Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

mg de uitare 20

 

Valentina se trezi cu greu. Langa mana ei era Tudor, adormit. ii simtea respiratia pe pielea de marmura.

in salon intra Tiberiu, in costumul de operatie.

ii vazu pentru o secunda si apoi tusi:

  • Buna ziua, cum va mai simtiti Domnisoara Gherman?

se citeau doua emotii contradictorii in vocea lui: uimirea si nervozitatea. pielea inrosita brusc in jurul tamplelor zicea mai multe. plus pumnul strans.

  • ma doare putin capul. in rest cred ca bine!

Tudor or dormea ori se prefacea ca dormea? respiratia era la fel.

  • sa inteleg ca el e Tudor! zise cu un ranjet rautacios spre Tudor.
  • da, el e. de ce???
  • sta aici de cand a venit. inseamna ceva! sper sa nu ma insel! zise el intorcand spatele si iesind.

Tudor inca dormea.

-norocul meu ca doarme. norocul meu ca nu se iau la tranta! ca nu stiu cum sa ma bag intre ei…si mi-e ca imi iau una! se gandea Valentina.

  • un pampalau! sta si doarme! gandea Tiberiu.

Insa Tudor nu dormea. prefera sa auda timbrele vocilor si sa constate tensiunea din inima Valentinei. sau poate spaima?

Il auzi cand pleca si isi ridica usor capul sa o priveasca.

  • ce am mai dormit! zise el cascand fara sa duca mana la gura.
  • esti sigur ca dormeai? ca la un moment dat respiratia ta nu era calma. mai mult pufneai.
  • nu dormeam. l-am auzit. pe pariu ca i-ar fi placut sa ne batem!
  • asa cred si eu.
  • poate nu e o idee buna sa fii cu mine…
  • esti un tampit. si o zic la mai putin de 24 de ore??
  • poate. de ce e el gelos, ma rog? ce am eu si nu are el??
  • pe mine. asta ai tu. el nu m-a avut si nici nu o sa ma aiba. in rest… pareti de acelasi neam. gelosi si sinistrii.
  • Val… eu zic sa…
  • sa ce? ma parasesti? deja? gata?

se uita la el incruntandu-si privirea si isi retrase mana.

  • zic sa mergem acasa la mine. sa pot sa am grija de tine. cum sa te parasesc? tocmai acum?
  • ah… o sa ne despartim mai tarziu sau cum?!
  • nu, Valentina. nu vreau sa ne despartim. mai grav, vreau sa fii mereu cu mine. asa cum esti in sufletul meu, vreau sa te vad si sa te privesc de dimineata pana seara.
  • esti sigur???? e prea frumos ce zici…si pare ca nu esti tu…
  • da, de cand te-am cunoscut…nu prea sunt eu. ca sa vezi!

o saruta pe frunte si pleca pentru cateva clipe.

  • ce e in mintea lui? dar ce e in sufletul lui? cu ce il fac vulnerabil?!?!?

revenise cu o piersica moale. si altele intr-o punga.

  • stiu ca iti plac si..le spal eu…ti le tai sa iti dau sa mananci. esti vulnerabila si vreau sa te faci puternica…sa infrunti lumea.. vreau sa …
  • am inteles. esti… nu am cuvinte.

veni langa ea si o lasa sa il mangaie pe chip. il transformase.. il facea sa simta.. si sa ii simta starile. iar atingerea ei il intriga mereu. cum ii ridica din talpi pana in crestet fiinta. era o mangaiere inuman de blanda. parca venita din alt spatiu. si stia ca e mangaierea pe care inima ei o avea pentru el. simtea ca inima il atingea asa..si il tinea intr-o stare amniotica…parca nu se satura sa il mangaie ea.

  • hei… piersicile.. ai uitat de ele?
  • Val, ma intriga mangaierea ta. nu e mangaiere de om, nici de femeie. e altfel. e ceva venit de undeva…de unde numai tu stii…
  • e din inima, dragule! imi adun inima pe varful degetelor pentru tine. pentru ca tu esti iubit de mine. sa simti ce inseamna asta din partea mea catre tine. iar dincoace de asta.. ei bine.. nu cred ca vorbele pot masura … asa ca aleg acest mod de a-ti spune…
  • stiu …stiu… iar eu … ma simt iubit de tine. chiar ma simt. pentru prima oara in viata. parca restul se sterge cu buretele. esti vrajitoare, Valentina?? se uita la ea intrebator.
  • uneori, si eu cred asta! stii… simt cu multe luni ce se v-a intampla, simt si gandesc multe… iar totul se confirma..
  • intuitie logica. asta e ceva diferit…si asta ma face sa te vreau langa mine. esti o arma puternica…pacat ca nu te vad multi…
  • piersicile…mi-e sete!
  • imediat, iubita mea! o saruta din nou pe frunte si se ridica de langa ea.

se uita la el. spala piersicile de parca le ducea la vreo expozitie de igiena. le taie meticulos si nu stia ea…dar ii puse si niste fire de busuioc.

  • de unde…??
  • am fost pana la colt…si e piata… si… da..
  • atat de repede??!?! DOAMNE!
  • da… si m-am gandit ca ti-ar placea… ca tot esti slabita… am vorbit sa iti faca un ceai de sunatoare…
  • dar vad ca ai grija de tot…! ii zambi molatec Valentina. il privea din ce in ce mai bland. avea fapte care o dezarmau…insa cuvintele lui, reci… o innebuneau de-a binelea… insa stia ca inima lui batea inca…si ca il putea face sa iubeasca…
  • la ce te gandesti?? de ce taci?
  • ma gandeam la tine.. iti place sa te ascunzi dupa un paravan de cuvinte, insa faptele tale ma lasa fara cuvinte.. ciudat…insa …
  • da… insa… hai ca nu e momentul sa vorbim despre asta! uite… ia un cub cu o frunza..

ii dadea sa manance. avea mainile ocupate cu branule, abia le simtea. si altfel.. nu ar fi mancat nimic.

o privea si el bland. era o atmosfera ciudata.. tandrete si blandete.

ii venea sa planga cand o vedea asa…ea, care ii alerga prin casa spre baie – ii veneau flash-uri prin fata ochilor- si abia se abtinea sa nu planga. o privea asa, mica, alba, cu pielea de marmura si cu venele proeminente… il trecu un fior de credea ca ii va cadea furculita din mana.

cu cealalta mana (stanga) o tinea de mana dreapta.

nu putea sa mai zica nimic. trebuia sa nu o supere. trebuia sa se abtina sa mai fie rece cu ea. si trebuia sa fie cu ea. sa aiba grija de ea, sa fie aceeasi…

  • mergea si mozzarella…! zise ea usor ragusita.
  • poate. nu comentez! zise ca pentru el Tudor.

dupa ultimul cub de piersica, Valentina casca obosita. se intinse usor, si adormi.

  • esti un pisoi, nu femeie! rase usor in sinea lui Tudor.
posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 19

#

se trezi la spital. era a doua zi dupa operatie.

  • cine e TUDOR? intreba Tiberiu suparat.
  • prietenul meu! zise fara sa clipeasca Valentina.
  • cat de prieten? insista el.
  • de ce intrebi?
  • cu ce e prieten?
  • ai chef de cearta?
  • te intreb! atat doar!

Tiberiu se uita la ea lacom. intre lacom si nebun.

Valentina isi incrunta privirea si se uita in jos.

  • Uite.. eu cand te voiam …ei bine..erai ocupat cu ce voiai tu..si cu cine voiai tu…cu blonde si tot felul..ziceai ca nu esti facut pentru a iubi…cum am plecat de langa tine…pac! ai putut sa iubesti. nu ma lua cu vrajeli bruste, ca nu tin la mine. Tudor e prietenul meu. un soi de geaman regasit sau ceva inrudit.
  • te culci cu el?
  • dar eu te intreb daca te culci cu nevasta-ta…sau cum au rasarit copiii aia? esti culmea! cati bani iti dau pe operatie!?
  • nu imi dai nimic. vrei sa te mariti cu Tudor?!?! era bolnav de gelos deja.

stia ca erau asincroni, dar nici asta nu voia sa auda.

  • nu. si stii asta! ca nu va vrea el. si nici nu cred ca ii arde. cum nu cred ca ii arde de ceva serios cu mine. pentru ca…da… eu sunt prietena buna a tipilor. rad si glumesc, isi zic viata si pleaca. asta e tot. daca eram mai usuratica sau cine stie cum…poate deja nu eram profesor… si eram directoare peste cine stie ce…habar n-avea cu mine si eu cu postul…cam asta..
  • Valentina.. nu ma mai culc cu nevasta-mea de ceva ani. de cand s-a nascut Alina. Si nu o zic la misto. pentru ca vorbim parca orice limba in afara celei romanesti… intelegi?
  • si ce vrei? sa cad eu pe spate? desi sunt in pat…sunt operata si … nu cred ca ar fi corect. o relatie trebuie sa fie mai mult decat o ejaculare. si stii asta!

se intoarse cu spatele la el si scapa niste lacrimi.

veni pe partea cealalta a patului.

  • sunt cel mai mare tampit si dobitoc. iarta-ma! nu vreau sa te vad plangand. serios! uite… poti sa te mariti cu el…nu-mi pasa. o sa te astept! zise Tiberiu uitandu-se in ochii ei direct. chit ca se invartea camera cand se uita la ea in ochi…acum nu-i mai pasa. era ragusit si obosit, ne-ras de cateva zile si… simtea si el ca avea nevoie de o baie.
  • nu e cel mai bun moment acum, Tiberiu. Eu nu pot sa insel. eu nu pot sa mint. nu 100%. pot sa omit niste adevaruri, dar nu sunt minciuni 100%. te-am iubit, nu m-ai vazut. oamenii nu au timp. e un timp prea scurt, prea relativ…intr-o lume relativa. relativ normala si relativ sanatoasa. nu e timp de joaca! iar daca vrei sa traiesti, trebuie sa fii nebun!

o saruta pe buze simplu. nu ii raspunse Valentina sarutului si se incrunta.

