cum tii tu? sau in locul meu esti tu, iar el, e tu?

– nu e treaba ta.

-habar n-are de tine si nevoile tale. habar n-are ce mananci si unde dormi. il doare in pula de tine. asa-i? ii intinse el mana sa se ridice.

-mersi. probabil asa e, cum zici tu. dar nu-mi pasa.

-ii faci sila?

-nu stiu. nu am idee. probabil.

-cam multi de “probabil” in 5 secunde, nu crezi? te-ai sacrifica pentru el si, in schimb, el n-are habar ca ai suferit mult si cat timp… ca nu ai bani, ca mananci ce? ca plangi? ca visezi urat? stie? aseara ai visat ceva ca aproape ca tipai in vis. scanceai si dadeai din picioare ca si cum fugeai de ceva…

-am visat un laborator cu iepuri si copii in custi care au fost ucisi la o comanda…apoi fugeam din laborator si deasupra laboratorului era o jungla … cu oameni. nu cu animale. si eram in mijlocul unei revolutii…ca apoi totul sa se schimbe intr-o camera si o femeie decapitata. care semana cu mine. din spate. si ma vedeam cum mor si ma zvarcolesc.

-da…bine! stie? stie ca esti singura? ca mori dupa imbratisarea unui strain, ca el?

o raneau vorbele lui. pareau atat de adevarate si sincere, incat incepu sa planga.

-n-am vrut..iubita..n-am vrut.. imi pare rau…nu plange! nu suport sa te vad plangand…

-prea tarziu. continua sa ma lovesti. prefer sa ma bati decat sa dai asa in suflet.

curgeau lacrimile mai repede decat se asteptase. poate erau acolo demult, poate nu voia nici ea sa creada …dar ii trecuse prin cap ceea ce spusese el.

se ridica si se plimba prin casa. cu mana stanga la frunte. mai sa isi scoata pielea si sa isi ia alta.

-te rog.. uita ce am zis! uita! nu mai plange.

o auzea scancind. ca un pui de animal. ochii erau plini de lacrimi.

apoi auzi un sunet ca al lupilor. era din suflet. venise langa ea sa o tina in brate. isi lipi buzele de fruntea ei.

-cred ca azi invat lectia de tandrete! zise el.

incepu si el sa planga de plansul ei. de durerea ei, care nu era a lui. voiam sa te fac geloasa cu blonda aia. m-am inselat. tu nu ai cum sa fii geloasa pe mine.

-nu sunt geloasa. sunt o stafie in viata tuturor. un om in plus. de care vrea toata lumea sa scape. sau ca un muc. asa ma simt…

-hai, exagerezi. nu esti asa.

rase amar.

-nu ai cum sa intelegi. sunt in plus in viata asta. sunt pur si simplu … in plus. si in viata mea sunt.

-Laura! se uita la ea. Laura!! nu esti in plus.

-nici in minus nu sunt!

rasera amandoi.

-hai! promit ca o sa fiu eu cum trebuie. o sa iubesc cat si pentru tine. poti sa fii martor ocular daca vrei. doar sa nu pleci din viata mea.

-nu ar fi drept pentru tine. nu pot sa imi bat joc de oameni. trebuia sa ma gandesc.

-esti altfel. si nu altfel in rau, ci diferita. cu totul. un fel de gust pe care nu poti sa il descrii penru ca are prea multe gusturi in el.

-am citit candva o marturie a canibalilor… ca omul are gustul intre vitel si porc.

-nu la asta ma refeream. poate d-asta ai cosmaruri.

-nu stiu… poate. cred ca aseara tocmai am visat ca puritatea din mine s-a dus (iepurii), iar eu tocmai m-am maturizat cu aceasta revelatie – ca il iubesc pe C- prin moartea copilelor. le vedeam numai capetele, ca mainile erau legate mai jos de custi… erau intr-un fel in picioare sau in genunchi.

-tu ai dat ordinul?

-nu! eu doar priveam.

-cum stii ca n-ai dat tu ordinul?

-nu am vorbit nimic.

-poate ai gesticulat. iti amintesti?

cauta sa isi re-editeze prin memorie.

-negativ.

-parca esti robot. sa mor! rase el de raspunsul ei.

-daca nu imi amintesc ce sa zic? se enerva. nu stiu. daca eu sunt cea care a dat ordinul ala? ma face de fapt calaul. nu?

-nu stiu. nu ma pricep la interpretat vise. eu fac altceva.

 

 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 10

Dimineata avea sa vina mai tarziu ca niciodata pentru ea.

Intise mana in dreapta. Era C. dormea dus si sforaia.

i SE parea ca ceea ce traia era pe speed. Prea repede si prea .. nu cum era ea obisnuita.

vibra telefonul.

-NU! te rog!

se ridica in capul oaselor rapid, iesi de sub paturi si se duse la baie.

isi lua mainile in cap. Numarul 6 parea mai serios decat C cand avea test la matematica.

