Blue Henrietta

Abstractionistii folosesc forme si culori pentru a DISTORSIONA realitatea. Expresionistii folosesc emotia pentru a IMPRESIONA pe cei care privesc realitatea. Iubitorii artei populare folosesc texturi si modele pentru a DECORA realitatea. Contemporanii preiau o tema cunoscuta si MODERNIZEAZA viziunea cu ceva inedit. Artistii naivi folosesc inocenta copilariei pentru a LUMINA realitatea. TU CE FACI SA LE CUPRINZI PE TOATE?

nu te uita la mine 30

Ajunsera la vernisaj. Ea isi luase un maieu si o bluza rozalii pal, pantaloni in aceeasi nuanta, pantofii bej si geanta in aceeasi coloare cu pantofii. Il lua dupa ea la pictor sa ii vorbeasca. Ii placea sa o asculte- avea o minte care scotea orice, oricand ca din cutii diferite, care, culmea, se potriveau.

I se prezenta. Pictorul zambi spre amandoi, apoi vorbea numai cu ea. Doar n-o sa il intrebe pe el, care nu facea asta…avea cunostinte solide si el, doar ca nu avea asa verva si efervescenta ca ea. Iar se uita la ea. Dadea din maini si tragea cu ochiul subtil la tablouri si ii facea parca o schita cum sa aranjeze tablourile astfel incat “sa nu oboseasca privitorul”.

Se roti si el spre ceea ce vedea ea si da, parca intr-un loc erau prea multe tablouri pe rosu si altele cu verde tipator.. Parca strigau culorile alea – parca vedea tuburile desurubate cu violenta si zvarlite pe panza. Se pricepea, nu poate sa nege. Ii placea flerul ei. Parca prindea din aer ce trebuia sa se intample.

-Pune te rog, pe peretele ala 3 tablouri -uite, p-alea (si arata care) – si pe celelalte .. imprastiile cum vrei tu, doar sa nu pui toate cu rosu intr-un loc, pe un perete si restul …tot asa… ai auzit de RANDOM?

i se adresa pictorului. Normal ca auzise. Radea. I-o zisese in gluma, nu suparat sau “esti tampit? ce naiba…?”.

Avea potential de a scoate ce e mai bun dintr-un om.

Dadu palma cu el -Figuerez ii zicea ca poate sa isi aleaga orice tablou- si apoi reveni langa el.

-HAI sa vedem ce a facut baiatul asta aici! vrei?

-cum sa nu vreau? ce o sa zici? ai vreun speech ceva? nu ai emotii?

-negativ. pentru ambele intrebari!

-serios?? asa faci tu toate parerile astea? doar asa… ce-ti inspira?

-da… de ce? trebuia ceva structurat, academic? daca vorbesti academic risti sa plece publicul si vorbesti de unul singur. trebuie sa fii apropiat. sa fii acolo. ca un om, ca…

-am inteles.

-asa cred ca ar trebui sa fie orice arie. avocatura, medicina, arhitectura, agricultura… sa vorbesti omeneste, ca doar pentru oameni vorbesti. nu dai din gura pentru bivoli si oi.

O privi cat de cald putea. Ii venea sa o ia in brate si sa …orice.

In schimb o lua de mana si se lasa purtat de mersul ei.

-Aici parca liniile astea masculine fac tot jocul… culorile brutale parca tin isonul ideei. “care?” ma vei intreba. ideea ca din orice spatiu limitat (uite patratul acela verde aprins) exista …uite…eu vad de fapt ca e Mitul Pesterii in toate tablourile. (ea se roti IN TOATA galeria).

se duse la celelalte tablouri.

-Evrika! aproape ca tipa ea.

Il trase catre celelalte tablouri.

-uite… e o idee repetitiva, un laitmotiv. deci, fii atent!! mor! asta e!

se freca pe maini si incepu sa vorbeasca spre el:

-din orice spatiu limitat, oricine are o iesire. starea sufleteasca sau ideile in sine reprezinta franghiile care ne tin legati in acel loc. si dupa… ce ne dezlegam de ele avem alegerea. adica celelalte culori la care apeleaza el atat de brutal. de ce le foloseste in forma bruta? pentru ca violenta din interior, lupta, incrancenarea …toate sunt unitare – iar daca ar fi pictat “suav”, culorile diluau ideea. capisci?

-da… minunat!

acum chiar o saruta. nu mai conta nimic. pur si simplu asa simtea.

-spune… cum reusesti?

-ce? se dezmetici ea.

-cum faci…cum iti vin ideile astea? eu nu m-as fi gandit… pur si simplu. mi se pare ca e avangardist, usor abstract si … liniile masculine pur si simplu… alcatuiesc o imagine -pe care o tot taie.

-oricum, eu sunt convinsa ca nu e o parere unilateral valabila …deci imi place sa zici si tu. oricum, vorbim dupa, mai multe.

se apropia ora 12.

Lumea incepea sa apara, mai veni un critic de arta. Dadusera mainile, se prezentau fiecare.

Ii venea sa o filmeze. Chiar asa, de ce sa nu o filmeze? ce il oprea? scoase telefonul si o filma.

incepuse pe ocolite cu Platon, apoi cu teoria culorilor a lui Kandinsky (mereu o ajuta si repeta), apoi le aplica pe amandoua in arta lui Figuerez. Avea emotii, insa engleza iesea pe stil britanic. Ii venea sa isi lase ochelarii jos pe nas, in mod apreciativ. se abtinu sa nu tuseasca. se apropia de incheiere, o simtea degajata- din glas si gesturi. Apoi inchise telefonul.

O vazu ca inca statea acolo, pana cand termina si colega ei -de breasla- si apoi apare pictorul. bla bla cuvinte. se rasuci catre picturi. incerca sa vada ceea ce zicea ea. Platon si Mitul pesterii…aici? intr-un patratel verde? sau rosu? sau …galben?

Dupa 5 minute era “dezlegare” la sampanie si piscoturi. Se duse dupa ea, doar ca la distanta de 1-2 metri. O vedea cum era inconjurata de alte persoane, cum le vorbea, cum ii facea sa rada, cum degaja atmosfera, indiferent de situatie sau de omul din fata ei. Se roti iarasi, lua un pahar de sampanie si se duse si el spre ea.

vorbeau in engleza. Volutele ei ii placeau si el ii raspundea cam in acelasi timbru de sunete. chiar daca erau imbracati, pareau ca faceau ceva … de fata cu toata lumea … nu cred ca isi dadea seama si ea, dar el asa simtea.

zambetul ei se tot latea si devenea ca acela cand era numai cu el, separat.

atunci si ea gandeste la fel?

Il privea fix de ceva secunde apoi il ocoli. si volutele scadeau treptat.

deci…

apoi ciocni paharul cu el:

-hai sa plecam! sa iau tabloul acum? sau …sa plateasca el taxele? radea ea.

-il luam, daca il vrei neaparat! platesc eu.

-ok… il… astept! 😀 nu ma simt pregatita mental sa vad tabloul ala in bucatarie. sau dormitor. simt ca m-ar viola. de fapt.. daca stau sa ma gandesc…cred ca l-as vinde in secunda 2.

-asa grav e?

-din punctul meu de vedere, da.

-facem cum zici tu! mergem la etajul 28 acum?

-da, dupa ce … iau niste piscoturi…

-iti iau eu niste alea cum trebuie. Vrei ceva special cat stam pe sus acolo?

-pai nu. daca esti tu, imi ajunge. sa nu ma lasi pe acolo..

-nu.. cum sa te las singura? adica vin pana aici ca sa te las de izbeliste. cata logica.

-mda.. da… hai.. vino la mine!

il saruta in stilul ei, timid si totodata apasat.

vorbi cu pictorul despre tablou, se incrunta ca sa dea greutate vorbelor si apoi se apropie de iesire, catre el.

-shall we?

 

 

 

 

posted by blue henrietta in visual arts and dance and have No Comments

nu te uita la mine 28

Ajunsera in avion. Ea isi puse centura (de nesiguranta) in jurul soldurilor si inchise ochii.

-Astepti sa te sarute careva de ti-ai inchis ochii? rase el.

-NU. Ma astept sa cad.

-Nici macar nu am plecat. Nu ai cum sa pici. Inca.

-Multumesc. Ma simt mai bine acum. Chiar sunt anxioasa. Cum crezi ca sunt ca om? ridica ea o spranceana, nemiscandu-se cu corpul spre el.

-Ca un om.

-Nepromitator. Ma asteptam la mult mai mult din parte ta. Promiteai cand eram acasa. Acum parca ai fi un strain.

-Cum sa fii? Minunata.

-Du-te ca nu te cred.

-Atunci esti groaznich.

-Asta da.

Deschise ochii si-i lua capul in mainile ei si-l saruta.

-Asta pentru ce a fost?

-Asa.

-ESTI oribila. O..bleah!

-Sa nu exageram.

Stewardesa se prezenta ..urmarira cum se pune masca de oxigen in caz de urgente si apoi urma decolarea.

El o lua de mana dreapta ii facu semn sa se uite pe geam.

Se conforma si observa cum se departau de sol. I se parea ca se duceau toate gandurile undeva in spatele capului si acolo se inghesuiau toate.

Vazu apoi orasul mic, ca niste dare de auriu si argintiu pe un fundal negru.

Incepu sa rada:

-Nu e ataaat de grav!

 

#

Iesira din aeroport.

-Ma duc sa caut un taxi.

-Poate ma lasi aici pe aeroport.

-Asa ma vezi?

-Nu stiu ce sa mai vad. Ma simt atat de nesigura cu tine, ca mi-e ca sunt pe niste nisipuri miscatoare. Esti mereu ocupat cu tine…

-Nu e adevarat.

-Dar cum e?

-Nu vrei sa vorbim in camera hotelului?

-Nu! as dori acum!

-Ce vrei sa stii? FIX la 11 noaptea!

-Ce ai de gand?

-Sa te ascult maine la vernisaj ce zici si sa ne plimbam prin muzee toata ziua.

-Te intrebam asa…daca sunt o persoana importanta sau daca NUMAI pe tine te vezi.. oriunde esti.

-Complicat de vorbit despre asta. uneori sunt egoist si cateodata ma simt coplesit de neputinta schimbarii.

-DECI nu ai iesi din zona ta de confort doar si pentru ca … NU o gasesti “atractiva”. In schimb, te frustreaza “monotonia”. TU esti sanatos la cap? isi iesi ea din fire. Esti ca femeile alea care “ma bate, ma invineteste”, dar in schimb NU l-ar parasi pe agresor pentru ca…”Am copii cu el”. Tu te auzi?

-Hai sa vorbim in camera chestiile astea…

-Stai putin. Adica eu sunt asa, un fel de bufon..de entertainment pentru tine? un fel de… tu vedeta liceului care se vede cu majoreta. Pe bune? ca dupa aia sa isi ia de fapt o casnica, drept sotie. si sa faca burta pe la 45 de ani.

Ii intoarse spatele suparata.

-Termina! Nu vrei sa incetezi? NU esti o carne pentru mine. Nici macar tanara.

Isi lua o palma in rasucirea ei spre el.

-Sa nu indraznesti sa comentezi ca nu ti-ai fi meritat-o!

O lua inainte. Iesi din zona aeroportului. Mergea inainte. O apucase plansul.