  • daca mai faci asta vreodata, te carpesc de nu te vezi!
  • imi pare rau, dar nu m-am putut abtine! se inrosi Tiberiu.
  • du-te la nevasta-ta! lasa-ma pe mine. eu … ei bine… simt ca ma sting cu fiecare zi care trece pe langa mine. in care imi las fragmente in lume. bucati de suflet si creier…bucati din mine.. chiar si firele de par…si scame…
  • esti cam darnica! radea serios Tiberiu.
  • nu mai incerca. il iubesc pe Tudor. si chiar nu… adica…nici sa nu-ti mai treaca prin minte!
  • o sa te faca sa suferi! crunt!
  • tu nu m-ai facut?! sau ce crezi…ca esti diferit?? rase sarcastic Valentina.
  • nu cred ca te-am facut sa suferi. nu ti-am dat sperante. nu am avut asteptari de la tine…nu voiam sa fii cu mine pentru ca atunci eram egoist…si as fi vrut ca centrul universului tipei sa fiu eu… pe cand tu, ei bine, draga mea… tu, prin cum esti tu, asa si fix asa…tu esti centrul universului insului. indiferent ca e Tudor sau Vasile sau Ion… tu… faci lucrurile sa fie si sa nu fie. tu le controlezi si le aduni in pumnii astia mici. iar cu mintea asta (si o saruta pe frunte) creezi lumi pe care lumea umana nu le poate cuprinde. si le distrugi pe cele omenesti, pentru ca sunt prea inguste! asta vad acum.. si asta am vazut si atunci. si d-asta…te-am refuzat..pentru ca nu ai nevoie de vreun barbat sa supravietuiesti…tu esti salvarea barbatului de langa tine. tu…nu el pentru tine. el nu are cu ce sa te salveze. Ar trebui sa fie Dumnezeu…or stim bine…nu exista asa ceva pe Pamant.

Tiberiu se uita pe geam si isi tinea mainile la spate. Valentina se uita la el. era la fel de inalt si spatos ca inainte. doar ca chelise putin pe la tample. varsta..ce sa ii faci.

  • si Dumnezeu mi-e martor, Valentina…te-am refuzat din lasitate. pentru ca voiam cariera si nu eram facut atunci sa iubesc. apoi am crezut ca iubesc, pe nevasta-mea. parte de inceput e mereu frumoasa… mereu te ametesc hormonii, mereu e atractie…dar din ea, in urma ei…ce ramane de fapt.. eh…aia… sa vedem cati trec peste! nu hormonii, sexul…si altele ieftine inseamna o relatie…inseamna timpul care se scurge impreuna si ce realizezi cu persoana aceea. daca nu realizezi nimic… ce rost are? daca realizezi ceva pentru ca ovare bune… insa in sufletul tau esti … ca la inceput… ce faci? asa..ca mai bine stai nemaritata…vezi cine e pe unda cu tine si apoi sa faci pasul acesta. esti o femeie speciala, Valentina! mult prea speciala pentru lumea asta laica si desueta.

si se intoarse spre ea. o privea direct, isi lua haina si pleca.

ramase interzisa.

ii vibra telefonul pe noptiera spitalului. isi duse mana la gura. nici nu avea timp sa treaca de starea in care intrase cu Tiberiu.

  • da! alo? da… ? intreba ea cu voce mica.
  • unde esti? intreba Tudor.
  • la spital! zise fara sa mai aiba ce sa adauge.
  • poftim?!!?!? unde? de ce?!?! de ce nu mi-ai zis!?!?!?! mai ca tipa Tudor la ea.
  • m-am operat. multiple anevrisme… voiam sa iti spun…insa ai zis ca esti ocupat…iar eu…nu voiam sa fiu o povara in viata ta…si…
  • sa nu te mai aud cu asa ceva! nu esti o povara, Val! nu esti! mi-au dat lacrimile deja(si-l imagina dupa voce!). ce ai patit?!
  • mi s-a facut ieri rau la cursuri, am plecat pe la 2-3 val-vartej…
  • stiu ca ai plecat la 3 …
  • de unde?!?!?
  • am fost la universitate.mi-au spus de acolo… nu mi-au zis directia…
  • aia nici eu nu o stiam…dar … asa am ajuns la spital..m-a operat de urgenta Tibi..
  • TIBI??? CINE E TIBI??? tipa la ea Tudor.
  • un coleg de facultate. toti sunteti la fel? el ma intreaba cine e Tudor si daca vreau sa ma marit cu tine…si tu ma intrebi cine e Tiberiu?? ce aveti? oricum, nu insemn mult pentru voi…adica ce e asa grav???
  • cum poti sa spui asa ceva!?? cum nu insemni mult? insemni foarte mult si chiar ma superi. de 2 ori in mai putin de 1 minut!!!
  • dar esti gelos!!??
  • nu!
  • cum nu?!! se vede din copac ca esti deja!
  •  cum adica vrei sa te mariti cu mine??? cu mine?!! tu?
  • las-o balta! de ce ai sunat?
  • vrei sa te mariti cu mine?!!?
  • e intrebare sau una retorica si trebuie sa asist??
  • e ambele!
  • la cea retorica, tu trebuie sa stii…si la prima.. da…as …
  • dar stii ca nu e o idee buna… nu cu mine… eu sunt … stii si tu cum sunt!
  • ma simt bine dupa operatie! inchise ea subiectul care se vedea ca nu ducea spre o directie buna… si da… va avea grija sa nu ii mai zica tot…pentru ca reactiona ciudat. prea ciudat comparativ cu ce zicea el: el-nu sunt gelos-, ce vedea ea- da, esti gelos-, el- insemni pentru mine mult-, ea- nu ne-am vazut de ceva vreme-, el – esti o femeie deosebita-, ea- nu se simtea atat de deosebita cand erau separati… ??- …
  • pot sa vin sa te vad?!?!? intreba el ragusit de-a binelea de la emotie.
  • da… sunt bine… poti sa vii.
  • unde??!?
  • marinescu. spitalul.
  • logic! doar nu la cimitirul lui Marinescu. ajung in 10 minute! te sarut!

nici n-apuca sa zica vreo vorba.. Tudor inchise.

si chiar il vazu in 10 minute, cu trandafiri albi si ras…si il simti dupa mirosul puternic de menta si mosc.

  • VAL!!! esti alba ca varul! varul deja are culoare!! Doaaaamneee!!! ce ai facut?? ce ti s-a intamplat?!?!? de ce nu mi-ai zis!??!?

se puse in genunchi, pe jos, pe langa patul ei si incepu sa planga pe mana ei plina de branule.

  • ma doare mana! Tudor!! da-te de pe ea!! te rog!!
  • iarta-ma, Val! IARTA-MA!!!
  • ce s-a intamplat?
  • am crezut ca esti cu altcineva…ca d-aia nu raspunzi la telefon…ca iti bati joc de mine…
  • serios?!?!pe bune?! asa incredere ai in noi?! cum sa te insel cand .. nici nu pot si nici nu vreau?? si nu am de ce??! adica.. are vreun rost discutia asta!!? din partea mea poti fi sigur ca nu va fi. la tine insa ma ingrijorez eu… ca ai amintiri din pubertatea tarzie…si sa mor daca inteleg daca are rost sa dai prezentul si viitorul pe trecut… si sa ma respingi pe mine…
  • nu te resping!
  • aaah…dar nici usa deschisa nu o tii pentru mine! stai linistit… le simt. nu trebuie sa imi spui.
  • Val…ce ti-au facut??!?! la operatie!?!?
  • m-au operat. eram sub anestezie. normal ca nu stiu ce a facut.. probabil a embolizat vasele alea si cam atat. si acum…stau in spital pana imi revin. ce e asa spectaculos si deosebit?!??!
  • Val, tot ce tine de tine…ma fascineaza…ma face sa vreau sa fiu in locul tau..sa simt eu durerea…sau bucuria…sa ma bucur de viata sau nu ca tine… eu in felul in care sunt..ma simt un zombie…
  • neinteresant!
  • vezi?! stiam..ca si pentru tine sunt un ciudat…
  • esti un tampit! cu litere mari. si mai lasa-ma cu astea… le am pe ale mele mai grave…nu “m-a inselat prima”. asa am patit si eu. si? daca atat au putut ce sa fac eu? sa fac precum ei? sau ce? tocmai, pentru ca stiu umilinta si cerul picat peste mine… tocmai.. pentru ca stiu ce inseamna, nu fac. ce e asa de greu? si nici nu mai vreau sa imi amintesc! adica… tu parca esti masochist profesionist…parca retraiesti mereu si mereu asta… si retraind… ma bagi in aceeasi oala… si devii gelos si enervat…
  • o parte e adevarat. puteam sa am o familie…
  • iesi afara! iesi! ai venit iarasi sa imi vorbesti de aia?! iesi! iesi si du-te dupa ea si lasa-ma in pace!
  • vezi…gandesti ca o femeie!
  • da’ ce dracu’ crezi ca sunt? planta??
  • esti Valentina.. o femeie puternica… pentru barbatul de langa ea.
  • ah..si ar trebui sa zic: dar vai… ce avem noi aicea? un tip care nu a uitat-o pe prima…pe care nu ar intreba-o de boli infectioase desi au trecut n+7 barbati prin zona aia… si in alte zone… ah..da?!?!? si cum vrei???
  • esti rea! si nu merit!
  • da…asa e.  nu meriti rautatea mea. imi cer scuze! m-am operat la cap. nu la suflet. asta cand e ranit, nu-l operezi asa usor.
  • ai asteptari de la mine, Valentina??
  • vreau sa ma vezi. sa ma vezi. atat. nu sa vezi ce vrei tu. si cat vrei tu. vreau sa ma vezi. si cand sunt irationala, si cand te vreau, si cand te resping pentru ca ma respingi, si cand sunt copil si ma pisicesc, si cand sunt femeie si iti arunc privirea aia cu 10 sensuri, si cand suntem impreuna si cand nu suntem sa te gandesti la mine…si sa vrei sa fiu mereu langa tine…si cand ti-e bine si cand ti-e greu… si nu sunt doar vorbe..si stii asta. stii si simti ca dintre toate… dintre toate cu cate ai fost… cu mine te simti tu… cu mine esti tu. iar cand plec… e pentru ca nu simt deloc ce vreau sa simt de la tine… caldura bratelor tale vreau sa le simt si cand nu esti… sa stiu ca sunt acolo pentru mine oricand… sa stiu ca ma vezi…atata tot!