-FIR-AR!! UITASEM!!!

chiar uitase. si mai ales ca fusese la spitalul 9 cum sa ii zica: aah..stii? am uitat complet de tine.. si mai ales la 3 dimineata cand am luat-o la picior… ca sa…vezi! nu m-am gandit sa te sun.. pentru ca nu m-ai fi crezut ca sunt la 9.

isi infipse unghiile in maini. trebuia o minciuna mica. cat de mica? se scarpina.

raspunse:

daaaa… am fost. doar ca nu eram.

cum dracu’ sa zici asa ceva?!?

nu se poate. nici eu n-as crede asta!

ofta. trase apa.

isi musca buza de jos. ii placea numarul 6 mai mult ca toti tipii si tocmai d-asta avea emotii. ca nu voia sa o dea in bara. voia sa ii placa numai ea. sa fie in capul lui numai ea. si acum… cu altercatia asta ciudata… ii venea sa se ia la palme ca nu s-a abtinut. statuse 2 luni la spital. cica luase  pastilele. aveau chipul lui pe perete, dupa dulap. stia sa il zugraveasca, sa il picteze, sa il scrie…sa il deseneze… i se parea un om matur, sincer, pe picioarele lui, normal – cat se poate, fata de ea, care era definitia nebuniei la patrat. era egoista. stia asta. si i-o zisese.

-sunt un monstru. n-ai vrea sa te incurci cu mine, sunt cel mai de cosmar vis. 

-nu conteaza. eu cu tine vreau! oriunde!

i se paruse ca e masochist, ca nu stie deloc in ce se baga.

pana la urma se baga. suflet. atat. trupul era o carcasa de impresionat ochii.

-mie imi placi tu! 

ii franse inima. iubea soarele. iubea pasarile. Dumnezeu stie cat iubea toate fiintele. si copiii. Ii placea naivitatea, sinceritatea lor.. energia. totul. i-ar fi luat pe toti numai ea. si ea fusese candva la camin. nu ii spusese. da.. nu fusese 100% crescuta de bunici, cum ii spusese sa nu ii cada lacrimile din prima. ce putea sa ii zica? ca a fost luata de la camin? cu un pachet de biscuiti? ca se dusese ca un caine flamand la acel pachet de biscuiti si il mancase mai repede cum consuma benzina masina la 100 de km? ce rost avea? d-astea nu avea inaltimea `corecta` pentru unii.

SE SIMTEA complexata cu inaltimea. ii venea sa se traga de picioare. sa creasca. de parca asta conta pentru un barbat. stia ca mai erau si alte aspecte. pe care ea le avea. si numarul 6 le voia numai de la ea.

-te iubesc! asa cum te-am iubit prima oara te voi iubi si maine si ieri si poimaine! nu am uitat nimic. doar ca nu pot sa iti zic tot! te rog, iarta-mi toate prostiile! chiar ma ustura inima cand.. plang pentru noi. imi placi tu! asa cum esti. fix. nimic mai mult. nimic mai putin. imi place soarele. asa cum imi lumineaza sinele. imi place ploaia. asa cum imi alimenteaza starile. te vreau… 

nu ii scrise asta.

ii scrise cu totul altceva. trimisese un link. mai formal.

-de ce!! ce vrei sa vada omul?! un robot? un fucking robot?!! urasti real sa fii robot! da, iti plac in minte, in filme, in carti… dar real nu. preferi cel mai muritor om langa tine…ca tine! si acum…ce demonstrezi???????

Inca era la baie. pe colacul budei. nu stia ce sa scrie, ramasese suspendata intr-un tempi passati si cam atat.

-Doamne, cat te vreau si, in acelasi timp, trebuie sa ma musc sa ma trezesc la realitate… nu ai tu ochi pentru mine, e imposibil. eu n-am. clar. cum ai avea tu?!!? trebuie sa iti placa ambalajul…ceva ieftin. eu sunt pe alte ratiuni. eu gandesc si simt in acelasi timp. da, te vreau cu toata fiinta. mi-am facut harti pe corp cu tine. fiecare muscatura poarta numele tau.. iar tu, habar n-ai de ele. da, te iubesc! nu pentru noaptea aceea… nu pentru ce am vorbit. nu! pentru tine…ca m-am regasit in mine, si invers. da, in ochii tai m-am regasit pe mine, asa cum trebuia eu sa ma vad. pare atat de ciudat incat e greu de conceput? da, iubitule… sunt ganduri pe care nu le vrei… nu le intelegi… nici nu as vrea. nu atingerea ta o iubesc. te iubesc asa cum esti. cu privire, cu nelinisti, cu nesiguranta scrisa pe mana, in suflet si in minte. cu acea privire pentru mine, usor mirata, intrigata `cum sa te iubesc in aceasta noapte sa nu ma renegi? sa nu ma respingi?’ – de parca as putea sa te resping vreodata. iarta-ma, dar nici cand nu ma vrei, eu te vreau. Sunt un Lapusneanu sentimental. doar nu imi inchide usa sau geamul, lasa-ma sa intru ca un dragon ce sunt pe geam. lasa-mi speranta. nu mi-o lua. 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 9

 

Laura dormi agitat. Visa urat. Nu era prima oara. Se facea ca era intr-un loc intunecos, rece ca un fel de beci. Nu avea scari. Nu stia cum ajunsese acolo. Teroarea pusese ghearele pe mintea ei. Statu in vis cat sa alerge nitel fara sens si se trezi transpirata. I se parea ca alergase pe bune.

