Posts Tagged ‘ sofism

sofisme

mai intai sa vedem definitia si apoi va introduc adanc si profund mai departe.
un sofism e o gandire corecta ca forma, insa gresita ca si continut – pentru ca adesea se intalneste un echivoc- folosit pentru a induce in eroare.

cel mai folost sofism – si sa nu va prind ca mai comentati, ca va iau la picioare!- “Dumnezeu ne-a creat dupa chipul sau, asa scrie in biblia SFINTA! Care gindeste altfel e un pacatos!”. a gandi asta e ca si un alt sofism: ” Accidentele de automobil omoara. Deci daca s-ar reduce poluarea, ar fi mai putini morti.”.

adica folosesti forta (ca argument dogmatic) sa fie un mijloc de presiune? cine nu gandeste asa e un pacatos?! sau cine nu face “Rau” primeste “slava cerului”? 😀
“crede ce-ti spun…ca de nu…” …?! ca nu ce? 😀 sofism prin forta din nou. urmarea ar putea sa fie “ca de nu vezi pe dracu’ gol!”? 😀 alergand in curu’ gol ?

sunt mai expeditiva din firea mea cand aud tampenii. cand le aud ma fac ca “Daaa…phai…ce interesant!” in schimb in barlogul meu ma apuca un ras isteric…

sa mai explic?
tineti minte inchizitia? ce se facea in numele religiei? ca lui Dumnezeu nu-i place stiinta? sau ce au patit atatia oameni care au revolutionat stiintele naturii -fizica, chimia, biologia- …? violenta incepe acolo unde nu exista de fapt argumente!
niciodata nu am fost adepta violentei, iar in acceptiunea mea, toate formele de violenta trebuie pedepsite ASPRU!
si infractorii gandesc si actioneaza sofistic – nu stiu daca exista termenul… – si da… si aici, se aplica faptul ca raman fara argumente in concurenta data de cinstea -sub tutela legii- si ceea ce decid sa obtina -ce doresc prin forta, amenintare sau intimidare-.

in Biblie exista atat de multe sofisme – si multe forme!- incat mi-e lene sa le zic pe toate. nu vreau sa intru in polemici, dar … oamenii se strang unde e ceva familiar, gandirea conventionala, de genul “ca ceilalti” e unul din motivele mele.
te duci undeva “ca ceilalti”, te inchini “ca ceilalti”, canti “Ca ceilalti”, cu altii… care la randul lor, te includ in “ca ceilalti”.

pana la o varsta am fost “Ca ceilalti”… insa cand am vazut ca nu sunt eu… am plecat. “dintre ceilalti”.
o intrebare: Daca Iisus a fost adevarul…cum a fost parasit de toti? cum a fost eliberat un hot de multime? si cum de ne inchinam “ca ceilalti”?

nu va scriu aici ca sa fiti de acord cu mine. va scriu ca sa vedeti cate sofisme simple … cu cate sofisme lucram zilnic…si nici macar nu ne punem intrebari… ci dam din melita “cat de normali” si cat “de pacatosi” sunt altii… da’ nene, asta e problema lumii? ca eu cred sau nu sau daca eu sunt sau nu “normala” pentru voi?
eu sunt o cometa, o sfera incandescenta, luminez cat pot asa cat pot…si dupa ma sting. brusc. nu sunt stea cazatoare. cometa cu ce-i trebuie: nucleu, coama si coada… :)

nu v-am zis de cel mai banal sofism? “se zvoneste ca…” … cine verifica ce? dar normal, toti iau de buna. se zvoneste… nu e veridic, insa cine sta sa vada sursa? normal “ca ceilalti” credem.

uneori adoptam o pozitie fata de adevarul unei concluzii pentru simplul motiv ca cineva crede contrariul. Dar respectivul poate avea dreptate chiar daca este dezagreabil, este implicat in chestiune, este inconsecvent in alte lucruri sau are defecte ca toti ceilalti. Din nou personalitatea este irelevanta pentru adevar. Caracterul sau circumstantele cuiva n-au nimic de-a face cu adevarul sau falsitatea afirmatiilor. sau ceva de genul: “tu imi spui sa nu fumez? care ai incercat orice metoda de a te lasa?”.

acum pricepeti cu sofismele?
discutia vine ca urmare a unei refulari recente a realitatii. a necongruentei dintre realitate si perceptie.