Valentina era foarte trista, sfasiata de la operatie, iar vocea suna atat de jos si de sinistru, ca i se ridicase parul pe maini lui Tudor.

  • Val, tin la tine foarte mult. stii asta. insa nu pot sa iti spun cele doua cuvinte. nu acum!
  • nu e nevoie sa mi le spui. nu vreau sa le aud. nici macar nu vreau sa le mai aud. stiu ca nu le vei avea. ca totul e o ruina in sufletul tau. ca ai sacrificat mereu pe altii pentru aceeasi femeie. inclusiv viata ta. si inclusiv tot. macar de-ar fi meritat acea tipa sa faci asta. si nu judec, si nu te mai uita la mine asa. undeva…stiu ca intelegi asta. stafiile in prezent si viitor nu isi au rost. ia-ti trandafirii si pleaca. pleaca si lasa-ma! nu vreau sa mai aud “sunt prost!” si cam atat. nu e nevoie sa fiu eu pansamentul… si nici macar atat. vreau sa fiu mai mult. nu pansament! nu sunt om de pansament. existenta mea nu e pansament… pentru mine… timpul inseamna mult mai mult… clipele de vorbim sau iubim inseamna mult… pentru tine nu stiu ce inseamna..nu vorbesti despre asta… as vrea sa ma vezi Tudor.. pana cat sunt pe pamantul asta.. dupa… nu-ti garantez ca ne vom mai vedea. poate o sa fiu un fluture sau o libelula… iar tu…un maslin. nu te mai inchide in tine, in lumea ta gri si neagra… de ce … ?
  • ok… ne luam! gata! zise el luand-o de mana.
  • ne luam ce? aspirator? aragaz? masina de spalat vase?!?!
  • Val, ne luam. sotie si sot.
  • ne luam de unde asa ceva?!? isi incrunta ea privirea suspicios.
  • ne luam la biserica …sotie si sot.
  • cum adica “ne luam”? nu pricep!
  • ne casatorim! vrei desenat?!?
  • tu… esti sigur? am embolizate 5 artere. artere. nu vene. nu doar capilare.. stii ce implica asta?!?!?!
  • orice!
  • orice nu ai tu idee! implica …o recidiva in timp…in care as putea 1. sa fac un atac vascular cerebral masiv, 2. sa fiu paralizata, 3… multe!! esti sigur ca iti asumi asta…ca vei fi cu mine si cand voi fi in carut?! si cand nu voi putea misca? sau cand o sa ma uit prin tine si nu o sa imi amintesc ca esti Tudor…? ai suporta?!?!?!

era randul ei sa tipe stins -insa … nu avea nici avea forta sa fie tipat.

pe el il apucau nervii. isi trecea mainile prin par, mai avea nitel si-l smulgea…

  • orice, Val! orice! o sa iti dau sa mananci, daca e nevoie! dar ai face asta pentru mine, daca eu voi pati ceva?! esti sigura?!?!
  • esti culmea! e o retorica intrebarea ta?! stii deja ca am si voi avea. nu am niciun interes sa te mint.

isi trecu mana ei dreapta, alba, plina de branule peste parul lui. se uita la el cu o blandete dincolo de margini. si in mijlocul privirii era el. oglindit si cel mai…vizibil.

  • eu te iubesc, Tudor. asa cum esti. chiar si cu toate torturile tale indreptate catre amandoi. ma uit la tine si…ca si prima oara, vad aceeasi fiinta… vreau sa te scot din beciul ala, unde esti legat..vreau sa te scot din mucegaiul ala… sa iti scot catusele alea, sa iti curat pielea si sa te spal…sa te imbrac si sa iti dau de mancare… sa te scot in lume…sa te invat sa citesti…sa asculti muzica…sa iesi din lumea aia… daca poate fi numita lume…sa te vada oamenii.. sa simti aerul de afara cum trebuie..sa vezi viata si pe gratis si frumos. eu traiesc gratis si frumos. banii mei se duc mai rapid decat intra ei pe card. ei intra de doua ori pe luna. eu ii cheltuiesc de 3 ori pe luna. despre ce vorbim, Tudor!?
  • AM FOST IN LUME! D-ASTA M-AM INCHIS IN LUMEA AIA DE AI VAZUT-O NUMAI TU…CUM AI REUSIT SA MA VEZI ATAT DE REPEDE?!!? SI EU NU-S IN STARE SA TE VAD?!

Valentina ofta. isi retrase mana.

  • mi-e somn. ma doare corpul. lasa-ma sa dorm!
  • stau aici! il auzi in ecou.

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 18

Valentina se grabea. Intarziase la cursuri. Tocmai ea… care nu intarzia..

-hai… un taxi… o barca…

In sfarsit,zarise unul.

– pana unde va duc?

– la Universitatea de Biologie.

– 15 lei!

– sunt la curve sau cum? Vedem pe aparat cat e. Nu ma luati cu 15 lei. Daca ma duceam la curve intelegeam.

Inchise portiera.

– ma scuzati. Nu am vrut.

– ok. Alta data!

Se enervase de-a binelea.

Lua masina,apoi metroul… se dusese oricum prima ora de curs.

Veni val-vartej. Lua niste foi si intra la sala.

– atatia sunteti? 3???

– au vazut ca nu veniti..sunt afara. Fumeaza.

– chemati-i..dar dupa ce au mestecat un orbit. Tocmai.. ma rog..

– serios? Zisesera fetele in cor.

– shhh. Da.dar shhh!

– cu domnul de la introducere??

– da..logic. dar sa va tineti gurile.daca aud ceva sau observ chicoteli nu treceti! Zise ea amuzata de privirile fetelor.

– da. Am inteles.

#

Tudor era la lucru. il intrigase Valentina ultima oara. se codea. se tot foia… nu voia..daca voia trebuia sa fie intr-un fel sau nu era… ceva nu se lega.

ii trimitea un mesaj… voia sa ii trimita. nici el nu stia. isi trecea nervos mana prin par. ii era draga. nu voia sa ii faca rau. nici nu ar fi indraznit. stia sau credea ca stia ce il asteapta.

isi puse mana la gura. intra pe google. apoi la niste universitati. ii vazu numele prin niste articole. intra sa vada.

Dumnezeule… ce norocos sunt! uite ce minte!! se tot mira el tot citind articolul. si ea se uita la mine…la mine…adica… la mine?!!

ceva nu era in regula. de ce nu voise? de ce daca il dorea nu-l voia?

la cursuri, Valentina abia daca se putea concentra. ii era cand cald cand rece, cand frig cand prea bine… nu mai stia cum sa reactioneze. abia aflase vestea de ceva zile si nu stia cum sa se poarte. se gandea la reactii, la gesturi… la ce va fi…ce discutii…ce priviri… ce replici…

citise mesajul lui: esti o femeie faina!

voia sa rada, insa scrisese serioasa deja: uneori, malai! :-)

nu i-a mai raspuns. probabil se simtise lezat. se obisnuise cu el.

#

malai? cum adica malai? rade de mine? am zis faina gen minunata, nu de facut paine. ii arde de glume??

se lua cu treburi si uita pentru cateva ore de Valentina.

intre timp…

##

mor! de dureri de cap!! de cap!! il am? il mai am?!!?? 

nu mai stia cum sa se tina pe picioare: de pereti sau sa se tarasca pana acasa?!

nu se poate…pana acum ma durea pe stanga sau pe dreapta…acum pe ambele deodata? si parca-mi pulseaza inima in tample!!

isi facu o programare la neurologie, la prietenul ei Tiberiu si astepta acum un taxi.

– pana unde?

– daca ma luati cu pana unde o iau pe jos si va fac si reclamatie! ce e porcaria asta? eu va intreb care mitocondrii vreti sa vi le cercetez???

– si totusi… unde? intreba soferul tinand-o pe a lui.

-eh…iaca pana la Marinescu.

ajunse la Tiberiu. se imbratisara si o intreba ce mai face.

– si ce simti exact?

– crede-ma…mi-ar fi mai usor sa zic ce nu simt! de la cerebel la frontal si de la occipital la parietal simt cum fierbe orice in calea lor…sau in ele… nu mai stiu…nu stiu daca sa merg sau imi tai capul de pe umeri! zise ea aproape lacrimand de dureri.

– ooof…draga mea! hai sa facem un CT. sa vedem exact ce se intampla! bine?vin cand esti pregatita! Raluca, ajut-o te rog sa se pregateasca! auzi, Valentina? tu ai mai slabit sau mi se pare mie?!!?

– si-nca … lasa asa! pare mai interesant! zise ea razand trist, o grimasa nereusita.

o ajuta asistenta, o pregati, ii explica, Valentina ridica mana sa o lase in pace… si se aseza docila la aparat. O cutie mare… si inchisa.

ii era jena ca Tiberiu trebuie sa se uite prin ea… insa ce sa zica? trebuia, nu?

dupa 10 minute care parusera 40 pentru Valentina, iesi de acolo. rosie la fata si cu ochii mari.

– Valentina… ce ne facem noi cu tine!

noi? care noi??

