Posts tagged mana

ia- ma de mana, straino!

images-3Stai! Nu fugi de mine!

Sunt in nimic in fata, straino!

Ia- ma de brat si hai sa mergem,

Dincoace de paradis!

O sa- ti arat si rama de clestar

 

images-6

In care mi- am tinut privirea atatia ani!

Nu rade de mine,

Vino, straino!

images-5

Nimicurile mele te- au adus aici,

Ia- ma de mana, straino!

Vei vedea, pe dreapta, luna

Cu ale ei stele reci, vinetii

Ca niste ochi fara culoare si care

Ne lumineaza noptile tarzii!

Doar, ia- ma de mana, straino!

despre ființe

 

 

 

 

 

 

Temele principale- singurătatea, deznădejdea, frica de a se pierde într-o societate statică, o stare de neliniște a unui interior însângerat, chipuri umanizate de teroare și trăiri extreme: mirare/ uimirea creației până la fuga zgomotului interior, a unui țipăt prezent în urechi;

Viscerele sunt lichide, ochii te privesc până la conștință;deși apar aripi , sunt  paie arse.

Îmbrățișarea titanilor (spaimelor) din împletirea urechilor încordate disimulează uimirea. Ața pe care este o femeie ar fi (poate) motivul uimirii – este rătăcită? este singură?

Piciorul-mână, care sună din clopotul lui Sisif emană iluzia muncii fără rezultat precum Sisif așa cărăm noi în societate multe lucruri fără să ne dăm seama – pe cine am supărat așa mult încât să merităm pedeapsă mare?

În fiecare tablou este un fir care face legătura între organe, frunte sau mâini, fire pe care îngerii sau femeile trebuie să le urmeze dintr-o parte într-alta- poate la mai bine? la mai credincios? de la minciună la adevăr?

Îmbrățișările sunt unitare / omogene. Opozabilul se unește cu al celuilalt – o secvență de film încadrată în planul unul-.

Crucea răsturnată: 4 oameni sau îngeri decăzuți, înspăimântați de ceea ce aud, de ceea ce au făcut – or fi ieși din cruce? din piatra crucii?- . Mâinile lor mari în raport cu restul corpului ar lua după ei și privitorul, e un fel de nu vreau să aud, dar vreau să urmăresc, de vreau să uit ca să pot visa.

Urechea înfundată de un dop – de ceară? – trebuie să încetăm să ascultăm pe alții, să ne ascultăm vocea interioară. Ceara modelată aduce în fața privirii două imagini: în prima este o femeie până la bust, iar în a doua picioarele, ca și cum restul nu ar conta. femeia poate fi împărțită în două, dar sunetele din ea să fie aceleași – tocmai de aceea sexul ei nu apare desenat?

Totul este un mecanism – cineva apasă / rotește/ răsucește un robinet -spițe – o sfoară- ca un fel de acționare prin intermediul scripeților mentali și  emoționali asupra sinelui sau asupra unei conștiențe adormite, dar care ar vrea să nu mai audă.

Răsar multe mâini din locuri cu expresii diferite – de pierdere, de mirare, de apucare, de respingere- îndreptate în sus către o forță externă mai puternică decât voința personajelor pictate – îngerii decăzuți sunt reciclați / selecționați de către ochii vigilenți.

Spaimele nu au chip.

Este o expoziție inspirată de la suprarealiști și oniricul indescriptibil și indispensabil supraviețuirii  în realitate, care nu trebuie explicat ci doar simțit.

Totul pare un mecanism – rotit – apăsat- al conștiinței.

 

(EXPOZIȚIA A FOST LA CERCUL MILITAR NAȚIONAL, SALA RONDĂ, ÎNTRE 3-16 MARTIE, A DOMNULUI M. S)

Go to Top