El ramase cu troleul si il urca intr-un taxi.

O vedea pe marginea carosabilului spaniol.

-Urca, te rog in masina!

-Nu vreau sa urc nicaieri! dispari! cara-te!

-Ce te-a apucat?

-Spuma laptelui! M-ai facut batrana? ai cumva vreo amanta de 19 ani? sau care e problema ta?! te crezi cumva interesant aruncand vorbele?

-TE rog, urca-te! E frig.

-De parca iti pasa tie ca mi-e frig! de parca iti pasa tie cum dorm si cum ma simt!

-URCA-TE! aproape ca il auzi tipat.

-Ia-o inainte! Stiu unde sa ajung.

-Cum vrei!

Masina se departa.

-BINE! dispari. Am toalele astea pe mine. Ma descurc.

o suna pe telefon.

-Te astept la prima intersectie. Nu ma enerva.

-Ce se intampla?

-Nimic.

-Pha.. sunt coplesita de frica.

Ii inchise.

-Auzi la el.. auzi la el…”nici macar tanara”. Fi…

Ajunse la intersectie. O astepta cu troler-ul jos.

-O sa mergem pe jos. Mi-a explicat soferul.

-Te rog… nu vreau sa te vad. “nici macar tanara” nu sunt.. de parca sunt vreo masina de nspe ani, pe care ai folosit-o tz ani si trebuie sa iti iei alta. Ce naiba nu-ti ajunge?

-Ma obosesti!

-oooo… ASTA e noua! Ia mai zi-mi! SI de ce pizda masii de treaba ai mai venit cu mine?

-pentru ca vreau sa fii in siguranta!

-aaah..dar te obosesc… si cu toate astea, vrei sa ma stii in siguranta. Intoarce-te! ma descurc si singura. Mai toata viata am fost si descurcat asa. Nu am avut incredere prea mare in altii …decat in lucrul facut dupa capul meu.

-Hai sa nu ne certam. Te rog! Imi cer scuze.

-REGRETE eterne! sunt sigura!

ii lua troler-ul din mana stanga si traversa.

O urma.

Se intoarse enervata si aproape ca scuipa cuvintele:

-Nu are rost nimic. Tu nu vrei sentimentele mele. Nu ai nevoie de mine. Asta e clar. Am calculat gresit eu. TOT. Te rog, pleaca. Lasa-ma asa cum m-ai gasit. Pustiita si singura. Doar asa … doar atat merit eu. E ok. Nu e prima oara cand bat la usi inchise si ma incapatanez eu sa cred ca pot intra pe geam. Te rog…

El se apropie de ea. Voia sa o tina in brate. Stia ca plangea pe dinauntru.

O auzi scancind. apoi un sunet de lup gemand. Apoi liniste.

-Te rog… pleaca. E cel mai bine.

-NU!

-Nu sunt pe gusturile tale. Iti plac mastile. Iti place orice altceva, te prefaci ca intelegi… Nu accepti nimic. EU nu vreau jumatati de masura. Nu ma lua cu “poate merge”. Nu vreau sa mearga relatia asta DOAR ca trage unul de haturi. Am obosit sa ma prefac ca nu vad. Cum vii tarziu, cum te gandesti aiurea, cum iti sclipesc ochii in intuneric si nu pentru ca sunt eu …

-TE ROG… hai sa vorbim in camera. Nu vreau sa te supar!

-Mai ca ai zice “multumesc” daca as accepta asta. Multumesc… ca unui strain..ca unei vanzatoare care iti da o punga sa iti pui mancarea sau ce cumperi.. Lucrurile gratis nu iti plac. Tie iti plac clinchetele, scumpeturile… chestiile “de luat ochii”… Eu… degeaba am minte si te ascult … e egal cu zero totul. Te rog, o sa dormim separat. O sa ma asigur ca nu o sa am nicio pofta pentru tine…

Continuara drumul intr-o tacere inconfortabila. Se cazara si apoi urcau liftul.

-te rog, intra! ii deschise el usa.

Camera era mare. Cu ferestrele catre oras.

-CE …? facu ea ochii mari.

-Surprinsa?

-SOCATA! uimita e putin zis! Cat naiba ai platit pentru dracia asta?

-Nu conteaza! Voiam sa iti placa!

-NUUU! ai vrut sa stii sigur ca tie iti place. Eu sunt pe locul nspe aici. TE-AI asigurat TU ca pentru tine e totul cum trebuie. EU? nici macar nu stiam CE ANUME ai rezervat!

-asa… acum sa vorbim. aseaza-te pe pat! (ea se puse pe marginea patului) Vreau sa ma asculti fara sa comentezi ceva! (ea dadu aprobator) Esti genul de om care vrea totul sau nimic. Care ofera totul sau nimic. In ceea ce ma priveste, eu sunt opusul tau. Cu toate, sunt atras de tine fara sa imi explic. Nu pot sa zic trupeste, pentru ca … nu am vazut trupul prima data. Ti-am vazut mintea si chipul. Nu corpul in sine. In al doilea rand, as vrea sa nu ma mai pisezi la cap cu “alta” sau ce iti mai trazneste prin cap. Sunt aici. Daca eram, atunci eram in alta parte. Si nu, nu ma intereseaza ambalajele – sau cel putin nu ca inainte. De cand te-am intalnit, mi-ai schimbat polii gandurilor. Am simtit ca pot fi iubit si apreciat fara masti. Da, poate am asteptat sa te schimbi sau “sa devii” ceva ce poate nu vrei sa fii – matur. Insa daca ti-as cere asta, probabil ca as omori ceea ce e mai frumos in tine. OR nu asta e intentia mea. Si trei … hai, uita-te la mine! Ca nu vorbesc ca papagalu’ geamului!

Se intoarse spre el.

Plangea, cu mainile in poala.

-Nu ai treaba cu mine. Nici una. E din mila tot. din compasiune. nu e din tine per se… parca te simti obligat sa stai cu mine … ti-e jena sa pleci, stiind ca te privesc.

-Nu!

-CUM NU? cum negi? cum?

Ea se ridica ea de pe pat si se duse la baie. Se auzi dusul in cateva secunde.

Intra peste ea. cu totul. imbracat. isi sufleca maneca imbracamintei si o lua in brate.

-Te rog! hai inceteaza. Sunt aici, nu asta conteaza?

-vezi ca te uzi!

-prea tarziu! nu conteaza.

se lungi in cada si se uita la ea de jos in sus. Zambi.

-Chiar imi place. Uite, ce … rotunjimi…

-aia e celulita si ailalta e sunculita. proaspata. cea mai buna versiune.

radea.

-perfect. o portie vreau si eu! se poate?

-nu stiu ce sa mai zic… dar poti vedea.

-hai nu mai fi suparata. nu ai de ce! sunt aici, asta e tot ce trebuie sa simti si sa stii. nu?

-vreau sa ma vezi in pizda masii de treaba. atat. nu vreau casa, nu vreau copii sau cine stie ce masina. nu vreau sa te schimbi. nu vreau nimic din ceea ce pot cumpara sau avea oricand in alta parte. vreau doar sa … sa fii tu! si nu te-as schimba. imi placi bizar cum esti, dar nu te juca cu sentimentele si cu mintea mea, pentru ca fac urat. si ceea ce a fost in seara asta e doar un preludiu la furia care pot deveni.

-am inteles. sunt aici!

o atinse pe glezne. apoi o saruta pe cea dreapta.

-ma gadili. stii asta, nu?

-da. iti vad perisorii. “piele de gaina”.

puse mana stanga pe genunchii ei si in spatele lor.

-cred ca …nu e bine! inchise ea ochii si isi musca buza de jos.

-hai sa iesim de aici!

el se ridica si cu toata apa de pe el … facu balta prin baie.

-lasa-ti hainele aici.. o sa incerc sa vorbesc maine dimineata …

-Nu vrei un inel..fara simbolistica anume? CEVA de safir cu niste …

-Omule! Daca voiam IMI LUAM singura. Nu vreau sa imi zici mai tarziu “cate am facut pentru tine…nerecunoscatoare ce esti..materialisto..ca te-am ridicat si … ” …NU am intentii d-astea.

-ok. dar ce vrei?

-esti surd sau te prefaci? sau vrei sa auzi numai ceea ce iti convine tie?

-gata, am inteles.

El ramase in costumul lui Adam (ea chicoti cu o privire non-subtila) si o lua si pe ea din baie.

O intinse pe pat si incepu sa o studieze.

-Ti-e frig!

-NU VREAU! nu vreau nimic in seara asta. Chiar nu am chef…

Apoi cand il simti intr-o zona a ei adauga: continua!

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 26

Il pupa pe obraz si topai prin casa pana la masa ei de lucru.

Zambi.

-Asta pentru ce a fost?

-Pentru ca ai rabdare cu mine. Si pentru ca .. existi.

-Mereu ma lasi paf la d-astea.

-Mereu si intruna! o auzi cu sunetele prelungite.

Ea lucra la bucatarie, pe masa de acolo, el la birou, in sufragerie.

Se uita la ea. Aceeasi rochita neagra de seara, iarasi cu picioarele peste picioarele scaunului, intr-o pozitie de atac la calculator, tropaia pe litere de parca gresisera cu ceva.

-Ce scrii acolo? sau cine te supara asa rau?

-Fac CV-ul meu… marele meu CV. experienta nema.. limbi ciuciu… Mai am nitel si trec casnica.

-Eh hai… ce stii sa vorbesti? ia, zi-mi ceva in engleza.

-Fuck your mother’s Easter.

-Sunt sigur ca nu vor asta sa le zici. Dar e un inceput. Altceva?

-Shit happens.

-Ceva mai cu sens. Si fara fuck si shit, te rog.

-Just fuck me don’t hesitate!

-Asta mai tarziu! Acum trebuie sa fim seriosi. Deci, uite… gandeste-te ca esti la interviu…

-Yes, I will want to say about my experience with people. Sometimes it’s a good one, sometimes I am almost to … cry.

-Ok, aceeasi propozitie daca iti amintesti, in franceza.

-Stai asa… nu ma grabi! Je voudrais dire à propos de mon expérience avec les gens. Parfois, c’est bon, parfois je suis presque … pleurer.

-Parfois ala scoate-l. dar, in principiu, da. O treci la A. Incepator. Gradinita.

-Eu as trece tampit. nu de incepator.

-Esti dura cu tine. Zi-mi ceva in italiana.

-Vorrei essere impiegato da qualche parte dove posso dimostrare il mio potenziale e senza essere guardato con indulgenza o con l’aspetto di “guardare e che!”.

-P-asta o treci tot la A. Ai busit acolo ceva. Insesizabil, dar nu e ok. Uite, ai trei limbi straine: engleza de B, franceza de A si italiana tot de A. C e pentru avansati la de toate.

-Tu unde intri?

-Pai tu stii.

-MM…. mai ai niste chestii minore …

-Cum ar fi?

-Stii tu. Parca nu te relaxezi. Parca nu stiu, crezi ca rasare ceva de acolo si de ia cu coasa.

-Nu esti chiar departe. Dar imi place…

-DA. Stiu. D-asta nu ma plang. Ce nu pricep eu… cine naiba ar refuza?

-Stai asa.. Si tu refuzi invers sa faci. Deci… probabil asa e si invers.