– e ceva pe arterele tale… din poligonul Willis… dar cred ca ti-ai dat seama. presiunea pe care o simti (ii arata CT-ul) vine din zona asta. nu ai ceva malign. e pe vene. bine ca ai venit la timp. e un anevrism micut, dar orice e micut e si periculos. asa ca, draga mea, trebuie sa ramai in spital in seara asta. te operez si peste 2 zile esti ca noua. maxim 4. ca e si week-end. ai intrebari?
Tiberiu o privea cu blandete.
– nu… nu am. cat ma costa?
– Valentina! stii foarte bine ca nu te costa nimic. ne stim de prea multi ani ca sa coste ceva din partea ta. si nici n-ar fi corect.
da, corect. fusese rezonabila cu el in timpul facultatii – cand aveau stagii comune.
-sigur?!
– cel mai sigur!
o lua in brate si o mangaie pe par: o sa fie bine! o sa vezi! de ce tremuri?
– de singuratatea brusca … de mine. ma parasesc pe mine iubind si ma uit …ca prin mine trec multe stari …care mai de care…
i se rostogoleau lacrimi mari pe obraz.
– da… stiu! hai… Raluca? pregateste-o de operatie! zise brusc Tiberiu, indepartandu-se de Valentina.
scoase servetele si ii sufla nasul.
– tot un copil ai ramas, Vale!
– ma doare foarte rau tot! simt ca sufletul mi se urca prin firele de par. ca vrea sa plece. sa o ia la picior inaintea mea… nu stiu…si acum asta…cu capul…
Tiberiu ii facu semn sa taca.
– hai… du-te si pregateste-te…ne vedem in sala.
i se uscase gatul.
se albise total. avea telefonul in geanta. va tacea pentru cateva zile.
#
ce tot face de nu zice absolut… dar macar sa zica ceva?!! o fi patit ceva!?!
se duse pana la facultate. i se spusese ca a plecat de la 3.
3???? si e 8 seara… nu raspunde la nimic?!?

##
– ce anestezie generala vrei?? intreba Tiberiu.
– sa nu fie ca in bancul ala: autohtona sau de import? si autohtona era cu nani nani!
– nu, draga mea! nu in totalitate!
o stare de moleseala o cuprindea incetul cu incetul..nu o durea capul asa rau, era difuza starea… se uita in sus, in lumina alba artificiala si ii picurau doua lacrimi din ochiul drept. adormi.
Tiberiu incepu sa o opereze. cu blandete si atentie, emboliza si inchise la loc.
il trecusera toate apele. verifica toate zonele care ii aparusera cu anevrism si le emboliza pe toate. erau cinci focare si destul de adanci.
iesi ametit din operatie si se duse sa se spele pe maini. il trecusera si doi fiori. ii era draga, iar daca nu venea la timp… nu mai apuca sa o vada. macar sa ii spuna ca inca avea un loc aparte. dar poate simtea si ea.
peste 8 ore:
– unde sunt?
– la spital inca! raspunse Tiberiu.
statuse dupa ea. isi anulase toate consultatiile si statea in sala de reanimare. era asa mica, vulnerabila si singura, ca ii venea sa ii puna ceva peste ea sa nu o piarda. sa nu o vada nimeni.
mai avea nitel si se lua la palme. cand il placuse ea, el era prea brav ca se uite la ea…acum…ca era ea cea mai importanta si el insurat, ii venea sa se ia la suturi singur. sotia lui vorbea chineza, ca nu se intelegeau nici la ce paine sa cumpere, copiii deveneau deja lacomi. si undeva, in timp, in spatiul memoriei, mai era si Valentina, uitata… si acum venise la el… si …cand se uita la ea ii venea sa strige in gura mare: de ce acum??! si sa o zgaltaie! desi ea nu avea nicio vina ca el o refuzase. chiar asa, ce nu ii placuse atunci? ca era prea rece? in timp ce voia sa ii zica ceva? ca il privea prea direct si nu isi ferea privirea? si cand se uita la el…ei bine..se rotea lumea cu el.
– spital…? venise parca o intrebare raspuns insotita de oftat.
– spital, draga mea! un spital nenorocit, rece, murdar si cumplit de inuman pentru tine! pentru oricine!
o tinea de mana si adormi pe mana ei.
il mangaia pe par cu mana ei mica si alba si isi incrunta privirea.
– TUDOR!!! se auzi tipand.
venise asistenta.
– vreau geanta mea! acum! azi!
parca intrase ceva in ea.
verifica telefonul.
ceeee? 20 de apeluri, 8 mesaje… aoleo!!! doaaamne!!! ma simt ca naiba! chiar si operata.
ii scrisese neata si ameti. ii aluneca telefonul din mana si adormi.

posted by blue henrietta in ART,scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 17

se uita la el cand o tinea in brate. era calm, vulnerabil si foarte… altfel. ii placea starea asta. de levitatie sufleteasca. parca plutea. nici nu indraznea sa se miste, cu toate durerile ei de cap si alte viscere.

– esti prea…

gandea. mereu gandea. pana si starile deveneau rationale.

– cum sa plec eu de langa tine, cand ma tii asa…de parca nu ai vrea sa plec vreodata? cum sa ma ridic fara sa ma simti? si cum as putea sa ma supar pe tine cand respiri atat de calm in preajma mea? sunt o himera pana si pentru mine… nu stiu ce sunt pentru tine, insa simt ca deocamdata, timpul si imbratisarea din spatiul acesta spun multe… si oare… poate sa dureze mai mult decat ar trebui? si …care e unitatea de timp cand esti indragostit?

ii asculta respiratia si ii placea sa o simta in ureche, ca o adiere calda venita dinspre el. isi infasurase bratele in jurul ei si ar fi zis ca il vede zambind. o trecu un fior si se scutura.

oare ma pierd pe mine cand ma las tie toata? fara sa ma intreb daca ceea ce e acum va fi si peste ani? oare…pierd din mine in fiinta ta? oare fiinta ta poate sa ma absoarba asa cum te absoarbe infiintarea mea? constienta ta..e ca a mea? oare stii ca nu pot sa las pe nimeni sa ma atinga in afara de tine? ca mi se face scarba cand vad cum ma privesc altii si nu ma privesti tu? oare stii ce inseamna pentru mine o relatie? daca ai sti ca atunci cand sunt cu cineva SUNT cu acea persoana pana la nebunie si inapoi? ca imi pun lumea in cap si o rastorn pentru ceea ce simt? de fapt, prin ceea ce simt, rastorn lumi peste cap? tocmai… pentru ca asta e o dovada a 10000 milioana parte din ceea ce inima si mintea pot construi pentru tine? stii? ma bucur ca stii ca am nevoie de tine!

el isi trecu degetele de la picioare peste ale ei. o simti ca ii era frig. cand se scutura de frig.

– deci nu doarme? sa te pandesc? sa inchid ochii?

statu, isi roti ochii obositi prin camera si inchise ochii. il simti cum o saruta pe gat, apoi pe buze si apoi pe maini.

– ti-e frig! de ce? intreba el ingrijorat.

– mi-e rau. poate de la atatea ganduri.

– tu nu lasi creierul sa doarma? niciodata? ce esti, masina? hai, dormi langa mine.

– promite-mi ca nu vei pleca de langa mine!

– ce te-a apucat? nu plec! si stii asta! nu ma pune sa promit! promisiunea mea trebuie sa o simti in inima!

se ridica in cotul drept si cu mana stanga o mangaia pe sanul stang, care capata o lumina argintie sub razele lunii.

– eu as putea sa imi pun intrebarile astea! esti femeie! nevoile tale sunt altele!

– sunt femeie? serios?! si ce nevoi sunt altele?! crezi ca nu pot sa imi iau singura o rochie? sau crezi ca astept o vila de la tine? sa imi aduci cheile? crezi ca am nevoie de bani? bani…daca voiam bani, ii aveam. cum nu ma intereseaza, nu ii am. sau daca ii am, se duc rapid. nu ma lua cu d-astea!

ii intoarse spatele furioasa.

– nu…face asta, VAL! VORBESC CU TINE! aproape ca ii reprosa din glas.

– cand zici asa ceva…astea nu sunt vorbe! asta e direct injuratura. si injuratura nu reprezinta vorbe! zise ea inca intoarsa.

– ai dreptate… sunt un prost. stiu ca nu esti ca alte femei…si in niciun caz nu imi pare rau de asta. esti o nebuna inteligenta…un geniu. si totusi…te uiti la mine. te incurci cu mine…

– vrei sa ma ridic si sa iau taxiul? ce ai? ce sunt vorbele astea de…

ii spuse printre dinti.

– cred ca nu ma exprim cum trebuie. chiar sunt un prost. si poate o te pierd tocmai pentru ca sunt prost.

se intoarse spre el razand.

– daca si tu esti prost… nu esti prost. iti place sa te joci cu neuronii mei. cu tine sunt pentru ca asa am ales. nu ma incurc cu tine. ma descurc destul de bine! zise ea zambind, cu o spranceana ridicata si uitandu-se catre zona aia de provoca o anumita stare de confort. chiar ma descurc bine si fara sa ma agit!

– sunt un biet om, Val! UN BIET OM!

– nu as zice! stai in pat cu Valentina Gherman! nu cu oricine!

– constat! zambi el si se puse deasupra ei. ce vrei sa facem?

se strecura bland printre coapsele ei si o saruta pe sani. si tot cobora.

ea nu stia ce sa zica, pentru ca o navaleau mai multe reactii si nu stia careia sa le dea glas.

– cred ca…e greu sa gandesc in momentul asta! si se uita la el cum se pierdea si tot urca si iar cobora.

– Val? ti-am zis ca ai un pantec foarte… frumos!? sexy?

– nu! dar continua!

– si coapse asa…sa pot sa prind curaj…

– curaj? si rase.

– ce am facut? zambea el.

– nimic. continua!

se simtea ca o regina si el trebuia sa ii faca poftele.

– si …daca ating aici ce se intampla?! intreba el nevinovat.

– multe! se intampla multe! izbucni ea in ras interic.

se ridica peste ea, reveni la gura si ii acoperi rasul. in acelasi timp intra in ea.

– sa nu mai razi de mine! si o saruta pe gat.

– da? eu zic sa mai rad nitel! ca vad …are efect!

o musca de umar.

– Val! ITI bati joc de mine.. ma folosesti?

– daaa.. chiar da. asta fac. te folosesc si imi bat joc de tine! nu poti pur si simplu sa taci si sa vorbim chestii astea dupa? in niciun caz, e la ambele supozitii!

– mi-era frica … sa … nu fiu doar…

– tie ti-e frica? dar eu ce sa mai zic? in fiecare zi ma indragostesc si mai mult, si nu e ca si cum as vrea..urmez mintea si inima..si amandoua sunt intr-un balsam roz sau ce culoare are starea asta..si mi-e frica sa nu fiu eu o … saltea!