Se ridica din pat.

Se duse la geam. Nu avea voie cu mobil in camera. I se parea o prostie.

iesi din camera. Toata lumea dormea. mai putin ea.

pot sa plec?? se gandea ea. 

Isi lua hainele, isi lua si telefonul din camera de garda a doctorei sale – care atipise si ea, ciudat!?- si iesi din spital.

uuu!! abia astept o baie calda!! unde ma duc?? deschise telefonul.

suna la brunetul cu ochii verzi.

-C, pot veni la tine??

-sunt la petrecere. plec acum. unde esti? intreba el preocupat.

-ah..la spitalul 9. asta pe scurt! rase ea de adresa si explicatie.

-ajung in 10 minute! ai mancat ceva?

-nu prea mai stiu zilele si gusturile. ia ceva. ce vrei tu!

-ok. atunci 15 minute.

inchise.

nu ii venea sa creada.

petrecere? wtf? altii petreceau si ea era in spital ..? 

Avea 29 de ani si i se parea ca parca traise 100 de vieti in cei 10 ani de viata sexuala. Macar era majora, nu? Putea sa isi reproseze ceva? nu!

Da, flirta la greu ca sa isi demonstreze ca poate, insa mai departe nu dadea curs. Nuuu, ii placea provocarea si apoi lasa bacsis si pleca, in noapte.

Nu ii placeau one night stand. Nu suporta ideea sa fie o bucata de carne. Nici macar in aventurile ei nu se simtise prost. in afara de durerile de pubis si de cap, nu regasea nimic de comentat.

Vazuse diverse tipologii de barbatii, care mai de care mai nedumeriti de scopul lor in viata sau in societate, cu stima scazuta sau dimpotriva, prea high fata de ce le putea pielea. Pe aceia aroganti ii trimitea din prima prin glume directe – vezi ca n-ai inventat apa calda, baietas! dincolo, la masa ailalta, e o gagica.. tipologia ta. doar ca pe invers, asteapta apa sa curga la robinet. tu de duci direct cu robinetul pornit! – si se ridica si pleca rapid din aria lui.

Isi amintea de unul, M, care nu ceda si se dadea la ea. Avea 18 ani. Nu avea timp de joaca in vara aia. Si el tot batea apropouri. Ca sa faca, sa dreaga, o afacere, o combinatie, sa iasa pe bani, pe … I-a aruncat ca e lesbiana. nu aveai cu cine discuta. aaah, si mai bine! imi plac si mie fetele! nu intelegea ca … ea nu avea chef de nimic cu el. Pana la urma i-a aruncat-o direct: bah, nu ma interesezi. ce mama dracu’ nu pricepi! vrei desene? mai lasa-ma dracu’ in pace! 

MDA, ea se coborase cu “dracu'” mai des ca intalnirile cu primul, de la acea vreme, care devenea serios si neserios in acelasi timp.

Nici tigari nu avea. Nici apa de unde sa scoata… se simtea ca un animal. prins la colt.

Veni o masina neagra. Era C. rasufla usurata si se urca.

-ce faci, frumoaso? ce ai patit? ce cauti pe aici?

-nu intreba. am avut o altercatie cu cretinul ala de acum… nspe mii de ani.. parca ar fi fost 20 de ani..dar is abia 10. si mi-a venit toata scena in cap cand ma injura in ultimul hal si i-am aplicat ditai pumnul in gura pana s-a dat inapoi 2 metri.

-asa violenta esti?

-la dracii dracilor din draci, da! ranji ea.

el o saruta si isi strecura mana pe sub hainele ei.

-ah, trebuie sa fac baie. urgent. simt ca trebuie sa imi scot pielea.

-nu te-am vazut de ceva vreme..cam 3 lun?!

-mda. nu am neaparat nevoie…

mana lui era in zona ei intima.

-de asta! si isi pune pe mana lui si desi ezita sa il dirijeze, i-o scoase.

-asteapta sa ma spal! macar atat! si tu!

-biiine! aoleo! parca erai mai doritoare acum ceva ani!

-sunt si acum, dar imi trebuie de urgenta o cada cu apa.

-vrei si spuma? facem amandoi. am luat si mancare, am fost pana acasa si am luat niste cuburi…

-de sapun!? colorate??? tipa ea aproape de fericire.

-iectzact!

se intoarse spre ea, serios:

-mi-era dor de tine, nebuno!