-Sa mi se faca? sa refuz sa mi se faca? moama.. dar … cum sa refuz asa ceva? Mai ales daca te vreau si te plac pana la luna si inapoi… as fi tampita.

-Nu esti ceea ce ai zis… si nu mai zice asa. Esti o femeie cu muuult peste medie de inteligenta. Da, ok… nu esti poate cea mai gratioasa, dar … mintea sau gropitele alea si …

-Prea multi de “si”..dar continua! Mai tii minte prima oara?

-DA. Ce ar fi de uitat?

-Nu stiu…

-Mi-a placut ca flirtai asa, fara …

-ALA credeai ca e flirt? ALA? serios? NU a fost ala flirt. DELOC. deloc.

-Pai si cum flirtezi tu, daca a-ti aranja breteaua mai mereu nu e flirt?

-Moama, cu priviri d-alea cu dublu sens, cu rasete de 100 de decibeli, cate una pe umar sau peste mana… alea alea. taraneste asa.

-Asa flirteaza tipii, nu tipele.

-Tocmai. :)) Vezi, nici macar nu stiu sa flirtez feminin.

-Perfect, pentru ca.. altfel..

-Doar nu ai vrea sa imi pui lesa?

-NUUU, BOTNITA!

O auzi razand in toata casa.

-Mda, si eventual chiloti de tabla.

-NUUU, ACOLO NU! acolo nu umblam. Vrei sa o suparam pe aia mica? are nevoie de o gura de ..aer!

-aer? serios? mi-o imaginez cu gratii.. :)) man. sunt obosita. vreau sa dorm la pranz. m-am saturat sa completez la CV. parca e puzzle.

-Ti-l fac eu.

-Sa nu ma pui de Nobel acolo… fa-ma menajera.

-Clar. Numai asta vei fi. menajera si stergator de parbrize. e ok?

-genial. si strangator de cacareze.

-cred ca e inclus la menajera.

-ah… bucatareasa.

-nuu, nu ma risc sa inventez asa mult. daca te pun aia acolo sa tai ceapa in 4 feluri… mi-e ca iti tai degetele in 5 moduri. si toate dau cu sange la final.

-ma duc sa dorm.

-cand ai nevoie de CV?

-in viata asta. nu e graba.

-Iau si eu o pauza din citit. Mi-e ca imi explodeaza capul.

-du-te si alearga. Poate te relaxeaza.

-vii si tu?

-in vis? da, in vis alerg si eu. printr-o pestera… nasol..

-in viata asta nu te-am vazut alergand.

-si nu cred ca o sa ma vezi. in schimb, o sa ma vezi vanzand idei.

-hai vino…

-unde tu, ai innebunit? eu si alergatul… baba si mitraliera.

-tiganul si munca.

-mah.. lasa…ca nici unii romani nu sunt prea breji. am ajuns sa fim la fel de … naspa.

-groaznich.

-asa ziceam eu pana sa te intalnesc pe tine…ca folosesti la fel si nha.. mi-ai luat painea de la gura.

-te duc sus sa dormi si apoi ma duc la alergat. dupa care continuu sa citesc, e bine asa?

-dar era o idee cu alergatul. nu trebuie sa executi.

-dar e o idee buna. de ce nu?

-man…mi-e dor de …

-de ce?

-scena aia cand ne-am intalnit prima oara. cand vorbeam si stateai atat de … direct fata de mine ca mi-era jena si imposibil sa ma uit la tine?

-serios?

-da, stateai asa cu totul sa vad. erai un fel de sharon stone masculin. nici n-am putut sa ma uit la nimic altceva inafara de ochi, buze si fata in principiu. nici macar la faptul ca stateai cu mainile pe bratele fotoliului nu prea am avut cum. in schimb, moaamaaa…

-ceee? se ridica el de la locul lui, deplasandu-se catre ea.

-era tipa aia in galben, inalta…si…

-si ce? ajunse langa ea. ce?

-te-ai uitat la ea mult timp, de parca ai fi vrut sa fiu ea.

-asa ai inteles tu? serios? o saruta pe buze scurt. serios? asta?

-da… apai ce era sa inteleg? depasisesi cu mult 20 de secunde de holbat.

-ma uitam ca era frumos imbracata. atata tot.

-20 de secunde? imi venea sa ma ridic si sa plec.

-erai geloasa de atunci?

-nu. eram nesigura de atunci. gelozia nu era si nu e. e pur si simplu nesiguranta mea.

o lua in brate.

-nu ai de ce sa fii nesigura. trebuie sa vezi.

-vad.

-ce vezi?

-vreau sa am banii mei si … sa te scot la o ceva.

-asta crezi ca ma impresioneaza la vreo alta femeie? ca imi ia o acadea?

-ah..nu?

-nu! stai linistita. nu ma deranjeaza sa te gasesc acasa.

-pe mine da.

-atunci ia-ti ceva de lucru acasa. nu stiu, scrie articole. vinde idei, cum ziceai mai inainte.

-tu tii la mine?

-sigur ca da. ce ai?

-ai incredere in mine?

-da. ce mai e?

-hai sa dormim! de pranz.

-daca nu ma lasi sa dorm, te alerg.

-biiine! ma alergi pana adorm. 😀

-hai…

o lua in brate si o duse in dormitor.

-zi-mi… esti geloasa?

-mda… sunt… si…

inchise ochii.

-a fost mai simplu.

adormi si el langa ea, cu mainile peste umerii ei.

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 25

https://www.youtube.com/watch?v=jryYiewRQbA

-Nu te uita la mine! ii zise ea brusc. Nu intra in mintea mea. o SA te arzi si o sa te tai pe talpi.

-De ce?asa ascutite sunt gandurile?

-Cred ca sunt acide! si …da, reci.

-uneori ai niste idei sufocante. si … nu vreau sa ma intelegi gresit – desi o vei face si fara sa iti zic eu- … dar sunt intortocheate. de ce nu lasi lucrurile pur si simplu cum sunt? sau faptele?

-pentru ca sunt complicata. mintea mea face totul praf si cand e bine. si trebuie sa imi ierti impulsivitatea.

-da, trebuie sa o exersam. amandoi trebuie sa invatam sa vorbim si cum anume sa te tinem in brate. ca vad ca daca te las o clipa incepi sa ai gargauni.

-aia sunt mici copii… imi vin gorgone si harpii…care se hranesc cu nesiguranta mea..si cu…

-neuronii mei. ok. sa o luam incetinel. ce te preocupa?

-ma placi?

-nuuuu… te vezi cumva pe strada acum? singura?

-nu. cred. mi se pare ca te uiti sau …vrei altceva.

-ce dracu’ sa mai vreau? un vin rece. si o noapte racoroasa.

-ah.. deci eu nici macar nu intru in peisaj…

-iar incepem? soarele nu se invarte dupa tine. dar da, vreau sa bem si poate iti vin tie idei mai …feminine. si calmante. am o durere de cap. sunt stresat. si da, ma faci sa imi iau naibii talpasita din jurul tau. e vina ta.

-a mea? doar a mea? stai putin? eu trebuie sa vreau sa intru in mintea ta … nu sa imi spui si mie ce e cu tine?

-si daca iti zic…tot aia e. vrei mai mult. intri peste mine. nu ma lasi nici sa …

-sa stii ca vreau sa ti-o tin cand te pisi. intotdeauna mi-am dorit sa fiu barbat si pentru chestia asta. sa vad cum e senzatia cand …

-serios? ai vrea sa imi tii penisul cand urinez? nu am mai auzit…

-da… si sa ma uit …asa cu mare interes de parca e vreun miracol. acolo sunt de curioasa …

-si cand ma… nu?

-ba’ da. rezist. 😀

-stii..astea sunt facto intime. aproape ca sexul…

-aproape? ce sex? parca faceai dragoste cu mine..nu sex.. ai ceva de zis?

aproape ca se intoarse cu spatele la el.

-sex e cand nu ai tu chef si ma expediezi.

-eu? tot eu te expediez cand esti absent sau cu un zambet sui?

-crede-ma… nu ma gandesc la alta…

-da, de parca ai recunoaste ca te-ai gandit la vreuna… doar nu mi-ai zice asta in fata. nu, ai zambi tampeste si ai continua.

-nu sunt genul ala.

-nu, dar ce gen esti? ca pana acum…

-ce?

-nu stiu. ma oboseste toata faza asta. nu vreau sa ma agat de tine. pot pleca in acelasi mod in care am venit. de nicaieri.

-si daca ai pleca tot o sa fie ceva.

-ceva ce? stii ca nu as pleca.. insa.. nesiguranta…

-imi omoara si mie cheful…

-pe al meu l-a-ngropat de ceva luni…

-hai sa vorbim rational. ce vrei?

-sa ma tii in brate. sa ma legeni.

-stii ca suna ciudat, nu?

-stai nitel. nu sexual.

-chiar si asa. cum sa te legan eu …?

-cand ma tii in brate, sa ma…

-aha… ok. sa zicem ca te urmaresc. mai departe.

-toate sunt gratuite. nu ti-as cere altceva-uri. ar fi prea reci si m-as plictisi. nu imi place sa am bife.

-despre ce vorbesti?

-eu nu pot sa iti zic “iubi” sau iti cer un iphone. sau bratari. sau cercei. imi iau singura daca chiar am chef sau nevoie.

-foarte bine. dar ce legatura are cu …

-ai intrebat rational. obiectiv vorbind, am nevoie de liniste. si cred ca nu am intrat pe usa care trebuie…

-ai liniste cu mine. nu ai?

-uneori prea mult. mi-e ca ma musca.

-exagerezi. ai muzica, nu?

-cum zici tu. vad ca nu sesizezi ceea ce vorbesc.

-ba’ da. tocmai. ca nu pricep ce mai gresesc. sau ce ti se mai intampla sau ce mai pare la …

-ma crezi nebuna? asa-i? ca am vedenii? ca cine stie, poate am trei personalitati intr-una? nu am. te asigur. sunt doar eu. cu demonii mei adunati din toate vietile, relatiile, vorbele, gandurile, faptele, facute si nefacute.

-ai cam multi atunci.

-omule drag, daca as putea te-as tine departe de mine. tocmai pentru ca mi-e ca o ne facem prastie reciproc.

-“prastie”?

-nu cred ca ai rabdare cu mine. nu cat m-as astepta eu.

-ce rabdare sa mai am? pentru ce?

-tocmai… chiar asa… pentru ce ai avea? doar sunt o oricare alta, nu?

il privea fix. cu barbia in sus. cu ochii aproape sa lacrimeze.

-nu….stii ca nu e asa..

-dar cum e? zi-mi…cum e?

-poate ar trebui sa simti, nu sa iti mai explici orice.

-cred ca o sa fiu singura pe veci. nu stiu sa ma apropii de om. sunt ca o pisica speriata pentru ca tocmai i s-a taiat coada – de la ultima relatie.

se intoarse cu spatele.

vocea ei lua un alt timbru. mai sobru si mai grav.

-hey.. hey! nu plange. nu te ascunde de mine… nu vreau sa te vad plangand.

-dar daca lacrimile vin singure…eu nu le pot opri. asa sunt eu. un uragan de stari. un vulcan. orice vrei tu. si trebuie sa ma intelegi… nu stiu, simt ca o iau pe aratura si incerc…chiar incerc sa ma potolesc…

-asa esti tu vulcanica. te-am inteles intotdeauna.