– stii foarte bine ca nu esti asta! Val, nu esti o saltea pentru mine si … oricand poti sa contezi pe mine.

– poti sa te misti fara sa vorbesti? sa pot si eu sa simt ceva? asa… mi se pare ca sunt pe camp cu sapa si stau in capul sapii si vorbim unul pe brazde paralele …ca vorbim de meteo. ori… daca facem ceva…sa incetam sa gandim macar clipele astea.. zic si eu!

si il mangaie cu varful degetelor. il simti cum se infiora si cum inchidea ochii.

– vino tu… deasupra. mangaierea asta ma face sa ma pierd si nu pot sa … ma tulburi, VAL! Prin gesturi, prin vorbe, prin privire, prin suras…prin cum ma vrei.. cum ma doresti… ma tulbura fiinta ta… cum ma vede pe mine. nimeni nu m-a privit asa. nimeni nu m-a incurajat. nimeni nu mi-a demonstrat ca pot fi iubit fara sa mi se ceara ceva… mi-ai aratat ca in lume banii chiar nu conteaza. indiferent ca nu-i ai… poti avea multe alte valori pentru care sa lupti…

– cu atatea vorbe ma chemi tu deasupra? radea ea, usor ganditoare.

– Val? vreau sa intelegi… nu… mai pot sa gandesc deloc!

ii lua mainile lui in mainile ei si il ducea departe! departe de lumea materiala, de lumea reala si departe de toti. undeva unde ea ii pregatea o alta lume!

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare

 

 

Valentina se ducea la lucru. Auzea pasi in urma ei. Insa nu voia sa se intoarca in directia lor. Din superstitie sau din frica? nu putea sa zica nici ea.

Deodata o lovi ceva in crestetul capului si cazu pe asfalt.

dupa un timp

 

era lumina multa in camera.

Valentina era legata. de un pat. in sus, de tavan, atarnau niste sobolani. i se strapezira dintii si ii venea sa vomite.

langa ea era Tudor, neras, cu manecile camasii suflecate.

  • te-ai trezit…? intreba el aproape retoric.
  • poftim? ce caut aici? ce cauti tu? *Valentina nu putea gandi deocamdata, vazul ii era afectat inca de lumina orbitoare. 
  • am uitat sa iti zic: iti cunosc activitatea pe derost. stiu cine esti. stiu ce faci. si ce ai de gand! ii zicea Tudor calm. nici nu se uita la ea. se uita pe geam, cu mainile le spate, facand un fel de morisca din degete.
  • si de ce..suntem aici?!!? ce se intampla? Valentina se agita in legatura franghiilor. era strans legata. cu noduri groase. intra in panica. voia sa tipe. se uita la Tudor cu ura. avea si privirea aia de animal prins in cusca. ce vrei de la mine?? ce vrei?
  • vreau sa suferi. amarnic. mult. cum n-ai suferit vreodata.
  • de ce, Tudor? ii revenea in minte de ce … de ce? cum putuse sa aiba incredere in el? de ce a trebuit sa aiba? de ce venea la cursurile ei? sa o verifice? 
  • Valentina esti o femeie pe care ar iubi-o toti barbatii. toti doresc sa fie cu tine…
  • serios? nu vad coada la mine la usa. si nici acum nu vad vreunul salvandu-ma! daca asta te intereseaza… (Valentina se zbatea nervos in franghii. simtea ca isi pierde cumpatul. ca va tipa curand)
  • iar toti vor sa fie mereu cu tine.. (continua calm Tudor ca si cum nu o auzea)
  • taie-ma.. omoara-ma rapid, daca asta urmaresti! se smucea Valentina in limita spatiului pe care il dadeau franghiile innodate.
  • nu sa te omor… vreau sa suferi! asta am zis si asa va fi! zise Tudor si e intoarse atunci catre ea. Acum Valentina ii putea vedea ochii rosii.. buzele ii tremurau de furie. Mainile si le puse de-a lungul gatului, ca apoi sa si le indrepte spre gatul ei. Valentina facu ochii mari. O mana ramase pe gatul ei, iar cealalta ii cauta sexul. Iti place? Iti place cu mine? zi-mi ce-ti place la mine! zi-mi ce vezi! zi-mi ce vrei! zi-mi ca ma iubesti! iubeste-ma, Valentina! si o strangea mai mult cu mana de gat cu cat intensitatea excitarii crestea. 

Valentina simtea ca nu poate respira, ca nu poate gandi, iar lacrimile curgeau parca venite ca singura dovada ca exista.. simtea mainile amortite deja.

Nici nu putea sa respire, nici sa se miste.

  • L..laa…saaa…-maa.. Tudor! rosti cat putea de tare, sugrumat si difuz prin camera.
  • nu aud! ii sopti Tudor lasand din stransoare odata cu scaderea excitarii.
  • AM SPUS SA MA LASI IN PACE, Monstrule! ii tipa Valentina. se smucea si mai mult in franghii si i se prelingeau si mai multe lacrimi pe obraz. CE ti-am facut sa merit asta!?
  • m-ai provocat. mereu m-ai provocat. mereu m-ai infruntat cu vorbe. mereu mi-ai aratat ca sunt un nimic fata de tine. mereu ai considerat ca le stii pe toate. mereu aveai un raspuns pentru ce ziceam.
  • Si astea nu se puteau rezolva altfel? sa ma lasi in pace? trebuia sa ma aduci aici?

Tudor se duse la dulap. Scoase un cutit folosit. Sangele era uscat pe el.

  • Vezi cutitul acesta?
  • Nu vreau sa stiu ce vrei sa faci cu el.
  • exact! ii taie dintr-o misca hainele.
  • CE NAIBA AI? TE-AI DROGAT?
  • da.. cu tine. mi-ai intrat in vene!
  • serios? termina.. ajunge.. nu o sa zic nimic.. nu o sa ne mai vedem.. considera ca nu ma cunosti.. doar sa ma lasi in pace.
  • nu… nu o termini cu mine. nu pleci nicaieri. stai langa mine.
  • pana cand ma omori tu?? rase dispretuitor Valentina. Omoara-ma, daca ti-e mai usor asa.
  • NU te omor. O SA SUFERI. SA FII DEPENDENTA DE MINE FIZIC.

Tudor scrijeli pe burta, printre urlete un cuvant din 5 litere. Ii ridica picioarele. Ii mangaie sexul. Apoi se indeparta. Se duse in camera vecina.

Valentina auzea o apa curgand la un robinet.

Nu putea si nici nu mai voia sa vorbeasca. I se parea prea mult ce i se intampla. Lacrimile i se scurgeau cu amaraciune pe chip.

Tudor veni zambind: Uite, te spal. Iti spal pi…, tarfa ce esti! STII CE INSEAMNA ASTA? ca sunt sclavul tau!

Valentina nici nu mai gandea din cauza socului si nu mai vorbea nimic.

Parca simtea cum o atinge cu o carpa pe tot corpul. Parca erau miscari blande. Oricum, nu mai conta. Nu simtea nimic. Era anesteziata de atat soc.

  • hai sa taiem ceva pe aici, ce zici?! ranji Tudor cu privirea spre ea.

Il privi cu groaza. Oricat ar fi crezut ca nu va avea de-a face cu asa ceva, i se pare ireal. EL? tocmai el sa ii faca asta?!?

  • te iubesc, curvo! iti iubesc fiinta. nu vreau sa pleci de langa mine. vreau sa tipi dupa mine. ca ma vrei.
  • prea tarziu. nu te vreau. nici nu vreau sa te aud! ii spuse cu dispretul sincer pe fata Valentina.
  • DA? O SA MA VREI!

scrijeli pe sani o inimioara si o linie catre solduri. apasat. mai apasat ca ce era pe abdomen.

  • o sa ma iubesti, curvo! o sa ma iubesti! asa cum te iubesc eu!
  • cu forta? o sa faci asta cu forta? scuteste timpul si omoara-ma! ii rase Valentina smucindu-se.
  • asta e… ca nu te omor! nu te omor! vreau sa te fac sa suferi. mult!
  • atunci asta nu e iubire! confuzi sectiunile! il privi in ochi Valentina cu ura. Asta e bataie de joc. PSIHOZA. ai un episod psihotic. pur si simplu. nu e nimic altceva decat un episod psihotic. zi-mi unde suntem?
  • in casa maica-mii.
  • si maica-ta atarna de lampa?
  • nu. aia nu e maica-mea. a murit acum 20 de ani.
  • si ce vrei sa fac eu?
  • sa ma iubesti!
  • nu mai pot. dupa ce ai facut astazi.. dupa ce ai facut pana acum.. nu! si niciodata de acum incolo!
  • nu ai cum. nu ai cum sa pleci de aici!
  •  te inseli. eu am plecat de mult din camera asta! uita-te la mine… ce vezi in ochii mei? rase rautacios Valentina.

Tudor se apleca spre Valentina. in ochii ei verzi altadata era parca o pata galbena de sarpe, de cobra care se pregatea sa atace. Tudor simtea ca nu putea respira. ca cineva ii apasa marul lui Adam. tot uitandu-se in ochii ei, scapa din mana cutitul.

  • cine esti?
  • sunt o femeie care a tinut la tine. pacat ca n-ai apreciat cand aveai tot si ai considerat ca nu ai… cand aveai intrebari.. de fapt nu aveai nevoie de raspunsurile mele… le aveai pe ale tale..esti un autosuficient… un nimeni! un nimeni care vrea tot. care nu ofera nimic. si vrea tot… atat? atat poti Tudor? sa ma violezi? sa ma crestezi ca pe porci pe unde vrei?

Valentina simtea cum furia ei a dezlegat singura toate franghiile lui Tudor, iar el, era in genunghi, langa pat.

  • imi … nu… eu…
  • INDRAZNESTI SA CERI CEVA ? indraznesti sa vrei iubire? mie? impinse cu piciorul cutitul si-l lua de par. NICIODATA SA NU MAI FACI ASA CEVA NIMANUI. SI NICI SA MAI INDRAZNESTI SA CERI IUBIRE.
  • orice om merita..
  • NICIUN OM NU MERITA PRIN METODA ASTA! NICI MACAR SA TRAIASCA.
  • vale..

in clipa urmatoare nu mai respira niciunul.