-bah, ai grija! macar sa ajungem in siguranta acasa.

-auzi, dar tu cum ai iesit de acolo? cu bilet de externare?

-nuuu, fara! toti dormeau! radea ea isteric.

-mda, tipic tie! tu ai sari gardul doar sa iei niste caise din copac. si asta ziua.

-daca le vreau, da! ce vrei? sa ciocan in usa? “stiiiiti, vreau si eu fix 2 caise de pofta din caisul dumneavoastra! nu-i asa ca vreti sa mi le si aduceti?”. scutesc de energie. 😀

il facea sa rada.

-nu, serios! chiar mi-era dor de tine! credeam ca s-a terminat totul!

-pai, intr-un fel s-a terminat. in alt fel, intern, nu! pe exterior, da!

-nu pricep…nimic! explica!

-mintea, fortareata, da. a terminat. corpul, intern, nu. inima e pe acolo si ea implicata. nu te iubesc, dar … conexiunea asta sexuala e prea … brrr! si jur ca nu am facut ceea ce am facut cu tine! vezi ca am ajuns!

-stiu! o saruta pe buze.

ii deschise usa, apoi o astepta sa deschida usa casei.

o lasa la baie – se agita cu masina de spalat, injura detergentul de parca era de vina ca il scapase din maini, apoi se auzi dusul si un sunet orgasmic inalt AAAAAAAAH!!! de ii ridica imediat penisul.

se dezbraca si intra peste ea.

-ce..ah!

imediat intra in actiune si stia ca si ea avea nevoie. Nu simtise asa porniri cu nicio femeie, iar senzatia cu ea era ca plutea intr-o zona ca un lichid. termina repede si apoi o intoarse spre el si o lingea pe unde gasea.

-AAAAH, C!!! doaamne… hai in pat! nu mai pot sta pe doua! te rog! il tragea de par de mai sa ramana cu el in brate.

-termina! ma doare!

-ok.. scuze. dar termin si eu!

-taaaci!!

se conforma.

aproape ca era sa ii pice in brate de la inmuierea genunchilor si se spalara in continuare.

-parca era baie cu spume!

-da-o dracu’… cand te vad… numai cand te aud.. numai cand stiu ce ma asteapta in tine… eu te iubesc! si am stiut asta din prima ca aveam sa ma indragostesc iremediabil! si nu, nu ma mai trage de par! clar! se uita la ea intr-un mod ciudat.

simtea ca se incalzeste sub privirea aia.

-ce ai luat de mancare!? schimba ea subiectul.

-ce iti place tie! friptura de vita cu rucola, ciuperci bla bla… in lipie. 😀 un fel de shaorma.. dar e evoluata.

-aoleo! du-te tu de aici! EVOLUATA? ia da-o sa o evaluez eu cum trebuie!

C iesi primul din dus si ii tinea prosopul, apoi pleca, lasand-o sa se stearga si sa se usuce la par cu foehn-ul. ii placea fiinta asta. ii puse mancarea pe o farfurie plata, intinsa, scoase o furculita, o clati si el – o stia ca era tipicara, insa nu voia sa tipe la el ca NU TI-A TRECUT PRIN CAP? 

venise si ea. intr-un tricou si chiloti si un zambet larg.

-mi-e foaaaame!! da-te! nu am mai nimic de baut…

-am adus eu. prosecco. doar stii ca nu..

-daaaa, iti trebuie robinet cu prosecco, nu cu apa rece. :)

-nu esti departe de dorinta mea.

-fa-ti un boiler. :))

-nuuu, trebuie rece! sa imi spui cum e!

se infisese in mancare de 20 de secunde, scoatea toate sunetele pamantului ca sa ii demonstreze “evoluata” a mancarii si il facea sa rada.

-nu esti…

-am inteles. evoluata! radea ea cu gura plina de mancare, pana la urechi.

-sa nu mori aici langa mine, ca nu stiu decat sa imi bag pula. nu stiu sa te resuscitez! zise el serios si ingrijorat.

-am constatat. nu trebuia sa imi explici LA CE ESTI BUN. mersi pentru cina…sau mic-dejun. nici nu stiu ce ora e.

-5 dimineata! 5!!! zici ca am baut gin toata noaptea, asa ma simt.

-sa scot hainele alea si sa le intind.. ca apoi dormim.

-dormim? serios? te-ai imbolnavit? rase el.

-apoi nu asta ai zis tu subtil?

-nuu…neaparat.

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 8

Oamenii vor libertate. Cand esti liber tinzi sa fii si mai superficial si egoist.

Cu cat mai multa superficialitate, cu atat mai bine!

Asta e rationamentul meu. Consider ca daca independenta in relatie e ca un zar cu mai multe fete.

Odata castigata e o clepsidra intoarsa catre esec si ruptura relatiei.

Odata obtinuta poti fi sigur ca cineva se duce in alte parti “din curiozitate”, “ca se poate” si “niciodata nu e indeajuns”.