-esti sigur? nu ma pot schimba. nu ma pot preface …nu pot sa te mint. poate nu sunt atat de desteapta pe cat ma crezi.

-n-am zis ca esti desteapta.

-vaaai… scuza-ma…

-eu zic sa te potolesti cu prezumtiile. si presupunerile. nu vrei sa te opresti din stresul asta?

o privea curios.

se intoarse spre el, isi trecu mana dreapta prin par si ii zambi.

-crezi ca eu nu as vrea?

-nu s-ar zice. hai sa bem ceva.

-nuuuu! asta mai lipsea. incerc sa zic …

-asa vorbesti tu…mult.. m-am obisnuit. vezi? ai putea sa incepi de aici.

-hmmm..as putea.

se apropie de el.

ii lua de mana.

-hai… zi-mi… hermeneutica aia.. de cand a aparut si cine “a inventat-o”?

-e un fel de talmacire.

-dupa cum suna parca ar avea o origine greceasca. nu?

-da.

-talmacire… da, cred ca e si o carte cu hermeneutica artei lui Brancusi.

-n-ai stat degeaba.

-eu? am mintea imprastiata prin toate domeniile – chiar daca ma uit la tine acum..vad altceva-uri.

-cum ar fi?

– tabloul lui Dali cu William Tell, niste scoruri, un avion care decoleaza, o radasca pe sub o frunza…

-ok… trebuie sa iti tin mintea ocupata. ai mancat?

-nu! cand?

o lua pe sus in bucatarie. ii turna un pahar de vin rosu. scoase la dezghetat niste foietaje cu spanac.

-nu ma omor dupa spanac. sa stii de ce o sa ma uit la ele si ele la mine.

-incearca.

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 24

 

Se uita la televizor. Cu picioarele peste bratul fotoliului. Cu o cutie de sorbet in brate. Lingea lingurita cu ochii inchisi. El se uita la ea.

-Ce faci aici?

-mananc sau ling. acum depinde daca te referi la lingura sau la sorbet.

-Cum e?

-Rece? ridica ea o spranceana dand din umeri, urmarind in continuare serialul.

-Nu te uiti la mine?!

-NU! nu am de ce! ti-a rasarit ceva in plus de aseara pana acum?

-Presupun ca nu!

Iesi din camera. Suna pe careva.

-da… vreau sa vii sa iti explic ceva.. da.. tot acolo…da.. da. te astept!

il urmari cu coada ochiului. parca se inviorase subit. si avea o stralucire ciudata in ochi.

nu zise nimic.

iesi din casa. reveni cu o fatuca cu parul lung, cu ochii caprui, cu buzele subtiri si bratele ciolanoase. plus un zambet de ii strapezea dintii.

-ea este Mirela!

-Tot aia! arunca ea in scarba cuvintele.

inchise televizorul.

-Eu am plecat.

-Deranjez? reusi “caprioara” sa vorbeasca.

-Ah.. nu! nu iti imagina ca esti in plus. poti…de fapt cred ca l-ai mai probat. presupun ca stii mai bine ca mine despre ce vorbesc! rosti pe un ton jos, cu o privire rautacioasa.

Mirela se inrosi.

-Stati linistiti. Nu stau eu in mijlocul vostru. NICI nu ma duce rabdarea sa va suport langa mine. Iar tu, … tu! ii arata degetul aratator lui, apoi il lasa jos, a revolta inabusita.

-Dar nu trebuie sa pleci! ii pot explica ei cu tine de fata! ce ai?!

-NIMIC! NU mai am nimic! considera ca poti avea pe cine vrei tu, dar la mine nu mai e nevoie sa vii cu nimic. nici macar cu o papadie! Si tu esti o prefacuta. Esti mai ieftina decat o alta pe care o credeam ca ea regina… dar nuuu, stai linistita… ii invarti tu pe credulii ca el, insa nu pe mine. Lasa-l ca asa e… Stii ceva? Mi-a pasat de tine… chiar mi-a pasat. Acum am obosit. Cobor!

-Nu pricep ce e cu tine! ce ai cu ea? ti-a facut ceva?

-EA? uita-te la ea… ce gandeste. daca ti-as zice EXACT ceea ce crede despre tine nu te-ai mai uita cu ochii astia de catel la ea.

-Despre ce vorbeste!? se intoarse el spre Mirela.

-Nu stiu… nu cunosc!

-hai sa iti improspatez memoria. Le iau pe zile? Luni: mmm, ma duce fraieru’ cu masina. Marti: e ok. fraieru’ s-a uitat la mine, mi-a luat apararea… oricum nu stiu ce caut pe aici, azi…cel putin! nu ma omor sa fac asta! Miercuri: am intarziat pentru a 10 oara pe luna asta. iarasi fraieru’ mi-a luat apararea, pentru ca nha… cand are chef i-o sug… Mai vrei?

o privea direct in ochi.

-Nu! Aberezi! se rastea “caprioara”.

-DA???

-Stai putin! de unde stii ca a intarziat 3 zile consecutiv la lucru? nu aveai de unde sa stii… tu chiar… adica i-ai citit… in minte? se mira el si se inrosi instant.

-Nu prea pricepi, asa-i? nu intelegi nimic, nimic? sau ceva, in cazul de fata?!

se roti sa duca la frigider cutia de sorbet, care incepuse sa se scurga pe masa din sufragerie. lua o laveta sa o stearga.

-Ia zi, “pisi”, cam pe cine mai invarti cu “zambetul” asta, de-mi vine sa imi sterg mainile peste botul tau?

Mirela rosti cateva nume.

-Ala de la lumina? energie? serios? da’ stiu ca dai cu ea in lume. frumos! esti mandra, asa-i? parinti ai?

-da.

-nu s-ar zice. parca esti pe tarlaua lu’ tac-tu.

-stai putin… tu … poftim?!?

-draga, dar credeai ca esti singurul fraier? tocmai ti-am citit in mintea ei ce era pe saptamana asta pana miercuri… care e problema? nu am rostit EXACT ce era si cu ceilalti…

-Imi pare rau. Femeia asta e vrajitoare. Sau ceva. Nu-mi… trebuie sa plec!

-dar… eu am crezut ca …exista ceva intre noi…

-da, diferenta de ani si de inaltime. altceva nu pare! radea isteric Mirela. Credeai ca esti dragostea vietii mele???

-DAR ma simteam apropiat…

-De cine, draga? de mine?! EU urmaresc beneficiile, nu altceva. Daca iese ceva.

-nu, nu! nu te cred! zici asta ca sa ma superi! pentru ca ea de fata!

-ai fi surprins, astepta sa iti zica asta de ceva vreme! doar ca te rotesti pe langa ea ca un curcan! te infoi si ii iei privirea.

-tu sa taci!

-ca ce se intampla? nu uita ca te pot imobiliza mai repede ca pe un gandac. deci nu te rasti la mine.

-ea are dreptate. ma sufoci. ma iriti. unde ma duc esti in spatele meu. ca o umbra. ca un … obsedat.

-indragostit! asa ii zice!

-nu! obsedat. nu imi place cand nu pot respira …

-de ce? te ineci asa de la sperma? radea cu lacrimi de Mirela.

-potoleste-te. inceteaza. nu fi vulgara!

-dar am dreptate! uita-te la ea. nu mai stie cum sa lege cuvintele sa te jigneasca mai putin…desi..ia stai.. ah…uite.. are ceva cu un organ genital feminin. nu-i frumos!

-nu-i adevarat! nu se poate sa fie! se aseza el pe fotoliu.

-ba da! ii zise Mirela. Te rog… lasa-ma sa plec!

-iesi!

-sa nu te julesti!

in curte o astepta un pitbull alb. nu se auzi nimic.

-esti un monstru!! se rasti el la ea.

-eu?!?! pardon?? eu? dar tu cu ce tupeu o suni pe parasuta asta mica sa aterizeze pe aici cand … e atat de usor de descifrat!?

-o…

-hai… nu ma uimi! o iubeai? nuuu, aveai o erectie instant cand o vedeai. nimic mai mult. si stii asta!

-ba’ nu! aveam sentimente!

-in chiloti? le tineai bine? in mana?

se ridica si o lua de maini.

-taci! taci! vipera!!!

-hai… bate-ma! sa te vad!

-nu meriti!

-vai! serios!?

o rasuci spre perete, isi infipse mana dreapta in parul ei si pe cea stanga in sani. stranse cu putere.

-mmm.. poate imi place, ce zici?! ranji ea provocator.

-dar asta!?

il simti erect direct.

-mai putin asta! se auzi vocea ei tipata, apoi se impinse in el. vrei sa jucam tare? mi-e ca tot eu castig.

se impingeau violent unul in altul. unul cu ura si celalalt amuzat. ea mai avea putin si radea.

-cum e?

-nu stiu ce fac aici! se auzi el gafaind.

-nu?! iti zic eu. ma futi. de data asta. pare de fapt viol…dar norocul tau e ca ma pot adapta oricarei miscari masculine si comportament. fie si el violent.

-nu vreau asa… dar m-ai provocat! isi slabi el ritmul.

-aia era protejata ta? avea bataturi in barba de la clopote…

-ce?

-nimic. nu stii tu jargonul de rural…

-ceva cu clopote inteleg…dar bataturi??

-recunoaste… iti place sa ti le linga…

-nu m-am culcat cu ea.

-nuuuu… numai imaginile din capul ei cu ea in genunchi in cabinetul sefului -care ghici cine e, dintre voi doi?- si … culmea, ea iti scotea cureaua si lingea prohabul? serios? nu eram eu…

-vrei?

-du-te si-mpusca-te! nu ma pricep la d-astea! daca imi faceam un scop din asta in viata scuza-ma, dar nu ma uitam la tine…

-nu?

-nu, baietas.

nu se mai miscau deloc. stateau pe langa perete si vorbeau. ca pe langa gard, ca doi vecini.

-cum adica, “nu”? de ce “nu”?

-pentru ca nu! tu esti ocupat doar cu tine. ti se pare normal: celalalt”sa se ocupe” de tine sau sa se roteasca dupa tine. sa fie el (adica ea) ca o.. nu stiu… de fapt, stai… ca era invers? in cazul cu Mirela… acea privire inteligenta.

-despre ce vorbesti pana la urma?

-NIMIC! nu ti-as fi facut-o nici daca stiam sa ti-o sug! si am inchis discutia! asa cum simtisem prima oara, aveai pe careva in sensul asta.

-exagerezi. cu mult!

-eu?!

-da, traiesti intr-o realitate creata de tine. de fapt, e irealitate si imi imputi mie toate rahaturile din capul tau! si cu atata convingere incat aproape ca as crede si eu.

-da? ia zi, ce voiai sa ii explici. doar asa, sa output si eu.

– despre … hermeneutica si mecanica.

-are fata aia fata de mecanica si hermeneutica …aha… si chiar ar fi fost foarte interesata. de ambele subiecte. bai, ma iei de proasta, arat cumva ca una?

-nu!

-pai si cum mama dracu’ ai curajul sa rostesti d-astea in fata mea?

se transforma.

dragonul iesi pe usa, lua pitbull-ul cu ea si ajunse departe. pe un camp.

-ia zi, papusa… te-a intepat?

-da!

-zi-mi tot. si vezi ca se inregistreaza – pitbull-ul stie tot.