#vacontinua

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 10

Gherman Valentina era profesor universitar. Preda biologia de ceva timp. Avea un portofoliu de cercetare destul de gros si care vorbea de la sine.

In acelasi timp, era si o visatoare cu ochii deschisi. Chiar daca ii inchidea seara pentru cateva vise lungi si chinuitoare, nu-si pierdea speranta. Avea si o fraza celebra, chiar din antichitate: Omul nu e decat un animal cu speranta.

Incepea anul universitar si ea avea emotii. Parca era ea student si astepta asta sa se intample mai repede.

Tudor Uferescu era un adjunct la o firma mare. Nu avea probleme decat cu stima de sine. In rest, nimic notabil. Din ce vedea Valentina.

Valentina isi lua o rochie usoara, un sacou bej, pantofii cu toc, bej, isi puse ochelarii si pleca in graba. se parfuma din mers. Lancome. DACA altceva nu mergea pe pielea ei? ce putea sa faca?

 

Ajunse la timp cat sa imprastie niste foi cu viitoarele cursuri optionale pe care le preda: Biologie moleculara, Genetica aplicata, Biomateriale si aplicatiile acestora in lumea vie si inconjuratoare. Cateva din cate facea.

Astepta sa se stranga toti studentii.

– Sunteti gata? toti?

nu il vazu si pe Tudor stracurandu-se in randul de la geam, ultimul scaun. Era preocupata sa fie totul bine.

– Buna ziua. Eu sunt Valentina Gherman. Nici mai mult nici mai putin atata materie vie si volum ocup eu pe coordonatele timp si spatiu acum, aflandu-ma in miscare printre voi. Miscarea e a treia coordonata pentru orice sistem, fie in dinamica fie in repaus.

o liniste si toti cu gurile cascate pentru introducere.

– Ati trecut printr-un an interesant, in care ati acumulat cateva cunostinte despre lumea inconjuratoare. cat ati invatat o sa vad si eu in curand. nu prin test o sa va evaluez acum, ci prin tacerea voastra.

liniste.

Tudor era fascinat. Vorbea calm, ferm si bland. Parca ii zicea lui in bucatarie despre universurile paralele sau despre tacere.

– Nu stiu cat de mult va place voua celula, insa o sa incerc anul acesta, cat pot eu de bine, sa va fac sa o intelegeti asa cum e ea. Adica un tot unitar, de la care pornesc toate. Din celula se misca si se moarte. Din celula te nasti si mori deopotriva. Celular, suntem nimicuri. In universurile paralele, noi suntem animalele.

In randul din mijloc sesiza o mana ridicata. Un tanar cu ochelari si cu parul cret o intreba:

– Si atunci animalele noastre, pe care noi le vedem animale…ne conduc?!

cateva rasete si priviri catre emitatorul si receptorul acesteti conversatii si schimb de roluri.

– Intrebarea se pune corect asa: Daca omul e privit ca un animal din Universurile Paralele, atunci animelele ne-ar putea fi superioare filogenetic? Nu voi raspunde la aceasta intrebare pentru ca e incorecta si incompleta. Rationamentul e pe jumatate logic. Insa as prefera ca atunci cand aveti nevoie sa ma intrerupeti, sa va prezentati. Ca asa e politicos. Minim. AM uitat sa va zic regulile jocului de la orele mele: 1. nu intrati dupa mine la ora de curs. aveti absenta. 2. daca nu va notati inseamna ca veniti ca sa plecati de la orele mele. Iar eu iau bani pe care nu-i merit. Pentru ca procesul vostru de receptare a informatiei este incomplet format. 3. Nu aveti carti in plus de citit, nici chiar cartile mele publicate. asta sa fim intelesi. 4. Examenul meu va fi de durata unei saptamani, astfel: in prima zi examenul pratic, proba eliminatorie pentru celelalte examene. daca picati la acesta, e restanta. daca treceti de practic, veti ajunge la examenul sinteza. aici vor fi 10 intrebari. corectate de fata cu voi. a treia zi grile, de asemenea corectate cu voi de fata. a patra zi examenul oral. Rezultatele finale vineri. Intrebari?!

era categorica la treburile serioase.

– 4 examene pentru o nota?!! intreba un student de pe coloana de langa perete.

– a intrebat cineva ceva?!

rasete.

aceeasi mana.

– Karim Popa.

– Da, pentru intrebarea ta. sunt putine sau multe?

– nu mergeau 2? adica proba practica si una dintre ..celelalte?!

– Nu. Pentru ca celularitatea omului si a intregii lumi din jurul vostru trebuie intelese in adevaratul sens si valoare. Asa vad exact cine e oportunistul si cine e in simbioza cu umanul si animalicul.

tacere.

– Celula e foarte importanta. Daca ceva nu e bine, ea sufera cel mai mult. Abia in timp, procesele se amesteca si rezulta boala. Asta pe scurt. Ati notat ceva pana acum? Ca vad o lumina pe fata voastra si mi se pare ca o lumina candida a neintelegerii.

 

 

– Am niste cursuri optionale. Le aveti in fata. Va sfatuiesc prieteneste sa veniti si la acelea pentru o mai buna intelegere a ceea ce este in voi si in jurul vostru. De la genetica, la nanoparticule care pot fi folosite in ingineria genetica pentru mai multe scopuri, care mai de care mai variate. Si mai surprinzatoare.

Se deplasa printre randuri. Facu ochii mari si ridica o spranceana, insotita de un zambet radios cand constata ca e Tudor printre studentii de anul 2. Ii facuse semn sa respire ca o asteapta si ca e bine ce a zis pana acum. Poate sa respire calma.

– Cursurile mele incep la fix. daca e 9 si 1 minut nu e problema, insa cand vad ca veniti ca fetele la discoteca sau cu mainile in buzunare pe la si 10 sau si 15, nu aveti o primire cu flori. In niciun caz. Bine?

– DA!

– Apropo, as prefera sa aveti creioane colorate. Sa desenam si sa intelegem ce se intampla cu noi. De la nivel celular. Sper ca ati inteles. Nu cer lucruri multe: 1. respectul minim si 2. sa desenati tot. ca sa intelegeti mai usor. Toate vor fi pentru o desfasurare de utilitate reciproca. Putem sa bem cafea, insa nu si manca aici. Bine?

– serios??! intreba o fata din randul 2, de la geam.

– Da. e 9. Doar n-o sa fiu absurda. As prefera sa aveti termos. Din doua motive, iarasi: 1.Ca sa nu varsati prin clasa cafeaua,si al doilea compus, care deriva din primul 2. ca nu curat eu dupa voi, cum nici voi. Atat. Un termos e cam 28 de lei. Cel mai jalnic. DACA il vreti cu briz-briz va fi ceva mai scump. Si creioanele colorate. Sa nu uitati.

Se imbunase. Zambea cu prietenie catre ei. La inceput era zburlita aproape, acum mai ca le zicea bancuri. Credea ca are legatura Tudor cu asta. Il mai privea din cand in cand. Era la costum. serios. o privea. nu o sorbea, insa o privea serios si parca o respira.

– Aveti nelamuriri? intreba ea aproape razand.

– putem sa coloram cu pixurile colorate?!

– Numele si prenumele?!!

– Toma Raluca!

– NU!

Tudor zambi fara sa vrea. Aproape ca radea. Isi puse mana la gura.

Ridica si el mana.

– Da?!

– Tudor Uferescu. As avea o intrebare: Daca nanoparticulele se comporta ca si un intreg univers care transporta substante si se pot identifica prin particulele mai mari, ar putea fi folosite ca un schelet celular? in timp? ma refer la nanotehnologia moderna a membranelor.

– Ma bucura intrebarea.In timp, consider ca celulele ar putea sa isi schimbe intre ele functiile, sa se autoperfectioneze sa zicem asa. cu particulele folosite in laborator sau membranele noi, facute si destructurate, s-ar putea face noi linii de tratament sau daca nu, poate chiar o anti-boala, un fel de scut indreptat catre celulele bolnave sau imbolnavite. Daca ar fi sa credem, pana acum avem nanoparticule care scad din toxicitatea medicamentelor astfel incat distructiile celulare, la nivel de … mitocondrie sa zicem, sa fie mai mici. Sunt multe medicamente, derivati de sinteza si alte toxice exogene care ataca celula. Ea are nevoie de mai multe mecanisme de aparare. Iar membrana ar trebui sa fie intacta ca sa raspunda tuturor “provocarilor”. Poate urmati unul dintre cursurile optionale. Acolo vom vedea mai multe detalii.

Ii zambi profesional si se uita prin clasa. Mai multe maini ridicate acum.

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare continuare

 

își scria niște notițe:

– așteaptă-te la ceva spectacular și deopotrivă spectaculos. când mintea și pielea duc către inimă…

– nu! nu e bine! ce vor zice studenții mei?!! le predau limbi străine!

literatura comparată.

cum putea să înceapă anul universitar fără vreo replică acidă la istoria artei? că nu se mai face mai nimic?

– gândește Valentina! AZI!!!

era 12 noaptea și își făcea planuri unde va sta, cum va sta, ce va spune și când.

Și Tudor apăruse în viața ei… și devenea conștientă că va sta ceva vreme. gata! i se tăiase orice rațiune.

– Voi sta în colțul din dreapta, în spate, ca sa văd totul și să pot să nu mă emoționez.

Deși dacă stau așa… s-ar putea să pierd noțiunea timpului șă să zic tâmpenii..

se rotea ca un leu în cușcă.

– să stau în față? că îî văd cum nu sunt atenți și.. dar așa mă irit că nu mă ascultă decât cei din primele două rânduri.

scoase o foaie. însemnase doi X și avantaje și dezavantaje în dreptul lor.

– Ciudat. Foarte ciudat! atunci o să mă plimb printre studenți. ASTA E!

parca era Arhimede și strigase prima oară Evrika!

văzu ecranul telefonului luminat.