O relatie in care el sau ea nu se simte bine ca “nu e liber” nu e neaparat relatie. Omul nu raspunde bine la libertate. e ca un caine cand il scoti in parc si ii iei lesa. 😀

Atunci cand esti intr-o relatie se presupune ca accepti de buna voie sa nu mai fii liber. :) simplu! pentru ca daca esti cu cineva ESTI acolo, pentru el/ea si pentru VOI. nu pentru restul, 7 miliarde de oameni.

Esti un fel de sclav al simturilor, mintii, defectelor -DA, IN PRIMUL RAND AL DEFECTELOR -celuilalt. Al lui. PENTRU CA ASA ATI ACCEPTAT.

Nimeni nu v-a fortat mana! Nimeni nu s-a atarnat de voi! Nimeni nu obliga pe nimeni.

Trebuie sa simti ca apartii lumii celuilalt. Cam asta vad eu, Laura Matei.

Sunt unii indivizi care cred ca relatia este o distractie, o pleiada de intalniri in restaurante scumpe, dar goale de traire, in care … sa fii pentru un meniu un mare fan.

Hedonistul din mine zice ca o relatie se poate duce si dincolo de lipsa imperioasa a restaurantelor si bufeturilor ieftine. Mai degraba sa gatesti de acasa in doi, fiecare sa aiba rolul lui… INTIMITATEA e mai importanta intr-o relatie. Nu cred ca le-am cerut tipilor din viata mea SA MA POARTE NUMAI IN RESTAURANTE, CA ALTFEL NU FACEAM SEX SAU NU SIMTEAM PENTRU EI…

Societatea moderna se confrunta cu o lipsa acuta de sentimente nobile, de respect, de pierderea sinelui in celalalt – pe care nu-l luam PE TOT CATRE FIINTA NOSTRA, ci numai pe bucati care ne convin. NUUU, asta nu e nimic. e o joaca de-a sentimentele si dragostea! Nu voi intelege niciodata egoismul care ne macina vietile.

De ce sa te mire o parte a omului de langa tine? de ce nu-l inglobezi asa cum e?

de ce sa nu il vezi dincolo de ambalaj sau de defecte? de ce sa nu simti ca toate, asamblate IL CONSTITUIE CA INDIVID SPECIAL/unic?

Ca apoi sa zici “incompatibilitate”? E CEA MAI PATETICA SCUZA AUZITA LA SPECIA UMANA.

NUU, incompatibilitatea era de dinainte. DOAR ca ti-ai creat anumite repere pe care le tot muti pe parcursul relatiei pana ajungi, in egoismul maxim sa il disconsideri pe celalalt si sa il reduci pana la nimic. ASTA IL FACI PE CEL DE LANGA TINE = NIMIC.

ideea de sine, de baza = tot. cu timpul, asamblezi piesele din el pana cand …nu mai merge jucaria (sau relatia).

DE CE? de minte perversa sa fii sa il faci pe cel de langa tine sa piarda timpul? sa il faci sa se muleze dupa tine ca la final de fapt sa ii zici “incompatibilitate”??? unde e logica, dragilor? UNDE?

Ce te faci cand la urmatorul maraton de sentimente si tie se aplica ACELASI TIPAR? ti-e bine? te simti “special”?

ITI ZIC EU ca nu!

lucrurile gratuite pe lumea asta sunt cele mai importante: sa fii om, credinta, iubirea, prietenia, comunicarea si respectul. RESTUL SUNT GARGARA SI FRECTIE LA PICIORUL DE LEMN.

Eu in relatii nu m-am schimbat. Dupa, intre ele, da. Am stat si am analizat ce greseam. In principiu, erau mici amanunte. INSA CUM SUNT EU, nu m-a schimbat nimeni. Nu m-a domesticit nimeni. Nu e cazul sa pui saua pe om daca el are sufletul liber si mintea jucausa zilnic. Nu in sensul sexual neaparat, cat de ocupata sa functioneze in toate directiile, ca niste antene de albine.

Oamenii apar zilnic in viata fiecaruia, se interactioneaza si lasa sau nu o impressio in tine.

Tin minte cum o singura propozitie a cuiva m-a facut sa plec de la lucru rapid – mi-am dat demisia in 2 timpi si 3 miscari pentru ca nu eram asa cum mi-a zis. Si am muncit cat sa fiu. SI am existat. Am fost cu acea persoana. Impressio lasat atunci, la momentul potrivit, a provocat o lupta cu mine si cu timpul astfel incat sa recuperez ceea ce pierdusem in ani de zile. Acel impressio a fost atat de puternic, incat tin minte ca la un moment dat imi dadeau lacrimile din senin – ma durea pe dinauntru esecul, daca ar fi existat. A fost ceea ce se numeste REVELATIE. o revelatie A SINELUI. din SINE. adica prin acel impressio mi-am regasit ceea ce pierdusem – si nu timpul, ca Proust- ci PE MINE. Omul acela este si va fi special pentru mine pentru ca facut din mine o varianta mai buna si mi-a determinat toate fortele catre o singura iesire: sa fiu ceea ce trebuia sa fiu cu ani in urma. Nu va intelege impactul. Nu cred ca are cum.