-da… am fost la un eveniment cu firma si ..era beat si …

-stii ce inseamna a povesti sau si tu esti pe aratura, pe ciuperci? subiect si predicat, in mama ei de treaba. vorbitori de hiri motu ce sunteti.

– ce e aia? intreba Mirela cu ochii mari.

-una dintre limbile vorbite in Papua Noua Guinee. Apropo, stii pe ce continent se afla?

-Africa?

-nu!

-NU?? eu stiu ca in Africa!

-Nu, fetita. am zis nu! cand e nu, e nu! mai incearca!

-pai stai asa… Asia Occidentala?

-Zi-mi ca nu razi de mine! ah, stai ca pot sa vad prin caputul tau. e lejer asa. e ok. ma pot plimba prin el cu usurinta. nu! nu e nici Sudul Asiei.

-de unde stiai ce urma sa zic?

-tocmai ti-am zis ca topai prin mintea ta?

-nu stiu!

-eh, uite..un raspuns cum trebuie! Oceania! Da catre Marea Solomon. Ai auzit de ea? sau stii doar Europa?

-Nu am auzit!

-Acilea in Marea Solomon, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial s-au dat lupte navale, printre care si Batalia din Marea Bismarck. Sper ca ai auzit de WW2, totusi!

-de el da!

-Cine l-a provocat? ridica ea o spranceana.

-Germania.

-Unde l-a inceput?

-pf… nu mai stiu!

-Polonia!

-SERIOS??! se uita mirata Mirela la ea.

– da. cel mai da. La 1 septembrie 1939, Germania INVADEAZA, ca asta e termenul, Polonia. sa te mai intreb DE CE si CU CINE? ca doar nu i s-a sculat lui Hitler singur sa tabare pe Polonia asa…

-Rusia?

-nu-mi spune ca nu stii ca era URSS! ca nu cred!

-Asa, aia! 😀

-moama.. bai fato, esti vai steaua ta. cultura nema. sa te pun acum la fizica? pitbull, racaie pamantul.

pitbull-ul se conforma.

-spune-mi ce forte sunt acolo! de la inceputul gropii-de pe margine – si pana la adancimea la care se va opri cainele.

-frecare?

-numai la asta ti-e capul! trecem peste frecarea dintre neuronii tai si vidul. zi mai repede si azi. eventual daca se poate chiar in ziua asta.

liniste.

-aud tacerea cumva din capul tau? pufni ea.

-nu imi vine..

-poate vrei sa te pisi .. cine stie? (Mirela dadu din cap negativ). Hai sa o luam cu usurelu’, ca mi-e ca se sparge ceva in caputz la tine. In primul rand se considera ca o forta poate sa opreasca sau sa initieze sau sa schimbe o anumita miscare. e clar pana aici?

-da!

-mai departe. in natura, toate corpurile (eu, tu, cainele, copacul) se atrag unele pe altele cu o forta direct proportionala cu produsul maselor acestora (adica m1 si m2) si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele (numita r2). tocmai ti-am zis cum se masoara gravitatia. una dintre fortele … ce ne leaga si nu numai.

-ok.. sa trecem. ce vrei de la mine?

-aaah…ai tupeu, papuse? te-am intrebat daca te-a intepat!?

-da! am zis da! aproape ca tipa Mirela. vrei sa stii pozitiile sau ce?

-nuuu! p-alea le pot accesa si fara sa stii tu. apropo.. vezi ca ai o problema genitala. o infectie ceva. cu HPV.

-de unde stii?

-stai calma. e una benigna. nu face rau. ma rog, prea mult rau. e tulpina 41.

-poftim?!! sunt surprinsa. nu stie mai nimeni despre asta.

-hai sa zicem ca nu sunt oricine. cunosc mai multe decat las sa se vada. ia zi-mi, ce faci cu aparatul ala? v-ati facut poze? sau il santajezi?

-nu! e de la el.

-ah. ce dragut. ce altceva mai ai, de la el?!

-o pereche de cercei, un tablou, un ceas…

-poti sa respiri cand vorbesti? se amuza ea de emotiile Mirelei.

-nu… ma inhibi.

-constat.

-ma intimidezi. ai un fel de … totalitar-style…

-si? nu poti face fata? nu poti minti, nu?!

-da! asta e. nu pot sa ma prefac cu tine.

-am mai auzit replica asta de prea multe ori. inseamna ca e de bine…

-nu! nu e!

-ia zi-mi, zilele trecute…

-da!

-aha. mersi de confirmare. ah… si cum se face ca desi te sufoca tie iti place?

-pentru ca nu e rau. imi place ca viseaza. si ca e copil. desi… nu mai e copil.

-mda, profunda logica, dar te cred. ia zi-mi, ai auzit de Dali!?

-pictorul?

-mai e vreun alt Salvador Dali? normal ca pictorul!

-da. am auzit.

-si? ce iti zic tablourile lui?

-nimic de bine. de ce?

-ok. m-am lamurit. voi ce vorbiti cand o faceti?

-nu prea multe.

-serios?!

-ma rog, el vorbeste si eu ascult.

-aaah.. d-asta ii place … ca exista public tanar sa il aplaude… ia zi… mai departe.

-atat. ce sa zic? imi zice sa tac si sa il zgarai pe fund daca e.

-daca e ce? eclipsa de luna? daca e marti? nu pricep.

-daca e sa termine!

-ai inghitit?

-nu! niciodata! el ar fi vrut, dar nu am putut.

-minti! pari genul care are nevoie de doua sculi deodata.

-asa simt ca as putea sa fac…

-spate! ranji ea catre Mirela.

din pieptul ei rasarisera doi barbati bruneti inalti. cu parul cret.

-uite, fa-o cu ei. in fata mea.

le facu mediul propice actului sexual.

-nu te gandi ca sunt aici. eu doar privesc.

unul dintre ei se dezbraca, ea la fel, celalalt astepta sa i se ia hainele.

– si acum ce fac? se uita Mirela la ea.

-eu nu exist. cu cine vorbesti? esti cu ei, nu cu mine!

-vreau cu tine!

-poftim?! se freca ea la ochi.

-da. mai degraba cu tine, decat cu ei.

-nu stii …ce zici!

-nu-mi pasa. ce poti sa imi faci!?

imediat barbatii disparura in ea si ii simti mainile inclestate pe pulpe.

-chiar vrei sa stii!? o auzi la urechea dreapta.

Ii tinea coapsele ca o menghina.

-DA! reusi sa zica pana la final.

-te doare!?

-da!

-perfect!

strangea si mai tare.

-vrei sa imi rupi coapsa?!

-nu! vreau sa simti toate gradele nebuniei mele si alta data sa nu mai vrei.

-curios… ai un mod pervers de a fi…

-si inca n-ai vazut! ranji ea in dreptul sanilor.

simti o muscatura zdravana.

-esti nebuna!?

-nu inca. ti-am zis ca nu ai vazut si simtit inca.

o musca de umar cu toata forta.

o auzi urland.

isi infipse unghiile stangi in fesele ei si cealalta mana incepea sa se strecoare pe sub haine. se transforma.

-cine esti?! intreba Mirela cu ochii inchisi.

-cosmarul. cel mai erotic si nenorocit cosmar al tau.

simtea doi serpi incolaciti pe incheieturile ei, ca niste esarfe.

mainile ei strangeau, zgaraiau, mangaiau, rasuceau, trageau de pielea ei.

-nu stiu la ce sa pun ce se intampla! reusi sa zica ea intr-un final.

-pune-l intr-un loc anume, intre “nu a fost” si “a fost prea real”.

-ce ma fac cu urmele astea?

-nu se vor vedea. decat o luna.

-o luna?!!!

-tu ai vrut cu mine! in mintea ta vor dainui o luna. pe piele 3 saptamani.

-convingator. ma urasti?

-nu. nici pomeneala. sunt curioasa cum e sa fie ca tine.  apropo, de ce ti-ai ales meseria asta? nu ai fata de ea. nici macar tangente.

-ca sa fie.

-sa fie ce? si o zgaraie pe spate.

mai iesisera doi serpi. care se dusera la picioare.

-ce faci? de ce ma legi cu serpii?

-stai linistita.

iesi si un soarece. care se urcase pe sanii Mirelei.

serpii incepeau sa plece de la locurile lor. se tarau rapid spre soarece.

Mirela facu ochii mari. soarecele se ascunse in parul ei.

-daca as fi tu nu m-as misca! ranji ea.

-usor de zis! se stramba fata speriata.

-zi-mi… ai profitat de el?

-da!

-da …sigur? ca nu aud bine! sasaie serpii prea mult!

-da!! da!!! da!

soarecele se culcusa mai bine in parul ei. tocmai cand sa atace serpii in acelasi timp, ea batu din palme si disparura toate.

erau la el in casa.

ii puse inregistrarea. cu toata discutia si se termina cu “da-“-urile Mirelei.

el se incrunta intr-un mod vizibil.

ea era la bucatarie scoase o bere si ii privea in tacere.

Mirela era rosie si plina de zgaraieturi – de la ea-, iar el, rosu de furie.

-asa, deci?

-am uitat …ca …

-inregistreaza?

-da.

-mda. de ce ai facut asta? te simti mai bine?

-nu!

-sigur?

-nu! nu!

-ciudat! zise ea dupa ce lua o gura zdravana de bere. tu esti chiar … hai explica-i ceea ce voiai sa ii zici de dimineata. hermeneutica si mecanica, parca!? nu-i asa, dragule?! asta parca ziceai!?

-sunteti nebuni! amandoi. dupa ce ma intreaba unu’ de al Doilea Razboi Mondial, intr-un camp in care nu erau nici macar furnici pe jos si despre Papua Noua Guinee, acum sa vorbesc despre mecanica??!

iesi pe usa alergand. cu un adidas in mana si cu celalalt in picior.

-well.. ti s-a dus iubita! fugi dupa ea!

-nu! zise el razand. nu! nu fug dupa ea.

-de ce? bau ea din bere din nou.

-pentru ca nu am nevoie de ea.

-nu ma vraji. ca nu mai merge. ca la inceput.

-nu te-am vrajit nici atunci. altfel nu plecai.

-iti amintesti, deci!

-tot.

-ciudat… as fi zis ca o sa fugi dupa ea, ca o sa o impaci…

-nu… cum sa zici ca Papua Noua Guinee e in Asia Occidentala? rase el subit.

o dezarma.

-poftim? nu am zis eu.

-eu ziceam de ea. am crezut ca …

-ca gandeste la fel cum o suge?

-sa nu intram iarasi in zona asta..

-stii, daca chiar ai curaj, o sa iti mai fac doar cand consider ca meriti. deocamdata, pentru faza pe perete o sa ai o pedeapsa.

-serios?!

-da. ma mai gandesc daca sa mergem pe undeva sau sa vorbim despre arta vreo 3 ore.

-pot alege pe a doua?

-e gratis sau ce?

-nu. imi place modul in care te inflacareaza arta.

-credeam ca iti place cum ti-o suge Mirela.

-mi-a placut.

-sunt coplesita pana la… noada.

-esti rautacioasa.

-pula chiar n-are scoala. constat!

mai lua o gura de bere si vomita in mijlocul sufrageriei.

-serios!?

-de la nervii de azi. crezi ca e usor sa ma abtin sa nu o fac una cu tarana?