Tudor: DORMI?

Valentina scăpă un sunet acut, surprinsă pozitiv. Măcar avea timp mai puțin să gândească.

– nu.

Nici eu.

– CONSTAT!! de ce?

Mi-e frig. Fara tine mi-e frig.

– sunt patura?

in sinea ei ranjea ca recunostea ca ii era dor de ea. iar lipsa ei, ei bine… ii provoca racoare. 

nu! voiam sa iti spun noapte buna!

mda… nu ar fi recunoscut ca DOR! 

Hey! NU! mint! NU voiam sa iti spun noapte buna! voiam sa iti spun, chiar daca mi-e greu si nu vreau sa recunosc… mi-e dor de tine. nu stiu cum, dar … asta simt. si stiu. si… Val? esti?

tacea cu ochii mariti de adrenalina si endorfine. multumirea de pe chipul ei era atat de pura si de copilareasca, venita din alta lume, ca radia.

– da… desigur ca sunt! continua!

de ce nu-i zic si eu? acum ca a cedat el poarta din castel? 

– DA.. asta voiam sa iti spun. si ca… mi-am dat seama ca… e mult peste mine ce simt. adica… parca e un val…de tsunami… urias… nu stiu… ma auzi? ma asculti? ai adormit?

– Nu!! cum sa adorm?!!?!

RANJEAU si celulele din ea de fericire. ar fi pus pe speaker… ar fi tipat …ar fi…mers pe jos pana la el,alergand… ar fi… zis tuturor… ar fi facut rune numai de ei stiute.

– mi-e greu sa recunosc, fir-ar sa fie! dar devine deja un chin sa dorm singur.

isi puse mana la frunte.

– reciproca e valabila. si o zic sa te perii. stii foarte bine.

– da. noapte buna, Val!

– Toate se rezolva. in mai putin de 100 de ani! nu-ti face griji.

– 100??? stii? cand nu-mi raspunzi imi fac griji. am ajuns sa imi fac griji si cand vorbesti si cand taci. ciudat, nu?!! intreba Tudor intrigat si serios.

– serios? adica si tacerea mea te ingrijoreaza?

– in special!!! tacerea ta sau ok-ul tau ma nelinistesc cumplit. parca ar fi arsura.

e serios. o sa fie ceva foarte serios. ceea ce e bine! asteptam. sau nu asteptam?! ciudat, inca nu-mi cunosc conexiunile universale?

– crezi ca frigul vine si de la senzatia de singuratate? o intreba el usor ironic si curios.

cum adica daca cred? e logic. 

asa i se intampla sa gandeasca. cand i se parea ei evident, era logic. cand i se parea anormal, era ilogic. era anormal cum vedea prostia si indiferenta mana in mana…si implicit i se parea ilogic ca oamenii sa manuiasca sau sa fie manuiti de cele doua.

– da, Tudor! singuratatea aduce frigul fiintarii.

de unde le scot? am vreo plasa cu niste cuvinte alese, aurite? 

– si mai departe??

– fiinta este facuta din caldura. din conexiuni pe care le acumuleaza din evenimente, situatii, persoane si tot felul de detalii care nu au treaba cu realul *sa zicem. si daca unul dintre factorii enumerati lipseste…apare insuficienta. se instaleaza insuficienta fiintarii, ca e vulnerabila. si asa apar frigul, infectia, boala in general.

era o parere. rancezita. statea prin colturile mintii. nu trebuie luata ca atare. o zic sa taci.  sa nu mai ma intrebi.

– pai si daca nu este suficient, inseamna ca vom cauta mereu …

e foarte bine… sublim. o sa fac teoria Valentinei  Gherman. 

– uite mecanism aici: omul se naste din foarte multe reactii chimice, procese fizico-chimico-biologice legate in sistem. intr-un timp, spatiu aflate in miscare. toate, amestecate degaja caldura. chiar si in celule exista “radiatoare” reglate. mitocondria da energie tuturor, reticulul endoplasmatic furnizeaza substantele necesare si tot asa. fiecare are rolul sau. asa si noi.. poate eu am rolul sa iti aduc caldura de care ori ai fost privat ori… nu ai intalnit-o. ori… toate de mai sus?

– Val… ce ma fac?

hmmm..cu ce?

– adica, uite… pana nu te aud ca vorbesti cu mine nu ma linistesc..sa adorm. sa stiu ca esti bine…ca esti… in sine.

eehh.. bine ai venit in lumea mea! asa e si la mine! 

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare (continuare)

– M-ai lasat cu ochii mariti. cum sa ma intrebi asa ceva? nu as vrea sa te invat asta. nici macar platit! spuse el suparat usor. in schimb, eu vreau sa ma inveti sa iubesc! asa cum stii tu. sa te iubesc si sa iti amintesti de mine!

tonul lui era usor serios si foarte bland.

ii era rusine ca i-a spus ce i-a spus. unde mai pui ca nu i-ar fi zis asta daca nu era usor aburita de vin. ea nu ar fi avut curaj sa ii zica asa ceva. nu neaparat ca nu voia, ci pentru ca stia ca era altfel, mai aproape de cum era ea. si … desi erau firesti… uneori respectul castiga in fata impusului.

se uita la el imbujorata de prostiile pe care le scotea pe gura si de raspunsurile lui – rationale- …

– eu, dar eu… eu… uf! o sa te invat cu inima. cu mintea, cu simturile. o sa afli pana la nebunie si inapoi cum e sa iubesti, daca asta vrei! o sa te invatat sa razi plangand si plangand cu veselie, o sa vezi cum frunzele aramii toamna sunt mai colorate ca multe suflete omenesti.. cum cantecul zburatoarelor  primavara va fi imnul ratiunii erotizate, iar fulgii de zapada iarna vor fi cele mai delicate vestminte. mereu, te voi insoti de soarele din privirea mea pentru tine. acea privire care te va face cel mai muritor si nemuritor dintre oameni. acea privire dedicata tie. vei afla cum e sa mori si sa traiesti prin acelasi gand sau idee.. cum vei avea o singura casa si o singura piele pe care sa o descoperi zilnic. vor fi lectii lente si inuman de ireale intr-o lume real de umana.

il mangaia pe chip. il vedea cum se transforma sub mainile ei. parca era alt om.

– nimeni nu m-a mangaiat cum o faci tu. imi dai fiori, imi faci inima sa simta, mintea sa vibreze… nu stiu cum faci si ma intriga! zise el cu ochii inchisi.

– pentru ca adun toata inima si mintea sa spuna aceleasi cuvinte prin mangaiere. acele cuvinte pe care nu o le auzi decat foarte rar. atat de rar incat o sa si uiti care sunt. insa le vei simti. si sper ca le simti.

era trista in glas.

– simt. simt! normal. dar nu-mi explic de ce simt asa cand ma atingi tu! adica… asa?!

era intrigat sau uimit? sau amandoua?

il simtea in voce surprins de reactiile si ceea ce i se intampla, de parca nu stia sau nu voia sa vada exact “de ce!”.

voia sa se intoarca spre perete, insa o tinu strans spre el.

– nu mai pleca! nu mai te ascunde de mine! atat de rog! simt cand nu esti relaxata. lasa-te purtata…

el vorbeste?!! el?!!?!

– Sunt pe un val mai de demult. si inca tot nu il ating.

se intrista de-a binelea.

– o sa te fac sa simti atat de uman si inuman incat o sa fii sub “nirvana” erotico-emotio-afectivo-rationala.

– simt ca sunt deja! ma simt fara busola cand nu vorbim. ma simt… ca si cum o cladire e sub cutremur de 9 grade fara … nu stiu cum sa iti zic! se uita la ea.

daca pe el il emotiona cum se purta ea, pe aceasta o nelinistea cum putea sa se simta cand o privea. era o privire blanda si in acelasi timp severa. parca era un titan lichid.

o sa fie ceva de netrecut peste ceea ce simtim. dincolo sau dincoace de toate tampeniile pe care le fac sau rostesc… va fi acel te iubesc peste care nu va trece nici macar acel “de ce?” al tau… va fi o fortareata peste care… se vor asterne doua nuante: totul si nimicul. din amandoua va rasari o plasma rosietica ce te va imbratisa si atinge ca adierea si in acelasi timp, va ajunge in regiunile in care a batut vantul atata timp… iar dincolo de ea.. va fi acel infinit de finit. sau finitul infinit. 

asta parea ca ii va spune, insa a tacut. asa facea. cand el vorbea, ea ii raspundea prin tacere.

cu toate ca il innebunea tacerea ei.

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 8

inca il mangaia pe par. se gandea la lumile care se contopesc, la galaxii, la energii… la forme flamande de existenta si de moarte, de creatie si distrugere…

toate zburau in mintea ei, se invarteau, se mancau si deveneau mai mari, ca niste paianjeni burtosi.

– de ai sti… de ai sti ce e in mintea mea intr-o fractiune de secunda… nu ti-ar ajunge toata viata sa le prinzi… de-ai sti ce simt pentru tine nu ai avea masura si nici spatiu sa inchizi… 

ii auzea bataile inimii. parca ii simtea cum trecea sangele prin organe, cum avea o usoara moleseala… cum se scurgea in mainile ei.

– hai sa dormim! ii spuse usor la ureche, aplecandu-se catre el.

se ridica in sus la ea si o saruta. nu se asteptase. ii placeau mirosul buzelor lui si textura. ar fi vrut sa fie indiferenta, insa nu putea. simtise ca va fi ceva intre ei, ca e mai mult decat mirosul mintilor. erau doua minti care se miroseau, se atingeau, se atrageau, se voiau… se completau. chiar si fara sa vrea umilinta pe care o simtise de atatea ori pentru ca era o fiinta estetica fata de colectivele sale disparea. se rasese de ea cand numai vedea o pictura si spunea si anul si cine o pictase … si nu a ras un om, au ras cam… 90. tinea minte acest lucru. o infuriase pe moment. apoi si-a revenit: “daca atat pot ei sa faca… atat e nivelul lor! sa rada e tot ce le va face si viata. va fi un raset…”.

