RSS
 

Posts Tagged ‘lume’

securitatea din priviri

03 Apr

 

Salutare!

A merge prin Bucuresti nu e atat de rau pe cat pare – la o prima vedere. Printre poluare, violenta verbala, gaze de esapament, asfalt cu tot felul de dejecte (din doua specii diferite cel putin) mergi si tu ca omul, sperand ca poate “o fi mai bine pe trotuarul celalalt”.

Asa ca, desi era duminica si eram in trecere si pe fuga, am intrat din curiozitate la un vernisaj – stiti zona Universitatii Bucuresti? eh, la Cercul Militar cazi dintr-una in alta – expozitie, gen, fara sa vrei.

Asa am ajuns si aici, unde Paula Tudor a avut expozitia de Retrospectiva pentru doua saptamani –  din perioada 20 martie – 5 aprilie 2017 (as far as I remember) si nu am regretat cele … 10 minute.

 

 

www.uap.ro

www.uap.ro

Am un obicei – sa nu ma apropii de tablouri, pentru ca mi se pare ca le iau din intimitate (si anume… le iau din mister)!

Inainte sa incep ce am in minte despre munca artistei, o sa subliniez ca incerc sa fac ceva constructiv, nu distructiv, pentru ca, nu-i asa, o vorba poate ucide sau poate alcatui o lume in sine. adica, CUM conteaza si CE atunci cand te apuci sa “iti dai cu parerea”.

In primul rand, cateva poze facute cu tot cu camerele pe mine, deci din sursa personala (cine poate lua in cadru si prizele? aah?):

 

BUN!

Si ce avem noi aici?

Ochiometric vorbind: echilibru sufletesc, armonia liniei si culorii, spatiul bine definit, siguranta – tuturor elementelor care alcatuiesc o idee si dincolo de ea, sunt acolo.

Nu o spun eu, poate o zic altii mai bine – cu siguranta. Insa mie mi-au placut mai multe aspecte la aceste lucrari:

  1. dualismul echilibrat dintre culorile calde si reci, dintre liniile masculine si feminine, dulci, rotunjite,
  2. predominanta staticului foarte mult – ziduri, felinare, pavele, mori, barci – care povestesc acel moment *cum e atmosfera, cum era afara, poate si putin din starea sufleteasca a artistului atunci cand era (sau nu) prezent ACOLO
  3. ca exista dincolo de acel moment la care privesti o continuitate – e actual, e viu (desi stau, barcile acelea sunt pe o apa care se misca (imperceptibil, dar da). interesant e ca barcile sunt directionate in trei directii – doua aproape ca se ciocnesc frontal, apoi “vine” si o a treia din mijloc. Poate simbolistica o fi si o anume ca cifra 3 – Sfanta Treime, ordinea Dumnezeu-Univers-OM, cifra perfecta (in China este o triada prin care se desavarseste omul), poate fi trecut, prezent sau viitor … and so on cu cifra 3. 
  4.  fata din bula-lacrima- am simtit aici o tendinta de izolare sociala, ca poate exista uneori emotii neconfortabile *teama de a nu fi judecat/respins/umilit/jignit/inteles. Chiar daca fata este intr-o bula, forma este de lacrima – deci, oarecum, ceea ce am simtit mi-a dat de inteles ca “undeva” si “candva” a fost (probabil) vorba de asta. Copacii din padure sunt tineri *ca si fata* insa uscati sau fara frunze, ceea ce inseamna ca ar fi vorba fie de lastari, care trebuie lasati sa se dezvolte/maturizeze, fie sunt pe pamant nerodnic, neprielnic vietii – iar lacrima ar fi un raspuns la aceasta tema. Tabloul cu fata in bula-lacrima mi-a dat de gandit *si inca imi da.
  5. barcile trase la debarcader – iarasi 3!!- sunt iarasi un punct de gandit. de ce? doua dintre ele sunt acostate la debarcader, iar cealalta, pregatita sa acosteze. Psihologic, pare ca cineva vine catre o aceeasi directie, catre o aceiasi locatie, catre un tot unitar.
  6. toate lucrarile au o poveste (chiar si statica) de spus. figurativa si abstracta.

Impreuna, toate tablourile duc catre o intregire a personalitatii artistului.

Concluzie: distictia, misterul,difuziunea, simetria,  culoarea, siguranta (privitorului, care nu se sperie sa mai vrea sa priveasca) te cheama sa vrei sa privesti si sa te intrebi de unde a pornit oare?

Raspunsul mi l-a dat pictorita atunci: cu flori. deci tot static.

Da, exista poveste si unde e static. Chiar si aici, culorile, umbrele, liniile, simetriile aduc nuanta dulce a povestii tabloului catre privitor.

B. H.

 

de la Montevideo la Paris

17 Jan

E randul lui Jules Supervielle,un poet, romancier, eseist, dramaturg nascut in Uruguay si care a murit in Franta in primii ani ai secolului XX.

Nascut in Montevideo, acesta isi pierde parintii devreme, fiind crescut de unchiul si matusa lui.

Urmeaza cursurile din Paris, iar ca sa nu piarda legaturile din Uruguay revine intr-un fel de exil,timp de 7 ani- in tara de origine-.