Si acum cand ma uit pe geam imi plange un ochi de fericire. Mi-a dat sansa sa ma simt si sa ma concentrez pe mine. Pana atunci era un fel de supravietuire mediocra in care cazusem si pe care o simteam ca un lant de-a lungul gatului si … cu cat timpul trecea, cu atat simteam ca se strange mai tare.

Ne-am intalnit. Am incercat sa ii explic. Chiar si in scris. Nu cred ca a inteles. Nu am nicio indoiala ca mai conteaza asta. Poate m-a si uitat. Poate nici nu mai vrea sa vorbim. Poate mi-a uitat pielea. Zambetul. Mangaierea.

El era sau a fost numarul 6. Nu imi trebuia mult de la el. De la fiecare relatie am luat cate ceva ca sa ma completez. NU am ales tipi fazi. In principiu, daca pareau falsi sau ipocriti le dadeam jet. Daca puteam deveni PRIN CEVA ANUME MAI BUNA, atunci ma bagam “in seama”. Daca mi se parea ca nu exista NIMIC BUN LA MIJLOC consideram ca nu are rost sa pierd din timp.

Cam asa am ales eu relatiile. APROPO consider relatie in cele care implici sufletul si totul din tine. pana la ultimul firicel de energie si nerv si sange si dara de umbra.

Brunetul cu ochi verzi a intrat la aventuri. Nu era suflet acolo -de nicio parte. era pur si simplu o nevoie. si nu stiu cum, stia cand sa apara. Cand era calamitate erotica sau intre picioarele mele era fierbinte si nimeni prin zona – si cum stia al naibii exact si cum sa apara. Sau in ce locuri.

Iti trebuie minte cand te bagi in seama. Nu apari asa impiedicandu-te si iti rupi dresul. Nuuu, in viziunea mea a la complicat, TREBUIE sa aiba iz de rece, de formal. Daca se trece de formal, pot sa incerc putin firescul – sa vad CAT DE MULT poate omul suporta firescul?

Majoritatea tipilor – toti 6, mai precis- “s-au plans” ca eu, Laura Matei le-am schimbat vietile. De parca eu as fi o impressio pentru ei.Nu stiam daca e de bine sau nu, insa … m-am bucurat ca NU AM FOST O OARECARE.

daaa, orgoliul meu tine de “a fi altfel”. DA, CHIAR SUNT!

Vin in viata ta pe varfuri si plec la fel. Nici nu ma vezi. Nici nu ma simti. Plec inainte sa observi ca esti singur. IN tacere se simt mai multe.

CUM imi place mie sa zic “simt monstruos si am mintea goala”.

Laura se intoarse cu spatele.

Usa se inchise.

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

lobul primitiv 7

Nu va imaginati ca stau numai sa fac sex. Nuuuu, asta exista dupa cativa ani de pauza. Da, eu Laura Matei sunt mai asexuala decat credeti, insa cand ma apuca, devin… cosmar.

O sa ajung in iad, dar nu mai imi pasa asa mult. Macar o sa ard caloriile – inghetata, fast-food-ul, alcoolul, ..

Daca ma intrebati daca am iubit, da. Ar fi o minciuna. Am iubit pe aceia care m-au tinut in brate si m-au aparat de mine. Pe aceia care imi ziceau o vorba buna cand credeam ca sunt ultimul gandac pe talpa unui necunoscut. pe tipii cu zambet larg si cu privirea in care ma oglindeam.

Am fost intrebata de multe ori “DAR TU, CE VREI DE LA UN BARBAT?”…raspunsul meu a ramas la fel de-a lungul anilor:

-o imbratisare in care sa ma simt unica, un zambet care sa fie numai pentru mine si o privire in care sa ma privesc ca pe marginea apei. suna egoist iubirea asta, dar atat vreau. nu vreau nimic material, vreau o caldura sufleteasca. eu sunt rationala si incomoda. mult prea complicata cand te am in vedere si vad pe unde esti. cu ochii mintii, stiu cum respiri si ce gandesti. cum privesti. cand nu ma intereseaza de tine poti sa iei foc in fata mea ca nu ma misca. e un pact cu mine pe care l-am facut… sa nu ma indragostesc de bani. deci nu banii ma apropie de cineva. glumele, mirosul mintii, parfumul corpului, forma sufletului… cam asta vreau. ceva ce nu se obtine usor. majoritatea se prefac ca inteleg iubirea si dragostea. le confunda si pana la urma ajung sa se urasca reciproc. deci si aia e o forma de iubire, doar ca pe negativ.