-ai fi omorat-o?

-nu. as fi scuipat-o printre dinti. dupa ce ii beam sangele si ma stergeam la gura. nu, nu ti-as fi omorat-o. micuta de ea. maine pe pariu ca o sa o iei la tine..si iar ii arati Eliade.

-de unde stii ca ii citesc din Eliade?

-am vazut amintirea din capul ei. sunteti ridicoli amandoi. mie nu mi s-ar scula …sa imi citeasca cineva din Eliade? Dooaamne apara si pazeste. ai niste fetish-uri ciudate, mister!

-vrei sa incercam cu altceva?

-nuuu, mersi. nu cred ca o sa o mai vezi vreodata. dupa toata faza asta. iar ca ii explicai despre hermeneutica si mecanica tot cam asa trebuia sa se intample. in biblioteca. asa-i?

-exagerezi.

-dar?

-asa e!

-cine exagereaza? cu mine in casa? serios?

-hai…hai…sa ne linistim. ma duc sa iau mopul sa sterg.

-nu e nevoie.

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 23

se trezi cu o durere de cap. se uita prin pat dupa ea. lipsa.

nu iarasi!

se ridica si se ducea spre bucatarie cand auzi niste sunete. o auzea pe ea vorbind cu … cine??

ce naiba??

statea in prag si se uita la ea.

era in mijlocul bucatariei si vorbea cu 11 animale. de la sobolan pana la bivol, porc sau cocos.

-Iepure, zi-mi… ce si cum…

-E sensibil, bland, generos, uneori superficial si aventuros…

se uita si se scarpina in cap.

-bivol, cocos si capra puneti rufele pe culme, va rog. nu imi simt mainile. simt ca le pierd ..

nu se auzea nimic inapoi…parea ca vorbea singura. insa animalele executau.

-caine, vezi daca se apropie cineva de noi…

un pitbull alb trecu pe langa el si se albi pe loc. era acelasi caine care-l muscase. nu-l mai simtea? ciudat!

-nimeni? e bine! sobolan, du-te afara si adu-mi niste ceapa si cartofi. mi-e lene sa ma misc.

imediat sobolanul cara dupa el legatura de ceapa si impingea cartofi.

el se scarpina la ochi. i se parea ca viseaza.

-capra? tigru? oaie? va rog, aduce-ti-mi vopseaua. vreau sa vopsesc pe aici. pare lipsit de viata.

si o vazu cum isi dilata narile. o privi in ochi. erau calzi.

se calma. privea mai bine din partea dreapta.

toate animalele faceau ce voia ea.

stai putin…dar ce e ea de toti o asculta asa? de parca …sunt sclavii ei??? 

o vazu apoi cum se transforma intr-un dragon mare si negru si care ocupa toata bucataria.

inghiti vopseaua si acum o privea cum acoperea totul intr-un verde praz pe doi pereti si apoi schimba cu alb pe alti doi pereti.

-iepure, strange ce e in plus fata de mine. ca poate am dat prea mult.

iepurele stergea dupa ea.

-am uitat. si soarecele ajuta. el ajunge in locurile unde coada nu e buna.

ranji.

se intoarsera bivolul si celelalte de la pusul hainelor la uscat.

-exact la tanc. stai sa aprind focul si sa pun si mancarea la facut.

arunca doua bile de foc in aragaz si arunca mielul – parea miel la cum era in forma- cu verdeata.

-cine sta dupa el?

era la loc o fata normala. cat de firesc suna…

celelalte animale ramasera pe loc.

-ma duc pana sus. sa vad ce face.

facu’ ochii mari si trebuia sa alerge intr-un timp record si sa se bage in pat in timp..

ma duc la baie! isi zice. ma simt ca gaina aia care nu vrea nici sa para intr-un fel si nici in alt fel. 

in doi pasi era la toaleta.

nu pot sa cred. cate poate face fiinta asta? 

iesi. o gasi in usa.

-cat ai vazut?

-mult?

-cat de mult?

-multisor?

-si…ce zici?

-nu e rau. deloc! faci miel bun!

-ma crezi nebuna, nu?

-nu!

-atunci…vrajitoare?

-nuuu!!

-atunci…ce?

-cred ca esti speciala.

-scuteste-ma cu speciala asta. de fiecare data cand o zici, simt ca parca ai zice ca n-am o mana sau un picior. cel putin.

-nu te scutesc.

o lua de brat.

se uita la ea. era la fel cum o stia.

-nu trebuie sa ma feresc de tine. da, te-am vazut asa cum esti. si inca sunt aici.

-ai plecat din usa crezand ca nu ma prind ca trasesesi cu ochiul…ti-e frica de mine.

-nu!

-oooh, ba da!! si daca ma uit mai bine, mai ca te-ai face aer doar sa nu fie tensiunea asta intre noi.

-nu e adevarat! exagerezi. te vreau! imi placi! tu! asa. nebuna, ne-nebuna. rea si buna.

– vin in 10 minute!

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 22

https://www.youtube.com/watch?v=aON9o-mmwec

 

 

 

Se ridica in pat si incepu sa ii danseze, dupa ce ii puse la calculator muzica. nu ii placea neaparat, dar fiindca o vedea zambind intr-un mod aparte nu putea comenta.

Ii vedea tot ce avea si ce nu voia sa mai vada. surase.

genunchii ei rotunzi parca urmau o curba de sarpe, corpul ei parca prinsese forme mai clare, mai sinuoase si o auzea:

-dirdidi daridada…cici….

ii facea semne sa vina spre ea.

i se avarli la picioare, mai sa o rastoarne.

-ce e cu piesa asta?

-taaci..shhh…

se unduia, umerii ei urmau o un ritm din mintea ei.

-ale ale cici…

zambetul acela doar pentru el.

-esti in pasa buna?

-nici pe departe. incerc sa ma calmez. machi-machi…

-ce mai ai? plescai el.

-nu te priveste. insa muzica ma calmeaza.

-da-i mai tare. tocmai!

se ridica si dau volumul la maxim. ii alese urmatoarea piesa.

-sa nu exageram! zise ea ranjind.

o lua de talie si o salta, o invartea …o rasucea… o punea si o iarasi o invartea.

intra si el in ritm.

parca venise ceva in ea.

o surprinse cand o invarti in aer cat de sus putea el.

-da-ma jos! vars!!!

o lasa usor si apoi o apleca pe spate, cu mana sub coloana.

-ce zici? spontan?

-ce sa mai comentez? bis?!!? vrei si tu totusi sa fii gol? dadu ea din sprancene. nu e corect. unul nud si celalalt imbracat.

se conforma. de data asta a fost si mai aprig ritmul si … il simtea alfel.

-am scos bestia la plimbare? radea ea.

-d-asta nu ma dezbrac! se dadu inapoi sa se imbrace.

ea ii puse mana pe haine, “nu” facu din deget aratator, “nu am terminat cu tine” parca ii zicea din priviri, “asteapta” ii dadu semn din doua degete si schimba ritmul.

il lasa pe pat, ii puse degetul pe buze si se conforma.

apoi o vazu cum danseaza. nu era vulgar, nici kitschos, nici.. avea ritmul in picioare si brate, amplitudinea “zborului” ei era aparte. apoi trupul se unduia dupa sunete. sincronizarea cu ritmul era perfecta. nu putea comenta nimic.

statea de departe de el – credea ca ii va dansa in poala.

o vedea zambind intr-un mod in care nu o mai vazuse sau poate era acelasi din momentele lor… duse mana la cap si ii simtea privirile.

acum se transforma conform cantecului.

era un sarpe imblanzit.

mainile ei erau gratioase in aer. mici, rotunde, cu firicelele de par ridicate (lasase geamul deschis si era curent), cu …

apoi se opri si schimba piesa iarasi.

abia se obisnuise cu ritmul.

 

acum devenise alta femeie. altceva ii zicea sa stea potolit pe pat si sa priveasca furia descatusata din ea.

o vedea serioasa, o alta.

arunca mainile de parca taia in jurul ei. picioarele erau incordate la maximum. vedea muschii toti si venele…

credea ca ii va vedea capul pe jos la cum il rotea si cum spatele facea curbele cu amplitudine inalta.

-sa nu te… dezmembrezi! ii zise cu voce mica.

-nu ai tu treaba! veni raspunsul ei, printre dinti aproape, pentru ca ii comentase la piesa.

miscarile sacadate si rapizi in acelasi timp il trimiteau cu gandul la robotii neantrenati.

nu stia ca poate si d-astea dansa.

si da, parea voodoo child si ea. zambea in sinea lui.

se termina piesa. ii zbarnaiau urechile de la volumul dat – de el, curios.

o vazu ca se apropie de laptop din nou. alta piesa.

 

o vazu cum sare din pat pe podea, dadea din maini ca la concertul ei (invizbil?) si apoi incepe nebunia. topaia si sarea de pe toate obiectele si ateriza mereu in picioare. ca pisicile.

voia sa nu o vada cazand si sa inceapa…alta nebunie.

apoi o vazu dubstep aproape. nu stia ca se pricepea. nici el nu stia cate mai avea de vazut si auzit. dar nu se plictisea cu ea.

ritmul era bun. miscarile ei nu erau deloc provocatoare. isi puse tricoul pe el. macar atat.

dupa ce se termina piesa se arunca peste el. cu totul. il rasturna.

-cum a fost? o auzi peste el cu zambetul cat fata.

-minunat! tot ce faci …

-nu minti!

-dar de unde naiba sa mint? chiar am ramas uimit. esti chiar buna!

-bine! acum vreau sa fac cu tine ceea ce am asteptat de ceva ani buni – cam …14!

-poftim??! ce?

o vazu pe laptop. tasta si apoi dadu drumul la piesa.

 

si apoi o vazu intr-o zona care ii facu ochii mari.

parca … plutea.

apoi schimba registrul. ritmul.

asculta cuvintele si o simtea pe ea. acum intelese mai bine cum era!

-lasa-ma sa respir! pot sa ma dau jos?

-nuuuu! se auzi de undeva.

apoi o simti peste el cu totul.

era potrivita. parca se nascuse …

se potrivi si el pe ritm si se tineau de mana pe “na na na na na”.

-te-ai prins, nu?! zambea ea de deasupra lui.

-dar ce ma crezi? incuiat?

-half-blood! rase ea cu capul pe spate si cu mainile peste genunchii lui.

chiar cand se termina piesa o auzi si pe ea cu un sunet gemut, apoi o simti tremurand si lasandu-si mainile peste el.

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 21

Dimineata era insorit. O zi de duminica aproape ca oricare alta.

O gasi in bucatarie. Fuma la chiuveta. e mult zis “fuma”. pufaia si facea foarte mult fum. era tot in picioarele goale.

-n-ai voie in casa sa fumezi! stii asta! zise el tusind.

i-o zise categoric.

-tocmai. ca n-am voie! se intoarse spre el.

era muscata pe tot antebratul stang. erau urme proaspete.

-ce naiba iti faci?

-ma disperi. ma faci sa ma musc si daca as putea manca singura, as face-o. in schimb, imi inghit tacerea si vorbele pentru ca nu esti in stare sa imi zici ce e in sufletul tau. ma irita al naibii sa crezi ca sunt de dat praful.

-dar nu te consider asa! chiar deloc! cred ca esti afurisita si asta imi place.