Frecventeaza mediile literare ale avangardei incepand cu primii ani ai secolului XX. Totusi, se tine la distanta de suprarealisti, care au dominat prima jumatate a secolului XX. Dornic sa propuna o poezie mai aproape de om si sa refaca legaturile cu lumea, el respinge dicteul automatic, fara a renega anumite inovatii ale suprarealismului.

Atent la universul care-l inconjoara, dar si la fantasmele subconstientului, el ajunge un nou lirism mai aproape de sacru decat de profan. Se apropie de misterele universului, fara sa radicalizeze limbajul poetic.

 

 

La pluie et les tyrans

Je vois tomber la pluie
Dont les flaques font luire
Notre grave planète,
La pluie qui tombe nette
Comme du temps d’Homère
Et du temps de Villon
Sur l’enfant et sa mère
Et le dos des moutons,
La pluie qui se répète
Mais ne peut attendrir
La dureté de tête
Ni le cœur des tyrans
Ni les favoriser
D’un juste étonnement,
Une petite pluie
Qui tombe sur l’Europe
Mettant tous les vivants
Dans la même enveloppe
Malgré l’infanterie
Qui charge ses fusils
Et malgré les journaux
Qui nous font des signaux,
Une petite pluie
Qui mouille les drapeaux.

 

 

Ploaia si tiranii

Vad ploaia in cadere,

in ape care dau stralucire

serioasei noastre planete

ploaia in cadere clara

ca din vremea lui Homer

de pe timpul lui Villon

peste copil, peste mama lui

pe spinarile oilor,

ploaia care se repeta,

dar nu poate induiosa

duritatea mintii

nici inima tiranilor

nici sa le faca favoarea

unei uimiri firesti,

o ploaie mica

in cadere peste Europa

punandu-i pe toti cei vii

in acelasi invelis,

in ciuda infanteriei

care-si incarca pustile

si in ciuda ziarelor

care ne trimit/ fac semnale/ semne,

o ploaie mica

imbiband drapelele.

(traducere proprie!)

 

Plein ciel

J’avais un cheval
Dans un champ de ciel
Et je m’enfonçais
Dans le jour ardent.
Rien ne m’arrêtait
J’allais sans savoir,
C’était un navire
Plutôt qu’un cheval,
C’était un désir
Plutôt qu’un navire,
C’était un cheval
Comme on n’en voit pas,
Tête de coursier,
Robe de délire,
Un vent qui hennit
En se répandant.
Je montais toujours
Et faisais des signes :
« Suivez mon chemin,
Vous pouvez venir,
Mes meilleurs amis,
La route est sereine,
Le ciel est ouvert.
Mais qui parle ainsi ?
Je me perds de vue
Dans cette altitude,
Me distinguez-vous,
Je suis celui qui
Parlait tout à l’heure,
Suis-je encor celui
Qui parle à présent,
Vous-mêmes, amis,
Êtes-vous les mêmes ?
L’un efface l’autre
Et change en montant. »

Cer profund

aveam un cal

intr-un camp celest

si ma infigeam

in ziua arzatoare.

nimic nu ma oprea

mergeam nestiutor,

era o nava

mai curand decat un cal,

era o dorinta

mai curand decat o nava,

era un cal,

nemaivazut

invingator la curse

invelit in delir

un vant ce necheza

in departari.

urcam si urcam

si faceam semne:

<< urmati calea mea,

puteti veni, prieteni ai mei

drumul e senin,

cerul e deschis.

dar cine vorbeste astfel?

eu ma pierd din vedere

la aceasta inaltime

ma zariti,

eu sunt cel care

 vorbea adineaori,

sunt acela care

vorbeste in prezent,

voi insiva, prieteni,

sunteti oare aceiasi?

unul il sterge pe altul

si se schimba urcand. >>

(traducere proprie)

Putem vedea in fiecare vers o incandescenta bine temperata, un avant catre o alta lume, catre un DINCOLO exterior in aparenta, de fapt un DINCOLO-DINCOACE launtric. O calatorie in propriul necunoscut, dincolo de orice limita.

 
Comments Off on de la Montevideo la Paris

Posted in cultural international

 

altfel de oameni 3

12 Jan

http://m.youtube.com/watch?v=QUvnGNdsFOk

http://m.adevarul.ro/locale/constanta/exclusiv-istoricul-talie-mondiala-kemal-karpat-fost-consultant-casa-alba-islamului-lipseste-vatican-lui-1_54b3f2d4448e03c0fd88e93f/index.html

Eu ziceam ceva si vad ca se adevereste. Mi s- a zis ca am fler in d- astea, chit ca pun un pic de umor in ele.
Deci, cititi articolul, ca domnu’ are dreptate. Daca va place sa auziti, luati si pe d- astea.
Pun link- urile la inceput ca sa nu fiu cine stie ce acuzata, ca nu stiu ce mai zic. Oricum, nu aveti ce sa luati. Decat pielea. Pardon, am luat- o eu vineri si p- aia. E lipita de usa. :)
Deci… Sa traim si … Oricum, nu cu violenta raspunzi violentei. Pentru ca o crima tot crima se numeste daca raspunzi la fel. Iar treburile se complica daca aruncam vina numai pe de- o parte.
Oricum, ” din zori si pana- n seara, noi agitam o lume intreaga!” .

 
Comments Off on altfel de oameni 3

Posted in reality