– sa mergem! raspunse el in tacerea ei.

se ridica si o lua de mana.

– esti absenta. la ce te gandesti? ridica el spranceana cand o invelea.

– nimic. sunt obosita. nimic important.

– daca era neimportant, nu aveai chipul asta! ii spuse el privind-o. o mangaia sa se incalzeasca. spune-mi orice. orice!

societatea o facuse sa zica cu voce mica gandurile, de parca nu voia sa strice echilibrul universului cu ideea ei. parca ar fi avut combustie usoara.

– caut lumina atunci cand e bezna in jurul meu, o aprind eu cu o faclie si apoi ma astept sa gasesc pe cineva caruia sa i-o pasez.

se uita trista in ochii lui.

– iar dincolo de asta stiu ca se poate obtine totul. nimicul vine din intuneric! adauga ea si cu voce joasa. vrei faclia sa o tii? pentru nu stiu cat timp?

el ii lua mana dreapta si o saruta.

ea nu se astepta la acest gest. atat de bine gandit sau simtit si totusi atat de cald si de firesc. era mana ei arsa de frig. mancata de ger.

isi trecuse  mana cat de bland era in stare peste chipului lui in semn de multumire. il vazu’ cu ochii inchisi. il simtea emotionat si transferat in ea.

– si daca nu sunt in capabil sa o tin? intreba el intr-un final.

– doar o tii. nu o stingi.

se intoarse cu spatele la el.

– iarasi am zis ceva gresit? si o rasuci spre el. nu-mi intoarce spatele!

il saruta pe buze si ii raspunse bland.

– nu ma intorc pentru ca vreau, uneori o fac din cauze viscerale.

se culcusi la pieptul lui. toate temerile si incordarile realitatile se diluau in ceasurile noptii si frigul iernii. inchise ochii. el ii prinse surasul si o mangaie pana adormi.

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

mg de uitare 7 continuare

 

– Stii ce e interesant? ca sunt aici si acum pentru tine! si la urma pentru mine. da, sunt constienta ca suntem diferiti, dar tocmai diferenta asta reprezinta apropierea. esti ceea ce nu sunt eu. esti ceea ce nu vreau si in acelasi caut. nu te uita asa. eu nu reneg relatiile. nici macar pe cele mai putin reusite. viata e o carte. pe care o scriem mai bine sau mai putin fiecare dintre noi. la viata suntem conectati, abia apoi cand suntem la final, ne facem epilogul. la fel, mai bine sau mai putin bine. asta sa intelegi! nu este nimic care sa ma intoarca decat tu. tu poti sa refuzi. tu poti sa regreti totul si sa ma indepartezi. tu poti sa nu mai “fiind”.

statea langa el si se uita in perete. stia ca daca se uita la el o va intrerupe.

– si un alt element interesant? ca imi vine sa iti zic tot TOT si in acelasi timp sa tac pe vecie cu TOTUL. ma las mirata de tine. pentru ca vreau sa absorb totul din directia ta. eu nu iubesc pe oricine. pe cine aleg eu si cine trece de un poliedru care macina toata fiintarea posibila si imposibila. toata gandirea si imaginatia. acelasi poliedru face toate ideile astea. nu te lasa inselat ca sunt asa … lasa-te mirat. cand va fi momentul sa plec de aici va fi clipa cand nu mai simt. cand simt ca nu exist in directia ta. cand eu sunt pierduta. pana atunci ma voi fi fiind. pana atunci va trebui sa ne VEDEM in acelasi timp.

isi trecu limba peste buze. se intoarse catre el.

 

 

 

– cand nu vorbesc nu e pentru ca nu am idei sau pareri. din contra. nu as sti pe care sa mi le pun in ordine, pentru ca tasnesc toate din toate unghiurile mintii si nu le pot tine in frau… si asa… mi le pun in timp… scriind, citind, desenand… toate acestea reprezinta lumea mea. lumea in care ma simt eu. in care, in turnul meu de fildes, in barlog, sunt eu. fara scuze, fara limite, fara prejudecati, fara ipocrizie… fara timp. asta e singura diferenta intre noi doi. lumea mea nu are borduri, nu are geamuri… nu ma tortura cu diferentele lumesti. pe care lumea le vrea diferente. iti spun totul in timp. nu ma forta sa zic despre mine acum. eu nu vreau nimic altceva de la tine decat asa cum esti. nu as schimba nici trecutul tau si nici prezentul. nu as schimba nici greselile tale. nu le vad rostul. a judeca corect e cel mai obiectiv fapt de care omul nu se poate atinge. pentru ca nicio lege nu e obiectiva. va inclina intr-o parte sau alta. niciodata nu va fi obiectiva. va bucura o tabara sau alta, dar doar atat.

se ridica sa se spele pe maini. isi freca mainile apoi si le puse pe masa. el se uita la ea cu coada ochiului.

– am gresit o multime. am luat oamenii ca fiind buni pe multi care nu erau decat jeguri, mi-am luat teapa peste teapa, nu am invatat din greseli pana nu m-am fript si tot asa. insa sa imi para rau de timpul cu persoanele pe care le-am iubit si le iubesc nu o sa ma auzi. de ce? pentru ca am ajuns la concluziile ca 1. nu sunt genul care sa se planga de greseli si 2. pentru ca au facut parte din timpi passati, am avut de invatat de la ei si de timpul asta. nu a fost timp pierdut. chiar daca aparent ar parea, nu e. m-am descoperit si m-am pierdut deopotriva. nu m-am renegat. nu ma reneg. sunt un animal cu speranta, asa e omul. nu e mai superior. din contra, as zice ca e o slabiciune in sine a fi om. ca vorbim? si animalele vorbesc intre ele. ba’ as zice ca un caine si o pisica se inteleg intre ele, chiar si rechinii cu balenele si delfinii.pe cand noi, daca nu stim chineza nu vom pricepe un chinez decat cu translatorul langa noi. la fel si ei cu noi. deci nu asta ne face superiori. ce? ca invatam? si animalele invata: sa supravietuiasca, sa fie ce sunt ele in rangul lor. suntem animale cu sperante. de orice neam. iar oamenii buni si blanzi sunt asa ori nu. nu sunt cele doua perfectibile. destept poti fi invatand, dobandind cunostiinte, bogat poti fi strangand averea sau furand si tot asa.

 

 

se opri pentru cateva clipe, il privi si se oglindi in privirea lui lichida. avea pupila dilatata si zambea usor.

– pana cand vom muri va trebui specia asta sa constientizeze ca nu e mai mare aroganta filogenetica decat asta: omul e stapan. nu e. nu poate zbura decat cu inginerie, nu poate inota decat cu costum si multe altele. ce poate sa faca? sa construiasca si apoi sa distruga? sau mai bine invers? ti se pare ca oricare dintre cele doua au vreun rost cand nu le mai vedem dupa moarte? spune-mi anarhista si ce vrei, insa consider ca ar trebui sa isi depaseasca conditia. omul trebuie sa isi depaseasca conditia. nu prin calatorii pe Pluton sau descoperind un element ce n-are legatura cu nimic. prin Bozon negi Divinitatea. aparent, asta e esenta stiinta. nu exista Dumnezeu in explicatiile stiintifice. nu in cele pur stiintifice. in cele pseudostiintifice poti sa faci talmes-balmes din religie si stiinta si sa pari “ca stii totul despre orice” cand ideea e ca “nu stim nimic despre tot si nimic”. asta e omul inca. face tocana cu cartofi din tot si le aseaza pe un platou. ba’ inca se asteapta la abonati. pentru ce?dragule, uita-te cu atentie in jurul tau. asteapta-te mai putin. la tot. nu stiu unde vom fi peste cateva luni, nu stiu multe dinspre viitor, dar stiu un lucru, iar asta ti-l transmite inima mea prin voce, prin atingeri, chiar si in greseli. poti sa simti asta cand tac, cand vorbesc… cand uit si cand imi amintesc. cand te vreau si cand zic “nu mai vin!”, ca apoi sa vin peste tine si existenta ta. nu ma bag cu bocancii, doar cu talpile goale.

lua o gura de apa. il fixa cu privirea. inca il vedea. inca se vedea in privirea lui. ii zambi. ii lua mana stanga in mainile ei.

– eu stau pana cand nu mai e nevoie de mine. pana cand te vei plictisi de mine, de mintea mea, de sufletul meu, de mine cu totul si de noi. adica atunci cand nu voi fi pentru tine decat o persoana ca oricare alta. un nimeni.

se intrista brusc.

– asa se va intampla. o sa iti amintesti de mine ca de o vecina. voi fi un nimeni.

 

 

– cum poti sa spui asa ceva? cum?? cum?!!?? se rasti el brusc. cum?!!?

isi retrase mana. se ridica de pe scaun.

se aseza langa ea in genunchi si vorbi cat de rar putea:

– NU VA FI ASA! NU ITI FIE FRICA!

o lua in brate. isi puse capul in poala ei si o cuprinse cu ambele brate de corp, intr-o imbratisare vesnica. o simtea fierbinte si tremurand.

– de ce tremuri? de ce ti-e frica?

– de tot si nimic. de mine. mi-e frica de mine. omul isi e siesi dusman, cel mai mare.

mintea mea e o fabrica deschisa non-stop care foloseste totul ca materie prima si confectioneaza nimicuri… o sa am nevoie de mg de uitare sa pierd din frica asta.

– sunt aici. vreau sa fiu pentru tine totul si nimicul, acel om sau supraom prin care sa te cunosti.

se uita la ea in sus si o stranse mai tare.

– vreau sa te VAD! asa cum esti tu! asa cum nu te vezi nici macar tu! stiu si simt ca esti deosebita de multa vreme… vreau sa fie o promisiune facuta mie. nu tie! poate chiar noua. vreau sa intelegi ca faci parte din viata mea, din mintea mea.din mine! as strica si construi totul. de la zero. de vise pana la caramizi si brose minuscule.

 

 

se uita la el in jos.

– shhhh… taci!

il mangaia pe cap si il imbratisa bland.

 

 

posted by blue henrietta in ART and have No Comments