-nu iti place! nu iti place si stii! undeva in tine stii ca sunt total opusul tau. ca eu pentru tine mi-as manca si pielea in schimb tie ti-e frica de mine. sa imi zici “pleaca”! poate asta vrei, nu? poate te incurc! cine stie!? eu nu vreau boli cu tine! doar ca iti place de cine stie care. eu imi pierd lucrul daca iau ceva, intelegi?

i-o zise scuipand vorbele. era furioasa. o simtea.

-nu am facut nimic!

-ai gandit!

-stai putin! despre ce vorbim? ce infectii?

-puroiul asta sufletesc pe care mi-l deschizi si il faci sa se acumuleze. e un puroi de nesiguranta care mi se sparge zilnic prin tacerea ta… mi-l alimentezi.

se uita la chiuveta. isi arunca scrumul in ea.

-si inca ceva. nu ma lua de proasta. niciodata sa nu iti inchipui ca nu-ti stiu miscarile. iti stiu orice. chiar daca pare ca nu ma uit in directia stiu si cand respiri cantitatea de aer. si cand oftezi. si ca acum “aberezi”. nu aberez. ti-o zic pasnic ca in momentul cand voi fi indiferenta e nasol. poti sa aduci lumea la picioare. n-o sa ma impresioneze. sunt genul care si-ar lasa totul pentru tine, care ar alerga pana in Alaska in picioarele goale.. dar nu ma pune sa nu te mai vad. ma arde azi, ma arde maine, insa cand iau coaja aia … n-o sa mai fiu langa tine. nu astept. timpul nu asteapta. totul e in miscare. daca erau toate statice, la fel, mereu in acelasi loc, noi oamenii ne-am fi plictisit. pentru ca nu suntem statici, in mama ei de treaba.

-vrei dinamism? ce vrei de la mine?!?!

o privea in ochi.

-ma infrunti? vrei sa iti zic ce vreau? nu ai simtit? esti …strain, asa-i? te uiti prin mine sau cum? te credeam mai destept, nu asa opac. si stramt.

se intoarse cu fata spre el.

cu un ochi plangea si cu jumatate de fata radea rautacios.

-omule drag, nu pricepi ca nu sunt ca orice om de pe aici!? desfac, creez, asamblez si distrug la final dintr-o privire sau gand orice. ti-e greu sa realizezi asta? mintea mea e un castel. caramizi singure, puse de mine si altii. scarile sunt cuvintele de legatura. ferestrele sunt faptele. acoperisul e din idei. d-asta pare ca e cerul direct, pentru ca sunt libere. vreau sa fii liber. as fi in stare sa asist cand esti cu alta, dar nu trece peste sentimentele mele cu bocancii. nu, asta nu iti ingadui…

indrepta tigarea spre el. trase in ea fumul si i-l arunca in ochi.

-…niciodata! Ai inteles?

-si eu as putea sa te vad cu altcineva. dar sa fie o ea. sau ele.

-poftim?

trasaturile i se imblanzisera brusc. lacrima parca se opri ca la comanda. rasul isteric acoperi incaperea si parea dens.

-du-te! si impusca-te!

-doar daca iti place …eu n-as avea nimic impotriva. chiar as fi de acord si as trece peste infidelitate.

se uita la ea. rasul ei devenea un latrat.

-esti nebun! eu nu ma pasez. eu nu ma mut. doar tu ma poti muta in mintea ta si inlocui. asa cum o faci de o vreme.

se intoarse iarasi si isi aprinse alta tigara dupa ce o stinse pe aceea.

-te rog, fumeaza afara! trebuie sa aerisesc.

deschise usile.

se intoarse spre ea.

-te rog! am zis de doua ori deja.

-ti-am zis ca nu vreau!

-nu am auzit!

-zi-mi ceva sexual!

-vreau sa ma culc cu tine!

-nuuuu! asta nu ma excita. excita-ma ca sa uit de suparare. asa functionez eu. zi-mi ceva sa ma excite!

se intoarse spre el.

avea narile marite si pupilele dilatate.

-nu am idee. iti jur ca nu ma pricep!

simti o mana pe organ.

-dar la ce te pricepi!? spune-mi? te pricepi sa ma faci sa ma simt inutila, urata, tampita, chioara, nedorita, ne…nimic? la ce te pricepi, zi-mi!?

-clar sa te excit nu …

-hai sa iti zic eu… daca as fi in locul tau. ipotetic, da? ranji ea fixandu-l.

-da.

si-i povesti totul in 2 minute, cu detalii care ii faceau ochii mari. si nu numai.

-acum cum e?

-tare!? intra el in joc.

-aham.. tot eu sa fac si treaba ta? si slabi stransoarea.

-se pare ca.. te pricepi mai bine… hai sa ne impacam!

-nuuu, azi nu ne impacam asa.

si pleca de langa el.

-ma lasi asa? ca un bou intaratat?

-exact asta esti! ii rase ea inapoi. cel mai mare bou. pierzi pe barba ta, nu pe a mea. habar n-ai ce ai langa tine. nu sunt periculoasa, nu sunt mahalagioaica, nu iti dau in cap, nu te fac de ras la petrecerile tale simandicoase la care am fost si vrei sa fiu pe acolo.. stiu sa iti fac capul patrat cu tot felul, te adorm si te trezesc mangaindu-te… nu am urlat la tine niciodata, nu ti-am zis nici da-te mai incolo.. si tu? tu ce? iti imaginezi cine stie ce tempi passati si …nu uita ca iti miros mintea mai repede ca urma trupului. nu te juca cu puterea asta.

-n-ai nici dreptate si nici..pe departe. ceea ce imi imputi e egoism.

-imput? output?

-da. datele tale -input si imputarea ca verb – sunt gresite. nesiguranta ta ma darama.

-ete…te striveste. micutul de tine. sa te ridic de sub daramaturi?

-macar stinge afurisita aia de tigara. parca zici ca nu se mai termina- asa fum faci cu ea.

o stinse.

-gata. spune-mi, dragule cum e! il privi cu foame.

isi linse buzele. ingusta ochii si astepta sa atace.

-e cum iti zic.

-bine. sa zicem ca e ca tine. sa zicem. nu ca as fi de acord. si ce propui?

colturile gurii se ridicau prin aceeasi privire.

-hai, lasa ideile astea. iti faci griji degeaba. esti doar tu. doar.

-am obosit sa ma lupt cu mine in mine ….

cazu in genunchi pe gresia bucatariei.

-m-am saturat. mi se pare ca e un joc stupid… cel mai stupid joc.. nu ma pot opri sa-l joc. ce ti-e greu sa accepti ca esti intr-un loc la mine unde nu se poate ajunge de catre ceilalti? ti-e greu?

il privea in sus. intrebarea ei ii rasuna in cap.

-spune-mi!

o ridica in brate.

-iarta-ma! iarta-ma! nu vreau sa te supar. nu mai disparea. nu mai fugi. nu mai.. nu stiu cum si ce sa zic sa nu te supar. nu stiu cum sa gandesc sa nu pasesc pe linia rosie. asa ma simt. ca sunt pe front sau pe un camp cu mine ascunse.

o facu sa se agate de el. o imblanzea. o simtea relaxata.

-fa ce vrei din mine! sunt a ta. doar si numai! si lasa femeile si … alea. nu am decat idei. daca vrei ti le povestesc pe toate. dar nu… ma … instraina. nu te purta de parca nu ma vezi. arata-mi ceva nou… tine-ma in brate. atat. leagana-ma cand ti-o cer…asculta-ma…

il privea atat de bland ca era sa o scape.

-te rog ai grija! il simti ea.

-da, da! ma gandeam la cuvintele tale. nimeni nu mi-a zis atatea… ma simt atat de coplesit si…

-depasit?

-descoperit. vulnerabil.

-ah.

-parca dai o cortina cand vorbesti. parca imi citesti in suflet si minte…

-ti-am zis ca asta fac… dar nu vrei sa crezi…

-ne-am impacat? nu-mi place sa ma cert cu tine. e ultimul lucru de care sau pe care sa il mai pe cap.

-cred ca da. deocamdata.

incepu sa il tachineze.

-nicio femeie nu a pus asa mana pe penisul meu! serios! si niciuna nu mi-a descris exact ce vrea.

-eteee… niciuna nu avea gura sau creier..

-nu stiu. poate curaj?

-poate?

-serios. nimeni nu m-a atins atat de direct si sa ma priveasca asa. sau sa imi zica …stii tu ce!

-dar ce vorbeati nene? cum e vremea? cat costa chilu’ de rosii? cum merge bursa?

-nu! dar clar nu asa.

-“aah dragule… poti sa iti pui limbuta pe cele doua broboane de struguri?” si tuguie buzele intr-un mod amuzant. Fanuuus!

il facu sa rada.

-nu! nu asa! nu te comparam cu altele, iti ziceam ca nu…ma asteptam …

-sa iti descriu drumul matasii limbii dintre Occident si Orientul femeii? baby, eu ard. nu te juca cu focul daca nu stii cum sa il intretii! si isi misca sprancenele in acelasi timp. Vino si ia-ma!

-Nu ma intarata iarasi!

-dar vaaai, de ce? nu faci fata distractiei?

-o sa faci tu spatele! ii raspunse el serios lasand-o pe pat si urcand-o intre perne.

ii desfacu sireturile rochiei cu dintii, apoi o mana o baga pe sub lenjerie si isi ingropa fata in pieptul ei.

o simtea cum se arcuieste in mana si se impinge in el.

-ia-ma! sunt a ta! ii repeta la ureche.

Ii saruta antebratul stang:

-vreau sa zbori, nu vreau sa te frangi cu mine! lasa-ma sa iti ascult cantecele din colivie… lasa-ti ideile …nu le mai ascunde de mine.. te rog! nu-ti fie frica!

ii saruta gatul, apoi buzele. o simtea excitata si ca il vrea.

-tot ce pot sa zic e …ca nu mai stiu ce vreau sa spun… doar … fa ce vrei din mine. tot ce vrei..

-vreau sa fii tu. asamblata. fara sa te prabusesti… fara sa plangi. nu asta e intentia mea. nu sunt superficial cum ma tot suspectezi. crezi ca nu ma gandesc la tine cand nu esti langa mine? crezi ca ma uit la ambalaje feminine?

isi trecea mana peste coapsele ei.

-e cum zici tu!

-numai in clipele astea esti de acord cu mine?

intra in ea. o simtea arzand.

ii zambi. il imbratisa cu coapsele si soldurile. il dirija ca tempo.

-parca ma asteptai…

-de ceva vreme, da! mi-ai ranit orgoliul…

-eu? tot eu?! radea el.

-da. tu.

-hai …taci si tu putin!

 

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 20

urcasera un etaj. Usa grea se auzi in toata linistea norilor.

-Sefu’ ma scuzati, dar …

-Stiu! inchide usa sa nu iasa ingerii prin cladire.

vocea era intre ciudat de blanda si grava.

-Spune-mi, de ce vrei atat de mult sa mori? nu ai ce face?

se transformase in ceea ce era in interior. Ii inghiti pe amandoi si apoi disparu in noapte.

-daca voi nu ma vreti, eu va vreau! se auzi in mintea ei.

intra pe geam. el dormea.

se schimba la loc. aceeasi fata, aceeasi piele umana.

se aseza in pat. cu fata in sus. nu zicea nimic.

avea o liniste in interior. se intoarse cu fata catre el.

il privea.