Tipele isi dadeau ochii peste cap, gen “interesul tau care e?”, iar tipii ramaneau blocati. Se asteptau la cine stie de Mertzan sau lungime de penis sau codul contului bancar. Ma fac sa rad rationamentele astea – daca pot fi numite asa.

nici macar statutul nu ma pasioneaza – dovada, numai anonimi si rar cateva exceptii. Nu imi place sa imi bat capul sa ma ascund, sa tin cu lacat ceva si sa accesez cand am eu chef – a se citi cand EL are chef.

cu anonimii pot sa faci si in public multe.

Inclusiv in Herastrau si alte parcuri sau RATB. Ce vremuri. Cu primul parca luasem foc in cap- la cate carti citisem inainte cu si despre psihologie, psihiatrie, psihanaliza, ma simteam mai mult ca pregatita. Ce perioada de destrabalare. Pana in clipa cand am mirosit ca ma insala.

Mda, femeile simt partea asta. Esti distant, nu mai suni ca inainte, nu mai vorbesti cu ea, o lasi deoparte, raspunzi in 3 cuvinte la 100 de ale ei si o pasezi si de pe o zi pe alta in “agenda” ta, pliiina..da… plina. :))

El nu avea nicio agenda plina. Nici macar comenzi nu primea. Mai mult era pe pierdere seful lui- un italian delasator si jegos, dupa care strangeam amandoi ca dupa porci. Serios. Nu cred ca am strans asa nici cand lasam eu 4 saptamani vraiste prin casa – nu trec 4, dar 2 tot trec. Si cand fac curat, asteapta-te sa arunc 89% din chestiile pe care tot eu te-am rugat sa le luam “o sa fie nevoie”… Ei bine, nu e chiar nevoie. Admit. Nu e cazul sa luam pufosenie in baie si nici in dormitor, dar nha, picioarele mele is reci deseori.

In parcuri era interesant. punea trenciul peste geanta mea (Care stateau in poala mea) si el isi strecura mana dreapta (toti au fost dreptaci) pe sub toate, inclusiv hainele mele, ca sa ajunga la miss savarina. da, avea miscarile lui de ma facea jeleu in mai putin de 4 secunde. ori eram eu prea relaxata cu el. si nici nu trebuia sa ma misc eu mult, pentru ca amplitudinea era exacta. Era Balanta ca mine. Ma stia ca pe un cal breaz ce si cum imi place – desi eu habar n-aveam de asta.

Dupa el a urmat un potop de frustrari sexuale -cu al doilea. I se parea inutil preludiul. Ma omora pur si simplu ca chef si ma uitam mereu la ceas sau pe geam. Cu toate astea, o faceam de nevoie. nu de placere. Placerea a urmat dupa el, cand nici nu ajungea omul bine in casa, ca ii serveam o savarina. chit ca avea sau nu chef, trebuia sa isi faca.

Sunt un monstru daca e sa ma intrebati pe mine.

Da, recunosc! un monstru egoist, care iti serveste cuvinte frumoase – unele pe care nu le cred nici eu- si care te ucide cu privirea daca incalci decalogul:

-Nu stii de scrii

-Nu gandesti faptele/intrebarile.

-Nu esti rational

-Nu esti emotional – as prefera mai multa emotie…si less ratio

-Devii formal prea deseori – si ma iei cu “multumesc” cand iti zic ceva simplu.. da, e bunsimt “multumesc”, dar … suna asa rece, bleah!

-Esti nespalat – nu, hell no!

-Nu iti dai unghiile – bine, nu le taia totusi din radacina!

-Ma minti cu zambetul pe buze – urasc. deci.. nu! devin harpie la fazele astea!

– Te miros cumva alcoolic, cu boli venerice, tbc… – boala are un miros aparte, pe care m-am specializat. simt ca ma lasa privirea si asa mi-am dezvoltat mirosul mai mult. am ajuns sa vad la sub 3 m. deci e ceva serios. nu ma plang. e chiar foarte bine. chiar n-as mai vrea sa vad cai legati si batuti de 2-3-4 oameni pana ii ucid..sau alte animale chinuite pana la moarte…sau nu.deci nu.

-Nu ma respecti. da, ok, vorbim deschis, radem, dar nu ma lua de altceva cand eu iti sunt prietena.

Ordinea e aleatorie.

Numarul 3 sau V era de treaba. Am ajuns sa cunosc prin el oameni interesanti din arta. Si in timpul meu faceam recenzii bune si nu stiu cum se face, ca oamenii mi-au multumit chiar daca nu aveam studiile alea, de specialitate. Mi-au trimis tabloul pe care voiam.. Nu inteleg… poate chiar ma pricep? poate era o multumire?

Mi s-a propus o colaborare cu un post sa prezint chestii, dar am zis pas- nu eram pregatita. Nici acum n-as fi, dar ma rog. Chiar si dupa ani de atunci..

DA, nu am incredere in mine. E o boala si asta! Si dovezile mele sunt ca … atunci cand imi place un tip prefer sa il vad, sa imi fac nspe scenarii, sa il cunosc asa din visat si idei.