-i wish i was a little bit more delicate…

nu o auzea.

se ridica din nou, pleca spre bucatarie. nu avea stare.

vazu in frigider chestii noi.

-parca nu mancai d-astea!

mirosi aerul.

-nimeni nou pe aici.

radea.

-iesiti afara.

Ii scoase si pe Dumnezeu si pe Moarte din ea si le puse un pahar cu apa.

-Asta e Terra. pe Terra.

dadu drumul la televizor. stirile aratau tot felul de lucruri petrecute din acea zi.

-uitati-va cum arata 24 de ore pe aici.

-da..

-nu, niciun “da…”. noi nu avem timp. noi nu avem prea multe alegeri de facut pentru ca nu putem sa le probam pe toate, trebuie sa ne multumim cu jumatate de viata si un sfert de trairi si un alt sfert de netrait. sau poate chiar procentele sunt inversate, insa … voi aveti tot timpul din lume. nu cred in tine (si arata catre Dumnezeu) ATUNCI cand imi dispar oameni dragi la o bataie de-a ta de palme. ca si cum ai stinge lumina. as vrea sa plec pentru ca nu imi gasesc locul. nu ma simt iubita de mai nimeni sau in cel mai bun caz, eu nu ma iubesc. eu cu mine sa traiesc singura nu ma simt capabila. as vrea sa ma lasi pur si simplu …

-Moartea nu e de acord. te las sa traiesti. nu sa supravietuiesti. te las sa iti vezi visele prinzand aripi mai repede, o sa vezi …

-dar daca nu vreau sa vad? nu vreau sa aud? daca nu mai vreau eu?

-nici nu se pune problema! zise suierand Moartea. Nu! VEI ramane aici si punct! se auzira doua voci ridicate si cu alta intonatie care nu admiteau contrazicere.

si disparusera amandoi.

se auzeau pasi.

el venise dupa sunete. erau altele pe care le auzise. o vazu cu mainile in poala, cu capul plecat, respirand calm si cu picioarele goale pe lateralele scaunului.

ea e.

-unde ai fost? cum ai intrat in casa?

-pe geam! raspunse ea fara sa isi schimbe pozitia corpului si de parca era evident incat el nu intelegea…

se incrunta la ea.

-unde ai fost?

-departe! si inapoi!

raspunsurile erau in raspar si nu le intelegea sensul.

-nu ti-e frig?

-mi-e indiferent! isi ridica ea privirea si il fixa 10 secunde.

se vedea tulburat.

-ti-e… indiferent ce?

-totul. nu are sens nimic. nu vad rostul. trebuie sa plec. iarta-ma!

iesea pe usa. in noapte.

-intoarce-te! ia-ti macar adidasii in picioare.

-nu… nu iau nimic. de obicei las totul in mainile oamenilor nepotriviti. vrei sa iau incaltamintea? nu ai inteles nimic, nu?

Se pierdu in noapte.

Paharele cu apa erau pe jumatate baute.

-Din trei se bea apa?

Nu se vedeau urme de buze pe niciun pahar sau nici amprenta.

-ce…?

 

posted by blue henrietta in ART,scriitura mea and have No Comments

nu te uita la mine 19

Nu se putea ridica. Nu avea energie. Mana stanga nici nu se coordona. Nu putea tine obiecte. nu putea sa o ridice.

Se uita la el neputincioasa, tacuta cu lacrimi pe obraji.

-Ce e? ce …

nici nu putea sa termine propozitia. o simtea cum plangea din suflet. se misca si patul cu ei. tremura toata.

-nu mai am lumina. nu mai pot palpai. nu mai pot lumina. ma sting. incet, dar sigur.

-nu zice asta! te rog! nu zice nimic..te rog..nu gandi.. nu gandi asa..

-cum sa nu gandesc cand imi simt moartea in mana stanga. a venit dupa mine. a venit. a stiut ca o astept de ceva ani… am gandit-o si a venit. am chemat-o cu mult sa vii tu langa mine.. o asteptam parca mai dornica pe ea. am…

isi puse degetul la gura ei.

-taci! nu vreau sa aud nimic. nu vreau sa te aud!

se ridica din pat furios.

-nu vreau sa …

-AM SPUS SA TACI!

nu il vazuse furios. nu stia cum era.

-te rog sa taci! atat!

lacrimile curgeau tacute in continuare.

-nu as putea.

se uita la ea. nu stia daca sa inceapa sa planga si el sau sa sune la ambulanta sau ambele deodata.

-te rog, nu face asta!

-eu? cine sunt eu? eu sunt un nimeni. va las in liniste pe toti. ca si cum as fi respirat o clipa. nu vreau sa deranjez pe nimeni. cu atat mai mult pe tine. aleg sa plec. simt ca mana stanga pur si simplu nu mai e a mea. mi-e straina toata partea stanga. ti-a pasat? ai vazut semnele? spune-mi?

ce-i drept, nu vazuse mare branza. vazuse ca misca… ea canta..ea …scria.. ea…gandea. ea zambea… de unde sa mai vada si boala?

-nu. nu am vazut.

-pentru ca esti ocupat sa vezi ceea ce vrei. ambalaje. nu ai trecut nici pana acum de stadiul de ambalaje.

se intoarse cu spatele la el si continua sa planga de durere.

-nu o lua asa.

tacere.

trecuse prin pat, o cuprinse de umeri si o intorcea spre el.

-uita-te la mine!

avea o privire goala. era rece. toata pielea ei era rece.

puse mainile pe picioare pana la talpi. rece. la subrat. la fel de rece. tremura de frig in bratele lui. in plina luna de vara.

-doamne… te rog… nu…

-am zis ca va fi tacere! asta vrei? sa nu mai fie zgomot pentru nimic! ia-l! manca-l!

vocea ei ii zbarli parul.

era taioasa, rece. o lama de cutit parea calda pe langa ceea ce rostise ea. atat ca sens cat si din punct de vedere al timbrului.

– nu spune …

-nu am zis nimic. nimicul trebuie gandit. totul cade precum piesele de domino. ramai in lumea ta de ambalaje. de zambete. de priviri. de bani. de ce vrei tu.

avea convulsii.

-inchide te rog usa si iesi. vreau sa nu ma vezi. azi! ACUM! aproape ca il impinse din voce.

cu o forta din exteriorul lui se ridica si iesi. inchise usa.

nu avea cum sa o vada. se ridica in picioare pe pat, intinse bratele pe lateral si apoi cazu in genunchi. rasareau raze din ea si toate animalele iesisera din ea si plecau pe geam.

apoi liniste.

deschise usa.

nu mai era nimic in locul ei. patul era scaldat in lumina soarelul si geamul era inchis si incadrat in aceeasi perdea alba.

-de plecat nu a plecat. o simt. o aud. o iau razna.

se duse la baie sa se spele pe fata.

nu intelegea nimic.

 

#ajunse in spatiul ei.

-nu ma simt bine in lumea oamenilor! zise ea tipei cu gluga.

-am constatat. nu ai nimic uman in tine. ideile sunt dincolo de ratiunea umana si tu, nu ai nimic normal. nu te adaptai acolo nici in 100 de ani daca te lasam pe pamant. stai aici si uita-te cu mine la acest film prost pe care ei il numesc viata. si pe care il fac din ce in ce mai prost zilnic. parca nu au regizor.

-eu nu mai zic… coregrafia e patetica si in ultimul hal interpretata. viata insasi pare .. inutila daca nu stii ce vrei.

-de ce m-ai chemat atat de repede?

-nu mai suportam singuratatea cu mine. mereu, in orice relatie am fost…de fapt eram al dracu’ de dureros de singura. in care mereu vedeam fiecare slabiciune si drum si privire pe care ei le faceau si simteau. si de fapt cautau altceva… un surogat ceva.pana si corpul mai refuza sa simta.

-am vazut.

Moartea o mangaia pe crestet.

-ai fost un om bun. pacat ca oamenii habar n-au pe cine sa pretuiasca. ce ziceai… surogat?

ii dadu o oglinda cu cei din viata ei.

-uite-i! asta e sufletul lor. e gol. pe alocuri.

se uita la ultima oglinda. era plina de culori si stari contradictorii.

-asta e nehotarat rau!

– de ce?

-uita-te tu!

era cum simtise.

zambi.

-nu te-ai inselat. te-am privit demult. tot ce le-ai spus tuturor era cum de fapt … se simteau. da… uite..

ii vedea actiunile dintr-un lighean de cristal.

-aici e el ieri.

il vedea pe unde fusese, la ce privise, ce gandise … cum gandise.. pana ajunsese acasa… apoi il privea din afara…

-de ce …

-nu stiu. nu pot pricepe si pace. dar tu, ai curaj sa ma vrei. ai mare curaj. majoritatea oamenilor isi doresc sanatate si sa traiasca mult timp. tu, ti-ai pus o bariera si nu ai vrut sa treci peste ea. curios. curajos. nebunesc. incantator. ca o opera de arta. vie. esti cel mai viu pe interior mort… as vrea sa te intorci inapoi. nu am nevoie de tine aici! ii zise Moartea. Nu am! Mai ai atatea sa faci. Sa simti. Sa privesti.

-nu vreau sa indur! nu mai vreau sa vad suferinta. sa mai vad …eu nu pierd ani sa intru in gratii nimanui…ca dupa aia sa iti amintesti de alina din generala sau de … m-am saturat de pizde de oameni. TE ROG! accepta-ma! nu ma parasi si tu!

Moartea o privi.

-NU PRICEPI? nu e locul tau aici! du-te inapoi! sufera. indura. traieste. iubeste. pierde-te! aduna-te! regrupeaza-te!

-simt ca pierd din mine in oameni care nu merita. (plangea) nu merita. (repeta de trei ori) pur si simplu nu merita.

plangea din tot sufletul.

Moartea se uita mai atent la ea.

-Te rog… nu face asta.. nu vreau sa mori..eu nu vreau sa mori..de ce ai vrea tu? chiar asa e de rau?

-te implor! doar ia-ma! ia-ma! du-ma in iad daca nu iti convine. doar ia-ma! nu ma lasa pe Pamant! nu!

tremura toata.

-mi-e frig. cand mi-e frig intru …

avea o criza. de astm. tremura si respira greoi.

-te rog..  nu ma lasa. ia-ma! ii cazu la picioare Mortii. te rog! te implor! nu mai vreau sa mor singura in mine. nimeni nu stie cine sunt. ai mei habar n-au de mine. traiesc …parca as trai pe datorie pe Pamant. cuvintele nu se vand. nu pot sa fiu altcineva! te rog…te implor!!

plangea din toata fiinta.

Moartea auzea “te rog” si “te implor” cum nu mai auzise nici la oamenii cancerosi. nici pe timpul Holocaustului. era mai grav de atat. fata asta era bolnava in ea. singuratatea ei era o boala pe care nu avea cum sa o vindece, dar pentru care si-ar fi dat sufletul.

-Nu pot sa fac asta! nu pot! nu pot eu! mergem mai sus un etaj! zise in cele din urma.

Marianne Stoke -"Young Girl and the Angel of Death" (de pe net)

Marianne Stoke -“Young Girl and the Angel of Death” (de pe net)

 

 

 

posted by blue henrietta in scriitura mea and have No Comments