Mi-e ca nu se uita la mine – ce sa vada? carne ambalata la o anumita inaltime si greutate?? P-aia o vede toata lumea! Nu poti vedea sufletul cuiva sau ce gandeste

Desi nici eu n-as vrea sa stiu …nici nu as indrazni sa vreau sa intru la mine in minte. e foarte ascutit totul, arde, e un vulcan care erupe zilnic… inima la fel. tot la fel… colturoasa. DA! imi aleg oamenii inabordabili, pentru ca stiu ca nu as avea acces la ei – si deci, se hraneste nesiguranta mai mult.

O singura data a mers ceea ce am gandit.

Poate si alte dati, insa n-am tinut la oamenii aia – si chiar daca au fost in patul meu, nu am putut sa fac ceva. M-am intors cu spatele si am inceput sa dorm- chiar daca nu puteam adormi. Nu insemnau pentru mine ceva. Ar fi fost doar o bifa sau ceva.

Nu imi bat joc de mine sau de altii.

Insa eu, Laura Matei nu pot sa fuck pe cineva daca nu am pornirea asta. Da, de 3-4 ori nu am avut-o. Chiar daca imi placeau oamenii. Imi placeau din departare, nu de aproape. Nu imi spuneau nimic. Nu ma simteam decat privita sau probabil ar fi trecut zile fara sa vorbim.

E important pentru mine sa fie o conexiune. Mentala, apoi emotionala si apoi sexuala. Daca ma seduci mental, poti avea ce vrei. emotii? 100/100. sexual? eh, aici trebuie sa ai proba cu preludiu. Si aia e cu limba. altfel, nu ajungi in partea. cu o floare nu se face primavara, nu?

Ah, derapajele alea de mai devreme erau intr-o perioada de maxima singuratate.

O femeie nu insala de prea mult bine, insala cand e singura. Probabil asa e si cu barbatul insurat. nu inselam neaparat. :) eram singura, nu? =))

Am fost surprinsa ca mereu sa mi se zica programul chiar de fosti. de parca inca eram cu ei. Nu stiu, probabil e o conexiune dincolo de piele si d-asta.

Imi place sa cred ca suntem fiinte cu speranta. atat. in rest, parca suntem mai rai ca animalele. Cream motive sa ne dam in cap, sa omoram tot ceea ce e frumos… inventam scuze acolo cand ele nu sunt. Cautam salvarea in bratele strainilor, pentru ca rudele sunt prea ocupate cu imaginea din societate creata, apreciem un om numai dupa ce moare. In viata asta il luam asa ca “mai tarziu”, ca “maine”, “e timp”, “de ce te grabesti?”.

Well, my dear, nu e timp. niciodata nu e. si nu va fi.

Ne batem joc de noi intre noi in ultimul hal. pentru ce? orgolii? nu ai aer cu celalalt? deschide fereastra si arunca-te daca te impiedica celalalt sa te manifesti. Insa nu tine omul langa tine daca nu vrea. Dar nici nu-l amana si fa-l sa isi piarda timpul.

Timpul a fost creat sa dizolve suflete si minti si trupuri. Pun “si” pentru ca pe toate, unitar, le afecteaza IN ACELASI CONTEXT temporal si spatial (carcasa), nu ca n-as sti sa vorbesc.

Sexul l-am facut mereu in 4 timpi. ii lasam pe ei sa ma vaneze, pipaie, sa se aprinda. timpul 2 era cand ma activam eu si conduceam in stilul meu “armasarul”, timpul 3 cand veneau ei dupa mine si apoi cheia 4 era un terminat cu suspine si lacrimi de ambele parti. in interior.

de ce asa?

pentru ca nu sunt egoista – oricat de monstru as fi. sunt monstru mental. cu emotiile nu. pentru ca stiu cum fac eu. adica ma transform in harpie cand sunt provocata emotional.

imi place sa nu ma joc cu nimeni. nici cu dusmanii. nu le-as face rau. oricat de ieftin si obscur suna pentru unii, ma cunosc. daca as face rau pana la capat n-as avea stare, n-as dormi si apoi mi-as mai cere si scuze. “ah, stii…cand … ” mda…nu e tocmai imaginea unui villain, nu?

Sunt pasiv-agresiv. da, nu te atac direct, decat cand chiar m-ai atacat pe mine…

Mi-e frica de moarte. nu inteleg de ce m-a nascut mama. sunt o fricoasa. da, mi-e frica de mine, de altii, de paianjeni, de orice. poate si de iepuri daca sar mai sus decat ma gandesc eu.

As fi vrut sa ma iubesc mai mult, sa nu sufar. sa nu aleg tampenii. Insa, ca un facut, eram deja in mijlocul actiunii cand imi dadeam seama ca o sa ies sifonata si din acea relatie. ca totul se va intoarce impotriva mea.

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments